Rolul Orgoliului în Acceptarea Unor Idei |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Rolul Orgoliului în Acceptarea Unor Idei |
14 May 2007, 12:40 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Am dat recent peste un filmuleț (și apoi, cercetând, și peste alte materiale) care ridică niște serioase semne de întrebare vizavi de problematica încălzirii globale. Mai precis, este contestată ideea că emisiile de CO2 datorate omului au o influență cât de cât importantă asupra încălzirii climei.
Problema în sine este una științifică, dar vreau să discutăm aici un fenomen mai general: este posibil ca o idee falsă să fie atât de "apetisantă" încât să declanșeze acceptare masivă din partea oamenilor, în ciuda falsității ei? Care-s mecanismele care fac așa ceva posibil? Eu cred că la baza acestor idei stă o "gâdilare" a orgoliului uman. Adică, atunci când o teză conține în ea (explicit sau implicit) ideea că "Oooo, omule, ce măreț ești! Ce important ești! Ce puternic ești! Ce special ești! Ce rol deosebit ai, ce consecințe formidabile au acțiunile tale! Ești cel-mai-cel, ca tine nu s-a mai vazut! Ai grijă ce faci cu puterile tale, că sunt extraordinare!", atunci această componentă favorizează puternic acceptarea necritică a respectivei teze de către oameni. Bineînțeles, ajută mult dacă lauda nu este directă, ci deghizată -- și cea mai eficientă deghizare împrumută haine etice: "Fii atent, ai o mare responsabilitate, nu toți/toate sunt așa de grozave ca tine. Ai datoria morală să veghezi asupra lucrurilor mai nevolnice, care nu se pot ajuta singure -- de exemplu clima, sau ecosistemul, sau viața pe Pământ, sau însuși Pământul. Ai grijă că tu ești puternic/inteligent/grozav/special/nemaivăzut și poți influența Universul acesta în moduri la care nici nu te gândești. Fii milos și grijuliu cu cele becisnice, fii responsabil!" Apelul "Fii responsabil!" îmi pare o excelentă cale de a ambala o laudă nerușinată și deci de a forța acceptarea unei idei. Nu spun neapărat că treaba cu încălzirea globală este o astfel de idee falsă îmbrăcată într-o laudă goală, ci spun doar că atunci când sesizăm pe undeva ascunsă componenta laudativă într-o teză, trebuie să fim cât se poate de sceptici și să nu lăsăm orgoliul să ne mâne orb înspre acceptarea tezei. Bine-ar fi să ne dezvoltăm un fel de simț special, ca un semnal de alarmă care zice "Beep-beep! Atenție, ideea asta are ascunsă o laudă în ea! Fii circumspect, analizează bine de tot adevărul ei, nu te baza doar pe 'feeling', 'intuiție' sau 'evidență'!" A, și încă ceva: când o laudă sensibilizează orgoliul și acesta te împinge să accepți ceva, e foarte greu să-ți dai seama post factum. Ideea "M-am lăsat prostit, ăia s-au jucat cu orgoliul meu și eu am picat în plasă ca fraieru'..." e atât de deranjantă, atât de supărătoare pentru chiar orgoliul cu pricina, încât mintea va fi dispusă să facă orice exhibiție numai să nu recunoască așa ceva (față de sine). În cazurile de contaminare cu "idei laudative", e mult mai ușor să previi decât să vindeci... Ce părere aveți? Mai știe cineva exemple de idei/teze ca acestea descrise de mine aici? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
23 May 2007, 03:46 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Păi... eu n-am spus că gâdilarea orgoliului ar determina/spori responsabilitatea. Ci am spus că gâdilarea orgoliului se face mai eficient atunci când e "deghizată" sub forma apelului la responsabilitate:
Da, aceasta este întrebarea. Mecanismul pe care eu l-am identificat în destul de multe cazuri este "gâdilarea orgoliului" și despre acesta propuneam să discutăm.
Am explicat în postul precedent că atributele unei idei (pe lângă cele ce decurg strict din formă) vin din interacțiunea ei cu o minte care-o înțelege, care-o interpretează și valorizează -- astfel se face că putem vorbi de importanța ideii, de utilitatea ideii, de frumusețea ideii, de capacitatea ei de a gâdila orgoliul etc. Toate acestea sunt atribute ale fondului ideii, nu ale formei ei.
Recunosc că nu înțeleg de ce trebuie să fie o altă idee. Eu nu cred că putem distinge atât de bine între idei încât să gândim niște idei "atomare", care nu se mai pot descompune și deci nu sunt formate din alte idei. Din cauza aceasta privesc orice idee ca pe un fel de "moleculă", dacă vrei: o consider compusă din alte idei. Și-atunci chiar și o treabă foarte complexă cum ar fi o întreagă religie eu o numesc tot "o idee" (cu o structură foarte complicată, cu o mulțime de sub-idei și sub-sub-idei). Mă interesează coeziunea respectivului tot: dacă acel "conglomerat ideatic" se propagă ca atare în creierele oamenilor, păstrându-și cât de cât alcătuirea, atunci acela e subiectul interesului meu și despre el întreb "Ce alte atribute în afară de adevăr mai sunt importante pentru succesul unui astfel de 'conglomerat', astfel încât el să se prindă bine de tot în creierele oamenilor?"
Păi vezi... Adevărul și falsul sunt atribute ale propozițiilor, nu ale ideilor. Dar eu zic să lăsăm deoparte distincția asta între fondul și forma ideii, că nu-i crucială (în discuția de față). Putem zice așa: o idee are niște proprietăți; una din ele este forma ei; acea formă are și ea niște proprietăți; prin extensie, spunem că toate aceste proprietăți luate împreună caracterizează ideea. Cinstit? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||||||||
|
|||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 4 June 2024 - 09:11 AM |