Exista Dumnezeu? Optiuni

[Figaro]

Un subiect "fierbinte", intalnit pe orice topic de Religie.

[melinda]

BI, pe mine m-a socat acest mesaj al tau... Pornesti intr-o atat de puternica dorinta de a-L gasi pe Dumnezeu, de a "activa" legatura dintre voi si termini... dezolant (vezi ultimele fraze). Cred ca raspunsul la intrebarile tale este continut in chiar mesajul tau; sa incerc sa ma explic:

QUOTE

Chiar am vrut sa scriu acolo sa nu-mi veniti cu argumente de genul "te pune la incercare".

Chiar daca ai mai auzit cuvintele astea si de la altii, este o realitate; in momentul in care vrei dovezi, nu le seletezi din start ci tragi concluzia "per total"; asa e corect...

QUOTE

Oare chiar nu vreau sa cred sau nu am credinta?

Crezi ca este posibil ca noi sa cunoastem mai bine decat tine raspunsul la aceasta intrebare?! "Cunoaste-te pe tine insuti!" si "Participa la fericirea universala incepand prin a ti-o fauri pe a ta!" (stiu ca am mai scris asta o data); fara sa stii tu insuti ce vrei, cum iti poti stabili drumul in viata?! Noi nu te putem ajuta sa decizi ce vrei sa obtii de la viata ta; noi putem doar incerca - in situatia in care vrei sa ai credinta dar momentan nu o poti face - sa te ajutam sa gasesti raspuns la cateva intrebari (nici macar nu e sigur ca o vom putea-o face! ).

QUOTE

acum ca l-ati gasit pe D-zeu ca sunteti cu el tot timpul, ca aveti impresia ca tot ceea ce faceti vine de la el, cum stati cu... libertatea? Dar cu sensul si scopul vietii voastre? Si mai presus de toate, sunteti fericiti?

Niciodata inainte nu m-am simtit mai libera! Este un stapan pe care Il slujesti doar daca iti doresti, te inchini Lui doar de bunavoie; de aceea nu resimti aceasta relatie de subordonare ca pe un jug; in cazul in care urmaresti "Stargate", nu ma simt ca un Jaffa (parazitat de larva) ci ca un Tok'ra; ar fi culmea sa fi incurcat termenii... . Sper ca ai inteles sensul... Acum, mai mult ca oricand, stiu ca trupul se poate sa nu-mi fie liber dar spiritul nu mi-l poate inrobi nimeni pt. ca sta in puterea mea sa decid care-i e singurul Stapan, ceea ce nu mai poate fi considerata robie. Asta e extraordinar in supunerea fata de Dumnezeu: simti exact opusul a ceea ce ai simti fata de oricare alt stapan; paradoxal, inchinarea in fata Lui te elibereaza complet. Daca sunt fericita? Pana si fericirea este relativa, pt. fiecare are alt sens... Pot spune mai degraba (ca sa fiu mai bine inteleasa) ca ma simt libera, multumita, impacata si "frumoasa" sufleteste, puternica, benefica... si enumerarea ar putea continua inca... Crezi ca sunt fericita? Poate ca raspunsul este da... depinde ce vrei sa obtii in viata. Poate e mai bine sa formulez: simt ca am dobandit extraordinar de multe lucruri pe care mi le-am dorit; desi nu am averi nemasurate (in bani), am o avere imensa prin sufletul meu si prin iubirea lui Dumnezeu; asa ca eu ma consider o favorizata a "sortii"; imi mai trebuie ceva ca sa fiu fericita?! Ma rog, cat se poate aici, pe Pamant... In ceea ce priveste scopul existentei mele: cred ca am reusit sa-mi raspund la aceasta intrebare (si, pe masura ce trece timpul, primesc tot mai multe dovezi ca nu am gresit); in ce anume consta... in afara de chestia cu "slefuirea" sufletului, ma tem ca nu-ti pot spune mai multe: rolul meu aici, pe Pamant, ne priveste numai pe mine si pe El; in misiunea mea nu este cuprins, ca in cazul lui Iisus, sa-mi fac cunoscuta menirea... Sper sa ma intelegi...

QUOTE

Ce ma impiedica sa ma arunc orbeste inainte, sa cred in El?

Citeste-ti ultimele fraze ale mesajului, acolo este continut raspunsul, in chiar cuvintele tale...

QUOTE

Pentru ca daca as face asta va dati seama ca nu voi mai avea grija zilei de maine, intrucat as crede in el, as crede ca el imi va da sa manac, ca ma va feri de pericole. Normal nu as sta cu mainile in san zicand "da doamne" ci as lucra, mi-as duce viata inainte ca de obicei. Insa as avea siguranta, as stii sigur ca cineva acolo sus ma iubeste si are grija de mine, as stii ca... nu voi mai fi singur niciodata.

Tu vrei sa-L poti iubi ca sa poti obtine toate cele enumerate de tine; atata timp cat vei dori sa-L iubesti si sa-L ai in viata ta ca sa primesti, in schimb, aceste lucruri, nu il vei iubi cu adevarat, dezinteresat... Asta e inca o piedica (inca un raspuns la intrebarea ta).

QUOTE

Dar ce ma opreste. Acel ceva e frica de necunoscut. Teama ca "dupa" sa nu fie nimic...ca am crezut in ceva inexistent. Ca de fapt totul e doar un ciclu care se repeta la nesfarsit. Aceleasi lucruri, iar si iar... E o idee care poate sa te innebuneasca. Sa cauti refugiu intr-o iluzie absoluta e absurd si inutil.

Credinta e o chestie de incredere; in momentul in care spui: "Doamne ajuta!" sau te incredintezi Lui sub alta forma, Nimic altceva nu mai are voie sa te faca sa te temi. E adevarat, e cumplit de greu sa reusesti asa ceva, instinctul de conservare de prea multe ori e cu mult mai puternic decat credinta noastra; ironia este ca avem impresia ca acest instinct ne salveaza cand, in realitate, el ne impiedica sa o facem... Iar credinta in El te face sa nu te indoiesti ca "dupa" este ceva atat de frumos cum nici nu iti poti inchipui...

QUOTE

A, inca o chestie, tot faceti referire la iubire, atat fata de d-zeu cat si fata de semeni, nu va dati seama ca acea iubire e de fapt manifestarea egoismului vostru? La fel cum sunt de fapt toate faptele voastre, atat cele bune cat si cele rele. Daca tot am ajuns aici.... sa continuu....Stiti ca toti ne folosim unul de celalalt intr-o mai mica sau mai mare masura? Nu mai exista fapte dezinteresate si tind sa cred ca niciodata nu au existat.

Aici ai dat-o in bara urat de tot... pacat! Consider ca e mai bine sa nu-ti raspund pt. ca te-ar durea tare parerea mea... Doar o intrebare as vrea sa-ti pun: care e binele pe care urmaresc sa-l castig incercand sa o ajut pe Afrodita?! Sau pe tine?! De iubirea pt. Dumnezeu cred ca nu are rost sa deschid discutia...