Copiii Si Calculatorul, Cand le facem cunostina cu computerul Optiuni

[John B]

Incerc ai ci sa ridic o problema de care cu siguranta ma voi lovi in scurt timp. Baiatul meu (de 4 ani si 1 luna acum) inca nu a facut cunostinta cu computerul. Am evitat sa-l pun in fata ecranului. In fapt, mi-e teama ca il va acapara prea mult si va fi foarte greu sa-l dezvat, mai ales ca este un copil linistit, care soarbe din ochi filmele de desene animate la care se uita.

Practic, ceea ce vreau eu sa pun in dezbatere este: Cand este bine sa-l familiarizam cu calculatorul? Cum procedam astfel incat sa nu devina o obsesie, sa nu-l mai poti scoate din fata lui? Ce probleme ati intampinat voi si cum le-ati rezolvat?

[pribeagul]

O să-ţi dau câteva detalii despre mine înainte să răspund, ca să ştii cam de la cine vine părerea asta: nu mai ţin minte bine la ce vârstă am folosit prima oară computerul, să fi fost poate clasa a 4-a, a 5-a... Avea tatăl meu un 386 la servici şi când mai mergeam cu frati-miu pe la el ne jucam diverse joculeţe, din cele care erau la vremea aia. Încă de-atunci m-am apucat să fac mici "experimente" copilăreşti ca să cunosc "maşinăria", de exemplu am copiat toate fişierele de sistem într-un director, cu gândul că fac curăţenie, şi pe urmă surpriză: computerul nu mai pornea. Un an-doi mai târziu ne-am luat computer şi acasă, un 486, şi-am început bineînţeles cu jocuri peste jocuri, iar prin clasa a 7-a sau a 8-a am început să fac chiar un fel de "meditaţii" cu un tip care m-a-nvăţat şi nişte programare elementară, mai ales în QBasic. După ce-am intrat la liceu am învăţat şi C++ şi m-am apucat să fac progrămele simple în Visual Basic (de exemplu de desen sau de muzică), am început să intru pe internet şi, cum Dial-Up-ul era mai ieftin după 10 seara parcă, pierdeam nopţile uneori până la 2-3 dimineaţa pe net, descărcând mp3-uri şi alte prostii. Din clasa a 8-a începusem să frecventez reţelele şi cam până-ntr-a 10-a eram maniac - abia aşteptam să vină week-end-ul să stau ore-n şir să joc StarCraft, Quake, mai târziu Couter-Strike... Din clasa a 11-a am renunţat dar am devenit tot mai dependent de internet - ore peste ore pierdute pe chat-uri, descărcând muzică şi programe ş.a.m.d. Am învăţat şi ceva web design, am făcut şi niscaiva site-uri de care mă plictiseam după câteva luni şi le ştergeam. Când a venit bacul am avut cea mai mare notă din liceu la informatică (e drept, nu era un liceu specializat pe asta, dar oricum...), toată lumea mă încuraja să merg la o facultate care să aibă legătură cu asta dar am zis nici gând, nu vreau să-mi petrec restul vieţii în faţa unui monitor. De atunci am încercat s-o las mai moale cu computerul dar până în ziua de azi mai e o oarecare dependenţă, mi-e greu să m-abţin să nu deschid computerul zilnic măcar să-mi verific mail-ul, ba recent am făcut şi nişte site-uri pe ASP.NET pentru o iniţiativă la care particip.

Deci, am scris toată introducerea asta aşa de lungă ca să vezi că nu sunt un simplu băgător de seamă - nici nu sunt ditamai programatorul, dar în general am o oarecare experienţă cam în tot ce ţine de computer.

Iar răspunsul meu la întrebarea ta este: nici nu te gândi să dai computerul pe mâna copilului la vârsta asta!!! După părerea mea, un copil nici n-ar trebui să fie lăsat mai mult timp pe computer înainte de liceu. Dar înainte de clasa a 3-a, a 4-a: absolut deloc!

Nu fă greşeala să gândeşti ca majoritatea părinţilor, că vai de mine, dacă rămâne copilul în urmă şi nu se adaptează la cerinţele societăţii (pentru că, vorba clişeului, în ziua de azi toată lumea trebuie să aibă permisul, să ştie limba străină şi să le aibă cu computerul). Ei bine, nu! Un copil lăsat prea mult pe computer (cum am fost şi eu) înainte de vârsta la care se dezvoltă gândirea abstractă (adică în jurul pubertăţii) rămâne cu o anumită dependenţă, şi uneori cu porniri antisociale, pentru toată viaţa!

Ar trebui să se clarifice un lucru în prezent: e extraordinar de nociv să pui un copil în faţa unor lucruri din exterior, înainte de-a dezvolta forţele corespunzătoare în interior. Desenele animate şi jocurile la o vârstă prea mică dăunează nemaipomenit de mult dezvoltării fanteziei. Fantezia, după orice cercetare psihologică, se dezvoltă în principal până în jurul vârstei de 9 ani! Ori dacă un copil primeşte imagini din exterior mai ales înainte de 7 ani, impulsul lui natural de a crea imagini în lăuntru e mult atenuat, pentru că le primeşte de-a gata, din afară.

La fel e cu computerul: toate programele folosite se bazează pe o logică abstractă, care în general apare pe la pubertate. Eu am o prietenă profesoară care-mi povesteşte cum copiii de clasa a 8-a încep abia atunci să mai pună serios la-ndoială ce spune profesorul. Asta pentru că încep să dezvolte singuri logica. Iar dacă te înveţi cu logica folosită de computer înainte de acest moment (şi asta se face chiar şi numai învăţând funcţiile din meniuri) atunci propria ta logică se rigidizează, devine într-un fel rece, moartă, şi trebuie pe urmă să te lupţi serios ca s-o depăşeşti.

Ştiu că vorbesc împotriva tendinţei şi că unii din cei care idolatrizează computerul pot sări imediat să mă contrazică, dar n-aş spune toate astea dacă n-aş vorbi din experienţă şi dacă n-aş fi avut eu însumi probleme de pe urma efectelor lui. Pe lângă astea, eventualele probleme cu ochii sunt secundare. Mult mai importantă e dezvoltarea psihică adecvată.