Sanâtana Dharma, Tradiţia Primordială Optiuni

[shapeshifter]

Noţiunea ,,Sanâtana Dharma” nu are echivalent exact în Occident, deoarece nu există termeni exacţi de echivalare a acestei noţiuni. Dar probabil cea mai apropiată tălmăcire ar fi ,,Sophia Perennis”.
Cei care au studiat metafizica orientală au recunoscut în Sanâtana Dharma învăţătura spirituală primordială a omenirii, o învăţătură capabilă să arunce o lumină şi să ilumineze esenţa oricărei alte Tradiţii. Sanâtana Dharma înseamnă Tradiţia Primordială. Unii au tradus SANÂTANA DHARMA prin ,,Legea Eternă” dar această traducere naşte confuzii deoarece ,,Lege” aici ar trebui să trimită la acea Ordine Cerească, Universală şi nu la conceptul de lege făcută de om. Pe de altă parte nici cuvântul ,,etern” nu este prea fericit ales, deoarece eternitatea aici ar trebui înţeleasă ca ceva ce subzistă fiecărei Manvantara (durata manifestării unei umanităţi terestre).

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 11 Sep 2006, 04:31 PM

[shapeshifter]

Sanâtana (al cărui echivalent latin e ,,perennis”) înseamnă ,,perenitate” sau perpetuitate şi nu eternitate. Termenul Sanâtana implică ideea de durată, pe când eternitatea este în esenţă ,,non-durata”. Aici Sanâtana se referă la ,,ciclicitate”, la ceea ce subzistă în mod constant de la începutul până la sfârşitul unui ciclu (Manvantara).
Sanâtana mai are sensul de ,,primordial”, pentru că perpetuu nu poate fi decât ceea ce urcă la originea însăşi a ciclului. Această perpetuitate, care implică în mod necesar o stabilitate, nu trebuie confundată cu eternitatea, totuşi această perpetuitate este ca un REFLEX (în condiţiile lumii noastre) AL ETERNITĂŢII ŞI IMUABILITĂŢII ce aparţin principiilor înseşi a căror expresie este Sanâtana Dharma în raport cu acestea.
Cuvântul Dharma provine din rădăcina dhri – a purta, a sprijini, a susţine, a menţine – el desemnează înainte de toate, un principiu de conservare a fiinţelor, un principiu de stabilitate. Rădăcina dhri este aproape identică cu dhru din care derivă dhruva - ,,polul”, aceasta se referă la ideea de ,,pol” sau ,,axă” a lumii manifestate. Acesta este sensul profund al noţiunii de Dharma: ceea ce rămâne invariabil în centrul revoluţiilor tuturor lucrurilor şi reglează cursul schimbării prin chiar faptul că nu participă la el.
,,Legea” sau ,,norma” lui Manu (Mânava-Dharma) este Inteligenţa cosmică ce reflectă Voinţa divină şi exprimă Ordinea universală. Sanâtana Dharma cuprinde principial toate ramurile activităţii umane care sunt ,,transformate” prin aceasta deoarece ele participă la caracterul ,,non-uman” inerent oricărei tradiţii, constituind esenţa tradiţiei ca atare.
Sanâtana Dharma este deci opusul ,,umanismului”, al cărui punct de vedere pretinde să reducă totul la nivel pur uman, identic în fond punctului de vedere profan. Deci Sanâtana Dharma este Tradiţia Primordială care singură subzistă fără întrerupere şi neschimbată de-a lungul întregului Manvantara şi posedă astfel perpetuitatea ciclică, deoarece chiar primordialitatea sa o sustrage vicisitudinilor epocilor succesive, fiind singura care poate fi privită ca veritabil şi deplin integrală.
Ca urmare a mersului descendent al ciclului (Manvantara) şi a întunecării spirituale ce a rezultat de aici, Tradiţia Primordială a ajuns ascunsă şi inaccesibilă umanităţii de rând, Sanâtana Dharma sau Tradiţia Primordială este sursa primă şi fondul comun al tuturor formelor tradiţionale particulare care provin din ea prin adaptare la condiţiile speciale ale cutărui popor sau epoci dar nici una nu trebuie identificată cu însuşi Sanâtana Dharma.
ORICE TRADIŢIE ORTODOXĂ ESTE UN REFLEX, UN ,,SUBSTITUT” AL TRADIŢIEI PRIMORDIALE. Prin măsura în care o permit circumstanţele contingente, astfel încât, dacă nici o tradiţie nu este Sanâtana Dharma, fiecare tradiţie îl reprezintă totuşi cu adevărat pentru cei ce aderă şi participă la ea efectiv, deoarece aceştia nu pot ajunge la Sanâtana Dharma decât prin intermediul tradiţiei lor.
Toate aceste forme tradiţionale sunt conţinute principial în Sanâtana Dharma, fiind adaptări regulate şi legitime ale acestuia. Toate conţin Sanâtana Dharma ca pe ceea ce există în ele mai interior şi mai ,,central”, toate fiind nişte voaluri ce ascund Sanâtana Dharma şi nu-l lasă pe acesta să transpară decât într-un mod atenuat şi mai mult sau mai puţin parţial.
Acest lucru fiind adevărat pentru toate formele tradiţionale, este o mare eroare să se asimileze pur şi simplu Sanâtana Dharma cu o formă particulară tradiţională, cum ar fi de exemplu tradiţia hindusă. Totuşi Sanâtana Dharma apare legată în mod special de tradiţia hindusă deoarece aceasta este, dintre toate formele tradiţionale vii în prezent, cea care derivă în modul cel mai direct din Sanâtana Dharma, aşa de direct încât este într-un fel continuarea în exterior a acestuia, şi care îi dă o descriere mai completă decât toate formele tradiţionale ce s-ar putea găsi în altă parte, participând astfel într-un grad mai înalt decât toate celelalte la perpetuitatea Sanâtana Dharma-ei.
Tradiţia hindusă şi cea islamică sunt singurele care afirmă în mod explicit validitatea tuturor celorlalte tradiţii ortodoxe şi acest lucru asta nu este întâmplător: ele sunt prima şi ultima tradiţie din cursul actualului ciclu (Manvantara), ele trebuind să integreze deopotrivă, deşi în moduri diferite, toate acele forme tradiţionale produse în intervalul ciclului, pentru a face posibilă ,,întoarcerea la origini” prin care sfârşitul unui ciclu ca trebui să-şi întâlnească începutul şi, în punctul de plecare al unui nou ciclu (Manvantara), va manifesta din nou la exterior adevăratul Sanâtana Dharma.

http://www.religioperennis.org
http://www.sophia-perennis.com/
http://seriousseekers.com/

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 19 Sep 2006, 06:29 PM