Liturgia, Sacramentul Iubirii Optiuni

[TriRegnum]

Care dintre dumnevoastra mergeti la Liturghie regulat (pentru neoprotestanti la rugaciune)?

Ce sentimente/trairi va trezeste muzica liturgica/liturghia in sine?

Ce alte rituri liturgice mai cunoasteti? la ce liturgii ati mai fost?(armeana, latina, bizantina, copta, siriana...).

Spre exemplu daca stiti cantul "Gloria in excelsis Deo", dar "Sanctus"? (sunt la liturgiile din toate riturile)

Va spovediti/impartasiti des?

Ce va convine si ce nu va convine la ritul vostru?
Pt. neoprotestanti: ce anume v-a determinat sa treceti de la confesiunea in care v-ati botezat la secta din care faceti parte(grupare - daca va simtiti jigniti)?

[1,618033]

ca neoprotestant, merg cat se poate de regulat - de doua ori pe saptamana, seara. iar o data pe saptamana, se tine si un studiu biblic in grupe mai mici, in case particulare.

"Ce sentimente/trairi va trezeste muzica liturgica/liturghia in sine?"

cantarile religioase sunt poate unele dintre cele mai frumoase creatii produse de om. nu cred ca nu exista om care sa nu tremure la auzul lor.

nu am fost la bisericile armeana, copta, siriaca, dar am fost la destule liturghii ortodoxe, si de doua ori si la catolici.

"Pt. neoprotestanti: ce anume v-a determinat sa treceti de la confesiunea in care v-ati botezat la secta din care faceti parte(grupare - daca va simtiti jigniti)?"

personal, apelativul de 'secta' ma lasa rece si crestinii din primul secol erau numiti 'secta', si nu se suparau.
e adevarat, 'cult' sau 'confesiune' ar fi mai potrivit. nu de alta, dar trecerea timpului transforma aproape orice 'secta' intr-o 'confesiune'...

am facut trecerea in deplina cunostinta de cauza, stiind prea bine (familie mare de preoti) ce lasam in urma.
decizia s-a bazat pe argumente teologice, iar nu neaparat sentimentale. cu alte cuvinte, nu am plecat pentru ca nu-mi convenea cine stie ce preot, sau ca eram dezgustat de comportamentul unora.
consider ca cei care abandoneaza o religie impiedicandu-se de oameni, gresesc mult. caci daca ne gandim la Petru - cine a gresit mai mult ca el? si totusi, a fost acceptat.
mi-am axat intreaga viata pe credinta mea, si nu pot spune ca am ales gresit. ultimul deceniu si jumatate, petrecut in noua religie (sau, ma rog, in prima mea religie, caci desi eram dus la biserica, eram ateu convins), nu mi-a adus decat bucurii (per total, evident, hehe)

"Ce va convine si ce nu va convine la ritul vostru?"
primul lucru pe care il admir cel mai mult la coreligionarii mei este ca isi folosesc creierul. majoritatea dintre ei trec prin propria minte ceea ce cred, nu doar prin inima. se exprima cu propriile cuvinte, cauta sa inteleaga in amanunt orice principiu, nu doar sa execute ca niste roboti niste traditii umane.
al doilea lucru pe care il admir la ei este capacitatea de a se reforma. da, daca ne dam seama ca am gresit cu ceva, ca ceva trebuie indreptat la modul nostru de a fi, atunci schimbarea se produce destul de repede.
de exemplu, tonul virulent practicat in anii '50-80 la adresa altor religii a fost mult diminuat. in continuare ramanem separati de dialogul ecumenic, dar am inteles diferenta intre a ataca oamenii, si a ataca faptele lor. este una maaare de tot.

ce nu imi convine?
nu imi convine ca din pacate nu se foloseste intotdeauna principiul enuntat mai sus. adica filtrarea prin propria minte a lucrurilor invatate. astfel se ajunge la pastrarea unor doctrine evident gresite, doar din cauza temerii ca schimbarea lor ar putea afecta pozitia catorva oameni, deodata coboriti cu picioarele pe pamant..
si nu imi convine ca nu dedicam mai multa energie ajutorarii practice a oamenilor.
de exemplu, in ultimii 10 ani, martorii au dedicat cam 100 de milioane de dolari acestui tip de ajutorare (in caz de calamitati, donatii de alimente, renovari de case, samd). in tot acest timp, au fost cheltuite 10 miliarde de dolari cu tiparirea de publicatii religioase.
diferenta este mult prea mare.

dar daca vrei, vorbim pe PM, nu-mi place sa-mi spal rufele in fata cartierului