Filozofie Vs. Religie Optiuni

[black ice]

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, stimati conforumisti, ma vad nevoit pentru a nu stiu cata oara sa aleg intre a nu mai vizita acest forum sau a face acest topic. Pana acum am reusit sa ma abtin.

Despre ce e vorba: ii rog pe stimabili forumisti sa defineasca putin acesti doi termini iar apoi sa faca o mica paralela intre cele doua.

Fac aceasta rugaminte intrucat pe multe topicuri de pe acesta sectiune am remarcat ca unele principii mai mult sau mai putin filozofice sunt exprimate sau explicate prin prisma religiei. Cand acest lucru se intampla deja nu mai vorbim despre filozofie ci despre o contopire a acesteia cu religia. Nu stiu cat de corecta este aceasta perspectiva - mai ales cand se face apel la Biblie sau alte invataturi si pilde - dar sunt destul de convins ca filozofie este diferita de religie.

Sunteti liberi sa argumentati pro sau contra, sa polemizati, insa, in opinia mea, cele doua - filozofia si religia - nu trebuie confundate decat pana la un punct. Acel punct cred ca ar trebui sa fie principiul (ex. acceptam posibilitatea idei de fiinta superioara dar nu mai acceptam explicatiile si sfaturile oricarei dogme religioase).

Sper ca m-am facut cat de cat inteles.

[mărăcine]

Vezi tu, e greu macar sa vorbesti despre o "reconciliere" a acestor domenii ale vietii spirituale, cata vreme privesti numai la tendintele majoritare. Pentru ca, pe de o parte stiinta, asa cum e inteleasa de cei mai multi, se preocupa in parte de legile lumii materiale si de ceea ce poate fi masurat, cuantificat, etc., iar fiinta umana cade sub incidenta perspectivelor deseori contradictorii ale diferitelor stiinte - de la biologie si fiziologie, la istorie, psihologie, sociologie sau antropologie. Apoi, in ce priveste religia, avem diferitele Biserici crestine, pentru care problema centrala e mantuirea, iar tot ce poate fi constatat la nivel stiintific si toate operele artistice nu-i ajuta in mod deosebit omului, sunt probleme "lumesti" care nu intra in discutie in ce priveste scopurile religiei. Avem pe urma arta, care este tot mai putin o preocupare a oamenilor, fiind inlocuita in buna masura de surogate ca televiziunea - care ofera o mare abundenta de programe menite sa atraga omul, dar care nu sunt de natura sa provoace trairile sufletesti continute in elementul artistic autentic. Pe deasupra, in prezent sunt foarte multe persoane in domeniul artistic care isi doresc sa fie avangardisti, care se "strofoca" sa scoata la iveala ceva nou, care vor sa socheze prin inedit, dar nu reusesc altceva decat sa cada in kitsch si in derizoriu. Intre toate astea, filosofia umbla ca un fel de pierde-vara, caruia ii place sa faca tot felul de teorii despre existenta si alte notiuni mai mult sau mai putin abstracte, fiind privita ca un lucru ce are prea putin de-a face cu viata practica, cu problemele de zi cu zi, ca un fel de visatorie inteligenta. Cam asta e tendinta generala in ce priveste fiecare dintre aceste domenii.

Acuma ca ele sa ajunga la o imbinare, la a depasi separatia si a incepe sa se intrepatrunda - asta necesita ca omul sa-si schimbe fundamental punctul de vedere asupra lumii, ca pentru el spiritul sa nu mai fie ceva teoretic, de care discuta mereu in sens figurat sau aude de el pe la Biserica, si pe urma revine la treburi mai concrete, ci sa devina in mod real un factor de principiu activ; asadar sa constientizeze ca orice actiune a sa are nu numai un efect in plan material, ci si in plan spiritual. In acest sens stiinta si filosofia, arta, religia - toate dobandesc un sens superior, nu mai sunt domenii de interes unilateral, ci prin felul in care sunt practicate, prin produsele culturale si efectele pe care le au, ele raspund sau se opun ordinii superioare a lumii, dezvolta sau denatureaza insasi conditia omului. Sigur ca pentru a accepta un asemenea punct de vedere trebuie sa depasesti o serie intreaga de preconceptii care ti-au fost inculcate de societate, de aceea este foarte greu sa fie luat in consideratie de cei mai multi oameni...