Mistere Ale Naturii, Inercare de explicare rationala f. dogme |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Mistere Ale Naturii, Inercare de explicare rationala f. dogme |
31 Oct 2005, 11:44 AM
Mesaj
#1
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 396 Inscris: 22 October 05 Forumist Nr.: 7.131 |
Gravitatia si magnetismus sunt de exemplu greu de dedus prin ratiune.
Insa in natura exista o gramada de fenomene, care la prima vedere par logice din punctul de vedere al stiintei, insa in spatele stiintei sunt forte care o influenteaza sa nu spuna adevarul si multe din ele, la o analizare noua, dupa un reset al celor deja stiute, apar cu totul alftel. Aceste fenomene al naturii sunt mai palbabile pentru noi decat ceva cu totul abstract. Pentru analiza noua trebuie ratiune, logica si ceva cunostinte de physica si bun simt. Cine sustine punctul de vedere al stiintei fara logica si ratiune acela nu va ajunge sa poata sa vada greseala posibila a acesteia. Greseala care dupa cum am spus este des intentionata, pentru ca pietrele de domino ale inselaciunii umane sa nu cada mai departe. Caci ce este imposibil trebuie sa ramanaimposibil, oricat de bine s-ar explica de altii. Caci pentru orice imposibilitate si greseala evidenta se poate aduce un nou argument care sa convinga pe cei care nu gandesc ci cred. Asta se poate obeseva f f. bine la teoriile de la NASA care sunt corectate permanent... Incep cu un fenomen simplu pe care il cunoaste toate lumea, si care asa cum este explicat de stiinta nu pare deloc logic . De ce par luna si soarele la orizont cu mult mai mari decat ele sunt cand sunt sus pe cer ? Ca doar distanta soare-pamant si luna-pamant nu s-a schimbat mai deloc ? |
|
|
1 Nov 2005, 02:45 PM
Mesaj
#2
|
|||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Trebuie să existe totuşi o limită. Nu putem face abstracţie de tot cea ce ştim. De exemplu (dacă am înţeles eu bine), admitem că ştim totuşi legile propagării luminii şi ale refracţiei. Ideea e: pornind de la acestea, se poate construi o explicaţie pentru ipoteticul fenomen de variaţie a diametrului imaginii Lunii/Soarelui?
Iată deci că Grabillion vorbeşte de un efect optic (deci presupune cunoscute legile opticii). Conform acestor legi, dacă pe direcţia privitor-Lună s-ar produce un efect optic X care poate fi anulat prin folosirea unui tub de carton, asta înseamnă că tubul produce un efect optic -X. Adică un efect optic contrar lui X, care anulează "efectul X". Dar "efectul X" Grabillion susţine că depinde de poziţia Lunii pe cer (şi mai depinde de încă ceva, neprecizat, căci el spune: "Problema e ca diferenţa nu e tot timpul aceeaşi"). Pentru a anula "efectul X", ar trebui ca "efectul -X" indus de tub să depindă şi el de poziţia Lunii pe cer, precum şi de ceilalţi factori necunoscuţi. Adică efectul optic al privirii printr-un tub ar depinde (cel puţin) de înclinaţia tubului. Dar acest lucru se poate verifica foarte simplu: Luăm un tub şi ne uităm prin el. În primul rând, observăm vreun efect optic de mărire/micşorare? În al doilea rând, efectul cu pricina (dacă există) depinde de înclinaţia tubului? Şi la înclinaţie dată se manifestă numai uneori? Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt "Nu", critica lui Grabillion cade. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 June 2024 - 07:25 PM |