![]() |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
![]() |
![]()
Mesaj
#1
|
|
Debutul Fulminant ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 ![]() |
Un numar de postari pe Han mi-au dat impresia ca deschiderea unui topic despre depresie & ganduri negative & nemultumire fata de noi insine e destul de oportuna...Voi incepe sa postez cateva chestii in limba engleza despre diagnosticarea depresiei si tratamentul depresiei, urmand ca dup'aia sa las deschisa discutia/ dezbaterea cazurilor individuale...
![]() |
|
|
![]() |
![]()
Mesaj
#2
|
|
![]() Vataf ![]() ![]() ![]() Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 ![]() |
Pentru Zorro: tipu' asta despre care vorbim, subconstientu' meu, cam stiu eu in mare ce vrea. Dar ce te faci daca ce vrea el nu se poate? El ar fi vrut probabil ca viata mea de pana acum sa fi fost un pic altfel, pe anumite planuri cam principale si acum se simte frustrat ca nu e totul cum ar dori el. De fapt pe mine, cand ma apuca, ma apuca, cam asa: ma gandesc la ce as fi putut avea si n-am, ma gandesc la ce am si nu-mi convine si ma pun pe plans... Gandire negativa, nu? Sau dupa cate o cearta cu "...", care ma afecteaza la fel de mult mereu. Eu incerc sa gandesc pozitiv, dar cand te simti "de raspunzi pozitiv la toate intrebarile din test" nu prea mai ai vointa si putere sa pui in practica ce ar trebui sa faci. Asta e!. Acum, de exemplu, am intrat pe testul cu depresia si raspunsurile mele sunt altele. Acum nu ma mai simt rau, deprimata. Acum pot sa gandesc si pozitiv. Dar tre sa fac rost de un instrument ca sa nu mai intru in vrie cand am necazuri. In fond necazuri avem toti, dar nu toti ne prabusim in halu' asta la greu. Nici eu nu eram asa inainte. Habar n-am ce s-a intamplat de fapt.
Si apropo, cum sa fac eu sa aflu exect cam ce vrea tipu' mai sus-amintit? Ca tin la el si l-as rasfata nitel... Oricum, multumesc mult pentru implicare. ![]() Pentru Felina: draga mea, ai mare dreptate cu ce spui, dar eu zic ca imi cam stiu problemele, ca m-am psihanalizat la greu. Daca am probleme nerezolvate, este pentru ca m-au depasit sau n-au depins de mine. In general eu sunt ambitioasa si perfectionasta, aceasta din urma nefiind tocmai o calitate, din cate am citit. Am incercat sa fac cum zice (am uitat cine...): ceea ce nu poti schimba invata sa accepti. Trag concluzia ca nu ma impac si pace cu niste stari de fapt. Dar beleaua este ca in timp chiar am avut nevoie de doctorii, ajungand la urgenta la psihiatrie dupa atacuri de panica. De-alea de zici ca in secunda urmatoare vei innebuni... Capatasem fobii de cutite, agorafobie, ameteli, nod in gat si ma strangea la ceafa de nu-mi puteam odihni capul nici pe perna. Si asta luni de zile... Aveam probleme la serviciu si mi-era frica de un sef cam afurisit. Stiam ca asta e, stiam ca nu-mi poate taia capul, dar stresul lucra... M-am mutat de acolo, dar starile proaste continuau. Uite asa am ajuns eu la medic, unde, desi ma consider destul de citita, credeam ca se duc numai nebunii. De fapt atunci eu credeam ca am innebunit intr-adevar. Mai tarziu am aflat ca nebunii pe bune n-au nici o treaba, pentru ei ceilalti sunt anormali. Cand m-am simtit mai bine, am renuntat la pilule, dar in cateva luni am avut iar nevoie. N-am mai asteptat sa ajung iar atat de rau. Dar sunt amarata ca nu mai pot fi cum ma stiam eu, nu luam nici o aspirina si aveam o liniste interioara, uau! Acum sunt extrem de rare momentele cand ma simt cu adevarat linistita. Poate doar seara, cand nu mai am nimic de facut decat sa ma uit la TV sau sa citesc. Ce bine e sa poti exprima ce simti! De fapt eu am ceva prietene bunute cu care mai vorbesc, dar nu-mi place sa sacai oamenii cu problemele mele. Iar familia s-a obisnuit cu mine asa, dar asta nu inseamna ca ma cruta de socuri sau soculete, ci ca nu prea inteleg cand le explic ce am. Ei zic: "dar de fapt ce s-a intamplat?" Iar eu n-am intotdeauna un raspuns... Cu bine... |
|
|
![]() ![]() |
![]() |
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 June 2024 - 08:29 PM |