Un Teritoriu Care Se Cheama Transilvania |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest Subforum este dedicat discutiilor având ca temă principală Politica Externa.
Vă invităm să folositi un limbaj decent. Dacă este cazul, contraziceti argumentat idei, nu atacati forumisti.
Totodată, vă rugăm să nu citati mesajul imediat precedent, iar, in cazul articolelor din ziare, redati numai paragrafele importante, nu intreg articolul si mentionati sursa.
Vă invităm la un dialog care să promoveze Arta de a conversa!
Un Teritoriu Care Se Cheama Transilvania |
3 Feb 2004, 05:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 3.427 Inscris: 4 March 03 Forumist Nr.: 15 |
„Un teritoriu care se cheamă Transilvania…“ * Al II-lea război mondial, urmat de ocupatia sovietică a tărilor central-sud-est europene, hotărîtă de marii aliati prin întelegerile secrete din anii 1942-1945 si legiferată prin tratatele de pace de la Paris din 1947, a izolat aceste tări de comunitatea europeană timp de mai bine de o jumătate de secol. Căderea comunismului, schimbările structurale fundamentale ce au avut loc, eforturile acestor tări de a ajunge la un numitor comun cu celelalte, care nu au cunoscut sovietizarea si regimul totalitar comunist, se dovedesc a fi un proces complicat, dificil, cu multe necunoscute. În acest context, mentalitătile evoluează greu, sechelele trecutului alterează adesea întelegerea prezentului, dar si definirea viitorului, precum si construirea relatiilor interumane pe baza respectului reciproc, tolerantei, convietuirii pasnice. În perspectiva reintegrării europene si mondiale, consolidarea economico-politică a acestor state, stabilitatea si echilibrul în zonă sînt cerinte sine qua non, incompatibile cu dezagregarea politico-teritorială, cu tensiunile si conflictele interetnice, cu instabilitatea internă, crizele sociale si politice, deteriorarea relatiilor interstatale. La noi se poartă, de mult si cu obstinatie, falsa „problemă“ a Transilvaniei, reflectată într-o sumedenie de proiecte, programe, declaratii, discursuri, simpozioane, conferinte, seminarii etc., realizate printr-o impresionantă desfăsurare de forte pe plan intern si extern, care vor să demonstreze ceea ce nu reusesc niciodată să facă si anume: Transilvania n-ar fi pămînt românesc. România n-ar fi stat national unitar si indivizibil – formă perimată într-o Europă unită. Concluzia: România trebuie să accepte federalizarea sau desprinderea provinciilor „alipite“ ei în 1919-1920 prin tratatele de pace, sau „măcar“ autonomia Transilvaniei, formula minimă fiind reeditarea, într-o formă de asa-zis „europenism“, a createi staliniste: Regiunea Autonomă Maghiară. Noua „editie“, fără îndoială, nu si ultima, a luptei pentru autonomie este constituirea Consiliului National Secuiesc care, evident, cere autonomia, dar nu a maghiarilor, ci a secuilor din Transilvania. Înainte de a trece la analiza de fond a acestui real pericol pentru interesele vitale ale Poporului Român, reprezentat de agitatia autonomistă maghiară cu formele ei concrete de manifestare, este de precizat că iredentismul maghiar la adresa României, cu bagajul său de „argumente“ contra statului national-unitar, semănă, pînă la identitate, cu iredentismul ruso-ucrainian, preluat de regimul comunist de la Chisinău si manifestat prin „moldovenism“. În acelasi timp se impune si o altă constatare: indiferent de culoarea regimurilor politice care s-au succedat în Ungaria după prăbusirea dublei monarhii în 1918, revendicările teritoriale la adresa României si a altor state vecine, bazate pe aceleasi falsuri istorice grosolane, prezentate fără succes de contele Apponyi la Conferinta de Pace de la Paris în 1919-1920, au rămas neschimbate pe fond; situatia este identică si în ceea ce îi priveste pe comunistii de peste Prut, indiferent de etnia lor. Demonstratia noastră va evolua pe două coordonate: date statistice si date istorice. Constitutiile de după 1989, adoptate prin referendum, definesc România ca stat national unitar si indivizibil, precizîndu-se că teritoriul ei este inalienabil. Legea fundamentală respinge separatismul, federalismul, pedepsind actiunile care ar pune în pericol integritatea teritorială, caracterul unitar al Statului Român, suveranitatea natională. Caracterul national al Statului Român este determinat de mai multi factori, dintre care amintim: comunitatea de limbă, traditii, dezvoltarea istorică în acelasi spatiu geografic timp de mai bine de două milenii, unitatea geografică a teritoriului locuit de unul si acelasi popor, structura etnică a populatiei etc. Conform recensămîntului din 2002, populatia României numără 21,7 milioane de locuitori, din care 89,5% sînt români; minoritătile sînt reprezentate de unguri, 6,6%, adică 1.432.000 de locuitori (inclusiv secui), celelalte minorităti însumînd 3,9% (vezi Banca Natională a României, Raport Anual 2002, p.5). În Transilvania, minoritatea ungară este de cca 900.000 de persoane, restul fiind răspîndite în celelalte zone ale tării, altele decît Transilvania. Caracterul majoritar românesc al Transilvaniei este atestat de statisticile maghiare, cu toate eforturile ce s-au făcut de a se cosmetiza realitatea: · În 1786 erau 65% români, fată de 21% unguri (inclusiv secui – N.B.: statisticile unguresti n-au departajat niciodată pe secui ca etnie); · În 1850 erau 58% români, fată de 28% unguri (inclusiv secui); · În 1890 erau 56% români, fată de 31% unguri (inclusiv secui); · În 1910 erau 53,7% români, fată de 31,6% unguri (inclusiv secui). Este de precizat că diminuarea constantă a numărului românilor nu se datora descresterii natalitătii si cresterii ei la unguri, ci maghiarizării numelor românesti, stabilirii etnicitătii după limba vorbită si, într-o anumită măsură, si emigrării românilor în America, din cauza sărăciei si oprimării economice si nationale (după Philip Mosely, Transilvania partitioned, în „American Quartely Review“, octombrie 1940, p.4). În momentul Unirii, în Transilvania, erau 2.830.000 români si 1.353.000 unguri (inclusiv secui). În 1940 erau în Transilvania 3.365.000 români si 1.411.000 unguri. Drepturile si obligatiile minoritarilor sînt înscrise si garantate de Constitutie, precum si de o serie întreagă de legi, conventii internationale, la care România este parte, alte acte normative. După cum se stie, forurile europene specializate au apreciat ca exemplar regimul de care se bucură minoritătile în România. În ce-i priveste pe secui, scosi de la un timp „în fată“ cu tot mai multă insistentă, se cuvine a preciza cîteva date istorice. Chestiunea originii si a asezării lor în Transilvania este încă controversată. Specialistii au avansat ideea că este vorba de o populatie de origine turcică, al cărei nume ar deriva din cuvîntul turcesc szekilsikil, care însemna „de neam ales“. După informatiile lui Anonymus, această populatie s-ar fi aflat în Nord-Vestul Transilvaniei înainte de pătrunderea, prin nordul Carpatilor Pădurosi, a triburilor ungurilor spre Cîmpia Panonică. Secuii li s-au alăturat în această expeditie, participînd la cucerirea zonei amintite, precum si la celelalte războaie purtate de unguri în secolele X-XII si avînd mereu rolul de avangardă. Această trăsătură caracteristică a secuilor i-a determinat pe conducătorii unguri să-i colonizeze în zonele de granită. Cronicarul Simon de Keza îi pomeneste pe secui asezati prin părtile Bihariei alături de băstinasii valahi, de la care, spune cronicarul ungur, nou venitii ar fi deprins scrierea. Regii arpadieni, înaintînd spre Răsărit în Transilvania, au căutat să-si întărească dominatia asupra băstinasilor prin asezarea secuilor în zonele Harghita si Covasna, prima mentiune documentară fiind din 1213. Cu timpul, populatia secuiască a fost asimilată de unguri: limba de origine turcică, diferită de cea maghiară, s-a pierdut, ca si traditiile specifice, identitatea etnică. Tendinta generală este de a fi confundati sau nu cu maghiarii, în functie de „necesităti“ de ordin politic. Tendintele revizioniste si iredentiste de sorginte maghiară, vizînd anularea clauzelor teritoriale ale Tratatului de Pace de la Trianon din iunie 1920, confirmate în Tratatul de Pace dintre România si Natiunile Unite din februarie 1947, se materializează si în proiecte autonomiste vizînd toată Transilvania, sau Transilvania si Banatul, sau „măcar“ Covasna si Harghita. Aceste idei si proiecte nu sînt noi. Prof. univ. dr. Viorica Moisuc Asa-zisa „Ungarie Mare“, apusă odată cu disparitia dublei monarhii, în 1918, a devenit visul obsesiv al tuturor regimurilor politice din Ungaria, redusă, cum spunea Nicolae Iorga, „la granitele ei firesti“. Aristocratul Karoliy, seful primului guvern al Republicii Ungaria, i-a încredintat conducerea comunistului Bela Kuhn, care promitea „ridicarea întregului proletariat pentru refacerea «Ungariei milenare»“. Cu ajutorul neprecupetit al lui Lenin, Bela Kun vedea posibilă realipirea la Ungaria a teritoriilor pierdute în 1918, în contextul „revolutiei mondiale“ si al constituirii „republicii sovietice fără hotare“; aceasta presupunea „topirea“ noilor frontiere ale statelor central-europene într-o formatiune politico-teritorială aflată sub dominatia sovietică, în tandemul Moscova-Budapesta. Pentru acest vis nebunesc al celor care pierduseră enorme latifundii, bunuri materiale, avantaje de tot felul si privilegii în Transilvania, Slovacia, Croatie etc., au murit zeci de mii de români, unguri, slovaci, cehi, în absurdul război din 1919. În anii ce au urmat, Horthy, „amiralul fără flotă“ si „regentul“ fără regat, împreună cu marii perdanti ai anului 1918, a desfăsurat un imens arsenal de mijloace si metode, urmărind unul si acelasi scop: anularea Trianonului. Alianta cu Hitler avea să aducă acestora o partială satisfactie, atît în 2 noiembrie 1928 (primul Diktat de la Viena pe seama Cehoslovaciei), în martie 1939 (desfiintarea Cehoslovaciei ca stat în cîstigul Germaniei si al Ungariei), dar mai ales în august 1940, cînd Ungaria a anexat coltul de Nord-Vest al Transilvaniei, cu o populatie majoritar românească: 50,3%, fată de 37% maghiari. (Se pune întrebarea de ce statul ungar, care clama atunci necesitatea autodeterminării grupurilor etnice compacte, nu a acordat de îndată celor 50% români din zona ocupată statut de „autonomie“?). Înfrîngerea Germaniei în cel de-al II-lea război mondial a adus noi reglementări politico-teritoriale în Europa de Răsărit, hotărîte de marii aliati. În ceea ce priveste frontiera de Vest a României, se precizase în Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944, semnată la Moscova de către reprezentantii Guvernului român, pe de o parte, si Maresalul Malinovski, reprezentîndu-i pe marii aliati, pe de altă parte, că prevederile Diktatului de la Viena din august 1940 se anulează, iar Transilvania, „sau cea mai mare parte a ei“, va reveni României. S-a creat, astfel, o conjunctură favorabilă ca, la negocierea tratatului de pace cu România, partea ungară să insiste în încercarea de modificare a * Prof. univ. dr. Viorica Moisuc -------------------- Cu prostia insasi, pana si zeii lupta in zadar! Schiller
|
|
|
9 Sep 2005, 12:25 PM
Mesaj
#2
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 3.427 Inscris: 4 March 03 Forumist Nr.: 15 |
-------------------- Cu prostia insasi, pana si zeii lupta in zadar! Schiller
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 08:38 AM |