![]() |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest Subforum este dedicat discutiilor având ca temă principală Politica Interna.
Vă invităm să folositi un limbaj decent. Dacă este cazul, contraziceti argumentat idei, nu atacati forumisti.
Totodată, vă rugăm să nu citati mesajul imediat precedent, iar, in cazul articolelor din ziare, redati numai paragrafele importante, nu intreg articolul si mentionati sursa.
Vă invităm la un dialog care să promoveze Arta de a conversa!
![]() |
![]()
Mesaj
#1
|
|
![]() Musteriu ![]() Grup: Musterii Mesaje: 32 Inscris: 3 September 04 Forumist Nr.: 4.390 ![]() |
Propun acest topic pt a discuta despre taxa unica de 16% si urmarile ei!
Pe cine avantajeaza si pe cine nu! Eu zic ca la nivel de tara este un lucru bun! Desi cu cine am vb pana acum spun ca nu sunt multumiti! Ca s-au bagat o multime de taxe(rovineta...etc)! Altii cu salarii mici mi-au spus ca lor li se lua inainte 14% din salariu! Astept parerile voastre! -------------------- pt bautorii de bere exista http://www.douaberi.ro
funny videos , FTV models http://www.zbufu.com picturi pe sticla , cercei lucrati manual http://www.ciucurel.ro |
|
|
![]() |
![]()
Mesaj
#2
|
|||||
![]() Domnitor ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: Membri Mesaje: 3.427 Inscris: 4 March 03 Forumist Nr.: 15 ![]() |
De ce sunt intelectualii lasi? "Criterion", Nr. 2, Bucuresti, 1934 Ati văzut vreodată un "intelectual" în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internationale? Nu numai că e uluit si neiformat, asta încă n'ar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul înspăimântat, e coplesit de frică, e paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbeste, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic – si tremură pentru viata si libertatea lui ca cel din urmă dintre sclavi. Numai atunci îsi dă el seama ce putin s'a "interesat" de viata socială din jurul său. Si caută pretutindeni sprijin, adăpost, încurajare. Renuntă la orice demnitate personală, uită cu desăvârsire misiunea lui istorică; frica face din el o lichea si un sclav. De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de câte ori se întâmplă sau se asteaptă ceva grav – o revolutie, o reforma acerbă, un atentat, o schimbare esentială a ordinei sociale – bietul "intelectual" român îsi pierde mintile. (Fireste, vorbesc numai de "intelectualul" pur, de cel fără aderente cu partidele sau grupările poltice). Incearcă atunci să facă cele mai umilitoare tranzactii; si nu de ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici o eficacitate. Mărturiseste oricarui om întâlnit ca aproba anumite gesturi politce, că si el a gândit asa, că bine se face ce se face etc. In noaptea insurectiei comuniste dela Atelierele Grivita, am întâlnit un excelent romancier care, aflând de cele ce s'au întâmplat, mi-a deschis repede ultimul său roman, apărut chiar în zilele acelea, ca să-mi arate că si el a promovat o revolutie sociala si antiburgheza. Poate că asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul ca excelentul romancier s'a grabit să-si caute puncte de contact cu o miscare socială despre care nu stia nimic, nu stia cine o face si contra cui, daca are sorti de izbândă si de eficacitate, etc. Nu stia nimic. Scos din preocuparile lui "intelectuale", i-a fost frică. Tot asa le-a fost frică tuturor intelectualilor crestini de succesele "Garzii de fier" si au început să o aprobe nu pentru că le convenea programul "Gărzii", ci pentru că se temeau să nu fie suspectati si persecutati după o eventuală victorie a ei. Nu am nimic de zis contra intelectualilor care trec de o parte sau alta a baricadei îndemnati de o anumită constiintă socială sau natională. Dar îmi repugnă lasitatea intelectualilor apolitici, care îsi descopăr deodată aderente cu o miscare socială în pragul izbânzii (sau care numai pare astfel). Si ei nu fac asta din interes, căci cei mai multi n'au nimic de câstigat ca "intelectuali" dintr'o asemenea miscare. O fac pur si simplu din frica, din lasitate. Frica ce îsi are rădăcina în lipsa de constiintă "functională" (dacă ni se iartă expresia), în lipsa constiintei că ei ,"intelectualii", reprezintă – în pofida oricarei violente si a oricarei prostii politice – singura fortă invincibilă a unei natiuni. Dacă orice intelectual si-ar da seama ce reprezintă el în societatea românească, si mai ales pe cine reprezinta el – putin i'ar păsa atunci de orice revolutie, de orice razboi, de orice criza politica. Mare sau mica, biruita sau victorioasa, o natiune nu înfrunta eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin tăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândeste, se descopera si se creeaza între hotarele ei. Ceasul de azi sau de mâine poate fi stăpânit de oricine, fara ca o natiune sa piara. Fortele care musca din eternitate, fortele care sustin istoria unei tari si-i alimenteaza misiunea ei – n'au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate si exaltate numai de catre "intelectualii" unei tari, de avantgarda care singura, pe frontierele timpului, lupta contra neantului. Atâtea provincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeauna pentru că nu au existat acolo creiere care sa domine masa amorfa si efemeridele istoriei, sa creeze valori sufletesti, sa nutreasca o cultura. Aproape toate republicile sud-americane trăiesc aceiasi experientă periferică, semi-istorică, asteptând ca timpul să le înghita actuala lor viata "politica". Deci, asta reprezinta "intelectualii": lupta contra neantului, a mortii; permanenta afirmare a geniului, virilitătii, puterii de creatie a unei natiuni. Si ca atare n'au de ce să se teama, să intre în panică si să se umilească în fata unei miscări politice cu sanse de succes. Mai întâi pentru că orice miscare politica îsi are radacinile in ideile unui intelectual sau a unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, fireste, nici de guverne, nici de legislatii abstracte; ci de revolutii, reforme si reactiuni concrete, istorice). Si in al doilea rând, pentru că nici o revolutie si nici un act politic nu priveste direct pe intelectual. (Poate privi, în orice caz, numai interesele lui de breaslă, confortul lui, familia lui). In ceasul în care ceva se întâmplă politic, deci se consumă – intelectualul se află cu mult înainte, ocupat să creeze ceva care sa muste din eternitate, sau sa faca ceva care numai dupa multi ani va fi precipitat în stradă, va căpăta valoare politica. In ceasul unei revolutii sau a unei crize, intelectualul adevarat se află prea departe ca sa se mai poata întoarce inapoi; el a trecut demult pe acolo. Ceeace pare nou, pentru mase, este de mult trăit, asimilat, consumat pentru el. Indiferenta fata de politica, de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai toleranta si întelegere. Dai o mână de ajutor si treci mai departe. Dar în nici un caz nu merita să-ti pierzi cumpătul, să-ti iesi din fire si să pactizezi cu oricine – uitând că nimeni nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. Iti pierzi libertatea? Asta nu ti-o poate lua nimeni. Iti primejduiesti situatia materiala? Asta priveste familia ta, nu pe tine. Iti risti viata? Ei si? Acel pe care îl reprezinti, nu moare niciodată. Dacă crezi altfel, renuntă la "intelectualitate" si fă-te om politic. Mircea Eliade ![]() Acest topic a fost editat de talusa: 4 Jul 2005, 06:11 PM -------------------- Cu prostia insasi, pana si zeii lupta in zadar! Schiller
![]() |
||||
|
|||||
![]() ![]() |
![]() |
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 07:20 PM |