Invaluit In Mister, [Jurnalul lui One_Last_Dance] Optiuni

[Mihai]

Mana molcoma aluneca incet... incet pe taste, ezita, tremura... si in cele din urma scrie...
Am avut sansa de a gasi locul de care aveam nevoie. Mi-am deschis pe alocuri sufletul si am incercat sa-mi depun linistita gandurile si sentimentele.

Lectura placuta in cadrul jurnalului lui One_Last_Dance!

[One_Last_Dance]

Sta linistita in pat, iar somnul o cuprinse atat de repede, incat nici nu era constienta ca adormise din nou. Brusc i se pare ca nu mai este in patul ei, ci intr-un parc, un parc incredibil inverzit, un verde mai puternic decat verdele... o viziune platonica a unui parc, in acelasi timp, Loc Obisnuit si Loc De Mister. Totul in jur parea inconjurat de pustiu. Nici un zgomot, nici o voce, nimic... Se misca prin parc fara a merge de-adevaratelea... parca plutea in aer o usoara senzatie de decorporalizare. Razele de soare patrundeau usor printre frunze, taind penumbra si proiectand in jur caldura. Parcul prin misterul lui, ii dezvalui buchetele de flori, crengi cu frunze rosii si aramii, macii care se ingramadeau albi si oranj pe tulpinile lungi si paroase, petunii si crinii cu pistilul drept, trandafiri crem, hortensii si irisi mov. Cararile erau toate pietruite si marginite cu flori de gheata. In mijlocul parcului curgea un iaz limpede peste o patura de nuferi albastri.
Ea mergea prin parc, de parca ar fi fost impinsa de o perna de aer... imaginandu-si ca un alt parc se afla sub acesta.
La un moment dat se opri in fata unui trandafir, pentru a iscodi efortul unei insecte pregatita sa-si inceapa urcusul pe o petala, gata totusi sa renunte la efortul sau si sa-si ia zborul...
Cat poate fi de tacut Destinul acestei insecte, pentru ca, nu peste mult timp, sa explodeze... in zbor.
......

Adormise, citind... fara sa vrea alunecase in alta parte a vietii, cu o usurinta de dans... ca un sunet intr-un ecou, ca o enigma intr-un raspuns...
In vis e cel mai simplu mod de a pierde totul, pentru a regasi totul...
Se ridica din pat... dormise ceva timp, era deja trecut de cinci.
Cu corpul ei usor de fetita imbracat intr-o camasuta de noapte lunga pana la calcaie, cu parul desfacut si in spate cu fierbinteala visului, se apropie usor de fereastra...
Lumea de afara era acolo, o regasi, la fel cum o regaseste de fiecare data. Indiferent ce face... este sigura ca o va regasi la locul ei, mereu.
Ti-e greu de crezut, dar asa e...

Intre mangaierile tale din vis, vreau sa intelegi ca Destinul nu e un lant, ci un zbor...