Orientarea Pe Teren Si Gasirea Punctelor Cardinale |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Orientarea Pe Teren Si Gasirea Punctelor Cardinale |
13 Feb 2005, 11:34 AM
Mesaj
#1
|
|
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Orientarea cu ajutorul Soarelui si ceasului
Daca aveti ceas - de tip clasic - si vreti sa aflati punctele cardinale, intr-o zi insorita, procedati astfel: · indreptati limba orara a ceasului catre soare, indiferent la ce ora va aflati · trasati "imaginar" sau pe teren unghiul facut de limba orara a ceasului orientat ca mai sus, si semidreapta care porneste din centrul ceasului si trece prin punctul care arata ora 12 · duceti, cum va pricepeti mai bine, bisectoarea acestui unghi si veti gasi punctul cardinal "sud", zis si "miaza-zi" Aflarea celorlalte puncte cardinale nu mai este o problema. Experimentul este valabil pentru orice ora dintr-o zi insorita. Demonstratie: Stim ca Pamantul se roteste in jurul axei sale in 24 de ore, adica doua aparitii ale soarelui in dreptul aceluiasi meridian se fac dupa 24 de ore (nici macar ipoteza geocentrica nu afecteaza catusi de putin corectitudinea demonstratiei). Deci, "cadranul solar" este impartit in 24 de ore, in timp ce cadranul ceasului e impartit in 12 diviziuni. Rezulta urmatoarele concluzii: · o diviziune unghiulara de pe ceas (unghiul determinat de centrul ceasului si doua ore consecutive) are 360°/12=30°, iar aceea de pe imaginarul cadran solar 360°/24=15°. · limba orara a ceasului (cat v-o fi parand ea de lenesa!) alearga cu o viteza unghiulara de doua ori mai mare decat aceea a razei care "leaga" ochiul nostru de soare. La ora 12 ziua, soarele se afla in dreptul meridianului locului, aratandu-ne sudul. In acest moment cele doua laturi ale unghiului nostru coincid (limba orara si semidreapra care pleaca din centrul ceasului si trece prin ora 12). Unghiul fiind egal cu 0, bisectoarea se suprapune peste cele doua laturi, in mod evident. Indreptand limba orara catre soare, inseamna ca si bisectoarea s-a deplasat catre soare si ne arata ceea ce stim: sudul! Rezulta foarte clar ca procedeul expus in text, de aflare a punctului cardinal "sud", este corect pentru ora 12. Sa lasam ceasul si soarele sa-si vada de drum, ca sa nu-l suparam pe Cronos, si sa revenim cu experienta noastra - de exemplu - la ora 2 (adica 14). Ce unghiuri au descris limba orara si raza vizuala care ne leaga de soare? Pe baza celor aratate mai sus si, de altfel, usor de dedus sunt: - limba orara: 2x30°=60° - raza vizuala catre soare: 2x15°=30° Fata de pozitia initiala, din experienta pe care am facut-o la ora 12, raza vizuala catre soare s-a deplasat cu 30°, iar limba orara a descris un unghi de 60°. Ca sa indreptam limba orara catre soare, vom roti ceasul catre stanga (in sens trigonometric) cu 30°. Instantaneu si cealalta latura a unghiului de 60° (care leaga centrul ceasului cu ora 12) se va roti catre stanga cu 30°. Bisectoarea unghiului de 60° parcurs de limba orara (care trece acum prin ora 1), va face acelasi lucru si ne va arata directia sud, suprapunandu-se deci peste vechea bisectoare. Concluzii: Deoarece unghiul 2ß descris de limba orara este totdeauna dublul celui descris de raza vizuala catre soare, bisectoarea unghiului 2ß va fi indreptata tot timpul catre soare. Rotirea ceasului catre stanga cu unghiul ß, va aduce bisectoarea pe directia sud. Ca sa va convingeti ca ati priceput cum functioneaza acest procedeu, incercati sa raspundeti la urmatoarea intrebare: Daca cercul ceasului ar fi impartit in 24 de diviziuni (24 de ore), care ar fi modificarea la metoda de orientare cu ajutorul ceasului si soarelui? -------------------- * * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
|
|
2 May 2005, 11:20 AM
Mesaj
#2
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 53 Inscris: 14 February 05 Forumist Nr.: 5.707 |
@ actionmedia, foarte pertinenta demonstratia ta de orientare pe timp de ceata. iar daca spui ca ai coborit si Jepii Mici (pe timp de iarna... am inteles eu bine?) ai dat dovada de un act de mare curaj (asta ca sa nu spun "inconstienta" pentru ca banuesc ca nu e cazul din moment ce ai asemenea cunostinte de orientare pe teren). eu una nu as fi avut curajul sa cobor Jepii Mici iarna. i-am coborit doar cu telecabina.
cea mai "dura" experienta a mea a fost intr-o luna de noiembrie cind, studenti fiind, am hotarit sa urcam la virful Cozia. eram in practica la barajul de la Turnu Rosu si eram cazati in colonia Pausha - Caciulata, de la poalele Coziei. Intentia noastra a fost de a urca pina la Minastirea Scarisoara, sa innoptam acolo si a doua zi dimineata sa urcam mai departe. drept pentru care nu ne-am luat cu noi nici paturi, nici lanterne. busola nici atit. doar ca socoteala din tirg nu se potriveste cu cea de acasa. maicutele de la minastire nu ne-au primit (pe motiv ca stiu ele ce inseamna sa cazezi studenti !!! ) si ne-au sfatuit sa urcam mai departe, caci oricum, mai mult de doua ore nu ar mai fi fost de urcat. ceea ce, in inconstienta noastra, am si facut. era ceasul cam 5 dupa amiaza, iar in noiembrie, la ora aceasta, era deja seara. cred ca in mai putin de jumatate de ora, ne-am pomenit intr-un intuneric bezna, in mijlocul padurii, fara lanterne, fara, paturi si fara alte intrumente de orientare. noroc ca era o noapte absolut senina. cerul era foarte aproape de noi iar stelele se vedeau perfect. mai puteam vedea destul de bine, in vale, luminile Caciulatei si stralucirea argintie a Oltului. doar ca erau departe, foarte departe de noi. de coborit, nici vorba nu aveam curajul, asa ca am incercat sa inaintam. cautam semnele pe copaci la lumina brichetelor si orice zona mai luminoasa ni se parea ca e o carare. una din fete s-a oprit in ultima clipa pe marginea unei ripe foarte abrupte. doar un pas daca mai facea si o pierdeam. stiam doar ca trebuie sa urcam. nu existau pe vremea aceea telefoane mobile, deci nu aveam nici-o sansa sa anuntam cumva ca suntem in pericol. frigul era din ce in ce mai patrunzator si, in plus, aveam impresia ca peste tot vedem stralucind ochi de animale salbatice... se auzeau fel si fel de zgomote... ce mai ! atunci cred ca mi-a fost cu adevarat FRICA !!! marele nostru noroc a fost ca din urma ne-a ajuns un alt grup de "anormali" ca noi, dar care aveau lanterne. si asa, in urma lor si urmind semnele de pe copaci am urcat mai departe. imi era atit de frica incit nu mai simteam nici un pic de oboseala. cred ca as fi fost in stare sa urc si sa cobor in noaptea aceea sapte munti si sapte vai, vorba povestii, doar sa stiu ca am ajuns la o cabana unde sa fim in siguranta. cam dupa o ora de urcat am ajuns in sfirsit la Cozia, cabana ce mi s-a parut cea mai frumoasa si mai confortabila pe care o vazusem in viata mea. am facut focul in soba din camera pe care am primit-o si, pina dimineata, am dormit neintorsi. cind ne-am trezit, am iesit in fata cabanei si imaginea ce ni s-a desfasurat inaintea privirilor era de nedescris, desupra cerul albastru, senin si insorit, iar dedesubt un strat de nori pufosi si albi. eram in al noulea cer ! si la propriu si la figurat @olaf, ai dreptate ! cred ca ceata e tot ce poate fi mai rau ! -------------------- "pentru ca existam, trebuie sa stim totul... " - Herman
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 09:05 AM |