Ultimul Cuvânt, cine îl are? Optiuni

[milimetru]

Aproape în fiecare zi avem de furcă cu o controversă, mai mică sau mai mare, în care noi zicem ceva şi celălalt zice tocmai pe dos decît zicem noi. Cred că sînteţi de acord că e o stare plăcută să avem noi ultimul cuvînt de spus iar celălalt să răspundă, în final: "da domnule, aşa e, facem cum ai spus, că ai dreptate!". DAR această situaţie nu se întîmplă chiar de fiecare dată, ba dimpotrivă!...

Deci, credeţi că e frustrant să nu ai ultimul cuvînt de spus? Cum vă simţiţi cînd îl aveţi, cum reacţionaţi cînd nu-l aveţi? E bine/necesar să avem mereu ultimul cuvînt?

[Serenity]

Imi plac discutiile in contradictoriu. Ba uneori, de dragul dezbaterii, sustin si incerc sa gasesc argumente pentru lucruri in care nu cred cu adevarat.. Dar asta atat timp cat totul e luat ca o joaca, atat timp cat atmosfera ramane una pasnica si pana in punctul in care celalalt o ia in serios. Urasc sa ma cert.. Urasc atmosfera incarcata de nervi si de multe ori las prea mult de la mine doar pentru a evita aceasta atmosfera, pentru a nu se ajunge la cearta.. Nu tin deloc sa am ultimul cuvant doar pentru a-l avea, nu tin neaparat sa am dreptate.. Si de obicei, inainte sa contrazic pe cineva incerc sa vad problema prin ochii lui, sa inteleg punctul sau de vedere. De foarte multe ori mi s-a intamplat sa realizez ca gresesc, ca are si persoana respectiva dreptate intr-o mai mica sau mare masura. Exista foarte multi oameni incapabili sa vada problema si din alt unghi, incapabili sa accepte alt punct de vedere.. si cu genul asta mi s-a parut mereu o imensa pierdere de vreme si energie sa iti pui mintea. E adevarat, felul meu de-a fi m-a facut de multe ori sa am de pierdut.. dar, pe de alta parte, am si de castigat din asta.