Cand Te Bulucesti In Trenul Care Tocmai Merge..., [Politica] UE, Franta, Islam si Romania Optiuni

[Radu Hincu]

Romania accede in UE. Ce e UE? Un fel de . . . . rima la UE. Pai cititi si voi cum mai plang ‘constructorii’ Europei din ultimii 30 de ani, adica socialistii lu’ Le Monde. Sa-ti frangi mainile, nu alta, de atata suferinta . . . . .
Dar haideti sa vedem ce zic printre suspine si sughituri acesti simpatici baieti:
Titlu: «Razboiul din Irak a aratat din nou crescandul decalaj tehnologic intre ‘cei 15’ si America»
SUA consacra pentru cercetare circa 2,8 la suta din PIB. Europa 1,9 la suta . . . .
In 1993 SUA investeau 43 de miliarde de euro PPC [la paritate a puterii de cumparare, ‘en parité de pouvoir d'achat’ (PPA), ‘Purchasing Power Parity’, (PPP)] mai mult ca europenii. In 2000, diferenta a crescut la 83 de miliarde si s-a mentinut de atunci.
Cum asa? Pai ce intrebare . . . . ca la socialisti, ce nu stiti ‘tehnica Vacaroiu’? Taiem de la educatie si cercetare, eventual marim impozitele la privati sa-I cocosam un pic, ca sa le dam ‘sarmanilor’ de la Tractorul si Roman. Asa si comisarii lu’ peste de la Bruxelles . . . . . I-auziti ce zic oamenii de stanga de la Le Monde, comentand faptul ca statul federal american dupa ce-a plesnit buba cu isteria ‘tehnologica’ la bursa de la NY, a inceput sa investeasca vartos in cercetare preluand stafeta de la ‘sucombati’:
‘In Europa reactia este inversa aproape intotdeauna. Cercetarea face parte din primele bugete sacrificate. Raffarin a redus bugetul de cercetare cu 1,3 la suta in 2003.’
Totusi, ca sa fim obiectivi, trebuie sa adaugam ca din efortul statului la cheltuielile de cercetare, mai mult de jumatate din acestia la americani se duc la aparare (cercetarea pentru aparare), in timp ce la europeni suma cheltuita pentru cercetarea militara se situa prin1990 la 21 la suta din buget, ca sa ‘cada’ si mai jos prin 2000, la 15 la suta. Astfel, in 2000 americanii cheltuiau de cinci ori mai mult decat europenii. E bine, e rau, dumnezeu stie, cum zice romanul. Numai timpul va arata cine are dreptate, desi de acum se pot face niste comentarii.
Desi cresterea cheltuielilor publice pentru cercetare a fost ‘inghetata’ si in Europa ca si in SUA dupa anii ’90, cheltuielile americane pentru cercetare au continuat sa creasca (adica decalajul european in materie de investitii in cercetare sa se mareasca . . . ) datorita vigorii investitiilor private ‘SUAneze’ in cercetare, sau daca vreti, ‘blegelii’ totale a intreprinderilor europene in aceasta privinta. Zic specialistii intervievati de Le Monde, ca ‘aceasta tendinta ingrijoratoare isi gaseste radacinile in factori economici (traducere: socialismul . . .) , fiscali (impozitele mari, ca sa finanteze ‘protectza sociala a omlui muncii’, o cunoastem, nu?) si sociali (adica tradus, asta e impozitul pe care viata il ia pe ‘laba’ dragutilor de europeni, faptul ca nefacand suficienti copii, nu reusuesc sa mentina propriile economii si societati in miscare nici cu buluceala tuciuriilor in turbane). Macar sunt realisti baietii . . . . .
Apoi mai plang ‘rosii’ si pentru faptul ca ‘inventivitatea europeana a regresat in Europa, partea detinuta de aceasta in brevetele depuse la nivel planetar diminuandu-se.
Mai zic ei ca desi uniunea lor sovietica, dispune de un excelent potential uman si ca formeaza mai multi oameni de stiinta decat americanii, nu reusesc sa angajeze decat 5,4 cercetatori la mia de persoane active, in timp ce americanii angajeaza 8, 7. Adica, ca sa traducem, europenii scolesc mai bine someri de inalta educatie, decat angajeaza americanii din aceeasi categorie. Socialism si moarte!, ca sa-l parafrazam pe Castro (care zicea ‘sau moartea’) . . . .
Isi propun comisarii sa incurajeze (in fine!) si ei parteneriatul universitati intreprinderi, adica sa-si lase cercetatorii sa faca SRL-uri in universitati, cu care sa-si ‘fructifice’ roadele cercetarii facute, sau sa intre in colaborare, sa-si ‘vanda’ drepturile de comercializare sau continuare a cercetarilor facute in universitati, deci cercetari facute in institurii de stat dar cu finantare privata uneori.
Statistici: In ultimii 20 de ani americanii au luat de 2 ori mai multe premii Nobel decat europenii in fizica, chimie si medicina. In economie sunt ‘tatici’ absoluti: 24 premii contra doar 5, pentru ‘eurosclerotici’.
In 2001 PIB/locuitor la PPC era in SUA cu 40 la suta superior fata de cel al Uniunii Europene.
Mai zic smiorcaind miterandistii si jospenistii, ca asta se explica prin faptul ca sunt mai putini europenii care muncesc decat americani, intrucat somajul in UE e mai mare, femeile sunt mai putin active profesional (ca la arabi, ca in lumea a treia adica . . . . poate d’aia au si atat succes acestia in propaganda lor) ca tinerii si batranii si ei sunt in numar mai mic la munca in Europa decat in SUA. Ca cine munceste in Europa, munceste mai putin timp, datorita concediilor platite si pensionarilor anticipate (mai stim noi unii, nu?).
Apoi se vorbeste de ‘componenta demografica’ care participa la acest tablou de sfarsit de cariera internationala pentru ‘superputerea euro'.

La guerre en Irak a de nouveau illustré l'écart
technologique croissant entre les Quinze et l'Amérique
LE MONDE, 06.05.03, 13h34, MIS A JOUR LE 06.05.03, 13h36
Malgré les déclarations d'intention, la recherche européenne manque d'investissements et reste victime de l'absence de coordination des politiques budgétaires nationales.
Bruxelles de notre bureau européen
http://www.lemonde.fr/article/0,598...319132-,00.html
Buna Dimineata, Franta!
Franta, incet, in sfarsit se trezeste. O face incoerent, ineficient si mai ales tarziu, poate prea tarziu pentru ea, sau ma rog, macar pentru Franta aceea pe care toti idealistii lumii de ieri si azi o iubesc. Toate distorisunile amintite in acest proces (sa speram) de reinsusire a esentei franceze, acea esenta care a modelat lumea Europei si a Americii de Nord candva, si a permis sa fim azi ce suntem, sunt, sa fim sinceri, rezultatul democratiei, mai exact a salbiciuniulor acesteia, in fata, sau in prezenta unei elite politice ticaloase si mioape.
Cum sa vezi altfel lucrurile, cand decenii la rand in care stanga franceza a dat pas cu pas inapoi de la ceea ce ar fi trebuit sa-i fie mai drag si sa apere mai indarjit, anume caracterul laic si democratic al republicii, drepturile femeii si respectul pentru adevarul stiintific si istoric?
Citind seria de articole de mai jos, cea mai mare parte dintre ele recente, practic din ultimele zile, intelegi clar acest lucru; Citind povestea impunerii voalului musluman in scoli, adoptarea treptata a modelului american de mai slaba calitate (un eufemism, evident, pentru a nu critica azi ceea ce ladam ieri . . . . anume comunitarsimul la treaba ) a ’comunitarismului’ in detrimentul celui al cetateniei cum era ea vazuta de catre republica franceza, iti dai seama ca politicienii Frantei au fost niste ticalosi. Mai mari decat altii, in masura in care au reusit sa tradeze ceva pretios ce altii nici nu au avut nicicand . . . . Sa luam cazul treroristului trotzkist Lionel Jospin, care nici macar ‘trotzkist’ nu a fost nenorocitul, ci mai degraba doar un ‘fripturist’ judecand dupa pozitia adoptata intru transarea problemei voalului. Sa-l luam pe Jack Lang, ministrul educatiei in perioada amintita, sa-i citim declaratiile demagogice si cretine de atunci, si mea culpa jenata si posibil inutila de azi . . . . omul tocmai a introdus un proiect de lege in Adunarea nationala franceza prin care sa se interzica toate insemnele religioase in scoli. Cata mizerie umana!!!! Azi face declaratii transante, ne dovedeste logica si curaj, dar ce folos . . . . . . Sa judecam apoi pozitia ipocrita a dreptei, pentru care principiile (chiar atunci cand acestea mor . . . .) sunt mult mai putin importante decat ordinea publica, vechea ei obsesie, si sa ne umplem de scarba la vederea ipocriziei lase, a fricii declarate cu un soi de mandrie intelectuala morbida, IN PROPRIA TARA, SI SCUIPANDU-TI PROPRII STRAMOSI SI CEEA CE LOR LE-A FOST MAI DRAG . . . . .
Pentru cei care au timp si curiozitate, cititi macar articolul scriitorului Jack-Alain Leger din ‘Liberation’-ul din 30. Aprilie.2003 (Cioamgul de militian si covorul de rugaciune’), articolul ‘Laïcité, Islam de France, et démocratie’ al lui Simon Pilczer si ‘Creil, terre de mission’ al lui Besma Lahouri din L'Express-ul din 30.Mai.2003, ca si deja a’ci amintitul si schitatul articol, ‘Strategii pentru dezbinarea republicii’ din L’Express-ul 17.Aprilie.2003.
La matraque et le tapis de prière
Par LEGER Jack-Alain, écrivain - Dernier ouvrage paru: «On en est là», Denoël
Mercredi 30 avril 2003 Friday, May 02, 2003
http://www.liberation.fr/page.php?Article=107250
Creil, terre de mission
par Besma Lahouri, L'Express du 30/04/2003
http://www.lexpress.fr/Express/Info....asp?ida=391303
Quatorze ans de retard
par Eric Conan, L'Express du 30/04/2003
http://www.lexpress.fr/Express/Info...ard/dossier.asp
Laïcité, Islam de France, et démocratie
Simon Pilczer, Friday, April 25, 2003
http://www.revue-politique.com/6_01_07541.htm
«Interdire tout signe religieux»
propos recueillis par Eric Conan, L'Express du 30/04/2003
http://www.lexpress.fr/Express/Info....asp?ida=391304
Stratégies pour noyauter la République
par Jean-Marie Amat, Yves Benoit, L'Express du 17/04/2003
http://www.lexpress.fr/Express/Info...ossier.asp?nom=
Comment éviter le foulard à l'école ?
par Claire Chartier, L'Express du 14/01/1999
Les réponses de la médiatrice Hanifa Cherifi
http://www.lexpress.fr/Express/Info...r.asp?ida=23160
La bataille des Cévennes
par Claire Chartier, L'Express du 20/01/2000
http://www.lexpress.fr/Express/Info...r.asp?ida=23159
Française, chrétienne et en colère . . . .
Sophie Chauveau
http://www.primo-europe.org/docs.ph...oc=Do-394545678
Allah Mode
France's Islam problem.
by Christopher Caldwell , 07/15/2002, Volume 007, Issue 42
http://www.weeklystandard.com/Conte...01/435tebxi.asp

Franta, cum se stie este tara cu cea mai mare minoritate muslumana a Europei; nu intamplator, politica ei externa este aliniata intereselor imperialismului arab. Cu destul de multi ani in urma, realizand ca islamul este o religie scapata de sub controlul republicii, si inca una care rimeaza cu sinuciderea republicii, oamenii politici francezi (daca nu ma insel cel care a facut propunerea este J.-P. Chevènement, pe atunci ministru de interne) s-au decis sa remedieze situatia; atunci - ca si azi - lacasele de cult musulmane, centrele culturale islamice, se aflau sub influenta tarilor straine care le finantau - si astfel le impuneau ‘politica’ - si care le furnizau ‘personal religios’, adica imami. Aceste tari erau ‘magrebienele, adica Algeria, Maroc si Tunisia, dar si Siria Egipt si chiar Iran. Insa cel mai important furnizor de fonduri si chiar de personal, era Arabia Saudita, tara recunoscuta pentru interpretarea cea mai fanatica a Islamului (whahabismul). De curand acest proces de ‘indigenizare’ a religie musulmane, a trecut o etapa importanta, cea a alegerii unui organism reprezentativ al musulmanilor Frantei, partener legitim de dialog cu guvernul republicii. Instanta se numeste, ‘Consiliul francez al cultului musluman’ - CFCM, reunind toate orgaizatiile importante ale acestui cult intr-o forma care se vrea reprezentativa pentru ponderea si aderenta fiecarei miscari muslumane in randul populatiei de religie musulmana. Actualul ministrul de interne al Frantei, a participat la adunarea anuala a fortei considerate ca si castigatoare in alegerile pentru constitiuirea (citeste ‘dominanta in’) acest organism (CFCM), si care se numeste ‘Uniunea organizatiilor islamice ale Frantei’ - UOIF, unde . . . . a fost fluierat copios si prelung (minute in sir), de catre participanti, cand a ‘indraznit’ sa spuna ca in masura in care pentru fotografia pe cartea de indentitate nu se face niciunei alte confesiuni favoruri, nu intelege de ce ar trebui sa se faca musulmancelor, care cer sa fie pozate cu fularul islamic infasurat pe teasta ( http://www.lemonde.fr/article/0,598...317556-,00.html ). E si normal ca superstitiosii islamului sa ceara aceasta noua concesie, in masura in care au constatat ca statul (vrut doar) laic, a consimtit prezenta ‘imbroboditelor’ in scolile publice. Daca merge, merge, nu? ‘Barbosii’ - cum ii numesc autorii unui articol din L’Express - cresc miza, pe masura ce le creste numarul. Lucru care este iar, foarte natural . . . . . asa cum poate sa constate oricine citeste articolul:

Acest topic a fost editat de Radu Hincu: 8 Sep 2003, 11:32 PM

[Radu Hincu]

Panait Istrati, 1930, Guy Millère, 2003

Pentru cei interesati de Franta si politica sa mai interna sau mai putin interna, un articol, nu neaparat recent (sfarsitul anului trecut), aparut in Le Figaro; e vorba de lupta atat de stransa intre stanga si dreapta care s-a dat si se da acolo de 50 de ani, in fapt de 70 de ani; e vorba de constientizarea faptului ca stanga a pierdut toate ostilitatile si ca a facut-o pe mana ei, datorita politicilor pe care le-a promovat, insa si datorita schimbarilor la nivel geopolitic din ultimii ani (caderea comunismului, esecul social-democratiei scandinave, esecul sau (partial! - stau mai bine ca nemtii) la ea acasa de a reforma statul si economia pentru a se adapta prezentului dar mai ale viitorului apropiat si atat de previzibil (regimul de pensii si influenta sindicatelor). Se vorbeste despre islamism si politica traditional-tradatoare a stangii franceze in ceea ce priveste acest pericol extern, dar si intern din pacate, asa cum a facut atatia ani si cu celalt pericol, comunismul. Citind articolul, la evocarea de catre autor a acestei realitati, gandul imediat m-a dus la romanul Panait Istrati, si la soarta sa intelectuala compromisa de ticaloasa stanga fraceza (H. Barbusse (revista Monde, finantata de Uniunea Sovietica), Romain Rolland si PCF (prin organul sau de presa L’Humanité)). Atunci s-a vorbit de asasinat moral. Azi cred ca se poate afirma fara sa gresim prea mult ca fost si unul fizic, daca tinem cont de soarta si ultimii ani de viata ai scriitorului brailean. Pentru cei care inca nu au facut-o recomand cartea sa ’Vers l’autre flamme, confession pour vaincus’, in traducerea romanesca ’ Spre alta flacara, Spovedanie pentru invinsi’, in cea engleza ’The confession of a looser’ sau ’Russia unveiled: 1927 - 1930’. In orice limba ati citi-o, nu e sigur o pierdere de timp . . . . .
Articolul ataca de asemenea pozitia partinitoare a stangii franceze in problema Sadam-razboi in Golf. Azi, stanga extrema franceza (si europeana) ataca miseleste dar de maniera atat de clasica, à la Barbusse-PCF, tot ce este pro-american si tot ce arata cu degetul spre pericolul arabo-musluman; etichetele si tehnicile sunt aceleasi, doar subiectii s-au mai schimbat: ieri era scriitorul roman de expresie franceza Panait Istrati, azi este scriitorul francez-sadea, Guy Millère; tot inainte tovarasi, ca pionierii . . . .

Les nouveaux mollahs
Bruno José Lebeau - Le Figaro
http://www.mafhoum.com/press4/123P8.htm