Cronicar
Grup: Moderator
Mesaje: 2.894
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.410
|
Intr-un articol aparut azi, "Justitie, bibelou de portelan", Mircea Mihaies analizeaza momentul actual din punctul de vedere al Justitiei.
QUOTE | Una dintre marile greseli produse in justitie a fost acordarea inamovibilitatii inainte de a se fi facut un veritabil proces de verificare a activitatii celor implicati. In felul acesta, s-a pus in mina a destui oameni cu profunde si active legaturi dubioase arma letala a imunitatii.
N-as fi crezut, in ruptul capului, ca hard-core-ul Justitiei romane e chiar atit de sensibilos. Adica atit de iute batator din gene si-atit de grijuliu cu onoarea lui de familist. Carele va sa zica, au tacut milc vreme de cincisprezece ani (pe cei de dinainte ii las in seama colegilor Elenei Ceausescu, oamenii de stiinta!), n-a miscat in front nici CSM-ul, nici PNA-ul si nici vreo alta litera a alfabetului pasaresc-administrativ menit sa ne imbirlige mintile. Si-acum, brusc, s-au trezit, nevricosi, ca Monica Macovei e marele impilator, un fel de Matrix pogorit din tarii spre-a da de rusine pe-atit de onorabilii stimabili cu toca si roba.
Faptele sint incredibile: un ministru al justitiei cere, oficial si perfect legal, sa se verifice felul in care a fost instrumentat un dosar despre care presa a vorbit pina la amorteala. In loc sa treaca imediat la actiune, domnii vizati sar ca muscati de sarpe, clamind ca e vorba de amestec in treburile justitiei! Anormalitatea e strigatoare la cer. Ca sa intelegem in dimensiunea ei grotesca enormitatea sustinuta de cei vreo cincizeci de grei din talgerul bont al zeitei legate la ochi, sa ne inchipuim un protest asemanator in interiorul oricarui alt minister.
De pilda, daca ministrul Sanatatii s-ar fi prefacut ca nu vede-n-aude dupa ce presa a scris despre, sa zicem, cazul Ciomu. Va imaginati ce-ar mai fi urlat „reactiunea“: ca ministrului Sanatatii nu-i pasa de ce se intimpla in subordinea sa, ca debandada de sus pina jos e patronata de insusi mai-marele peste seringi, scalpele si stetoscoape etc. etc. La fel, daca – Doamne fereste! – ar fi avut loc un accident rutier, aerian sau de cale ferata, iar ministrul de resort, in loc sa ia masurile energice necesare, ar fi facut, la rindu-i, pe mortul in papusoi. Situatii similare se pot imagina pentru absolut oricare alt sector, de la armata si economie la cultura si agricultura.
Veti obiecta, poate, ca situatiile nu sint identice. E adevarat: in ceea ce priveste justitia, ele sint mult mai grave. Nu trebuie s-o spuna presa, o spun oficialii europeni, o recunosc politicienii responsabili, o afirma orice simplu cetatean. Si-atunci? Pe ce se bazeaza tupeul siderant al acestor domni care-si imagineaza ca vor pastra la nesfirsit controlul discretionar asupra dreptatii in Romania?
Una dintre marile greseli produse in justitie a fost acordarea inamovibilitatii inainte de a se fi facut un veritabil proces de verificare a activitatii celor implicati. In felul acesta, s-a pus in mina a destui oameni cu profunde si active legaturi dubioase arma letala a imunitatii. Aici se afla si unul dintre punctele nodale ale „europenitatii“ noastre: Cum ne integram? Preluam pe nemestecate tot felul de principii si documente, institutii si legi, le absorbim ca pe-o untura de peste, neplacuta, dar, speram noi, necesara? Daca lucrurile se petrec fara nici un control – asa cum se petrec –, de ce ne miram ca facem indigestie? Si de ce ne tinguim ca vitaminele lor mai degraba ne-au accelerat scleroza decit ne-au fragezit oasele?
Inca din 1990, a functionat tactica perversa a punerii lupului paznic la oi: asa a ajuns generalul Militaru seful armatei, Stanculescu al industriei, Aurel-Dragos Munteanu si Razvan Theodorescu ai televiziunii, Brucan ideologul schimbarii si Birladeanu reformatorul economiei. Justitia de azi nu e, la virf, decit o colectie de vechi instrumente ale comunismului represiv. Pentru multi dintre acesti oameni, Monica Macovei, venita din afara jocurilor tulburi ale ultimilor cincisprezece ani, e un pericol prin simpla ei prezenta. Chiar dac-ar fi un bibelou de Tanagra, zimbitor si imobil pe un raft al biroului ministerial, ea tot ar trebui, in logica sistemului, eliminata. Daca mai are si proasta inspiratie sa dea deoparte valul aranjamentelor, al neclaritatilor si complicitatilor, va imaginati ce reactii stirneste.
Cazul Monica Macovei este, din toate aceste motive, o foaie clinica a pacientului aflat la terapie intensiva numit Romania. Daca puciul celor cincizeci si ceva de beneficiari ai cutumei puternic inradacinate, conform careia sistemul invinge intotdeauna, va avea cistig de cauza, inseamna ca ne putem lua catrafusele si sa ne cautam alte ocupatii – daca nu chiar alta tara. Pentru ca atacul nu e doar la ministrul Justitiei, ci la intregul pachet pro-schimbare al actualei administratii. Cel spre care se indreapta, de fapt, amenintarea e insusi Traian Basescu. Tocmai din acest motiv, el nu poate sa ramina in ceata asa-numitei impartialitati prezidentiale, pentru ca aici e vorba despre mai mult decit un joc al orgoliilor: e vorba de confruntarea, pe viata si pe moarte, dintre bine si rau. |
Ce parere aveti ? Credeti intr-o cotitura ?
--------------------
... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|