Întâmplarea -- Factor Fundamental?, Dacă întâmplarea există, cum o concepem? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Întâmplarea -- Factor Fundamental?, Dacă întâmplarea există, cum o concepem? |
12 Jan 2005, 03:51 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Unii spun că întâmplarea este doar numele pe care-l dăm necunoaşterii noastre (cu alte cuvinte, nimic nu este de fapt întâmplator, ci cel mult nu cunoaştem noi suficient de multe lucruri).
Dar alţii (mai ales fizicienii) spun că întâmplarea există efectiv -- ei demonstrează că la nivel cuantic nu se poate principial şti exact cum va decurge un fenomen. Acest "nu se poate principial şti" este valabil chiar şi pentru o fiinţă omniscientă. Limitarea nu se datorează imperfecţiunii simţurilor/creierului uman, ci este o proprietate a realităţii (cu alte cuvinte, dacă am admite că cineva ştie, am ajunge la contradicţii). De dragul discuţiei, să admitem că această a doua variantă ar fi cea adevărată. Să admitem deci că există întâmplare efectivă, că există indeterminism (istoria trecută a Universului nu este suficientă pentru a determina în mod univoc evoluţia lui ulterioară). În acest caz, cum concepem întâmplarea? Ce este ea? Care este definiţia întâmplării (aleatoriului)? Cui i se aplică atributul "aleator" -- fenomenelor fizice, şirurilor finite de numere, şirurilor infinite de numere? Putem determina dacă ceva este întâmplător? Putem recunoaşte aleatoriul veritabil? Cum, cu ce criterii? Putem reduce aleatoriul lumii acesteia la un alt factor, mai fundamental (chiar şi într-o viziune teologică)? Eu sunt de părere că aleatoriul, dacă-l acceptăm ca factor veritabil în Univers, este ireductibil. Este o cărămidă fundamentală a existenţei, asemenea materiei. Pentru a reconstrui conceptual Universul, e nevoie să spunem la început cel puţin două lucruri: 1. Fie aleatoriul. 2. Fie materia (cu legile ei). (În plus faţă de acestea, unele viziuni mai pot adăuga "Fie spiritul", "Fie Divinul" etc. Unele viziuni ar putea chiar să elimine materia şi s-o înlocuiască cu spiritul... Dar în discuţia de faţă nu acestea sunt importante, ci faptul că printre elementele fundamentale care trebuie presupuse se află şi aleatoriul, ireductibil la vreunul din celelalte elemente.) Pe scurt, întrebările mele sunt: În ipoteza că admitem existenţa aleatoriului veritabil, ce este el, care sunt proprietăţile lui, cum stă el vizavi de cunoaşterea umană şi faţă de celelalte cărămizi ale existenţei? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
2 Feb 2005, 10:17 AM
Mesaj
#2
|
|||
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 78 Inscris: 27 January 05 Forumist Nr.: 5.544 |
Daca ai citi mai atent nu cred ca ai mai incurca cheile cu lacatele. In ceea ce priveste "complicatiile gandirii" - tot ce iti pot spune este ca poate ar trebui si tu sa gandesti mai "complicat". Ai putea sa imi spui pana unde este gandirea "ne-complicata" si de unde incepe sa devina "complicata" ? Sau sa inteleg ca te multumesti cu gandurile "simple" pe care le accepti fara sa le intelegi prea bine ? Am mai spus-o si cu alta ocazie: gandirea nu mi se pare in nici o ipostaza "prea complicata", in conditiile in care oricum gandim mai putin decat potential avem. Parerea mea este ca daca tot avem acest atribut al gandirii ar trebui sa il folosim cat mai "complicat" cu putinta. Dar este doar parerea mea. |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 12:10 AM |