Întâmplarea -- Factor Fundamental?, Dacă întâmplarea există, cum o concepem? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Întâmplarea -- Factor Fundamental?, Dacă întâmplarea există, cum o concepem? |
12 Jan 2005, 03:51 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Unii spun că întâmplarea este doar numele pe care-l dăm necunoaşterii noastre (cu alte cuvinte, nimic nu este de fapt întâmplator, ci cel mult nu cunoaştem noi suficient de multe lucruri).
Dar alţii (mai ales fizicienii) spun că întâmplarea există efectiv -- ei demonstrează că la nivel cuantic nu se poate principial şti exact cum va decurge un fenomen. Acest "nu se poate principial şti" este valabil chiar şi pentru o fiinţă omniscientă. Limitarea nu se datorează imperfecţiunii simţurilor/creierului uman, ci este o proprietate a realităţii (cu alte cuvinte, dacă am admite că cineva ştie, am ajunge la contradicţii). De dragul discuţiei, să admitem că această a doua variantă ar fi cea adevărată. Să admitem deci că există întâmplare efectivă, că există indeterminism (istoria trecută a Universului nu este suficientă pentru a determina în mod univoc evoluţia lui ulterioară). În acest caz, cum concepem întâmplarea? Ce este ea? Care este definiţia întâmplării (aleatoriului)? Cui i se aplică atributul "aleator" -- fenomenelor fizice, şirurilor finite de numere, şirurilor infinite de numere? Putem determina dacă ceva este întâmplător? Putem recunoaşte aleatoriul veritabil? Cum, cu ce criterii? Putem reduce aleatoriul lumii acesteia la un alt factor, mai fundamental (chiar şi într-o viziune teologică)? Eu sunt de părere că aleatoriul, dacă-l acceptăm ca factor veritabil în Univers, este ireductibil. Este o cărămidă fundamentală a existenţei, asemenea materiei. Pentru a reconstrui conceptual Universul, e nevoie să spunem la început cel puţin două lucruri: 1. Fie aleatoriul. 2. Fie materia (cu legile ei). (În plus faţă de acestea, unele viziuni mai pot adăuga "Fie spiritul", "Fie Divinul" etc. Unele viziuni ar putea chiar să elimine materia şi s-o înlocuiască cu spiritul... Dar în discuţia de faţă nu acestea sunt importante, ci faptul că printre elementele fundamentale care trebuie presupuse se află şi aleatoriul, ireductibil la vreunul din celelalte elemente.) Pe scurt, întrebările mele sunt: În ipoteza că admitem existenţa aleatoriului veritabil, ce este el, care sunt proprietăţile lui, cum stă el vizavi de cunoaşterea umană şi faţă de celelalte cărămizi ale existenţei? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
1 Feb 2005, 04:42 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Nu Actionmedia, nu aşa au ajuns fizicienii la concluzia că particulele se comportă aleatoriu. Aici e clue-ul. Ceea ce descrii tu s-a întâmplat în toate domeniile în afară de Fizica Cuantică. Extrapolarea acestei judecăţi de-acolo provine -- din acele "alte domenii în afară de Fizica Cuantică". În lumea cuantică s-a întâmplat ceva cu totul diferit. Am explicat aici (cam pe la mijlocul mesajului).
Ba da, există. Explicaţia e în mesajul indicat.
Păi, tocmai, fizica actuală spune cu certitudine că nu sunt factori neindentificaţi. Demonstrează asta prin reducere la absurd: dacă ar exista nişte factori f oarecare (şi dacă Universul este coerent), atunci rezultă că ar trebui obligatoriu să observăm cutare relaţie între nişte probabilităţi (e vorba de inegalitatea lui Bell, dar hai să nu intrăm în detalii tehnice). Testăm practic şi vedem că acea relaţie nu este îndeplinită. Ce concluzie tragem?
Nu prea înţeleg. Cum adică "acel determinism (despre care nu cunoaştem nimic) este doar o aparenţă a aleatoriului" Cred că ai vrut să spui "determinismul (cel pe care-l ştim, nu cel necunoscut) este doar o aparenţă a aleatoriului". Păi... asta e banal: da, de exemplu termodinamica ne arată că legile deterministe ale gazelor decurg matematic din ipoteza mişcării haotice a "biluţelor" de gaz. Din aleatoriu poate rezulta determinism (aparent, cum zici tu... deşi nu e nici o aparenţă aici).
Mă rog, nu aş spune că ne "încăpăţânăm" să vedem determinism şi acolo unde nu e... Îl vedem în termodinamica macroscopică (unde e), dar în domeniul cuantic iată că nu-l mai vedem. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||||
|
|||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 June 2024 - 04:53 PM |