Rocker=satanist?! Optiuni

[Arlequine]

back with a topic...e un subiect pe care l`am gasit dezbatut si pe alte forumuri, dar as vrea sa cunosc si parerea voastra, mai ales ca e pt un proiect de cerctare la scoala...
in ce masura mass media denatureaza imaginea asupra muzicii rock? astept pros and cons...stiu ca exista trupe autodeclarate sataniste, cele mai multe gasind in asta o modalitate de promovare, altele chiar fiind adepte ale acestui cult...
m`a cam dezgustat lecturarea unor articole din presa in care niste pseudojurnalisti, puritani si ignoranti incercau sa blameze muzica rock, atasandu`i eticheta de muzica satanista. ca sa va distrati putin...

http://www.sfaturiortodoxe.ro/_muzicarock.htm

articol ce culmineaza cu o sublima mostra de incultura...Acest simbol al fulgerului face parte din simbolurile mistice si reprezintă pe zeul Thor (=satana) . În Evanghelie Hristos spune:" Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. (Luca 10,18) "
de cand mitologie=practica satanista?

si in final ma intreb retoric...ce e de preferat...o muzica ce nu`mi ridica nici un fel de intrebari, (vezi maneaua, neamule!), sau una care ar putea sa`mi puna problema existentei sau nonexistentei lui Dmnezeu...stupid or evil?

[mactatus]

from www.sri.ro
Fenomenul satanist: evoluţie şi situaţie actuală

"Confundându-se cu sectele religioase, satanismul este una dintre cele mai bine organizate reţele care proliferează traficul de droguri şi crima organizată ... S.R.I. atrage atenţia că, în momentul de faţă,
la noi în ţară activează 23 de grupări sataniste,
mişcarea încercând să se extindă."
"Satanismul a intrat în România pe filieră maghiară"
1. CÂTEVA REPERE

Modul în care mass media abordează fenomenul satanist continuă să fie, din păcate, marcat de numeroase confuzii şi inexactităţi, ceea ce face necesare unele precizări preliminare - mai ales că, aşa cum rezultă din citatul de mai sus, este invocat S.R.I. pentru a acredita unele dintre aceste afirmaţii .

Închinarea la Diavol, la spiritele Răului este practicată din timpuri imemoriale, fiind adesea asociată cu practici magice (vrăjitorie, ghicit). Ritualuri satanice ancestrale, transfigurate folcloric, supravieţuiesc până în zilele noastre în colectivităţi restrânse sau chiar ca tradiţii de clan - invocarea demonilor apelor de către practicantele pretinsei magii "albe" ori festivalul de la Brăneşti-Ilfov, cu ai săi "cuci răi" imortalizaţi de pictura Margaretei Sterian, fiind exemple binecunoscute (nu întâmplător la Brăneşti s-a înregistrat prima sinucidere satanistă din ţara noastră). Totuşi, nu trebuie confundate practicile satanice folclorice cu satanismul.

La fel, nu trebuie confundat luciferismul cu satanismul. Unii pretinşi "specialişti" situează momentul naşterii satanismului modern la sfârşitul secolului al XIX-lea, întemeietorul acestei doctrine fiind considerat ocultistul american Albert Pike.
Sistematizând dogmatic credinţe luciferice multimilenare, cel în cauză a formulat, la 4 iunie 1889, în celebrele sale "INSTRUCŢIUNI", dogma divinităţii lui Lucifer: "Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; Lucifer este adevăratul dumnezeu". Faptul că Albert Pike este şi autorul lucrării "DOGMĂ ŞI RITUAL", bază a Ritul Scoţian Antic şi Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul că masoneria ar avea un caracter "satanist".
În primul rând, nu trebuie confundat ezoterismul luciferic al lui Pike cu satanismul de joasă speţă practicat prin subsoluri sordide ori biserici abandonate, în al doilea rând aceste "instrucţiuni" controversate au fost redactate într-o perioadă crepusculară a vieţii lui Albert Pike, marcat deja de boala care-i va aduce sfârşitul.

Satanismul modern a fost de fapt întemeiat cu opt decenii după Albert Pike, de un fost saltimbanc, devenit inapt pentru profesia de circar ca urmare a consumului de droguri - Anton (Antal) Szandor La Vey. În 1969, respectivul a redactat un fel de catehism satanic ("BIBLIA SATANICĂ"), care nici măcar nu are caracter teologic, ci se limitează la parafrazarea rudimentară şi blasfematorie a unor fragmente de text biblic. Semnificativ în acest sens este unul dintre cele mai cunoscute fragmente ale "BIBLIEI SATANICE" - aşa-zisa "rugăciune": "Tatăl nostru care eşti în infern, mărească-se numele tău, precum în infern aşa şi pe pământ. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău. Ave Satan!".
Conţinutul dogmatic al lucrării fostului saltimbanc nu depăşeşte pe acela al unor mai vechi parafrazări antiteiste ale Bibliei (de genul "Biblia hazlie"), fiind aproape nul, întrucât se limitează la "porunci" de genul " Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi considera credinţa ta ca un păcat " ori " Fă ţi un idol şi închină te lui în fiecare duminică. ". În fond, această însăilare de fragmente grosolan pastişate se limitează, în fond, la negarea tuturor valorilor sociale, de la credinţa în Dumnezeu şi până la morala minimală.

Conştient de lipsa totală de valoare teologică sau ezoterică a "operei" sale, La Vey nici nu a formulat pretenţia că "BIBLIA SATANICĂ" ar fi produsul vreunei "revelaţii" (fie ea şi infernală), drept care şi-a asumat statutul de autor, acumulând o avere considerabilă din copyright-ul respectivei lucrări. Mai mult pentru a-şi proteja de Fisc aceste venituri, în 1970 La Vey s-a pus sub protecţia permisivei legislaţii americane referitoare la culte, întemeind în California prima Biserică a lui Satan ( "CULTUS SATANAS" ). Totuşi, în absenţa unui conţinut teologic coerent şi a unei dogmatici demne de acest nume, satanismul nu este cult şi nici măcar sectă, ci un curent spiritualist (în sens larg) de orientare anomică (termen provenit din limba greacă şi consacrat în sociologie, anomia desemnează "absenţa de norme" - morale, sociale, religioase.) cu manifestări antisociale.

Excepţionalul succes financiar al iniţiativei pretins "cultice" a fostului saltimbanc poate fi explicat nu numai prin fondul preexistent de anomie socială din acei ani, ci şi prin alte implicaţii, mai puţin afişate, ale satanismului de rit La Vey. America deceniului al şaptelea al secolului trecut era marcată de o evoluţie dramatic ascendentă a consumului de droguri în mediile de tineret.
Pe bună dreptate, anturajele implicate în narcotrafic, formate din clanuri ale criminalităţii organizate transfrontaliere, au descoperit în teoriile nihiliste, imorale ale lui La Vey o "justificare" pseudo-cultică de natură să faciliteze racolarea unor medii de tineret la consumul de droguri - practică pe care Biserica lui Satan a început să o promoveze cu stăruinţă, sub pretextul că ar fi "indispensabilă comuniunii cu Duhurile Întunericului" .
Numărul mare de "satanişti" arestaţi sau condamnaţi pentru deţinere şi comercializare de droguri constituie o dovadă indirectă că, dincolo de pospaiul "cultic", extinderea satanismului de sorginte La Vey s-a făcut şi cu implicarea clanurilor crimei organizate transfrontaliere, semnificative fiind şi tirajele înregistrate, în anii '70, de "BIBLIA SATANICĂ", a cărei traducere, tipărire şi difuzare în milioane de exemplare nu poate fi explicată decât prin masive subvenţii ce nu puteau proveni din rândurile declasaţilor social cărora lucrarea li se adresează.

Aceasta însă nu justifică afirmaţia că satanismul ar fi este una dintre cele mai bine organizate reţele care proliferează traficul de droguri şi crima organizată. În primul rând, satanismul nu are coerenţa unei "reţele", în cadrul fenomenului satanist coexistând mai multe grupări concurente. Astfel, în mediile marginale ale "culturii hippye" au luat fiinţă, în anii de glorie ai generaţiei "Flower - Power" , zeci de asociaţii şi grupări care, profitând de legislaţia californiană a acelor ani, se declarau "cultice":
- BISERICA FRĂŢIEI SATANICE,
- BISERICA ORTODOXĂ SATANISTĂ DE RIT NETHILUN,
- ORDI TEMPLI SATANAS,
- FRĂŢIA BERBECULUI,
- ORDINUL BERBECULUI NEGRU etc.
În al doilea rând, activităţile acestor grupări (în cea mai mare parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la "rituri" care mai de care mai exotice, agrementate cu practici sexuale situate mult dincolo de limita moralei şi chiar a bunului simţ. De altfel, nici o grupare criminală care "se respectă" nu ar accepta în rândurile sale declasaţi drogaţi şi fără căpătâi, adepţi ai necrofiliei, zoofiliei şi onaniei în grup - pur şi simplu, ar fi prea riscant.

A califica satanismul drept "cult", "reţea a crimei organizate" ori "grupare anarhistă" înseamnă a-i acorda un credit pe care în nici un caz nu-l merită, fie şi datorită faptului că principala preocupare a sataniştilor este de a se distruge pe sine prin practici înjositoare şi inumane, faţă de care alte forme de sinucidere par de-a dreptul "elevate"...

Evident, organele de ordine publică şi siguranţă naţională din ţările afectate nu puteau asista pasive la evoluţia ascendentă a acestui fenomen anomic în mediile de tineret. Măsurile luate s-au concentrat însă la nivelul adevăratelor reţele ale crimei organizate, care aprovizionau cu droguri anturajele sataniste - iar măsurile nu au întârziat să dea rezultate, în anii '90 fenomenul satanist înregistrând, în Occident, o involuţie generală - cel mai ilustrativ exemplu fiind dispariţia comunităţii sataniste întemeiată de La Vey, după moartea acestuia, pe fondul disputelor dintre urmaşii săi.

Cu totul alta a fost însă situaţia în Europa Centrală şi de Est - inclusiv în România.

2. PENETRAREA FENOMENULUI SATANIST ÎN ROMÂNIA

Marile transformări geopolitice ale anului 1989 au deschis noi pieţe narcotraficului, a cărui expansiune - însoţită de extinderea fenomenului satanist şi a sub-culturii Heavy Metal - a început mai întâi în cele mai dezvoltate dintre ţările Estului ex-socialist, unde tineretul dispunea de o anume solvabilitate.

- Primul val de expansiune a satanismului în Est (1990) l-a constituit formarea, pe filieră germană, a unor grupări sataniste în Ungaria, Polonia şi Cehia (Moravia). Urmărirea dinamicii consumului de droguri în aceste ţări şi, în special, compararea datelor pentru anii 1990 - 1991 cu cele din anii 1995 - 1996 poate da o imagine sintetică asupra eficienţei pretextului "ritual" în promovarea, printre adepţii satanismului, a consumului de droguri.
- Al doilea val de expansiune a început încă din 1991, când, cu sprijinul sataniştilor polonezi, iau naştere în Ucraina grupări de această factură, mai întâi în rândurile minorităţii poloneze (la Lvov), apoi extinzându-se în rândul tineretului din Kiev, Cernăuţi şi Tiraspol, ajungând în Rusia şi Basarabia, odată cu prăbuşirea URSS şi consolidarea noilor rute transcontinentale de trafic cu droguri, din Asia Centrală ex-sovietică spre pieţele de desfacere din Vest.

Este inexact faptul că "satanismul a intrat în România pe filieră ungară". Prima grupare satanistă care a "sondat" în 1992 posibilitatea extinderii în România a fost grupul aşa-zişilor "galaxieni" din Kiev, care se închinau "celor 33 de spirite astrale" sub conducerea unui fost ofiţer K.G.B., reangajat de grupările mafiote post-sovietice, cunoscut sub pseudonimul "Pater Disciplinarius".

Este în schimb exact faptul că, în prima sa etapă, accesorii de tip satanist (CD-uri, publicaţii, amulete etc.) au fost difuzate pe teritoriul României preponderent de grupări ungare de această factură. Semnificativ în acest sens este faptul că primele concerte de "satanic trash" şi "dead metal" au fost susţinute, în ţara noastră, de formaţia ungară THE BELDAMN , cu prilejul turneului efectuat în mai multe oraşe din Transilvania în perioada 21 septembrie - 1 octombrie 1992.

La acea dată, însă, existau deja nuclee sataniste autohtone bine închegate, spre exemplu "Îngerii Morţii" din Brăneşti - anturaj în care, la începutul anului 1993, s-a înregistrat şi un prim suicid ritual.


to be continued...