Prietenie, Se poate? Optiuni

[Jarrive]

Ma gandeam sa vorbesc despre prietenie si despre ce presupune ea. Pe parcursul vietii intalnesti multi oameni. Pe unii ti-i apropii de suflet si ii lasi in inima ta, pe altii ii privezi de atentia ta si ii tii la distanta. Va intreb: stim cum sa-i alegem? si de fapt ce este acela un prieten? Un camarad de drum?, sau un "mecanic de intretinere" in garda 24/24??

De curand am trait o experienta marcanta pentru mine. De ceva vreme am purtat o discutie pe YM cu un om. Nimic complicat. Duminica l-am intalnit. Venea de undeva departe si nu imi aducea decat niste ochi. Problema este ca in acei ochi n-am putut sa vad nimic. Doar am simtit. Ce? Incerc sa imi explic. Cand mi-am luat la revedere m-au napadit lacrimile in ochi. Nu i-am aratat. Nu stiu ce explicatie sa dau acelor lacrimi, precum si senzatiei de dor de a doua zi dimineata. Ce asi mai fi sunat-o, dar ce sa-i spun? Ca imi este dor de ea? Imi este. Sa nu spuneti ca este dragoste. Pentru ca nu este. Eu ii spun prietenie. Mai putem crede in asa ceva?

[janine]

Da superb topicul...
Prietenie adevarata si eu am simtit, si simt inca alaturi de cea pe care o simt si la 2000 de km distanta...
Povestea e lunga dar pe scurt, imi era colega de servici, lucram in schimburi si nu prea am avut cum sa ne intalnim, insa auzeam tot felul de barfe despre ea, care dintre care mai ciudate si mai complicate, scenarii si idiotenii...fata este de o frumusete rara si dupa ce am ascultat toate rautatile spuse despre ea mi-am dat seama ca era vorba doar de invidia celor din jur, asa ca intr-o zi cand s-a nimerit sa avem mult de lucru si am lucrat impreuna, mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o pur si simplu "e adevarat ca...?" ea incepe si imi zambeste cald (din acel zambet am simtit si eu cum a spus Jarrive, am simtit ceva) si imi spune "ciudat eu am auzit ca tu ai facut aia si aia si aia" i-am raspuns, "poate a fost intuneric si am pierdut eu ceva faze, sau poate suntem amnezice "...din acel moment am inceput sa ne destainuim tot ce auzisem una despre cealalta...fiind secretare am avut ce auzi ...ne-am mirat, ne prapadeam de ras ca majoritatea barfelor erau la fel... ma rog acela a fost punctul de pornire al prieteniei noastre...pana la urma sa realizam ca avem foarte multe in comun, si ca ne completam pur si simplu...
Ca ne simteam cand suferim sau cand suntem fericite, fara preaviz...eu am sora si ea are un frate si nu ne simtim sangele nostru cum ne simtit una pe cealalta...
De ceva timp ea s-a casatorit in strainatate, eu am plecat de asemenea...stam la 2000 de km distanta...si inca dupa 2 ani de la marea si groaznica "despartire" tot suntem alaturi una de alta...
Ce e frumos in prietenia asta, este ca, de fiecare data (ca un facut) ma suna cand am nevoie de ea...si eu o sun cand are nevoie de mine, sau cand se gandeste la mine...nu exagerez deloc cand va spun ca nu o data s-a intamplat sa am un necaz, si ea sa ma sune fara sa stie nimic si sa imi spuna "Ce s-a intamplat? De ce ma simt rau?? Ce e cu tine?" ...exista acea telepatie, sa ii spun, intre noi...si sunt sigura ca prietenia noastra nu va fi ucisa nici de timp nici de barfe...
Nu stiu cati dintre voi(mai ales fetele) ati avut o relatie de prietenie de lunga durata, fara invidie ca una are ceva ce nu are cealalta, fara gelozie, doar iubire (frateasca) si mandrie ca prietena ta arata cum arata...Sa te bucuri cand o auzi sau sa plangi de fericire cand primesti un sms sau cand iti amintesti de dulcea si draga ta prietena...
Nu am mai vorbit cu ea de 3 saptamani...si nu vorbim des...insa vorbim cand trebuie, niciodata nu au existat "scoateri de ochi" de genul "De ce nu m-ai sunat" "De ce nu mi-ai scris", pentru ca noi simtim exact cand trebuie sa o facem...la bucurie mare si la necaz...pur si simplu simtim...
Si alaturi de ea am simtit unul dintre cele mai frumoase sentimente...PRIETENIA ADEVARATA.
Oricum ma bucur ca acest topic exista, pentru ca mi-e foarte dor de ea, si macar imi mai alin dorul vorbind de ea...