Incapatanarea Ca Si Calitate. Optiuni

[YoyoMan]

Uneori ma gandesc ca nu e rau sa fii incapatanat! E bine sa te incapatanezi sa crezi, e bine sa te incapatanezi sa te tii de o treaba inceputa si care pare ca nu iese si nu duce nicaieri, e bine sa stii ca ai ceva incapatanat in capatana ta, ceva de care esti sigur si care stii ca o sa te scoata la iveala.
O sa imi spuneti ca trebuia sa se numeasca altfel topicul asta si anume ambitia. Nu! Nu e vorba de ambitie! Nu despre asta am vrut sa vorbim ci despre incapatanare. Incapatanarea e una - ambitia e cu totul altceva.

E bine sa tii cu dintii de a ta uneori? Nu e oarecum incapatanarea o latura a personaltitatii fiecaruia (in sensul bun vorbind)?

[LigiaB]

YoyoMan bun topic.

Si eu ma incapatinez in bine. O tin mortis si nimic si nimeni nu ma poate dezechilibra. Nu am fost dintotdeauna asa ptr ca prea mult ascultam de cei din jur care credeau ca stiu mai bine ca mine....

Spre ex. ma incapatinez cind e vorba de a fi corect ... chiar in cele mai mici detalii, chiar daca pierd.
Ca si OmuBun, ma incapatinez sa fac totul "the best I can", nimic de mintuiala.
La faze, ma incapatinez sa nu ma razbun cind am fost luata peste picior sau ranita. Acest lucru imi da liniste interioara.
Ma incapatinez cind e vorba de afacerea proprie care am pornit-o. Mi s-a spus ca nu voi avea succes, o sa dovedesc opusul.

Yoyo, mie incapatinarea asta in bine, pozitiva as numi-o, imi da energie, forta, chef de viata, putere sa razbat, sa imi ating telurile. Pe de alta parte, cind ma incapatinez "sa dovedesc ceva" sau sa merg impotriva instinctului ca aparent pare ok, devin istovita emotional/psihic. In acelasi timp, energia negativa creata, nu face altceva decit sa imi inlesneasca atingerea telurilor.

In concluzie, incapatinarea e buna! E si molipsitoare...prietenii mei se molipsesc...ma suna sa le insuflu si lor cite o doza...