Jurnalul Lui Genicon |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Jurnalul Lui Genicon |
6 Jun 2003, 02:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Bine ati venit la Jurnalul lui Genicon!
Impresii, pareri, legate de viata sa si nu numai veti citi aici -------------------- |
|
|
1 Aug 2003, 12:04 PM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar oPsedat Grup: Moderator Mesaje: 3.227 Inscris: 8 March 03 Din: Din sud Forumist Nr.: 45 |
genicon si teatrul
Initial imi doream sa scriu despre admitere si momentele petrecute acolo. Voiam sa retraiesc emotiile si satisfactia, frica si nesiguranta. Dar mi-am amintit de alte clipe care, cel putin pentru prezentul trecut au insemnat foarte mult... Eram in clasa a X-a cand o fetita cu doi ani mai mica a venit la mine si mi-a spus ca o anumita profesoara de engleza are neaparata nevoie de mine. Nu banuiam nimic. M-am dus si am aflat - voia sa stie daca vreau sa fac parte din grupul cu care urma sa participe la un festival de teatru (Festivalul International de Teatru de la Arad). Bine-nteles ca am acceptat, eram pur si simplu entuziasmat. Urma sa facem o piesuca de 30 de minute, toata in limba engleza despre ce voiam noi. S-a numit Life is Life - prezentam viata, incepand de la copilarie, terminand cu moartea. Umor. Si totul in doar 30 de minute. Hehehe... ce scurta pare viata asa... Si au inceput repetitiile. Bine-nteles ca nu aveam unde, aproape tot timpul teatrul fiind ocupat. Repetam, 15 oameni cati eram in piesa, fie prin sali de clasa, fie in biblioteca, fie in parc. Era foarte greu. Muzica nu se potrivea niciodata, neavand la dispozitie decat un casetofon, lumea mereu se oprea si ne privea, razand, facand ceea ce stiau mai bine - baza. Dar nu ne-am lasat. Puteam sa clacam oricand, oricare dintre noi. Dar nu am vrut. Eram cel mai entuziast grup din lume. Strangeam din dinti si repetam. Zilnic. Ne-am apucat tarziu de piesa si nu am avut decat 2 luni de repetitii. Niciodata nu am avut ceva scris pe foi. Totul se baza pe spontaneitate. Intr-un fel... pentru ca ne ajutam reciproc, ne ajuta profesoara si pe masura ce piesa noastra crestea, din ce in ce mai multa lume dorea sa ne ajute... Si am plecat in aprilie, de Pasti, la Arad. Nu aveam nici cea mai mica idee ce o sa se intample acolo. Tin minte si acum socul pe care l-am avut cand am intrat in sala de teatru ca simplu spectator - era imensa, plina de lume care urmarea atenta. Nu ma asteptam. Credeam ca o sa fie o sala pe sfert plina, si plina de oamenii care vin sa faca misto. Dar nu era asa. Aradenii erau extraordinari. Am urmarit piesa - era cea a Iesenilor, care urma sa fie desemnata cea mai buna piesa din concurs. Am ramas mut. Priveam captivat. Era pentru prima data cand asistam la o piesa de teatru, a unor elevi si eram pur si simplu fascinat. Dar... nu prea aveam timp sa ma gandesc la asta. Am fost cazati in internatul unui liceu - toti 15 inghesuiti in 2 camere, murdare, jalnice. Noi trebuia sa repetam si din nou nu aveam unde. Am mutat toate paturile intr-o camera si una ne-a ramas ca scena. In sfarsit, aveam si noi scena noastra. Nu ne venea sa credem... A doua zi urma reprezentatia. Am repetat pana tarziu in noapte. Parca cele mai bune idei ne veneau atunci. Nu ne doream decat sa le tinem minte pana a doua zi. Cand s-a ridicat cortina, am simtit ca inlemnesc. Am privit pentru prima data publicul, si de atunci mult timp nu am mai facut-o: erau atat de multi incat mi se muiasera picioarele. Era o liniste deplina... deprimanta, inspaimantatoare. Nu imi venea sa cred ca atatia ochi sunt atintiti asupra noastra... nu stiam ce gandesc, si imi era frica de reactia pe care o vor avea... A venit in cele din urma si randul meu. Prima replica, una pe care o pusesem la punct chiar cu o seara inainte. Toata sala rade. Am simtit inima cum creste in mine, am simtit pulsul atingand viteze nebanuite. Mi-au trecut emotiile... eram bucuros si am inceput sa joc. Cu totii am dat ce era mai bun din noi. Sala a ras, ne-a aplaudat, si de fiecare data simteam inima cum creste in noi... Intreaga piesa a fost, din punctul nostru de vedere, perfecta. SIncronizarea cu muzica la fel, publicul a fost excelent. Eram singurii participanti total amatori, ceilalti venind de la licee de arta... Cel mai important moment si cel care m-a impresionat cel mai mult a fost finalul. Cam cu vreo 5 minute inainte de final, publicul a inceput sa aplaude. Deja nu mai erau replici, era doar joc de scena. Atmosfera este de nedescris. Eu, nu mai tin minte nimic din ultimele 5 minute. Eram atat de emotionat, auzeam pe toata lumea aplaudand, ma simteam extraordinar. Si acum simt cum se zburleste pielea pe mine cand imi amintesc... Ne-am strans in linie, pentru plecaciunea de final. SImteam cum imi dau lacrimile. Simteam ca explodez de fericire. Eram cu totii mana de mana si am facut plecaciunea. Publicul era in picioare si ne aplauda. Atunci am reusit sa ii privesc a doua oara. Ii vedeam complet altfel - oameni bucurosi, care aplaudau din suflet. A iesit cea mai frumoasa poza din viata mea - toti strangandu-ne puternic de mana, vizibil si in poza, toti cu lacrimi in ochi si cu un zambet nesperat pe buze... A cazut cortina... Publicul bisa, dar noi deja nu mai puteam fi adunati. Fugiseram care pe unde apucaseram, ne imbratisam, fetele plangeau. A fost extraordinar... Dupa reactia publicului, ne asteptam sa castigam multe premii. Dar nu am luat decat unul - premiul I la creativitate. Si chiar daca nu l-am fi luat, experienta a fost atat de frumoasa incat sunt convins ca ar trebui foarte mult ca sa pot spune ca am trait o satisfactie mai mare... -------------------- Am incalcat cel putin 5 din 10 porunci/Ma pocaiesc la 90 de ani, pacatuiesc pana atunci
PreaoPsedatul genicon |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 11:20 PM |