Trasnai Liceene Optiuni

[Daphne]

Unii dintre voi poate au terminat deja liceul, altii poate inca se "lupta" cu el, dar cu totii trebuie sa aveti o intamplare (sau mai multe) haioasa, nebuneasca de povestit.Despre anii de liceu se spune ca sunt cei mai frumosi din viata, haideti sa vedem cum s-au distrat membrii forumului in aceasta perioada.

[Hampu The Great]

yap monique_ era super cool...
Liceul ala era predestinat. Au fost multe alte intamplari haioase inaintea mea, si au fost inca si mai mute dupa mine..

Uite inca una. (persoanele mai sensibile, sau cele pe cale de a servi masa, sau doar o gustare sunt rugate sa se abtina de la acest post)

Fiecare liceu, si mai ales fiecare promotie de liceeni isi are eroii ei de necontestat.
Sunt acele persoane care fie printr-un singur gest, fie printr-o conduita permanenta ne-au marcat in asa masura incat ne amintim mereu cu placere de ei, in cele mai neastepate situatii.

Nu voi vorbi despre ei astazi, ci despre o categorie foarte apropiata lor, si anume cei pe care i-am pastrat in amintire pentru o atitudine excesiva. Pentru un singur eveniment cu totul iesit din comun, pentru un lucru care a facut istorie si legenda, pentru ceva cu totul neobisnuit...
Liceul meu, in perioada in care i-am fost elev abunda in astfel de evenimente.
Voi povesti in cele ce urmeaza doar doua dintre ele:

WC-ul oricarui liceu, fie ca e vorba de cel pentru fete, fie ca e vorba de cel pentru baieti, a fost dintotdeauna (sunt informat ca inca mai este) principalul loc de fumat pe ascuns.
Acolo se aduna tot elevul, care sa isi planga proaspatul trei incasat cu o ora inainte la mate, care sa discute cu inflacarare rezultatele etapei si comentariile facute la ea de dl.Becali, care sa povesteasca scene din ultimul film aparut pe DVD...si in fine cei mai multi sa barfeasca.
Tigara, atunci cand exista, nu era decat un pretext...Nu gasesti fumatori adevarati in wc-ul unui liceu.

Pentru noi wc-ul de la etajul II era insa mai mult decat un simplu "fumuar", era un lacas de cult.
Acolo ne intruneam in fiecare pauza, acolo puneam la cale petreceri, excursii, sotii....acolo se stabileau ierarhii, acolo se rezolvau si eventualele conflicte...

Dar nici despre asta nu am sa vorbesc, asa ca ma intorc acum la acei oameni, autori de gesturi memorabile si voi relata despre cum au marcat ei istoria lacasului nostru de cult.

Era unul "Shtorfete", un tip retras, de un calm supranatural, imun in fata alternativei pentru ca dupa cum spunea tot el: "orice s-ar intampla...tot bine e !!"
Storfete nu participa activ la sedintele noastre multumindu-se doar sa asiste la ele, stand pe vine mai mereu, retras intr-un colt si fumand tigari de proasta calitate.
Desi era foarte ingrijit raspandea in jurul lui un aer de om complexat si un fel de tristete.
Circula zvonul ca Storfete avea unele probleme familiale, si ca ar suferi de tuberculoza.
N-am aflat niciodata cat de adevarate erau toate astea pentru ca pe la jumatatea anului doi s-a mutat la alt liceu si apoi nu am mai auzit nimic despre el.
Ce este cert insa e ca de foarte multe ori cadea prada cate unui acces de tuse ce se sfarsea de fiecare data cu cele mai bizare expectoratii din cate pot fi imaginate.
Lichide cleioase de o vascozitate incredibila, in cantitati impresionante, si intr-o gama coloristica ce dadea de rusine spectrul vizibil, jalonau drumurile zilnice ale lui Storfete.

Intr-o buna zi Storfete a tusit toata pauza facand orice conversatie imposibila. Invitatiile noastre de a parasii imediat incinta nu au avut nici un effect, asa ca toata lumea a inceput sa il injure copios mai intai de sora, apoi de restul familiei insistandu-se in mod special asupra mamei.
Drept raspuns Storfete a tot adunat rezultatul intregii crize, si l-a proiectat o singura data, cu multa ura pe unul din peretii wc-ului, cam pe la 2 metrii inaltime fata de pardoseala.

Era o super productie de marimea farfurioarei de la ceasca de cafea, de culoare indigo irizat.
Se lipise de parca i-ai fi dat cu A+B, si tremura acolo sus pe perete ca un jeleu urias, raspandind un miros greu, si provocand tuturor celor de fata inceputul starii de voma, acela in care falcile se inclesteaza fara comanda, iar stomacul incepe usurel sa urce inspre gat.
Am reusit insa sa ne extragem la vreme din camera aia, si am fi considerat intregul caz inchiat aici, daca a doua zi nu am fi gasit imensa flegma tot acolo.
Isi schimbase culoarea inspre visina putreda, insa consistenta si mirosul ramasesera cam aceleasi.

Intrigati am decis cu toti sa o analizam cu mai multa atentie.
Am zgandarit-o cu un bat, si am constatat ca e imposibil de desprins.
Am incercat sa o intindem cu matura pe tot peretele dar nu am obtinut nici un rezultat. Experimentele nu se puteau executa decat in reprize foarte scurte din cauza mirosului.

Unul “Caramba” a adus de acasa un gandac, o coropisnita si mai multe rame. Voia sa stie daca nu cumva flegma ar putea avea vreun grad de pericol de contaminare avand in vedere suspiciunea ca Storfete ar fi putut avea tuberculoza.
Coropisnita a refuzat din toate puterile contactul cu flegma, preferand sa sfarseasca strivita sub talpa lui Caramba mai degraba decat sa se sacrifice pe altarul stiintei si al cercetarii.
Gandacul in schimb a sucombat aproape instantaneu.
Nu am mai continuat experimentul, salvand astfel ramele, pentru ca asta ar fi presupus o apropiere mult prea mare, si pentru ca Oprica la vederea Coropisnitei latite si intinse pe mozaic, a scuipat a dezgust si ne-a ajutat sa vedem lucrurile dintr-o nou perspective declarand : “Dati-va dracu ba,…da voi chiar vreti sa distrugeti tot echilibrul biologic…”

Cinci zile mai tarziu flegma era ca noua. Mai schimbase din culori, mai facuse fata cu bine si altor experimente, dar mirosea la fel de rau, si era la fel de greu de dizlocat.
Am decis sa ii dam foc, si cu surprindere am constatat ca s-a aprins imediat. A ars mai intai cu o flacara albastra, apoi cu una violeta, si apoi a ars mocnit aproape o zi intreaga.

Pe locul flegmei a ramas un loc gol prin care se vedea direct caramida. Nici tencuiala, nici vopseaua nu se mai lipeau de acel loc.
La doi ani dupa treaba asta a venit o firma specializata sa igenizeze grupurile sanitare. Abia atunci pata a disparut pentru cateva luni, dupa care tencuiala a cazut iar dezvelind inca odata caramida de desupt, si purtand astfel in legenda povestea celui mai grozav scuipat care a existat vreo data !

Ce stiti voi de altul ??