Disputa, Cum purtam o disputa? DO's and DONT's |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Disputa, Cum purtam o disputa? DO's and DONT's |
18 Jun 2004, 11:14 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Salut!
Ma preocupa demult acest subiect: Cum e cel mai bine sa se poarte o disputa? Bineinteles, sunt o multime de intrebari conexe: Ce este o disputa? De ce avem o disputa? (Care-i scopul disputei?) Prin ce se deosebeste o disputa de calitate de una "low"? Disputa (ideala) este strict rationala, sau poate exista si o disputa (partial) irationala? Cum e bine sa argumentezi intr-o disputa? Ce e bine sa NU faci intr-o disputa? Care este deosebirea intre disputa, discutie, cearta, dezbatere, incontrare verbala, pledoarie etc.? Exista cistigator al unei dispute? Cum il recunoastem? Si... probabil ca mai sunt multe alte intrebari. Pareri? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
24 Jun 2004, 03:02 PM
Mesaj
#2
|
|||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Flower, n-am cautat inca definitiile in dictionar, dar ma voi ocupa. Cu citeva mesaje in urma au fost propuse niste intrebari:
Numerotarea la intrebarile propuse de flower am facut-o eu (voi arata imediat de ce am pus 3 si 3'). Iata ce raspunsuri propun eu: 1. In principiu, cred ca "ce doresc sa transmit?" nu este masurabil, verificabil, deci nu avem cum sa studiem asta. As putea sa incerc sa transmit "eu sunt mai destept ca tine", sau "gresesti si-o sa-ti fie rau, lasa-ma sa te-ajut, sa-ti deschid ochii", sau "ar fi bine sa nu mai cricnesti impotriva mea, sa nu mi te mai opui pe viitor, ca oricum te inving", sau... multe alte lucruri. Trecind dincolo de motivatiile interioare nemasurabile, cred ca mesajul formal pe care incerc sa-l transmit este: "Afirmatia ta e falsa. Modul cum o sustii este gresit (si iata unde). Contrariul afirmatiei tale este adevarat (si iata de ce)." 2. Interesul interlocutorului ar putea fi mai mare sau mai mic. Daca el incepe disputa (adica: eu afirm A; el, in loc sa zica "da, asa e" sau "stiu si eu?..." sau pur si simplu sa taca, opteaza pentru a-si exprima pozitia "nu, nu sunt de acord" -- aceasta inseamna ca el incepe disputa), atunci cred ca putem concluziona ca interesul lui fatza de subiectul disputei este destul de mare. Altfel, ar fi optat sa taca. Daca eu incep disputa (eu contrazic vreo afirmatie de-a lui), atunci este posibil ca interesul lui sa fie relativ mic. Oricum, interesul real, intern, nu poate fi masurat, deci ne putem ghida numai dupa manifestarea oponentului in timpul discutiei. Daca el cedeaza repede, asta poate fi din cauza ca interesul lui e mare (si ajunge rapid la concluzia ca gresea), sau din cauza ca interesul lui e mic (si se "lasa usor" doar ca sa termine discutia mai repede). Daca oponentul cedeaza greu, atunci e clar ca interesul lui e mare (dar are convingeri ferme, sau eu sunt neconvingator). Combinatia "oponent care cedeaza greu" + "oponent neinteresat" este singura imposibila. (Sau... ma rog, ar putea exista, daca intentioneaza doar sa-mi faca in ciuda, sa ma enerveze contrazicindu-ma aiurea pe un subiect neimportant pentru el. Dar daca ne intereseaza doar ce manifesta oponentul, un astfel de caz intra la categoria "oponent care se manifesta interesat".) Eu am tratat aici "interesul oponentului fatza de subiectul disputei", dar am impresia ca gypsyhart vorbea despre interesul oponentului in a asculta argumentele mele (care sustin contrariul afirmatiei lui). Asta-i o alta problema, pe care-o vad cam asa: Initial, oponentul sustine A (sa zicem). Aceasta inseamna ca el este convins de adevarul lui A. Il provoc si-mi aduce argumente. Daca eu m-as apuca sa argumentez ca non-A, probabil ca oponentul nu va fi prea interesat sa m-asculte -- in fond, el e convins ca A, deci din perspectiva lui ar fi o pierdere de timp sa asculte "argumente aberante" cum ca non-A. Mi se pare normal sa gindeasca asa. Asta inseamna ca strategia isteatza nu este sa atac direct afirmatia A, ci sa incerc mai intii sa clatin argumentele cu care el o sustine. Abia cind voi fi reusit, cind il voi fi adus din starea "A si numai A este singurul adevar! Sa n-aud altceva!" in starea "Hmm... Mda... Stii ca ai dreptate?... In fond, pe ce se bazeaza cei care sustin A?...", atunci oponentul va fi pregatit sa asculte argumentele mele pentru non-A. Dar, trebuie sa observam ca in acel moment nu mai avem o disputa, ci o pledoarie! Disputa initiala "A vs. non-A" s-a stins si s-a transformat in pledoaria "'nu stiu' vs. non-A". La final, daca inving (atingem consensul "non-A si non-A"), eu voi fi invins in aceasta pledoarie, nu in disputa, pentru ca disputa a incetat in momentul cind oponentul s-a retras in pozitia "Hmm... stiu si eu? Nu mai sustin A... Poate A, poate non-A...". 3. si 3'. Le-am grupat pentru ca se refera la posibilitatea comunicarii: "Poate el intelege? Pot eu sa ma fac inteles?". Posibilitatea comunicarii este esentiala intr-o discutie. Fara comunicare discutia in general nu poate avea loc (puteti discuta cu un strain caruia nu-i cunoasteti limba?), deci nici disputa nu este posibila. Nu conteaza care anume din elementele lantului comunicarii functioneaza defectuos, important e ca o comunicare defectuoasa ingreuneaza discutia. Defectiuni pot fi: - in procesele de gindire ale emitentului (idei confuze, incapacitatea formularii clare etc.) - in limbajul emitentului (bilbiiala, "prune-n gura", incorectitudine gramaticala, greseli de litera etc.) - pe canalul fizic de transmitere (paraziti, deformari ale semnelor, "telefonul fara fir" etc.) - in limbajul receptorului (necunoasterea limbii emitentului, cunoasterea incompleta sau gresita a sintaxei etc.) - in gindirea receptorului (incapacitatea de a desprinde si articula corect sensul din semnele/cuvintele percepute). Este posibila si o alta interpretare, mai "populara", a lui "Poate el intelege?" -- anume "Este el dispus sa accepte?". Dar despre asta am discutat la punctul anterior. 4. Momentul potrivit. Mda... Este o problema, pentru ca miza disputei s-ar putea sa fie eclipsata uneori de diverse alte interese. De exemplu, desi sunt ferm convins ca am dreptate, citeodata s-ar putea sa consider ca nu merita sa ma lansez intr-o disputa cu sotia. Voi pune "pacea familiala" mai presus ca adevarul. Totusi, consider ca astfel de factori sunt externi disputei. Disputa incepe atunci cind ambii parteneri sunt de acord s-o poarte. Cind (macar) unul dintre ei considera ca e mai important sa faca altceva, disputa (veritabila) nu apare. Este posibil sa apara in schimb un fenomen emotional neplacut, un sentiment de frustrare, chiar furie, care sa conduca la cearta, tipete, scandal... Dar aceea nu este o disputa. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 11:24 AM |