Disputa, Cum purtam o disputa? DO's and DONT's |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Disputa, Cum purtam o disputa? DO's and DONT's |
18 Jun 2004, 11:14 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Salut!
Ma preocupa demult acest subiect: Cum e cel mai bine sa se poarte o disputa? Bineinteles, sunt o multime de intrebari conexe: Ce este o disputa? De ce avem o disputa? (Care-i scopul disputei?) Prin ce se deosebeste o disputa de calitate de una "low"? Disputa (ideala) este strict rationala, sau poate exista si o disputa (partial) irationala? Cum e bine sa argumentezi intr-o disputa? Ce e bine sa NU faci intr-o disputa? Care este deosebirea intre disputa, discutie, cearta, dezbatere, incontrare verbala, pledoarie etc.? Exista cistigator al unei dispute? Cum il recunoastem? Si... probabil ca mai sunt multe alte intrebari. Pareri? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
19 Jun 2004, 01:47 PM
Mesaj
#2
|
|
open minded Grup: Membri SpecialPM Mesaje: 1.049 Inscris: 25 September 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 840 |
Vad ca s-a spus ca suntem idealisti. Nu cred ca este asa, doar descriam o disputa ideala (disputa de calitate). In realitate, macar pentru ca avem experienta acestui forum, am observat ca nu se intampla decat rar asa. O disputa de calitate este o reala placere, pentru ca simti cum se dezvolta ideea si cum toti au de castigat. Faptul ca scriem cu atat entuziasm in acest topic si ca avem intr-adevar multe de spus dovedeste ca am participat la multe dispute departe de ideal. In aceste dispute coordonata de baza e orgoliul (si foarte rar prostia candida, caz in care eu prefer sa ma dau batuta). Acum depinde de ce speram noi: daca speram in continuare sa convingem, atunci vom incerca sa nu zgandarim orgoliul si sa il aducem pe interlocutor in acea situatie in care sa descopere singur adevarul si sa se simta multumit cu asta. Daca nu speram nici in aceasta doza de buna credinta, atunci apelul clasic la logica va fi singura noastra arma. In general cred ca se pot gasi metode adaptate la interlocutor, metode care dau rezultate cat mai bune cu un anumit interlocutor. Depinde si de gradul nostru de devotament, pentru ca totusi am plecat de la a sustine o idee, nu suntem datori sa facem psihologie si sa educam partenerul de disputa.
Uneori adversarul practic ne enerveaza prin opacitatea sa si atunci tindem sa il pedepsim, lovind direct in orgoliu. Este o reactie naturala, des intalnita, care totusi nu face bine disputei. Pe de o parte intarata oponentul, pe de alta ne departeaza si pe noi de idee si, in cazul in care exista si un public, si publicul va taxa un asemenea comportament. Publicului ii e mult mai usor sa fie etic si va fi nemultumit de orice atitudine care sugereaza rea credinta (ajunge sa sugereze). E injust sa amestecam ideile cu imaginea celui ce le sustine, insa se intampla vrem - nu vrem. Si oponentul si eventualul public reactioneaza la atitudinea noastra. Cel care deviaza ne forteaza sa deviem si noi. Cred ca cea mai buna solutie este sa ne antrenam posibilitatea de a combate pe scurt devierile si, pe cat posibil, mentinand in permanenta contactul cu originalul. Daca el imi vine cu un rationament aiurea, eu o sa ii arat ce e aiurea eventual in paralel cu a ii arata ce e aiurea in ideea lui originala, sau bine in ideea mea originala. Cand el deviaza, e bine ca noi sa nu ne ducem cu mana goala dupa deviere, sa tragem si subiectul dupa noi pana acolo si sa il imbogatim cu argumente desprinse de acolo. Si sa sintetizam cat mai des. -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 11:24 PM |