Disputa, Cum purtam o disputa? DO's and DONT's Optiuni

[Amenhotep]

Salut!

Ma preocupa demult acest subiect: Cum e cel mai bine sa se poarte o disputa?

Bineinteles, sunt o multime de intrebari conexe:

Ce este o disputa?

De ce avem o disputa? (Care-i scopul disputei?)

Prin ce se deosebeste o disputa de calitate de una "low"?

Disputa (ideala) este strict rationala, sau poate exista si o disputa (partial) irationala?

Cum e bine sa argumentezi intr-o disputa?

Ce e bine sa NU faci intr-o disputa?

Care este deosebirea intre disputa, discutie, cearta, dezbatere, incontrare verbala, pledoarie etc.?

Exista cistigator al unei dispute? Cum il recunoastem?

Si... probabil ca mai sunt multe alte intrebari.

Pareri?

a

[Amenhotep]

Mai este ceva.

Sunt doua lucruri care pot fi atacate intr-o disputa si e important sa distingem intre ele: pot ataca rationamentul oponentului sau pot ataca afirmatia oponentului. Nu e deloc tot aia, pentru ca pot exista:

- afirmatii nesustinute de rationamente (in acest caz nu am cum sa atac decit afirmatia, argumentind eu contrariul ei)

- afirmatii adevarate sustinute cu rationamente gresite

- afirmatii false sustinute cu rationamente bune (cum e posibil asa ceva? simplu, chiar daca rationamentul e bun, el poate pleca de la premize false)

- afirmatii false sustinute cu rationamente gresite (aici e clar ca sunt doua "capete de acuzare": si afirmatia, si rationamentul).

Iata un exemplu instructiv:

Tigrii sunt mamifere.
Felinele sunt mamifere.
---------------------------
Deci, tigrii sunt feline.

Ce este in neregula aici? Prima propozitie este adevarata. Si a doua. Si concluzia este adevarata. Deci, what's the problem? Evident, rationamentul este gresit. Cum probam asta? Stim ca un rationament este o schema de gindire care are proprietatea ca INTOTDEAUNA cind se aplica unor premize adevarate, va conduce la concluzii adevarate. Proba ca un rationament este gresit se face prin evidentierea unui caz (e suficient unul!) in care schema respectiva nu conduce la concluzii adevarate, desi pleaca de la premize adevarate. De exemplu:

Caii sunt mamifere.
Delfinii sunt mamifere.
---------------------------
Deci, caii sunt delfini.

Aceasta substitutie demonstreaza ca schema de rationament este gresita. Atentie, asta nu inseamna ca concluzia rationamentului gresit ("Tigrii sunt feline") ar fi falsa!

Popular, demonstratia faptului ca rationamentul initial este gresit se exprima cam asa: "Adica tu vrei sa spui ca toti caii sunt delfini?", care este o prescurtare a rationamentului cu cai si delfini prezentat desfasurat mai sus. Daca oponentul replica "Nu, Doamne fereste, nu zic asa ceva, unde vezi tu ca am zis 'Toti caii sunt delfini', eu vorbeam de tigri, ce treaba au ei cu caii si cu delfinii? Deviezi de la subiect si-ncerci sa ma aburesti!", atunci... ei bine, cum ii replicati unui astfel de oponent?

Dar, la urma urmei, de ce sa ne incontram cu oponentul cind descoperim un rationament gresit care sustine concluzii adevarate? Nu-l putem lasa asa? In fond, cit timp concluzia e adevarata, ce ne mai intereseaza cum s-a ajuns la ea? Eu zic ca trebuie sa sanctionam rationamentele gresite chiar si atunci cind concluziile lor ne sunt pe plac. Pentru ca daca le acceptam o data, schemele respective de rationare se vor putea oricind intoarce impotriva noastra, fiind aplicate de oponent pentru a deduce concluzii false din ipoteze adevarate. Si cum vom mai putea atunci sa ne opunem, o data ce am acceptat deja respectiva schema?

Inca o concluzie importanta: daca am atacat rationamentul adversarului si-am aratat ca este gresit, asta nu inseamna c-am demonstrat ca a sa concluzie este falsa! Nu am dreptul sa zic la final "Deci, rationamentul tau fiind gresit, iata ca tigrii nu sunt feline!" Daca vreau sa sustin asa ceva trebuie sa vin eu cu argumente pentru "Tigrii nu sunt feline". In lipsa acestui demers, n-am facut decit sa readuc disputa in punctul initial, inainte ca oponentul sa-si prezinte argumentul pentru "Tigrii sunt feline". Faptul ca el nu s-a priceput sa-si sustina afirmatia nu inseamna ca afirmatia este falsa.

Recunosc, e nevoie de o anume disciplina interioara pentru a sesiza astfel de situatii si a nu te lasa ispitit sa profiti de ele, clamind victoria in disputa. E greu sa te abtii. Dar daca n-ai facut decit sa evidentiezi greselile in rationamentele adversarului, onest este sa spui la sfirsit "Si, cu toate astea, s-ar putea ca lucrul pe care-l sustii sa fie adevarat. Desi n-ai dreptate in cum sustii, s-ar putea sa ai dreptate in ce sustii."

a