Jurnalul Lui Genicon |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Jurnalul Lui Genicon |
6 Jun 2003, 02:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Bine ati venit la Jurnalul lui Genicon!
Impresii, pareri, legate de viata sa si nu numai veti citi aici -------------------- |
|
|
1 Jul 2003, 12:14 PM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar oPsedat Grup: Moderator Mesaje: 3.227 Inscris: 8 March 03 Din: Din sud Forumist Nr.: 45 |
Parerile sunt diferite... si este un lucru normal. Fiecare vede si simte in felul sau. Si, pot eu sa zic, oricat m-as chinui eu sa povestesc de bine intamplarile, tot nu le-ati trai si simti ca mine, pentru simplul motiv ca eu ii cunosc sau i-am cunoscut pe acei oameni. Poate tocmai asta e motivul pentru care de la voi vin cele mai bune sfaturi.
Toata ura din mine era la momentul la care am scris amplificata pentru ca totul era atat de proaspat in mintea mea... Pana acum mi-a mai trecut... De razbunare nu poate fi vorba. Nu acum. Nu am cum... Si, Misti - ai dreptate... Insa la rautate gratuita si la prostie nu poti raspunde decat coborand un nivel mai jos... Un om mai slab de minte nu intelege daca esti subtil, nu este jenat daca il faci de ras. Trebuie sa ii raspunzi cu aceeasi metoda, poate chiar mai rau, ca sa aiba un efect. Cel putin, asta este parerea mea, acum. Si, asa cum am mai zis - nu pot sa o fac. Asta am realizat eu - sunt mic. Sunt mult prea mic. Sunt un nimeni. Si, cel mai rau ma deranjeaza faptul ca am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea asta... sa o accept. Cand eram ceva mai mic, probabil ca toata lumea, visam cu ochii deschisi cum voi ajunge eu un mare si celebru jucator de baschet in NBA. Imi imaginam ore intregi, la mine in camera, meciuri de-ale mele, bucuria pe care o aduceam fanilor, celebritatea mea... Inaintand in varsta, am realizat ca nu va fi mai mult decat un vis, o amintire pe care candva o voi povesti-o zambind. Am inceput apoi sa visez altele si altele - de fiecare data lucruri din ce in ce mai mici, din ce in ce mai marunte. Am inceput sa regresez. Nu mai aveam aspiratiile alea gigantice din copilarie, nu imi mai doream totul, voiam din ce in ce mai putin - adica incepusem sa ma obisnuiesc cu gandul ca "nu prea e de mine". Nu sunt un luptator, in adevaratul sens al cuvantului. Sau, depinde de cum interpretez - sunt realist si nu imi place sa ma lupt cu morile de vant. Insa, un lucru nu pot sa realizez - ce era mai bine? Sa fiu visator si sa ma doresc "mare" sau sa fiu mic si sa imi doresc putin?.... -------------------- Am incalcat cel putin 5 din 10 porunci/Ma pocaiesc la 90 de ani, pacatuiesc pana atunci
PreaoPsedatul genicon |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 11:28 PM |