Ce Parere Aveti Despre Fideism? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Ce Parere Aveti Despre Fideism? |
10 May 2004, 12:35 PM
Mesaj
#1
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 633 Inscris: 6 April 04 Forumist Nr.: 2.934 |
Inca din anii de liceu,orientarile mele au fost in "n" directii,ce sa inclin sa cred?
Se poate accepta si creatia lui Dumnezeu,si demonstratia stiintei?Pot coexista? Atei sau nu,credinciosi sau nu,toti simtim puterea unei forte nebanuite care ne impinge de la spate.E Dumnezeu,e forta centrifuga,are stiinta o explicatie a lucrurilor existente pe pamant,sau supusi ,de voie,de nevoie,acceptam tacit,impunerea unei forte supranaturale:Dumnezeu. Inclin sa deschid acest subiect de la premisa ca fiecare ,la urma urmei,crede in ceva.Te bazezi pe rigiditatea stiintei,sau pe elasticitatea credintei? Te poate face stiinta sa-ti depasesti orizonturile,sau doar puterea lui Dumnezeu te poate ajuta sa depasesti marginile cunoasterii? Un simplu exemplu:poate stiinta sa creeze ceea ce a creat Dumnezeu,poate stiinta sa demonstreze intensitatea emotiilor unei persoane(exceptand testul poligraf),se pot compara sentimentele umane (iubirea ,par exemple),cu studiul de o viata a vreunei axiome(tot iubire,dar pentru stiinta,nu omenire)? Trec incontestabil uneori anii pe langa noi,incercand sa demonstram ceea ce nici predecesorii nostri n-au reusit,sau incercam sa fim mai maleabili,mai dispusi la umanism? -------------------- "Fiule, nu uita invataturile mele, si pastreaza in inima ta sfaturile mele" (Prov.3.1)
|
|
|
13 May 2004, 10:46 AM
Mesaj
#2
|
|||
Black Hat Lurker Grup: Membri Mesaje: 355 Inscris: 19 April 04 Forumist Nr.: 3.157 |
caa, scuza-ma ca sunt rautacios, dar...
Dovedesti ca nu stii despre ce vorbesti... nici macar nu ai incercat sa iti clarifici notiunile la care faci apel. Cum te poate satisface un raspuns pe care nu il intelegi? Mai la obiect, eu tot nu vad rostul dezbaterii... In primul rand cred ca trebuie sa separam "creatia" (pentru ca ar duce la contre inutile, evitabile si pe alocuri penibile) si sa discutam cat mai abstract posibil despre stiinta si credinta(indiferent si independent de religie). Ele nu sunt facute sa raspunda acelorasi intrebari. Chiar cand fortezi nota, incercand sa raspunzi aceleiasi intrebari, raspunsurile vor fi divergente. Exemplul dat de caa mai sus e elocvent. Explicatia pentru unicitatea indivizilor va da raspunsuri din sfere cu totul diferite. E adevarat, stiinta inca mai are multe de investigat despre mecanismele ce guverneaza functionarea creierului uman. Probabil acolo se va gasi un raspuns cat de cat logic si rational, si nu in gene si cromozomi, care au relevanta numai pentru ereditate. Insa si cand va ajunge la un raspuns pentru aceasta intrebare, stiinta tot nu va oferi "dragoste divina" sau alte constructii filozofice ori paranormale. Stiinta e pur si simplu o unealta prin care se poate dobandi cunoastere. Si aici intervine "paradoxul": stiinta lucreaza doar cu realitati exprimabile(si pe cat posibil si exprimate) intr-un limbaj rational, fie ca e matematic, fizic sau de oricare alta natura. Restul e fictiune. Credinta presupune din start ca exista concepte/entitati/realitati pe care nu numai ca nu le intelegem, dar nu le vom intelege niciodata pentru ca nu suntem in stare. Chestiile astea doua se bat cap in cap. Si atunci, inevitabil, presupunem ca una din doua propozitii e falsa. A si non-A nu pot coexista. Iar rezolvarea poate lua doua cai: ori unul din sisteme e in greseala, ori definitia nu se refera la acelasi lucru in ambele cazuri si trebuie sa studiem mai in amanunt componenta care pare mai "nebuloasa". Ceea ce voi face in continuare... Credinta e circulara si autosuficienta. Si de asta e cvasi-invulnerabila. Insa e o metoda de a umple goluri create artificial. E o satisfacere a unor nevoi primitive si neintelese in totalitate. Credinta e in esenta ei automanipulare. Si automanipularea e inevitabila. E un mecanism de supravietuire, de conservare a starii mintale in anumiti parametri. De ce ia autosugestia aceasta calea crearii de religii? Cand doua credinte incompatibile vin in contact, ultimul lucru este intotdeauna autoanaliza. De ce incercam sa ne impunem credintele noastre si altora? De ce simtim nevoia acuta sa le invadam spatiul lor privat, sa le convertim motivatiile launtrice ca sa fie compatibile cu ale noastre? Poate ca asta ar trebui sa ne intrebam... Acest topic a fost editat de Mentosana in corpore sano: 13 May 2004, 10:47 AM -------------------- plutesc in alcool ca viermele-n tequila
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 06:43 AM |