Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
2 Dec 2003, 08:34 PM
Mesaj
#1
|
|
Debutul Fulminant Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 |
Un numar de postari pe Han mi-au dat impresia ca deschiderea unui topic despre depresie & ganduri negative & nemultumire fata de noi insine e destul de oportuna...Voi incepe sa postez cateva chestii in limba engleza despre diagnosticarea depresiei si tratamentul depresiei, urmand ca dup'aia sa las deschisa discutia/ dezbaterea cazurilor individuale...
|
|
|
19 Apr 2004, 10:46 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.930 Inscris: 3 November 03 Forumist Nr.: 1.126 |
Afro - ne-ai ajutat nu ne-ai incurcat. Pe mine cel putin m-ai ajutat. M-ai ajutat pentru ca mi-am dat seama mai bine despre ce urmeaza sa scriu. Stiu cat e de important pentru tine ca sufletelul sa fie fara nori pe cer Mi-a soptit mie o viorea
Acuma: am avut si eu o depresie serioasa in urma cu un an si ceva. Deci "ma laud" ca stiu despre ce se vorbeste in propozitie. Si a mea a fost nasoala rau de tot. Nu am fost bun de nimic 2 saptamani - am rusit sa bag groaza in toata lumea din jurul meu. Problema mea cea mai mare a fost ca nu am vrut sa discut cu cei care voiau sa ma aculte. Iar cei care voiam eu sa ma asculte - nu prea erau dispusi sa ma asculte. Am facut o depresie si dintr-o cauza despre care vorbea asa de la fix Afro mai sus - mi-am reprimat sentimente si trairi foarte profunde si am crezut ca am rezulvat problemele in felul asta. Si m-am simtit excelent chiar pentru cateva luni de zile (!!!!!) Dupa aceea m-a lovit - si cand m-a lovit m-a lovit asa de tare ca m-a doborat. Nu am mai putut iesi din starea asta si am avut cele mai negre ganduri din viata mea atunci. Am crezut literalmente ca nu mai ies din cacao. Cum am iesit? Cum am reusit? Nu stiu. Singur - fara sa-mi dau seama. Am avut noroc - cred. Mi-am invinuit toti prietenii apropiati atunci - intr-o oarecare masura aveam si dreptate. Eu nu as fi lasat pe nimeni in starea in care eram eu atunci fara sa incerc sa-l ajut. Nu prea stiu daca cel mai bine e sa mergi la un psiholog bun sau la un preot cand ai de-astea. Mai ales daca e vorba de o imbolnavire a sufletului. Fiecare cum simte. Insa ma gandesc ca sunt unii care merg mai usor la un preot decat la psiholog. E clar ca in Romania mai exista idei dupa care daca mergi la psiholog esti damnat - esti deja terminat si orice ai face - si orice ti-ar zice psihologul - ti s-a pus deja eticheta de catre societate. Din pacate asa e la noi. Insa daca sunteti careva intr-o situatie similara celei in care am fost eu - cereti ajutor - nu va lasati - nu faceti cum am facut eu. Cred ca am avut bafta mare. Puteam ajunge foarte rau si sunt perfect constient de asta. Cred ca a fost o scurta perioada in care mi-am pierdut speranta..... -------------------- "Marile fericiri ie mute...."
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 1 June 2024 - 11:01 PM |