Sa Nu Uiti Optiuni

[halcyon_lll]

SA NU UITI
-partea I-

Raluca se grabea sa ajunga la scoala. Era ora ei favorita, istoria, si nu vroia sa ajunga in intarziere. Prietenele ei ii spuneau in gluma ca il iubeste in secret pe domnul Stefanescu, proful de istorie. Ea zicea ca nu si nu, dar in sufletul ei simtea ceva pentru Mihai (asa era proful de istorie pentru ea). Si in plus, parerile rautacioase ale colegelor nu ii ajungeau la inima.

Deodata, un glas de barbat o smulse din lumea gandurilor in care era cufundata;
-Domnisoara...alo...domnisoara!
Raluca intoarse capul. Dintr-o masina straina, bleumarin, un barbat ii facea semn cu mana.
-Da? raspunse fata. Pe mine ma strigati?
Masina opri in dreptul ei.
-Avem ceva de discutat cu tine. Poti sa te apropii putin?
Raluca privii neincrezatoare la masina cu geamurile fumurii. Era dimineata si strada era aproape goala. Si in plus, ea se grabea la scoala.
-Cu mine? Nu pot acum...ma grabesc!
-Doar o secunda ... Raluca nu mai avu timp sa raspunda. Din masina iesira 3 vlajgani care intr-o clipita erau langa ea.
-Daca tipi, iti tai gatu' nemernica mica ce esti! zise unul. Misca in masina!
Raluca privii incremenita la ce se intampla. Nu putea sa zica nimic.
-Misca am zis, si o mana o prinse puternic de par. Ca te si plesnesc, mortii ma...! Si o forta o impinse spre masina.
-Auu ... ma doare...! Raluca nu putea sa se impotriveasca. Fara voia ei, se simtea tarata spre usa deschisa a masinii. Lasati-ma...va rog ... lasati-ma sa plec!
-Ne rogi? Petardo, o sa te rogi tu ... asta e sigur! Hahaha! Si o palma grea se izbi de fata ei. Lacrimile fierbinti incepura sa curga din ochii speriati ai fetei. O agrafa din parul fetei cazu pe caldaram. Misca am zis!
Raluca ameti si fara sa vrea era deja in masina. Langa ea, un barbat intre 30-35 ani o masura cu privirea. Un miros apasator de tutun o impiedica sa respire. Fata ii pulsa necontenit iar buzele, uscate, aveau gust sarat. Se trase incet spre portiera. Observa ca ciorapii ii erau rupti, dar asta nu o mai interesa. Mintea ei incerca sa faca conexiuni logice, dar era imposibil. O durea tot corpul, dar mai ales o durea inima, sufletul. Se gandea la viata ei. Cat va mai fi in viata?

- va urma -

[halcyon_lll]

SA NU UITI
-partea II-

Era un adevarat cosmar. Ralucai nici nu i venea sa creada ca a fost rapita de niste indivizi periculosi. Dar mintea ei nu se putea concentra la aceste lucruri. Intervenise instinctul de supravietuire, si in timp ce barbatii discutau, forta clanta portierei. Nici o sansa! Era blocata. Discutia aprinsa a barbatilor ii atrase atentia.
- Ce bucatica buna am agatat.zise cel care o amenintase cu un cutit. Cred ca e cea mai buna din ultimele 6 luni...
- Aha ... e tanara si bine proportionata, incuviinta soferul.
- Cred ca putem lua mai bine de 7 miare pe ea ... doamna Rodica ar fi in stare sa ne dea atat.
- Bah, rabufni cel de langa ea. Stati o clipa. E tanara, frumoasa, buna, sunt cu totul de acord, dar n-are experienta. E inca la scoala si nu cred ca a fost cu baieti pana acum.
Soferul ii taie scurt vorba.
- Cu atat mai bine. Neprihanitele au trecere mai mare! Va garantez eu ca pe fetiscana luam 10 miare.
Si intreaga discutie se sfarsi cu rasetele lor pofticioase. Raluca era incremenita. Abia acum realiza. Ganduri negre ii dadeau tarcoale. Cerul se prabusi peste ea, si culmea ironiei nu o ucisese ci o schilodi. Mintea ii lucra febril. Mainile ii tremurau. Trebuia sa iasa cu orice pret din acea masina si se impinse in portiera cu putere.
- Ce faci nebuno? se rasti matahala de langa ea si o plesni peste fata. Sangele rosu se prelinse din nara tremuranda a fetei peste buze. Daca nu stai cuminte, acum iti fac felul, ce p*** mea !
- Sa te f** Gicule. Nu o mai lovi peste fata ca ii scade pretul. Doamna Rodica nu ia fete toate batute si mizerabile.
- Vreau sa ies. Lasati-ma sa plec. se auzi galsul incetosat de sughituri al Ralucai. Nu spun la nimeni ... va rog ... lasati-ma sa plec.
- Tu sa taci ! Unde vrei sa pleci? Esti a noastra acum ... Daca mai misca si face figuri...leag-o! incheie pasagerul din dreapta soferului.
Raluca nu se putea stapani si incepu sa planga. Isi intoarse ochii spre geam si prin fereastra fumurie distingea norii, cerul, pasarile,...libertatea. Vroia sa moara. Se gandea la mama, la tata ... la prietenii de la scoala. Vroia inapoi acasa sa scape de aceste fiare care o considerau doar o simpla marfa. Deodata, un indicator stradal ii atrase atentia. Printre lacrimi vazu cu scris pe o tabla cu litere de-o schioapa: "Va multumim ca ati vizitat orasul nostru Ploiesti. Drum bun!". Raluca ramase ca traznita ... iesise din orasul ei natal si se indrepta spre Bucuresti, raiul demonilor.

Acest topic a fost editat de halcyon_lll: 1 Apr 2004, 08:00 PM