Dumnezeu, Între Bine Si Rãu Optiuni

[Tudy]

Vreau sã ridic o problemã indelung "evitatã" de Bisericã. O sã încep prin a mentiona cã, în general, Dumnezeu este vãzut ca fiind bun (opus deci fortelor rãului).

Ideea e urmãtoarea: dacã Dumnezeu a creat Lumea, înseamnã cã a creat si Binele si Rãul, El fiind în esentã transcendent conceptelor de Bine si Rãu. Dar acum ni se spune cã tot ceea ce e "bine" se datoreazã lui Dumnezeu, pe când un lucru "rãu" este opera diavolului/fortelor rãului... Dacã Dumnezeu reprezintã doar Binele Absolut, atunci El nu mai e Absolut. Atunci mai existã o pãrticicã a Existentei care nu depinde de El si nu e legatã în vreun fel de El...

Dacã Dumnezeu e atotputernic si Unic în acelasi timp, rezultã cã Rãul e una din formele sale de manifestare. Dacã nu-L acceptãm pe Dumnezeu ca fiind sursa Rãului, atunci nu putem sã-L acceptãm pe Dumnezeu ca fiind Absolut...

Crestinismul a încercat sã ocoleascã cu foarte mare subtilitate aceastã problemã, si în mare mãsurã a reusit. Însã aici nu se observã decît încã una din carentele Crestinismului ca religie... Dumnezeu nu se supune dualitãtii. Nu îl putem vedea ca fiind Bun sau Rãu. El este Unul. El doar este...

Acest lucru este reprezentat în dualitatea Yin-Yang. Pe lângã ideea cã în orice bine existã si un rãu si cã în orice rãu e si un bine, simbolul oriental Yin-Yang ne mai transmite câteva idei importante. Una dintre ele e cã nu se poate atinge Binele Absolut sau Rãul Absolut. În momentul în care ne apropiem de Bine Absolut, îsi face aparitia Rãul, mentinând echilibrul, si invers... O altã idee e redatã prin însãsi structura simbolului, care e încadratã într-un cerc, simbolizând unicitatea.

Cred cã ar fi interesant sã încercãm sã stabilim pozitia lui Dumnezeu în raport cu dualismul Bine-Rãu. Eu unul mentionez încã de pe acum cã sunt adept al conceptiei orientale asupra lui Dumnezeu, pe care am prezentat-o succint mai sus si asupra cãreia voi reveni cu detalii.

Acest topic a fost editat de Tudy: 8 Mar 2005, 11:29 AM

[Tudy]

abureala: Când eu am spus cã postarea ta pare "confuzã", mã refeream la faptul cã nu transmite o idee limpede, clarã, cum ar fi de aºteptat în cazul unui creºtin autentic, care pretinde cã a înþeles Cuvântul lui Dumnezeu... Vreau sã te întreb doar douã lucruri, la care aºtept un rãspuns simplu, clar ºi la obiect:

* Diavolul e Rãul sau el face Rãul?

* Dumnezeu e Binele sau El face Binele?



bubu: Binele ºi Rãul constituie una dintre formele de manifestare a existenþei. Mai exact, ele sunt de fapt un efect al acestei manifestãri... Dumnezeu pare sã urascã Rãul. Nouã ni se pare cã-L înþelegem pe Dumnezeu.

Ceea ce mentalul nostru neiluminat ºi impur considerã a fi Binele sau Rãul nu este decât rezultatul unor concepþii dualizante, al credinþei noastre în douã puteri opuse aflate în luptã una împotriva celeilalte. Este însã evident faptul cã aceastã credinþã falsã este incompatibilã cu adevãrata naturã a lui Dumnezeu, aºa cum am exprimat-o o datã cu enunþarea principiului anterior. De fapt, Binele ºi Rãul pot fi privite ca fiind cele douã extremitãþi ale aceluiaºi baston sau ca cele douã feþe ale aceleiaºi monezi. Ele trãdeazã aceeaºi conºtiinþã dualã menþinându-ne în domeniul relativului ºi separându-ne astfel de unitatea Prezenþei Divine. Ele sunt ambele la fel de iluzorii, având aceeaºi naturã trecãtoare. În "ochii lui Dumnezeu" atât pãcãtosul, cât ºi sfântul sunt perfecþi, deoarece El (Dumnezeu) nu vede în ei decât aceeaºi Realitate divinã conºtientã sau, cu alte cuvinte, nu se vede decât pe El însuºi.

În concluzie, din perspectiva divinã trebuie sã renunþãm la toate prejudecãþile noastre cu privire la distincþiile de esenþã între cei buni ºi cei rãi. În Realitatea Divinã nu existã buni ºi rãi. "De ce mã numeºti tu bun?"întreabã Iisus Hristos. "Singur Dumnezeu este cu adevãrat Bun, de o bunãtate desãvârºitã ºi El este însãºi Sfinþenia prezentã în noi toþi, în totalitatea Sa."

O viaþã eficientã începe prin sustragerea din lumea noastrã mentalã. Înþelegând aceasta, trebuie sã ne extragem conºtient din "aceastã lume" în care domneºte credinþa în douã puteri opuse, binele ºi rãul, din lumea noastrã mentalã aflatã sub pecetea dualitãþii. Orice om, indiferent de nivelul sãu de realizare, trebuie sã facã acest pas. Aceasta este condiþia SINE QUA NON pentru a trece la etapa urmãtoare, aceea în care dispãrem din starea noastrã de conºtiinþã egoticã limitatã, pentru a deveni însãºi transparenþa prin care Dumnezeu se poate manifesta plenar la nivel individual.

Rolul nostru de fiinþe umane este în esenþã foarte simplu ºi el se rezumã la a permite lui Dumnezeu sã se exprime cât mai intens ºi profund prin noi. Patriarhul Wei Vu Vei, aparþinând tradiþiei spirituale taoiste, afirma cã: "Nu este nici o acþiune de fãcut". De ce? Deoarece Dumnezeu fiind unicul Regizor ºi Actor, nu avem altceva de fãcut decât sã-l lãsãm pe El sã facã totul. Doar în mãsura în care micul "eu" sau egoul nostru individual consimte sã se dizolve, Dumnezeu poate sã acþioneze cu puterea ºi splendoarea care îi sunt proprii.