Dumnezeu, Între Bine Si Rãu Optiuni

[Tudy]

Vreau sã ridic o problemã indelung "evitatã" de Bisericã. O sã încep prin a mentiona cã, în general, Dumnezeu este vãzut ca fiind bun (opus deci fortelor rãului).

Ideea e urmãtoarea: dacã Dumnezeu a creat Lumea, înseamnã cã a creat si Binele si Rãul, El fiind în esentã transcendent conceptelor de Bine si Rãu. Dar acum ni se spune cã tot ceea ce e "bine" se datoreazã lui Dumnezeu, pe când un lucru "rãu" este opera diavolului/fortelor rãului... Dacã Dumnezeu reprezintã doar Binele Absolut, atunci El nu mai e Absolut. Atunci mai existã o pãrticicã a Existentei care nu depinde de El si nu e legatã în vreun fel de El...

Dacã Dumnezeu e atotputernic si Unic în acelasi timp, rezultã cã Rãul e una din formele sale de manifestare. Dacã nu-L acceptãm pe Dumnezeu ca fiind sursa Rãului, atunci nu putem sã-L acceptãm pe Dumnezeu ca fiind Absolut...

Crestinismul a încercat sã ocoleascã cu foarte mare subtilitate aceastã problemã, si în mare mãsurã a reusit. Însã aici nu se observã decît încã una din carentele Crestinismului ca religie... Dumnezeu nu se supune dualitãtii. Nu îl putem vedea ca fiind Bun sau Rãu. El este Unul. El doar este...

Acest lucru este reprezentat în dualitatea Yin-Yang. Pe lângã ideea cã în orice bine existã si un rãu si cã în orice rãu e si un bine, simbolul oriental Yin-Yang ne mai transmite câteva idei importante. Una dintre ele e cã nu se poate atinge Binele Absolut sau Rãul Absolut. În momentul în care ne apropiem de Bine Absolut, îsi face aparitia Rãul, mentinând echilibrul, si invers... O altã idee e redatã prin însãsi structura simbolului, care e încadratã într-un cerc, simbolizând unicitatea.

Cred cã ar fi interesant sã încercãm sã stabilim pozitia lui Dumnezeu în raport cu dualismul Bine-Rãu. Eu unul mentionez încã de pe acum cã sunt adept al conceptiei orientale asupra lui Dumnezeu, pe care am prezentat-o succint mai sus si asupra cãreia voi reveni cu detalii.

Acest topic a fost editat de Tudy: 8 Mar 2005, 11:29 AM

[Tudy]

QUOTE

bdl: Numai in crestinism apare treaba asta? Intreb pur si simplu.

În creºtinism poate fi evidenþiatã cel mai bine, cred eu. Apar diferenþieri pânã si în cadrul creºtinismului, între catolicism ºi ortodoxism. E adevãrat, ea mai apare ºi în alte religii, sub alte forme. Tocmai de aceea am îndrãznit sã ating aceastã problemã...

QUOTE

Petru Ionescu: In primul text de mai sus s-a afirmat ca divinitatea ca urmare a faptului ca a creat lumea a creat si binele si raul. Dar din cate imi dau seama teologia postuleaza existenta diviniitatii numai si numai in perspectiva Binelui, in nici un caz nu se face referire la situarea acesteia intre bine si rau.

Sintagma "între Bine ºi Rãu" pe care am folosit-o avea o tentã filosoficã, un punct de pornire pentru o discuþie polemicã pe acea temã, ºi nicidecum nu era o "concluzie" prematurã. Iar dacã e aºa cum spui tu, ºi existenþa divinitãþii este vãzutã doar din perspectiva Binelui, atunci înseamnã cã lui Dumnezeu nu i se mai poate acorda atributul de "Absolut", pentru simplul motiv cã pânã ºi El se "supune" unui lucru: dualitatea Bine-Rãu.

QUOTE

abureala: Nerespectarea legilor divine, aduce raul, raul fiind in acest caz, impotrivirea fata de Dumnezeu, adica fapta Diavolului(ce ce este impotriva).

Sincer, concluzia aceasta, ca dealtfel întreaga "pledoarie" ce o precede, mi se pare puþin cam confuzã...

QUOTE

bubu: Parerea mea este simpla.Tudy, se pare ca ai deschis un subiect mult prea complicat sau pretentios.Atunci cind vom putea raspunde la intrebari mult mai usoare ca acestea, sau vom intra pe fagasul cel bun ca om, cind vom descoperii putin din ceea ce inseamna a fi om...numai atunci vom putea"ataca" si un subiect de genul acesta, desi sint sigur ca atunci nu mai va fi nevoie si tot va veni de la sine. Orice tentativa de a gasi un raspuns acum, ne va incetosa si mai mult mintile...

Eu am deschis acest subiect în ideea în care el va da de gândit celor ce binevoiesc sã-l lectureze sau sã participe activ la thread. Mie unul îmi e foarte clarã problema, dupã cum am mai menþionat, precum îmi sunt clare multe alte aspecte ale existenþei... Aceastã "clarificare" nu e nicidecum rezultatul unei munci raþionale asidue de cãutare a sensului existenþei, ci mai degrabã se datoreazã unor experienþe de naturã spiritualã. Dacã termenul e mult prea vag, sau dacã existã persoane de pãrere cã ar fi "nepotrivit", îmi cer scuze, dar asta e ceea ce simt eu...

Iar dacã subiectul se va dovedi a fi mult prea complex, aceasta se va datora în mare parte plãcerii sadice a omului de a-ºi complica inutil viaþa...

În general, rãspunsul nu e mai simplu decât ne imaginãm. El e mai simplu decât ne putem imagina...