Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga Optiuni

[Mistinguett]

Subiectul ala cu bataile mi-a adus aminte de zburdalnicia copilariei. Si cum nu strica sa trezim copilul din noi din cand in cand, m-am gandit sa deschid subiectul asta.

Ce amintiri aveti? Care e cea mai veche amintire din copilaria voastra? Nazbatii, traznai... hai sa ne amuzam.

O sa incep eu desi sunt extrem de obosita, dar o sa mai revin cu completari.

Cea mai veche amintire este de fapt un vis. Am reusit sa-l localizez in timp cu ajutorul mamei, cand eram deja mare si am putut sa-i povestesc - ea a fost cea care a facut legaturile.

Ma culcasera pe 2 scaune tapitate, puse fata-n fata (mama mi-a spus ca singura data cand s-a intamplat asta a fost cand s-a inundat apartamentul, si au scos paturile pe balcon sa se usuce. Ai mei s-au culcat pe jos, dar pe mine m-au pus pe scaune ca sa ma fereasca de umezeala. Singura mare inundatie a fost cand aveam vreo 2 ani). Aveam in sufragerie un tablou cu un muschetar (nu intrebati de ce), imbracat in verde, cu o pana mare la palarie. Si dupa ce m-a invelit mama cu o patura, muschetarul a venit sa-mi ofere cateva bucati de rahat cu fructe. L-am refuzat, foarte indignata, reprosandu-i cum de nu stie ca mie imi place doar cel de cacao cu nuci. Muschetarului i-a parut foarte rau, si din spatele lui au inceput sa iasa ingerasi, de-o parte si alta a tabloului. Si eu am fost foarte incantata.

In rest, in timpul zilei eram baietoi. Am avut parul lung pana in clasa a IV-a sau a V-a, si l-am urat cu pasiune. Era vremea pampoanelor, si nu mai avea nimeni parul lung ca al meu. Ba, poate vecina de apartament, desi cred ca ea s-i l-a lasat lung dupa ce mi l-am taiat eu. Odata taiat, dus a fost - niciodata nu mi-am mai putut lasa parul lung.
Primavara adunam matisori de pe Cocioc, vara furam cirese din livada lui Arghezi, in ciuda paznicului care ne alerga cu pusca cu sare (asa era legenda, dar nimeni nu stia pe nimeni care fusese impuscat).

Hm, abia m-am pornit... dar hai sa va aud si pe voi.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 28 Sep 2003, 09:13 AM

[Marcus]

Tyra, nu pot sa-mi imaginez cum te-ai simtit... dar cu faza asta mi-ai amintit si mie de una: cand eram mic, aveam momente cand eram un pic sadic:

La tara, avea bunicu un pui de pisica pe cat de micut pe atat de scump. Avea niste ochi rotunzi si negri frumosi ca dulceata. Va vine sa credeti sau nu, eram invidios pe puiul de pisica din cauza ca era atat de dragut. Orbit de invidie si sadism , am profitat de un moment cand eram singur cu pisica in curte si am luat-o de cap si am dus-o la WC. Ajuns in incinta WC-ului, am facut un fel de ritual tineam pisica de cap chiar deasupra gaurii si ii vorbeam ceva de genul: "Ce zici daca iti dau drumul? Acum esti atat de dragut, dar intr-o secunda poti muri inecat in caca. Depinzi de mine pisico stiai?" si i-am vorbit cateva minute in cabina WC. Intr-un tarziu, i-am dat drumul iar pisica a picat in gaura... neagra. Apoi o auzeam cum mieuna din fundul WC-ului... si nu se mai oprea din mieunat... imi era teama ca o aude bunicu. Dar am iesit din cabina si m-am comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cateva zile mai tarziu vine tata la mine si ma intreaba: "Marian, stii tu ceva de o pisica aruncata in WC-ul lui bunicu?" Eu surprins, disimulam: "Ce pisica?" tata: "Puiul de pisica acela nascut recent". Eu (actoricesc): "Nimic, nu stiu nimic."

Mai tarziu am aflat ca bunicu introduse un bat in gaura WC-ului si pisica s-a prins de el si a fost trasa afara... plina de...