Şi Am Rămas Visând..., Moon Child. Optiuni

[Mihai]

Ganduri, scrieri, amintiri ale lui Lucy O'Hara veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[Moon Child.]

Heeey ! Uite că am trăit să-mi scriu şi un jurnal.

În acest moment nici nu ştiu de unde să încep. Cu începutul, desigur. Pentru cei care încă nu ştiu asta, mă numesc Mirela, am 13 ani şi locuiesc în Brăila. N-am mai făcut niciodată această prezentare banală şi nu ştiu de ce o fac în acest loc. Apoi, vreau să le spun celor care au citit până aici ce am scris că nu voi abera prea mult în acest jurnal, îmi voi exprima pur şi simplu gândurile sau voi povesti câteva lucruri care mi se par semnificative. Nu o fac pentru 1.000 de posturi aiurea, pentru că am pierdut un pariu sau aşa ceva. O fac doar pentru că aşa simt. Şi cei care vor citi ceea ce voi scrie vor vedea că aşa este. Poate că voi spune şi câteva lucruri din viaţa mea personală; mi nu vreun neaparat să mă creadă cineva. Oricum, o fac pentru mine. Dacă pe parcurs această hotărâre se va schimba, ei bine, aceasta este o altă poveste.
Şi nu vă oblig să-mi scrieţi păreri legate de asta. Dacă simţiţi că vreţi să mă bucuraţi chiar şi cu 5 cuvinte, e bine, iar dacă v-am lăsat fără cuvinte ... tot e bine.

Pregătiţi-vă fiindcă încep. Umm.. cel mai important lucru pe care l-am făcut astazi a fost că am gândit. Şi, ghici ce ! M-am gândit chiar la o povestioară.. Ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă (e pe undeva prin subformul "Tu scrii, forumiştii comentează" .. doar că nu au comentat decât 2 ) .. Ceva mult mai diferit şi nu am de gând să dezvălui nicio informaţie nimănui până nu va fi gata măcar jumătate. În rest, nimic important.

Şi dacă tu consideri că merit un comentariu banal, pune-l. Şi dacă ai vreo întrebare, din orice domenie şi vrei să-ţi răspund, nu te gândi să n-o pui.

Fiindcă, străinule, sunt gata să-ţi răspund la orice întrebare; nu mă sperie niciun răspuns, te asigur.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 9 Jan 2009, 06:55 PM

[Mihai]

Asteptam cu interes povestioara, Mirela!

[Promo Contextual]

[Moon Child.]

Mersiiii... Doar că va mai dura ceva, deoarece săptămânile astea am planuri mari, şi nu mă refer numai la stat, gândit sau aşa ceva.

Mă refer la faptul că în perioada asta sunt olimpiadele. La română, matematică şi fizică. Sunt absolut sigură că o să mă duc la toate pe judeţ. Însă acolo este partea a doua, şi nu ştiu dacă o să trec sau măcar dacă o să fac ceva. La română am fost şi anul trecut şi ştiu cum să fac ca să iau mai multe puncte. Dacă o să merg pe ţară, o să fiu cea mai fericită. Dar nu am mari speranţe. Oricum, mă mulţumesc şi să merg la toate pe judeţ şi atât ... Sau nu ..

Cât despre povestioară, va fi ceva cu mai multe capitole. Uite că m-am răzgândit, dezvălui lucruri aparent nesemnificative despre acest proiect. Ei bine, acţiunea începe într-un oraş normal, cu un personaj normal. Apoi la sfârşitul zilei/începutul noii zile se va întâmpla ceva care chiar nu vreau să spun.. În fine, am spus că va fi ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă, dar cu siguranţă nu voi renunţa la descrierile mele şi la sfârşitul fericit.

Şi mai vreau să merg la patinuar. Fratele mi-a promis că mă duce şi nu ne intersectăm prea mult weekend-urile ... dar va veni şi ziua pe care o aştept.

Dacă există Raiul pe pământ, dragul meu străin, am speranţa că-l voi găsi într-o zi.

[Moon Child.]

Abia am terminat de scris compunerea pe care trebuia s-o fac de-o săptămână. N-am făcut-o din lipsă de timp şi inspiraţie. Dar am terminat-o şi-mi place. E ceva scurt/lung despre o carte. Nu o postez aici; dacă vrea cineva să o citească, să-mi trimită un mesaj privat cu id-ul său şi i-o trimit cu mare drag.

Mă tot gândesc la săptămâna viitoare. 5 testări în 5 zile şi o olimpiadă la fizică sâmbătă. Mai rău de atât nu se poate. În fine, o să trec eu şi peste toate astea ...
Şi vreau să citesc Lord Of The Rings.
Şi vreau să mai fac compuneri.
Şi vreau să ascult ceva cântat la pian.
Şi vreau linişte.

Cu liniştea vine pacea.
Cu pacea vine libertatea.
Cu libertatea vine liniştea.

Şi nu încetez să vreau câteva momente de linişte, de pace şi de libertate.
Vreau să mă plimb, vreau să simt adierea vântului pe faţa mea, vreau să văd o rază de soare, vreau atât de multe...

Şi, străinule, n-am să încetez să cred că voi primi ceea ce vreau; n-am să las speranţa să moară în mine, nu.

[Serenity]

Te admir pentru curaj, Mirela. (sunt muuulti mult mai in varsta decat tine care nu au avut curaj sa-si deschida jurnal )

Esti o fata desteapta si draguta din cate vad, bafta la teste si la olimpiada! Sa ne anunti ce faci. In ce clasa esti acum?
Si eu la varsta ta aveam aceleasi pasiuni (mai putin fizica :yuck: ), imi placea sa ma retrag in lumea cartilor si a scrisului (scriam mult mai prost decat tine ). Era un mod perfect de a inlocui monotonia unui orasel mic si plictisitor.

Ce scriitori iti plac?

Hai ti pup.

[Moon Child.]

Mersii, Serenity honey.
Curaj ? Într-adevăr, nu toţi au curajul să-şi descrie sentimentele în faţa unor stăini. Însă eu nu văd ceva rău în asta. Străinii pot învăţa din greşelile mele, am dreptate ? Da, chiar şi din greşelile mele. Şi poate că pe unii îi ajută câteva din gândurile mele pozitive. Şi cât timp sunt persoane care citesc ceea ce eu scriu, sunt mulţumită şi mi-am atins scopul.

Mulţumesc pentru complimente. Păiii, la istorie mă dau cu capul de pereţi dacă nu iau 10 (scuzaţi expresia). Dacă iau 9 îmi iese 9 media la istorie şi media generală nu va mai fi zecee. Sunt clasa a VI-a.. Nu pot spune că matematica şi fizica sunt pasiunile mele, doar că le înţeleg şi profesorii mă trimit la olimpiade. Nu mă aştept la inspiraţie totală decât la română, pentru că aceasta este partea care-mi place.

Scriitorii o să-i citeşti atunci când voi începe să scriu ceva în subforumul numit "Cronica de carte" .. Am citit câteva cărţi foarte captivante şi vreau să comentez câte ceva din conţinutul lor.

În seara asta o să încep să citesc Lord Of The Rings ! Sper. Dacă o să citesc aşa cum caut acum sinonime pe DexOnline .. îmi imaginez. Măcar o să-mi scriu la geometrie pentru miercuri.

Şiii... deodată am început să am mai multă încredere în mine ca niciodată, scumpul meu străin.
Şi am impresia că tot ce vreu eu să se întâmple devine realitate.
Ciudat.

[Moon Child.]

Azi am luat treiiiiii (de zece, evident) ..
Aseară mi-am şi scris, am şi citit "Despre hobbiţi" ..
Ar fi multe de spus pe tema asta, dar prea puţin timp.

Nu ştiu cât mai pot abera. Ideea e că sunt fericită. Şi ?

Nu. Nu mai am ce să spun. Doar să vă recomand câteva melodii sau mai bine spus vă dedic. Well, let's think.
Pentru cei care au citit ce am scris eu mai sus.
Pentru cei ce au citit ce am aberat până în acest moment.
Aş mai avea o melodie, dar o păstrez pentru o altă ocazie.
Şi aş mai avea o singură dorinţă; e una normală. Dacă îndrăzneşte cineva să dea click pe acele link-uri de mai sus şi culmea, chiar ascultă melodiile alea, vă rog, spuneţi-mi ce părere aveţi în special de versuri.

"Şi aş mai avea o singură dorinţă; e una normală."

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 13 Jan 2009, 09:00 PM

[leirn]

Merci pt dedicatie.
In prima melodie ziceau aia ceva despre faptul ca in inima a fost candva iubire si a disparut...Consider ca nu iubirea e in inima, ci inima e in iubire, numa' ca uneori ne amintim asta, alteori nu. Lumea in care traim e expresie a iubirii, cu tot cu razboaiele, poluarea si celelalte neajunsuri ale ei. Tot ceea ce numim noi "rau" este ingredientul fara de care nu am fi avut cum sa experimentam dualitatea. Ingredient pe care impreuna l-am creat...din dragoste. Paradoxal? Doar pentru minte, caci inima stie...

Acest topic a fost editat de leirn: 13 Jan 2009, 10:38 PM

[Moon Child.]

Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti, Leirn.

In prima melodie ziceau aia ceva despre faptul ca in inima a fost candva iubire si a disparut.

Da ? Nu-mi aminteam de partea asta. În fine, eu mă gândeam la mesajul melodiei şi atât.

Surprinzător, dar nu m-am gândit niciodată la ceea ce ai spus tu mai sus. Dar, acum când citesc sunt de acord cu tine. Interesant punct de vedere..

Şi uite o melodie de care chiar aveam nevoie în momentele astea. Spre deosebire de toate celelate, aceasta nu are versuri care pot duce la gândirea asupra nemuririi sufletului.
Sper să vă placă.

Hugs. C'yaa.

[Marcus]

Neata. Nu-mi vine sa cred ca te-am considerat baiat, dupa nickname. ...pana acum, cand am vrut sa-mi satisfac curiozitatea de a patrunde in jurnalul tau.
Din pacate sunt cam pe fuga si nu am timp sa ascult acum melodiile tale, trebuie sa plec la un examen, dar le voi asculta si mai vreau sa te felicit pt ca inveti bine, si din felul cum scrii arata ca ai un suflet luminos si un simt al esteticului deosebit si sper sa nu te schimbi multi ani de acum inainte. Si inca ceva... atunci cand te citesc, ma faci sa ma simt mandru ca sunt brailean.



Acest topic a fost editat de Marcus: 15 Jan 2009, 09:15 AM

[Moon Child.]

Eşti bine venit, Marcus !

Sper că ţi-ai întrecut aşteptările la examen.
Nu ştiu ce să spun. Pot doar să-ţi mulţumesc pentru ce mi-ai scris.. Şi doresc să mai afli că şi eu sunt mândră. Am văzut că avem câteva puncte comune (ca să nu spun că ne interesectăm în punctul M.) .. geometria asta..
Ţi-am citit postările din jurnal, dar m-am pierdut pe drum şi n-am mai comentat. Dar promit că până duminică o să ai câteva rânduri scrise.

_____________________________________

Azi nu am făcut multe. Poate doar am gândit.. (asupra nemuririi sufletului, dăă!) ..
Nimic important,
Nimic interesant.
Dar am găsit melodia pe care o căutam de ceva timp.

Şi când crezi că viaţa este monotonă, înveţi lucruri neînsemnate pe moment, dar impresionant de valoroase în viitor.

C'yaa.

[Moon Child.]

" - Mirela şi Elena ! Mâine la 8.30 să fiţi la Murgoci. Intraţi acolo şi găsiţi clasa pe care scrie numele vostru. Apoi vă descurcaţi.
- Dar Elena are campionat la volei mâine, dom' profesor..
- Atunci.. (se gândeşte) te duci cu Georgiana. Aţi auzit ? Doar Mirela şi Georgiana !
- Dar... Eu şi Georgiana avem mâine olimpiada la fizică.
- La ce oră ?
- Nu ne-a spus profesoara... Trebuie să ne mai întâlnim într-o pauză şi...
- Cum să vă întâlniţi dacă doamna a plecat ?
- A plecat ? (Ai fost vreudată pe Lună ? Dacă da, ştii cum m-am simţit în momentul acela. În spaţiu.) Şi noi...
- Voi mergeţi la Murgoci. Fugi la tablă... Mirela. Şi rezolvi exerciţiul la care am rămas data trecută."

Nu m-a deranjat atât de mult faptul că profa de fizică ne-a şăsat în ceaţă sau că proful ne-a spus cu o zi înainte că trebuie să mergem la concurs sau ce-o fi, căci alte informaţii n-am. Însă am rămas surprinsă de felul în care ne-a spus proful de mate că mergem la concurs. Mi s-a părut mult prea autoritar. Adică, aş fi merg şi dacă ar fi întrebat frumos. M-am simşit ca o păpuşă (pentru Marcus : ca un pion ) şi (ghici ce) nu mi-a plăcut.
Săptămâna asta, concursul de mate, cealaltă olimpiada de română, faza pe şcoală. Teme cu grămada, de învăţat la tot şi toate... Ce persoană ocupată sunt...
N-am avut azi timp nici să mă gândesc la ceva (orice) din afara şcolii sau a materiilor astea. Şi weekend-ul ăsta am de scris mai mult decât în vacanţa de Crăciun.
Uneori chiar adorm în pauze.
Măcar eu sunt bună la astea; nu ca alţii care se uită la o problemă de mate nu sunt în ceaţă, ci în beznă totală.

Şi mă întreb când o să am ceva timp şi pentru mine.
Şi sunt curioasă dacă recunoaşte cineva melodia asta.

Cand ma uit la soare, vad lumina,
Simt caldura lui.
Vantul tot mai bate, sunt ca vantul,
Sunt al nimanui.
Cand ma uit la luna, cerul noptii,
Cerul stelelor,
Eu sunt tot ca vantul, cald sau rece,
Sunt al tuturor...
Tot pe drum, aici, acum,
Oricand, oriunde.

Aer, foc, pamant si apa.
Totu-i vechi, tot s-a schimbat.
Ne rotim prin univers
Cu globul nostru ne-ncetat.
Bucurii, dureri, idei,
Raspunsuri, ganduri ni s-au dat.
E puterea universului
Ce-n noi mereu a stat.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 16 Jan 2009, 07:17 PM

[Cucu Mucu]

Tari ca muntii

[Moon Child.]

Într-adevăr, aşa se numeşte melodia.
Trooper - Tari ca munţii.


Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 16 Jan 2009, 08:52 PM

[Cucu Mucu]

Traiasca iutubul, acolo i-am vazut, chiar de curand si mi-au placut versurile.

[Marcus]

Heiii... Murgoci... ani de liceu... acolo am invatat si eu candva , in 'tinerete'. Chiar daca te face sa te simti "ca un pion", eu cred ca proful tau te apreciaza pt talentul tau, dar nu stie sa o arate. Faptul ca te-a trimis pe tine la concurs, fara ca macar sa-ti ceara parerea, sau faptul ca te scoate la tabla ca sa rezolvi exercitiul de data trecuta, arata ca are incredere in tine. Apropo de pioni, stii sa joci sah?

Si inca ceva... sa stii ca daca ai nevoie de ajutor la mate, nu ezita sa ne ceri ajutorul, sunt cativa "matematicieni" pe aici prin Han, nu stiu daca ai avut ocazia sa-i cunosti (Catalin, E.B.E, Tudy, si nu numai, din pacate unii nu prea mai frecventeaza Hanul fiindca talentul le cere prezenta si toata atentia indreptata constant prin alte parti ) carora le-am cerut si eu ajutorul cand eram in liceu la niste probleme de tip olimpiada, si am primit raspuns util. Si eu te pot ajuta, atata vreme cat e de gandit si nu de stiut pe dinafara formule imposibile. Nu o spun doar din complezenta, sunt persoane pentru care problemele dificile de matematica reprezinta o provocare.

Iti tin pumnii la concurs!

[Moon Child.]

Da, Marcus, dar nu mi-a cerut părerea şi asta mă deranjează. Putea să mă întrebe pur şi simplu şi mă ofeream voluntară. Dar nu. Şi, dacă era o zi mai ciudată, mă enervam şi nu mergeam. Dar am mers. M-am sculat la 6.30 şi la 7.30 am plecat cu Geo din faţa şcolii. La 8 am ajuns, apoi ne-am plimbat puţin până la şi jumătate când ne-am întors. In momentele alea regretam cu adevărat că nu mi-am luat aparatul foto, deoarece era un cer atât de mirific... În fine... Ne-am găsit sălile şi ne-am despărţit. Am picat în bancă cu o fată de-a 7-a de la scoala 3, dar nu contează asta. Când am văzut subiectul, nu mi-au venit idei. Dar apoi am scris tot şi nimic. La propriu. Am scris toate exerciţiile şi am presupu rezolvările. La 1 am făcut doar punctul c, ca şi Geo, însă am greşit la fel. La 2 era un unghi de 50 de grade, al meu era de 60 şi al lui Geo de 40.. .. Iar la 3 nici nu mai ştiu ce am scris. Mă rog, tot iau eu câteva puncte acolo..
Când am plecat acasă am vrut să ne plimbăm puţin pe faleză, dar nu aveam eu aparatul foto şi nici ea dispoziţia necesară. Mai mult mă gândeam la tema de la română.. Şi pe undeva pe acolo, atârna un fir... Apoi, m-a sunat mama să-i cumpăr ceva de la magazin.. Mergem noi la unul din apropierea blocului meu (deja eram departe) şi ne uităm prin rafturi. Spune Goe holbându-se ciudat :
- Suc erotic !
- Ce fel de suc ?
- Nu... N-am spus-o intenţionat.. Am văzut că începea cu "e" şi se termină cu "otic" şi ce mi-am zis; "Asta e !"

În rest, nu am făcut azi lucruri prea interesante. Mâine, dacă-mi scriu rapid, vreau să merg în Grădina Mare cu fratele şi să facem câteva poze...
Am planuri mari..
Şi era să uit; am idee cum se mută piesele, dar n-am jucat niciodată şi nu ştiu strategii.
Şi nu prea am nevoie de ajutor la mate. Am acasă un frate mai mare şi mă ajută el, când n-are teme multe, bietul de el... C'est la vie ! El nu şi-a dorit o soră, nici un frate, ci o frăţioară. Şi m-a cunoscut pe mine.

A mai ascultat cineva melodiile acelea ?

Hugs. C'yaa.

[Moon Child.]

Am fost la patinuar ! Defapt, întâi am mers în grădina mare şi dacă tot eram prin zonă ce mi-a venit "Vreau la patinuar !" ..
Am facut pozeee..

Pe drum


Grădina Mare.
Ceasul care acum nu mai are limbi Când am fost ultima dată erau. Curios..


Aia.


Statuie. Mihai Eminescu.


Am văzut clădirea asta de multe ori..


Încă ceva interesant.






Alte poze.






Patinuarul.


Înăuntru. Eram şi eu pe acolo.




Mi s-a părut superb să patinez pe melodia Scorpions - Send me an Angel.


Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 18 Jan 2009, 04:47 PM

[dascalita]

Citindu-te pe tine, viitorul suna bine! Rima e putin fortata dar ma bucur sa vad ce implicata esti si cat de matur gandesti !
"Braila, cumplit oras de negustori " e si orasul tineretelor mele si-mi pare rau ca ceasul floral a ramas fara limbi...

[Moon Child.]

Da, dascalita ? Viitorul sună bine în partea în care mă aflu eu, poate. În cealaltă e decepţionant şi toate sinonimele posibile.
Şi eu am rămas fără cuvinte când l-am văzut fără limbi. Mă uit la poza asta şi parcă lipseşte ceva...

_____________________

Şi am citit Stăpânul Inelelor până la pagina 145, Capitolul V, O Conspiraţie Demascată. Şi vreau să am o zi întreagă în care să mă pierd împrună cu Frodo şi ceilalţi în Pădurea Bătrână. Şi vreau să aflu de ce a întârziat atât de mult Gandalf şi să termin cartea asta.
Vreau să se apropie mai repede vinerea şi să să simt cum un val uşor de teamă mă îmbrăţişează înainte de olimpiadă. Şi mai vreau să fie sâmbătă şi mă scol dimineaţă să privesc răsăritul şi să merg apoi la şcoală. Să discut cu Ionuţ lucruri banale înainte de a fi 8 (sau 9) fix, apoi să facem împreună exerciţiile. Vreau să pierd timpul sâmbătă după-amiaza făcându-mi temele, apoi duminică să merg pe faleză şi să-mi îngheţe mâinile.
Dar cel mai mult vreau să scriu. Vreau să scriu ceva, nu pot pierde timpul ăsta pur şi simplu. Şi vreau neaparat să învăţ să când la orgă o melodie mirifică.

Mă întreb uneori de ce atâtea gânduri îmi invadează mintea, de ce simt lucruri pe care le pot exprima foarte greu, dar în zadar. Răspunsu-i foarte greu, dar cred cu tărie că voi găsi, într-o zi însorită, răspunsurile pe care le caut.

Dar cel mai mult îmi doresc să experimentez lucruri noi, la care nu m-a dus gândul până acum.
Oare aceste lucruri îmi vor umple golul pe care-l simt înăuntrul meu ? Posibil şi imposibil în acelaşi timp.

Şi vreau să văd Luna plină zâmbindu-mi şi şoptindu-mi aplecându-se spre mine "A sosit timpul..." Încă nu ştiu; timpul pentru ce ? Luna plină e splendidă şi-mi doresc să mă las purtată de vraja ei, departe...

[Moon Child.]

Privesc pe fereastră şi văd splendidul cer senin. Ah.. Cât mi-aş dori să pot zbura şi eu liberă fără griji, prejudecăţi şi gânduri. Privesc pe birou. Tocmai am terminat de scris cele trei fişe de lucru. Mai am doar de scris aproximativ 10 rânduri la română. Nu poate fi atât de greu, dar mă tentează multe alte lucruri...

Ne-a întrebat ieri diriga ce vrem să ne facem când vom creşte. Da, aceiaşi întrebare de zeci de mii de ori. I-am răspuns că eu vreau să fiu detectivă în criminalistică. A făcut o faţă cam ciudată; la ce se aştepta ? Cu singuranţă nu la oamenii străzii. M-am gândit prea mult şi cred că tărie că mi se potriveşte. Într-adevăr, îmi trebuie intuiţie, logică, curaj, răbdare şi inteligenţă. Mai mult sau mai puţin, am aceste calităţi. Şi, dacă vreau ceva nou în fiecare zi, asta este meseria ideală. Diriga spunea că într-a VIII-a o să ne citească ce am spus ieri şi o să rândem. Ei bine, cred că sunt singura persoană care nu va râde.

M-a enervat un coleg. Vroia o monstră din părul meu şi l-am întrebat de ce. A răspuns că vrea să mă cloneze, că părul meu este al lui. E strigător la cer. I-am răspuns că a lui va fi urma palmei mele drepte pe obrazul său stâng.
De obicei când mă enervez îmi păstrez furia în interior, dar acum n-am putut.

În noaptea asta am visat ceva interesant. Investigam ceva, dar nu-mi pot da seama ce. Mda...

Nu mai stau; vreau să termin de scris ca să văd ce-a mai făcut Frodo.

[LINICA]

Lucy O'Hara, stii ca esti trasa pe sfoara?

Este sfoara magica, care ne trage spre/pe ea, dar uneori, de frica poate ca suntem prea multi, sau, dimpotriva, ca am ramas singuri, o parasim. Personal, cred ca aceasta se intareste cu cat "se trag" mai multi pe ea! Asadar, adu-i pe toti ceilalti alaturi de tine, sa va bucurati impreuna de implinirea pe care o ofera impartasirea trairilor.

La o alta masa a hanului, cineva spunea ca oamenii maturi nu sunt persoane deschise, ca nu spun celorlalti "TOT ce au pe suflet". Ei bine, cred ca daca am impartasi cu altii mai mult, am fi mai bogati in maturitatea noastra... Este valabil si pentru mine, careia astazi i-ai sterpelit toate emotiile prin felul tau de a te exprima/explica/exterioriza...

Curaj, si, asa cum transmit melodiile dedicate, pentru care iti multumesc alaturi de toti cei care le-au ascultat, iti doresc intelepciune sa fructifici Iubirea, Increderea, Daruirea, Temerile, Nostalgiile, Cautarile si Credintele tale, in toate anotimpurile lor. Sa le simti muzica, ritmul si masura, astfel incat toate anotimurile tale sa lase in urma doar imagini placute trupului si spiritului. Paote chiar impartasirea de care aminteam mai sus te va ajuta.

Are dreptate dascalita: "viitorul suna bine!"

Cu mult drag, iti transmit sunetul ploii care se aude pe acoperis si sa dea Domnul sa intalnesti doar oameni buni!

Ca pe multi dintre forumisti, mi-a facut placere sa te intalnesc!

Pe curand!

[Moon Child.]

Mersii, Linca, pentru tot ce mi-ai scris !

_____________
De curând am descoperit o imagine care-mi place extraordinar de mult...

Culorile se contopersc mirific, mai ales în partea de sus, a cerului.
Tot venind vorba de cer... Am avut acum ceva timp o discuţie cu cineva despre perfecţiune. Acea persoană susţinea cu tărie că perfecţiunea nu există, cel puţin, nu pe pământ. Eu i-am spus că există. Cerul este perfect. Munţii cei mai înalţi, pădurile dese, marea cu valurile ei... Natura este splendidă şi perfectă, depinde doar cum o priveşti. Defapt, am tăria să spun că ceea ce nu a fost atins de om este perfect. De când ne ştim, tot ce ne-a mai rămas este natura. Restul le-am făcut noi şi sunt imperfecte. Până şi pe unicul nostru diamant rămas îl pătăm, ştiind că fără raza lui care să ne lumineze, vom fi neinsemnaţi în faţa timpului.
Aud mereu că oamenii sunt cele mai inteligente animale. Dar uneori mă întreb ce prost a mai spus şi asta. L-a trosnit fulgerul în momentul ăla, zău ! Ne distrugem propria planetă şi suntem conştienţi de asta. Ne omorâm între noi pentru o viaţă trecătoare mai bună, dar ce preţ plătim ? O eternitate întunecată. Nu merită. Sau cei care pe la sfârştul vieţii pot cumpăra un oraş. Sper că ştiu că nu vor lua nimic din ceea ce au adunat în cealaltă parte. Şi acei oameni nici nu-şi îndreaptă privirea către cei care cu adevărat au nevoie de banii ăia. Oameni cu adevărat speciali, mult mai speciali decât ei, dar cu handicapuri. Nu, nu.
Oricum. Cine sunt eu ca să-i judec pe oameni ? Un om şi având în vedere asta am dreptul să o fac, deoarece mă judec şi pe mine. Şi am tot dreptul asupra mea. Pentru că eu sunt Eu şi nimeni nu-mi spune altfel; iar dacă o face, îşi pierde timpul degeaba contemplând greşit. În fine, toţi greşim, dar asta nu înseamnă că mă simt bine când greşesc ştiind asta. Deloc.

Cam aici se termină gândurile mele azi.
Păreri ?

[Moon Child.]

Feluritele cuvinte
Se ascund în taina lor
Şi mirate, adunate,
Înţelesuri le-mpresor.
Vrem să spunem că ne pasă
Ce ne lasa-n urma lor.
Fermecati le dăm culoare,
De ce oare?

Miracolul e-n noi,
Miracolul e-n noi.

Viţa de Vie - Miracol

Atât am de spus acum. Într-adevăr, multe alte lucruri mi-au atras atenţia astăzi, dar nu ca aceste versuri. Am cătat pe Youtube melodia, dar n-am găsit-o. Dacă o vrea cineva, să-mi trimită un mesaj privat.
Defapt, am multe de spus; le păstrez pentru mine.
Mulţumesc acum tuturor celor care au citit gândurile, întâmplările mele şi toate celelalte. Mai ales celor care mi-au spus părerile lor.

Hugs. C'yaa.

[Frisky]

Of, dulcea pasăre a tinereţii...Pe acelaşi patinoar era cât pe ce să-mi rup vreo 2 picioare şi 4 dinţi din faţă, cândva pe la 1900 iarna. Era neacoperit pe atunci. Aerul rece îmi îngheţa posteriorul şi freza a la Liceenii rock'n roll, da' după două piruete eşuate, dat cu fundul de gheaţă şi râsete de'a proasta, mama ce te mai încălzeai!

Mulţumesc, Lucy O'Hara, pentru aducerile aminte şi succes p'aici şi oriunde te duce viaţa.

[Moon Child.]

Mersiiiii, Frisky...

__________________
Când să mă bucur şi eu că îmi iese media generală pe semestrul I 10, vine diriga şi-mi spune că-mi scade nota la purtare. Mă jucasem împreună cu câteva colege volei cu mingea aia de pici prin clasă. Crede-mă ! Media generală pe semestrul I 10 şi nota la purtare 9. Aş fugi la Bălcescu în al doilea semestru.. dar, oricum, nu-i decât gura de diriga.
___

Într-un fel mă bucur că nu mai trebuie să mă scol mâine la 6 şi ceva; olimpiada e luni. Prima parte de la 12.00 la 13.00 şi cealaltă într-o oră de română. Măcar o să am timp să mă gândesc şi-n pauză la compunere..

___

Într-o noapte, săptămâna asta, am visat că ... ei, nu-mi amintesc exact.. În fineee, era legat de Peru (ţara aia situată în vestul Americii de Sud..), iar acum, ascultând o melodie pe Youtube, mi-am amintit. Melodia aia e Dream Theater - Peruvian Skies. Nu pun link-ul. Dacă doreşti melodia o cauţi pe Youtube sau îmi dai mesaj privat. Ştiai asta, nu ? Şi ce !?

___

Îmi apari din când în când,
Vii şi pleci pe aripi de vânt.
Răscoleşti în mintea mea
Amintiri îngropate demult undeva...

Hugs. C'yaaa.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 23 Jan 2009, 06:52 PM

[Moon Child.]

Trei inele pentru stăpânii elfi cei de sub soare,
Şapte pentru ei, piticii de viţă din săli de stâncă,
Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare,
Unul pentru El, Seniorul Întunecimii-n noaptea lui adâncă
Unde-s Umbrele în Ţinutul Mordor, ca să le găsească
Şi pe toate să le-adune un inel, şi altul nime,
Să le ferece pe toate, astfel să le stăpânească,
Unde-s Umbrele, în Ţinutul Mordor, în întunecime.

[Moon Child.]

Azi a fost olipiada de română.

O, dulce miros al ploii, mi-a făcut plăcere să te ascult timp de o oră! Iar cu tine, o adiere de vânt care-mi atingea faţa şi îmi dădea fiori. Picături cădeau atingând pervazul şi mă inspirau. Crengile copacilor din faţa şcolii se legănau după voia vântului, iar vântul era gândul meu. Inspiraţie... Cu siguranţă am să trec de faza pe şcoală. Oricum, de la clasele a şsea am fost doar eu şi Ionuţ.
Daa ! Ne-am sfătuit. Dacă ştii ce-i aia şoaptă, nu ştii ce am făcut noi. Am învăţat să citim pe buze... Şi ne-a fost de folos.
Ei... chiar dacă simţeam că o părticică din mine lipseşte azi, n-a fost aşa. Acum, curioziatea a omorât pisica. Dar nu mă pot abţine să mă gândesc la ce punctaj am luat.

_________________________________

"- Măi, dar tare tocilară e Mirela asta ! spusese Hasan pereţilor, care spre surprinderea lui, nu-l auzeau.
- Mi-am auzit numele ?! Heeey ! Deşteptule, eu nu sunt tocilară, pentru că nu tocesc, adică învăţ mot a mot, adică cuvânt cu virgulă cuvânt. Eu şi gândesc când învăţ, omule.
- Ba daa ! Eşti tocilară pentru că media generală îţi iese 10.
- Măi, dar tu eşti prost sau idiot ? Pentru că eu cred că ambele variante. Şi oricum, nu înţeleg unde te doare pe tine de media mea. Eu cred că tărie, totuşi, că mai bine să am media asta decât şă rămân repetentă ca tine, omule, la 5 obiecte!
- Aşa Mire ! Mai spune-i ! zise Andrei. Are dreptate !
- Bravo, Mireille ! spusese Geo."

--- Discuţii idioate din pauze. Nici nu ştiu de ce mai conversez cu asemenea persoane... Mi-a stricat toată ziua.

_________________________________

Luna mea plină, unde eşti când îmi doresc să-ţi privesc razele de lumină în noaptea întunecată ?

[leirn]

Lumea este in modul in care fiecare vrea sa o vada, dar, cel mai important, este si o oglinda a celui ce o observa. Daca te deranjeaza ceva la cineva, cauta bine..acel ceva se afla in tine si probabil e negat, respins. Oamenii percep imaginea pe care tu insati o ai despre tine. Mai mult, uneori le sunt transmite imagini care, desi nu iti plac, iti alimenteaza ego-ul cand ceilalti ti le arata. O cearta, un schimb dur de replici sau barfa alimenteaza si ele ego-ul.
Omul este ceea ce este, nu ceea ce face sau ceea ce stie. Atasamentul fata de ceea ce stii sau fata de ceea ce faci duce la golul ala despre care scriai tu mai sus...Acel gol vine din neimplinirea de sine, care are la baza uitarea faptului ca iubesti orice, chiar si colegii ostili. Uitarea asta a iubirii are sie a o cauza: ego. Nu exista inferior sau superior...

[Boudicca]

"- Măi, dar tare tocilară e Mirela asta ! spusese Hasan pereţilor, care spre surprinderea lui, nu-l auzeau.
- Mi-am auzit numele ?! Heeey ! Deşteptule, eu nu sunt tocilară, pentru că nu tocesc, adică învăţ mot a mot, adică cuvânt cu virgulă cuvânt. Eu şi gândesc când învăţ, omule.
- Ba daa ! Eşti tocilară pentru că media generală îţi iese 10.
- Măi, dar tu eşti prost sau idiot ? Pentru că eu cred că ambele variante. Şi oricum, nu înţeleg unde te doare pe tine de media mea. Eu cred că tărie, totuşi, că mai bine să am media asta decât şă rămân repetentă ca tine, omule, la 5 obiecte!
- Aşa Mire ! Mai spune-i ! zise Andrei. Are dreptate !
- Bravo, Mireille ! spusese Geo."

--- Discuţii idioate din pauze. Nici nu ştiu de ce mai conversez cu asemenea persoane... Mi-a stricat toată ziua.

Eu sunt clasa a XII - a si am discutii in contradictoriu de genul asta cu cativa dintre colegii mei, doar ca discutiile noastre sunt un pic mai dure si in momentul in care vad ca ma ia vreo unul de sus il ignor si niciodata nu cobor la nivelul lor...oameni plini de invidie si rautate, isi dau seama ca poti mai multe si reusesti sa faci mai multe decat ei si se zgaraie pe fata de ciuda, in loc sa faca ceva ca sa nu-si rateze viata. Sa nu te lasi niciodata afectata de astfel de idiotenii, esti un copil minunat (scz daca ti-am mai spus-o ) .



(sper sa-ti placa )...

[leirn]

Boudicaa, nu judeca... Nu prea ai unde sa cobori pentru ca nu esti nici mai sus, nici mai jos ca altii. Fiecare avem drumul nostru, povestea noastra. Unii isi aleg povestea in asa fel incat scoala nu are un rol principal. Fiecare avem adevarul nostru...mi se pare mai constructiv sa ne amintim ca-i iubim chiar si pe cei care nu au aceleasi pareri cu noi, chiar si pe cei care se poarta urat. Eh, asta e adevarul meu, l-am prezentat. Fiecare face asa cum crede, iar asta nu e nici bine, nici rau...e o alegere la fel de valabila ca oricare alta.

[Boudicca]

Boudicaa, nu judeca... Nu prea ai unde sa cobori pentru ca nu esti nici mai sus, nici mai jos ca altii. Fiecare avem drumul nostru, povestea noastra. Unii isi aleg povestea in asa fel incat scoala nu are un rol principal. Fiecare avem adevarul nostru...mi se pare mai constructiv sa ne amintim ca-i iubim chiar si pe cei care nu au aceleasi pareri cu noi, chiar si pe cei care se poarta urat. Eh, asta e adevarul meu, l-am prezentat. Fiecare face asa cum crede, iar asta nu e nici bine, nici rau...e o alegere la fel de valabila ca oricare alta.

Sa fiu sincera - nu-i iubesc! De cand am venit aici la liceu mi-au facut zile negre, acu abia astept sa scap eu de ei si ei de mine. Nu-i judec, sau incerc cel putin, dar nu prea pot sa inteleg oamenii care nu isi aleg nici un drum si nimic nu este important pentru ei. Poate la mine e mult prea diferita situatia si nu ai avea cum sa ma intelegi, dar cand esti batjocorit de prea multe ori si totul ti se pune pe creier atunci incepi sa vezi intr-un anume fel acele persoane...si inca o chestie nu inteleg...daca tot ma desconsidera asa, atunci de ce atunci cand au nevoie de ajutor apeleaza la mine? Dar de iubit sunt sigura ca nu-i iubesc!

[leirn]

Inteleg.am fost si eu eleva candva...
Schimba-ti atitudinea fata de ei si fata de viata si vei vedea cum si atitudinea lumii fata de tine se schimba. Nu-i iubesti? Invata. Asta-i un prag greu de trecut din punctul de vedere al multor oameni: sa invete sa iubeasca chiar si ceea ce resping. E greu fiindca mai intai tre sa invete sa se iubeasca pe ei insisi pentru ca ceea ce resping e chiar in ei.
Lucy, ne-am conversat p'aci pe la tine...scuze daca te-am deranjat. Da un semn si sterg tot ce am scris daca rvei

Acest topic a fost editat de leirn: 26 Jan 2009, 11:24 PM

[Boudicca]

Ai dreptate intr-un fel leirn. E si asta o treapta peste care trebuie sa trec pentru a ma cunoaste pe mine insami. In general, trebuie sa ma invat sa iubesc! Oamenii uneori cred ca sufera prea mult, incat uita sa mai iubeasca si nu ma refer la mine...eu ce-am avut mai grav a fost in trecut si in trecut am lasat totul...

P.S. Lucy imi cer scuze pentru deranj...

[Serenity]

Mirela, eu zic sa incerci sa te obisnuiesti cu astfel de replici si opinii, pentru ca mereu, atat timp cat o sa ai note bune, o sa fie multi care o sa te considere tocilara. Unii nu au curajul sa exprime lucrul asta de fata cu tine, dar o gandesc. Din pacate asta e crunta realitate. Trebuie sa inveti sa nu mai bagi in seama parerile unor oameni care ... au alt sistem de valori si sunt prea putin ... deschisi sa inteleaga mai multe. Tu stii ce inseamna toceala, stii foarte bine care sunt obiectivele tale, stii ca pe termen lung o sa te ajute mai mult atingerea lor decat acceptarea din partea unor oameni cu care, vrei, nu vrei, te vezi in fiecare zi.

@Lerin, tu promovezi niste idei cat se poate de reale, dar (aproape) intangibile. Mi-e greu sa cred ca tu iubesti pe toata lumea, ca nu judeci niciodata sau ca nu iti vine sa crapi capul unor oameni din cand in cand. E bine sa fii realist cu tine insuti si autentic, dar sa nu uiti nici principiile de care vorbesti tu. Tu dai niste sfaturi super teoretice, desi foarte bune, dar eu cred ca un sfat mai realist si mai usor de pus in practica ar fi mai util.

[Moon Child.]

Nu e nico problemă, nu ştergeţi nimic.

Acum.. de unde să încep... De la început, cu siguranţă.

N-am să-mi înşir gândurile pe care le-am avut fiecare propoziţie, fiindcă asta ar însemna să-mi pierd toată seara. Aş face-o, dar am şi alte planuri. Poate data viitoare. Am doar câteva cuvinte de spus pentru fiecare.
Leirn, îţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai spus despre lume, om şi celelalte. Am să încerc să-mi amintesc când va fi nevoie. Uneori.
Boudicca, mersiii pentru imagine (care-mi place foarte mult >: D<), pentru sfaturi şi complimente. Îţi înţeleg perfect sentimentele pe care le ai faţă de colegii tăi.
Serenity, îţi mulţumesc şi ţie pentru tot. (Ştiu, ştiu, a fost cât se poate de previzibil..)


________

Click.

[Moon Child.]

Aveam un inel. Unicul. Inelul Întunecatului Sauron era al meu, îl primisem de ziua mea. Îl purtam şi nu avea nicun efect negativ asupra mea sau... Toţi cei pe care îi priveam nu supravieţuiau. Oamenii din jurul meu nu mai existau, eram singură. Dar îmi plăcea, fiindcă îl aveam pe nepreţuitul meu. Nu-mi trebuia nimic altceva. Eram fericită...
În tot acest timp domnea o noapte polară. Cerul era negru, luna era mov, iar stelele erau mai palide ca niciodată. Copacii erau uscaţi, florile ofilite, blocurile dărmate... Totul era imperfect.
După o vreme lungă am simţit lipsa celorlalţi şi am hotărât să-l arunc pe nepreţuit în Dunăre , sperând că totul va redeveni la normal. Am făcut-o, dar eram singură în continuare. Atât de singură...
Visul se risipi în întunericul camerei şi m-am trezit din cauza unui zgomot evervant de telefon la ora 8 şi 7 minute.

_____

Visul acesta mi-a amintit că nu m-am mai plimbat pe malul Dunării de câteva săptămâni şi am o dorinţă nebunească să o fac. Ştiu că sunt răcită, că abia pot să vorbesc şi că o să-mi fie frig, dar asta e şi ideea. Am nevoie de aer... Mă simt prizonieră în casă... Sper să-l conving pe fratele meu să mă ducă sâmbătă pe faleză şi dacă tot ne aflăm prin apropiere, poate şi la patinuar. Data trecută când am fost am luat o trântă de am simţit gheaţa, care e mai rece şi mai tare decât asfaltul (Am experienţă fiindcă am role).

_____

Live another day,
Climb a little higher.
Find another reason to stay.
Ashes in your hands,
Mercy in your eyes,
If you're searching for a silent sky...

You won't find it here,
Look another way.
You won't find it here,
So try another day.

Dream Theater - Another Day.

Dacă vrei melodia ştii ce trebuie să faci.

[Moon Child.]

O melodie fără versuri, doar sunete. Dar acele sunete se contopesc într-o armonie perfectă. Nu există zgomot produs de atingerea unei clape de pian, ci doar sunet divin. Asta am învăţat ascultând George Winston. Iar The Carol Of The Bells este cea mai mirifică melodie pe care am putut s-o ascult vreodată. Pur şi simplu o iubesc; pe ea, cea mai spendidă melodie cu sunete de pian.
Şi chiar dacă nu o voi asculta, îi voi auzi mereu sunetele ca nişte ecouri răsfrânse în mintea mea.
O, melodie divină, te pot auzi ! Şi poate că într-o zi când soarele va lumina altfel te voi putea cânta...

[...]Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare.[...]

Eu nu pot dărui inele, dar dăruiesc această melodie celor nouă pe care i-am întâlnit pe Han ! Defapt, plănuiesc mai multe, dar asta după ce vă voi mai cunoaşte. Până atunci, vă las să ascultaţă mirifica The Carol Of The Bells.
Dacă te simţi unul dintre cei nouă, te rog să-mi spui părerea ta despre melodia asta; dacă nu, tot doresc s-o faci.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 29 Jan 2009, 10:55 AM

[Boudicca]

Frumoasa melodia...vreau o iarna adevarata si mai vreau un Craciun...

[Moon Child.]

Mă bucur că-ţi place melodia.

.....

Fărţia se destramă. Nimic nu va fi ca înainte şi e numai vina mea. Sau nu... Oricum, ea mi-a propus disperată să fac asta... Iar eu n-am putut rezista tentaţiei. Poate că aşa este mai bine. E posibil.

[Moon Child.]

I close my eyes
Only for a moment and the moment's gone.

Same old song
Just a drop of water in an endless sea.
All we do
crumbles to the ground, though we refuse to see.

Dust in the wind.
All we are is dust in the wind.

Dust in the wind.
Everything is dust in the wind.

Kansas - Dust In The Wind.

[LINICA]

Sa-ti fie vacanta acompaniata de ultimele acorduri ale acestei ierni, Lucy O'Hara!

[Moon Child.]

Mersi, mersi, Linca !

Iar am visat.
Mă aflam într-un oraş, Dawn. Oraşul pe care l-am creat pentru un alt proiect de-al meu. Ştiu că mergeam împreună cu câteva persoane pe străzile pustii. Aveam impresia că este noapte, fiindcă Soarele nu era pe cer, dar n-am idee dacă existau ziua şi noaptea. Nu-mi pot da seama nici dacă acele persoane erau cunoscute sau nu, nebuni sau altceva; ştiam că mă urmează. Căutam o clădire infernală, cred. Trebuia s-o distrugem. Eu mergeam în faţă, ceilalţi după mine. Cred că am mers vreo 10 minute (în timp real), când, deodată, văd în faţa mea o clădire foarte impunătoare şi înaltă. Da, pe aia o căutam ! M-am întors spre ceilalţi şi le-am văzut feţele speriate. Apoi am auzit o voce; n-am idee a cui, fiindcă buzele lor nu se mişcau. Deci era a mea.
- Nu trebuie să facem asta !

M-am trezit râzând de absurditatea visului.

[Data'q]

Sărut-mâna ...
Vreau doar să te salut şi să-mi las două, trei gânduri...

Primele două sunt mici, foarte mici sfaturi:
1. În loc de >:D< să foloseşti ( ": h u g :" fără spaţii)
2. Am văzut că faci poze... Dacă îţi place, ia încearcă să pui subiectul mai într-o parte, cam la o treime din poză. Vezi dacă îţi place ce iese ...

A treilea gând e o urare: să călăreşti timpul tineţii pe toate dealurile, văile, munţii şi plajele ce-ţi cuprind ochii trupeşti, dar mai ales cei ai sufletului. Unde ţi se sperie calul, ai grijă, că ştie el ce ştie...
Şi să refuzi ochelarii de cai, mai ales când te vor pune să alegi în ce tunel al maturităţii să intrii...

Te voi citi în continuare.. Iar de întâlnit, ne găsim noi pe la Arta Vizuală măcar, dacă nu şi prin alte odăi ale hanului.


Da, cerul e perfect. I agree.

Acest topic a fost editat de Data'q: 6 Feb 2009, 01:42 PM

[Moon Child.]

Mersiii, Data'q

Chiar vroiam să ştiu cum apare emoticonul acesta draguţ.
Iar despre poze... Am să încerc. Oricum, atunci era frig, mâinile mele erau îngheţate...
Pentru al treilea gând n-am decât un cuvânt previzibil. Mulţumesc !

_______

Azi colegii au mers iar la patinuar. Nici măcar nu m-a anunţat şi pe mine cineva, măcar un mesaj off pe mess... "Bă obsedato, vezi că noi mergem la patinuar"... Nici atât. În fine, având în vedere că data trecută când m-au întrebat le-am spus că vreau să merg cu fratele meu, nu cu ei, îi înţeleg. Oricum, fiindcă am un frate care mă ajută toţi realizează că ar avea şi ei nevoie. Too late! Şi nu eu mi-am dorit un frate; el a vrut o "frăţioară"... Şi când m-a văzut a rămas puţin dezamăgit deoarece nu eram la fel de mare ca el. Avea 5 ani... Dorea să se joace cu mine, da' am stricat tot ce se putea.

[Moon Child.]

Duminică, 8.02.2009.
M-am plimbat cu fratele şi rolele în Grădina Mare. L-am întrecut, ca de obicei.
- Nu e nicio întrecere !
- Pentru tine ! Eu nu mă simt bine dacă te văd în faţa mea.
Apoi, acasă mi-am adus aminte că ziua următoare voi începe şcoala, iar eu nu puteam s-o privesc în ochii pe Geo.

Fărţia se destramă. Nimic nu va fi ca înainte şi e numai vina mea.

"Eu nu destram frăţii în timpul liber. Mai ales ceaa ca a noastră, Geo, care trăieşte de aproape 6 ani. Nu trebuie să te superi, nu vreau asta. Şi gândeşte logic, eşti una din persoanele care pot fi suportate greu, iar eu o fac fiindcă vreau asta. Priveşte în jur. Există altcineva care poate conversa cu tine 5 minute măcar fără să se enerveze unul din voi ? Fiindcă eu cred că nu. Deci nu ai motiv să fii supărată, deoarece eu şi Elena suntem singurele care te pot înţelege din clasa asta. Spun doar că îmi pare rău, n-am crezut că vei reacţiona aşa. Sper că într-o zi vei uita că asta s-a întâmplat."

Luni, 9.02.2009
Ziua cea mare sosise. Urma să-i spun Georgianei ceea ce gândisem, apoi s-o conving pe Elena să o ierte că s-a comportat aşa. Totul ar fi fost ca înainte, Cele 3 "tocilare" şi ceilalţi.
- Geo, am o întrebare şi vreau să-mi răspunzi sincer.
- Spune...
- Mai eşti încă supărată pe mine ? Pentru că dacă eşti aş putea să...
- Da şi nu, dar ai înţeles greşit. Nu sunt supărată pe tine, ci pe Elena. Ştii, în clasa a VI-a, când eram considerată cea mai deşteaptă, ea era cea mai bună prietenă a mea. Mă suna tot timpul, vorbeam mereu şi eram împreună în fiecare pauză. Dar acum nici nu vrea să mai audă de mine. Cred că m-a folosit într-un fel; mereu mă întreba diferite lucruri despre teme la engleză, franceză... Şi, acum că tu ai cea mai mare medie, vine la tine; de parcă eu nici nu exist. Nu-ţi doresc să simţi ceea ce simt eu în momentul acesta.
- Să mă folosească ? Ciudat, dar la aspectul acesta chiar nu m-am gândit. Credeam că tăcerea care o acoperă o face o persoană care gândeşte frumos, dar m-am înşelat. Oamenii ăştia ! Niciodată nu pot fi prea previzibili şi mă enervează. Dacă se supără Geo îi va trece, mi-a spus ea. Îmi pare rău pentru tine...
Gânduri, numai gânduri legate de vorbele Georgianei am avut în seara aia.

Marţi, 10.02.2009
Ora de tehnologie...
- Copii, începem imediat ora. Întâi vreau să discut cu Mirela.
- Lemnul este o substanţă pneumogenă alcătuită din...
- Nu, nu. Nu vroiam să-mi spui lecţia. Dar văd că ţi-ai învăţat-o.
- Evident.
- Vroiam să-ţi pun o întrebare. Tu ai mai fost la olimpiade şi concursuri ?
- Am fost la concursuri de română, matematică şi fizică şi la olimpiadele de matematică şi română. Olimpiada de mate nu ştiu când este, da sigur o să merg, iar faza locală la română este luna aceasta.
- Da, văd că ai multe. Vroiam să-ţi spun să mergi la olimpiada de tehnologie, dar ai prea multe şi nu vreau să te obosesc. [...] Ionuţ, mergi tu ?
- Da.
- Atunci să-ţi dau câteva detalii. [Detalii neinteresante.]
- Atunci vreau şi eu să merg !
- Îmi pare rău, dar trebuie un singur elev. Este prea târziu. Oricum, tu ai multe alte obiecte de recapitulat pentru olimpiade.
- Dar...

..................

[Moon Child.]

Şi nu mă simt nici mai mort sau mai viu decât tine.
Şi nu mă simt mai întreg sau mai fals decât tine.
Şi nu mă-ntreb dacă vezi ce-i în mine.
Şi nu mă simt decât puţin pierdut şi strâmb,
Câtva aici, cândva în gând.
Şi dacă azi eşti aici sper că ştii
Că tot ce e bun nu moare-ntr-o zi...

[Moon Child.]

And the rains came down
And the stars fell from the sky
Oh, how dark the night...
It always seems
Those Castles and Dreams
Fade with the morning light...

Blackmore's Night - Castles and Dreams

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 19 Feb 2009, 09:23 AM

[Moon Child.]

- Mireille, mi-am amintit de o emisiune interesantă pe care am văzut-o la tembelizor acum mult timp, îmi spune el.
- Aşa, şi ? Ce propui ? întreb eu neinteresantă.
- Păi, era vorba de logică.
- Şi cum tu ştii că iubesc logica, îmi vei spune despre conversau ăia pe acolo, am dreptate ?
- Da... şi făcuse o pauză.
- Păi, ştii, pot să începi chiar acum. Nu mă deranjează.
- Da, da. Era vorba despre cum s-au făcut piramidele. Ştii prea bine că nu sunt siguri cum au putut să ridice blocurile grele. Aşa că ce s-au gândit oamenii...
- S-au gândit că oamenii verzi, adică extratereştii au făcut piramidele, îl întrerup, zâmbesc uşor şi continui. Dar oamenii nu ştiu de ce nu ei ne-au distrus când au aterizat pe pământ. Noi nu avem gânduri paşnice faţă de fiinţele mai înapoiate ca noi. Şi având în vedere că acei extratereşti ne-au descoperit şi vin din cine ştiu ce galaxie, este evident că sunt mai inteligenţi ca noi. Deci, avem o problemă.
- Exact asta vroiam să spun. Ce părere ai despre asta ?
- Consider că oamenii au creierul închis cu lacăt, iar cheia se află adânc înfinptă în abis. Dacă extratereştii ne-au descoperit sunt mai inteligenţi decât noi. Dar oare inteligenţa lor se limitează la atât ? Nu. Sunt şanse să nu aibă o deosebită plăcere să ne omoare. Dacă oamenii sunt orgolioşi şi le pasă doar de ei, nu înseamnă că toate fiinţele din univers sunt aşa. Dar poate sunt curioşi. Poate că ne-au lăsat singuri doar ca să vadă unde ajungem... Şi, oricum, dacă vorbesc de nişte fiinţe care nu ştiu nici măcar cum arată, posibilităţile sunt infinite. Înţelegi ce încerc să spun ?
- Da... Tot şi nimic.
- Mai mult nimic, nu-i aşa ? Nu mă aşteteptam să înţelegi...

[Marcus]

Fii rabdatoare cu el, Mirela... De fapt eu am auzit mai multe teorii cu privire la ridicarea piramidelor... printre care si aceia ca oamenii care le-au ridicat nu erau extraterestri, ci erau oameni de pe pamant care aveau niste cunostinte avansate de inginerie si foloseau niste sisteme de parghii ingenioase. La drept vorbind, nu pare imposibil... dar era nevoie de foarte multa mana de lucru, mobilizau mii sau zeci de mii de lucratori pentru constructia unei piramide. Si din nou spun, chiar nu mi se pare imposibil... doar ca foarte anevoios, dar daca aveai o motivatie foarte puternica, cum ar fi aceea ca faci asta pentru zeul tau care te va rasplati vesnic, si cum credinta lor era foarte puternica in zei... cred ca se poate.

Eu uneori ma intreb de ce cu mii de ani in urma, majoritatea oamenilor de pe pamant indiferent de continentul de care apartineau, credeau in tot felul de zei care azi nu mai exista decat in mitologii... eu nu cred ca erau minciuni, ci doar niste exagerari... nu cred ca milioanele de oameni care au trait mileniile trecute, au fost mintiti cu totii si au crezut in zei inexistenti... nu cred ca au facut sacrificii si varsari de sange si au construit piramide in numele unor minciuni. Cred ca undeva e un sambure de adevar, CEVA real a existat in mitologie, doar ca au fost facute niste exagerari...
Dar sunt sigur ca exista oameni care au cercetat deja lucrurile astea, si daca ei nu au putut descoperi adevarul, nu pot eu sa speculez... Oricum, aveam o teorie legat de cum am putea descoperi adevarul despre istoria noastra... n-am citit nicaieri teoria asta, e o aberatie de-a mea, este imposibila cu tehnologia actuala, asa ca n-are rost sa iti umplu tie jurnalul cu astfel de notari. Teoria va fi posibila doar atunci cand se va inventa calatoria in hiperspatiu...

P.S. Si mie imi place Castles and Dreams...

Acest topic a fost editat de Marcus: 20 Feb 2009, 06:08 PM

[Moon Child.]

Da, da. Doar că eu încercam să-i explic colegului meu teoria cu extratereştii, nimic mai mult.

_____

This ain't a song for the broken-hearted
No silent prayer for the faith-departed
I ain't gonna be just a face in the crowd
You're gonna hear my voice
When I shout it out loud

Chorus:
It's my life
It's now or never
I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just wanna live while I'm alive
It's my life!

[nevvermind]

Awwww...

[Moon Child.]

Yes, Awww...
[M-am calificat la judeţeană!]
Şi sâmbăta asta va fi cea mai minunată din toate, fiindcă voi dormi până târziu. După atâtea concursuri, olimpiade şi altele, merit un somn luung şi netulburat de iluzii nocturne(indiferent dacă sunt pe întunericul nopţii sau pe lumina zilei).
I'm high!

[Moon Child.]

Tot ce am făcut a fost să aştept. Am aştepat o zi, două, trei... Nu mai ştiu, le-am pierdut şirul cu mult timp în urmă.
Dar nu s-a schimbat nimic. Încă îmi amintesc acel nume scris cu cenuşă în mintea mea şi am speranţa că-ţi vei aminti şi tu. Aş vrea să-ţi spun că viziunea ta asupra lumii, pe care am crezut-o, mi se pare acum foarte absurdă. Aş vrea şi să-ţi mulţumesc pentru acele cuvinte, pentru tot...
Dar între noi se află o prăpastie. Eu mă aflu pe undeva pe la suprafaţă, iar tu eşti jos, simt asta. Arunc uneori cuvinte către tine, dar ele alunecă în abis şi nu ajung la destinaţie. Mi-aş dori măcar să simţi un fior când îmi amintesc de acele vremuri.

Am zidit în tine speranţa pe care n-ai avut-o şi fericirea.
Ţi-ai zidit în mine şi în gândurile mele zâmbetul tău malefic şi sclipirea adâncă din ochii tăi pătrunzători.
Nu, nu voi uita niciodată...

P.S. Acestea au fost doar câteva gânduri răsfirate de mult şi adunate acum. Nu cred că au vreo logică; pentru mine au.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 27 Feb 2009, 10:51 AM

[Boudicca]

Iti doresc ca in aceasta primavara sa simti din plin dragostea celor din jur! Sa ai o primvara frumoasa!

[leirn]

De 1 Martie, relaxare si soare



Acest topic a fost editat de leirn: 1 Mar 2009, 12:37 PM

[Serenity]

Si io, si io!

[Moon Child.]

Mulţumesc tuturor!

[dascalita]

Martisorul sa-ti aduca bucurie si primavara sa-ti incalzeasca si sa-ti lumineze sufletul!

[Moon Child.]

Mulţumesc, dacalita!

_____

Are we human or are we dancer ?

[Moon Child.]

Şi cât de mult mi-a plăcut să mă rătăcesc printre zidurile impunătoare ale Murgociului... Uşile înalte, coridoarele, scările, toate căile mi-au amintit de Palatul Viselor, o minunată carte scrisă de Ismail Kadare. Am citit-o cu mult timp în urmă, dar mi-am promis că o voi reciti imediat după ce termin Stăpânul Inelelor.
Nu am dorit să merg la olimpiada de matematică, pentru că prefe,r cu siguranţă, româna. Dar n-am putut să refuz având în vedere că m-am calificat la judeţeană.
Între timp am aflat că am mers cu un rost.

Am aştepat o zi, două, trei... Nu mai ştiu, le-am pierdut şirul cu mult timp în urmă.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 7 Mar 2009, 10:51 PM

[Moon Child.]

Oferă-mi aripi când crezi că sunt pregătită să zbor şi fură-mi-le când îţi greşesc.
Vreau să zbor, să ajung acolo unde cerul se contopeşte cu pământul şi formează un albastru infinit, estompat. Acolo unde stelele univesului sunt mai mult decât cioburi din iluzii uitate, iar Soarele este Visul Suprem. Acolo unde mă aştepţi tu, într-un paradis feeric, deasupra petelor de nori.
Adesea privesc păsările cerului şi le invidiez. Ele pot ajunge la Soare, îi pot cânta şi ne pot privi de sus. Şi probabil că râd, râd în limba lor dulce şi neînţeleasă de nimeni, de faptul că oamenii, care se cred stăpânii fiecărui fir de praf, sunt acolo jos şi nu vor stăpâni niciodată mai mult decât acest pământ rece şi nefericit. Pentru că noi suntem hărăziţi pământului acesta uscat, suntem hărăziţi aşteptării.

Nu, nu pot să mă înalţ în neantul albastru pe puterile mele. Dar pot avea aripi. În vise... Şi pot fi ale mele, nu mi le poate lua nimeni. Sunt ale mele noaptea, nepreţuitule !

Păreri ?

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 11 Mar 2009, 08:42 PM

[Moon Child.]

Gânduri... În ultimul timp mi-am scris toate gândurile prăfuite şi sentimentele fugare în Word. Şi nu a fost ca să le citesc mai târziu, nu a fost nici pentru moment; oricum, nu rămân cu nimic palpabil. Şi dacă nu rămân cu nimic palpabil...
Evident, am accentuat fiecare cuvânt, fiindcă nu puteam altfel. Am auzit o voce în negrul nopţii care mi-a şoptit să nu mă mulţumesc cu atât, când pot simţi un întreg sentiment. Doar că nu-mi amintesc la ce sentiment se referea şi regret...
Simt că ard în interior şi acea dorinţă sonată de a scrie e de vină, dar mi-am promis că nu mă voi apuca serios decât atunci când îmi va veni o idee inteligentă. Până atunci... frânturi.
_____

Toate aceste minciuni ţi se potrivesc.
Ele sunt create la întâmplare pentru a te conduce în afara realităţii.
Minciunile sunt reale pentru tine.
Ştii tu, ceea ce faci atinge un punct al nebuniei.

Când te trezeşti din visul tău, ştii ce este adevărat ?

Stai o vreme; stai pentru totdeauna.
Fugi pentru viaţa ta; fugi pentru totdeauna.

Traducere liberă a melodiei de alergat [în română sună mai artistic; nu ştiu de ce].

[LINICA]

Păreri ?

Incearca sa le unesti si sa scrii la persoana a III a. Vezi ce iese...

[Moon Child.]

Linca, mulţumesc. Voi scrie la persoana a III-a când îmi va veni o idee genială, care să aibă mai mult de 10 pagini de Word.

Pentru totdeauna

Nu ştiu dacă sunt în viaţă, visez sau sunt moartă; nu-mi amintesc nimic. Dar cum pot spune ce e vis şi ce e realitate când nu pot nici măcar să-mi dau seama dacă sunt trează sau dorm ?
Vreau să ningă iar cu fulgi strălucitori care să-mi intre în suflet. Şi când o să-mi privesc sufletul, nu-mi va fi teamă că în alb nu voi vedea decât alb şi nimic altceva. Şi nu-mi va fi teamă dacă voi vedea doar albastru, fiindcă însuşi eternitatea se ascunde sub masca acestei culori.
Aud o inimă bătând încet, în ritmul păcii. Simt un zâmbet fugar şi o umbră în suflet. Mâine voi fi numai eu. Eu, infinitul şi Cealaltă Parte a mea, undeva departe. Şi voi aştepta pentru totdeauna.



Acest topic a fost editat de Moon Child.: 26 Mar 2009, 09:21 AM

[Moon Child.]

Nici măcar nu-mi mai aduc aminte de cât timp nu mai trăiesc...

Până şi prietena mea are speranţele spulberate! Uneori chiar mă întreb cum am ajuns aici, printre toţi nebunii.
Am să plec pentru că aşa doresc colegii mei. Ei abia aşteaptă să scape de mine; sentimentul este reciproc. Într-adevăr, poate că nu aşa ar trebui să-mi rezolv problemele. Dar nu pot discuta nimic cu sonaţii aceia. Dacă spun ceva, ei zic cu un sarcasm care mă conduce spre nebunie : „Ascultaţi-o pe ea, pentru că ea merge la olimpiade, pe ea o laudă profesorii, ea este mândria şcolii!” Înainte aveam o speranţă de a rezista, dar acum a murit. Dacă rămân aş putea spune că destinaţia mea este infernul.
Am să plec, pentru că nu voi fi niciodată întru totul printre ei. Am să plec, sperând că mă îndrept spre viaţă.

A trecut o eternitate. De câteva ori pe zi citesc pasaje din cărţile mele preferate şi vibrez, apoi sufletul îmi încremeneşte. Inspiraţia m-a părăsit de tot în aceste momente şi visele nu-mi sunt la fel de clare.

Sunt încă aici; oricunde. Sunt praful purtat de vânt. Sunt steaua din cel mai nordic cer. Nu am stat niciodată într-un singur loc; sunt vântul ce adie printre copaci.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 3 Apr 2009, 09:01 PM

[Frisky]

Sper ca asta e doar un exercitiu literar. Sunt miracole peste tot sau nu, depinde cum privesti lumea. Pentru mine vantul poarta pe bratele lui viata si o sadeste in suflete.

Acest topic a fost editat de Frisky: 3 Apr 2009, 09:58 PM

[tikky]

A trecut o eternitate. De câteva ori pe zi citesc pasaje din cărţile mele preferate şi vibrez, apoi sufletul îmi încremeneşte.

Ce carti preferate ai?

[Moon Child.]

Frisky.

Sper ca asta e doar un exercitiu literar.

Este şi nu este. Adică într-adevăr o să-mi părăsesc [sarcasm]iubiţii mei[/sarcasm] colegi, dar nu mă afectează deloc. În unele paseje am exagerat. Poate nu şi în cel cu inspiraţia.

tikky
Printre cele mai inmportante sunt :
~ Stăpânul Inelelor de J. R. R. Tolkien, care a avut şi are în continuare o influenţă imensă asupra mea.
~ Brida de Paulo Coelho, care mi-a fost dăruită de fratele meu pe 7 Decembrie. Pe 8 Decembrie am terminat-o.
~ Palatul Viselor de Ismail Kadare. Titlul m-a atras; conţinutul e interesant.
Şi altele ale căror nume nu mi-a aduc aminte în întregime.

[Moon Child.]

"Cand iti doresti ceva, tot Universul conspira pentru a-ti realiza dorinta." (Paulo Coelho)

Here in the Universe I find some thinks that are so hard to understand
The vastness of space just takes my breath away I see through history
The years they come and go
The seconds that will shape my destiny
The time that we spend here Is precious, that I see so clear
What is our place in here?
What is the meaning of the pain we feel?
Where did all this come from?
The galaxies, the moon, the stars, oh I don't know
I really want to know what is the meaning of evolution
They say that we are the crown of all creation
So let's break free from these chains
Of fear, hate and greed
And join together singing our
Celestial Dream Freedom is awaiting
For those who take the path less traveled
And in the end we'll all sing our Celestial Dream.

(Stratovarius - Celestial Dream)

Uneori e mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt.

Goodbye for a while! Sayonara...

[Moon Child.]

- Are you afraid ?
- No.

Am privit norii care sunt purtaţi departe şi soarele care dispare fără vreo remuşcare mereu, lăsându-mă singură într-o parte din zi numită noapte, dar nu am înţeles. Am crezut că uitând de existenţa lumii acesteia voi reuşi, poate, să înţeleg.
Am închis ochii şi mi-am ascultat vocea inimii. Ea m-a condus aici, dar m-a părăsit acum şi am rămas singura. Nu singură, ci singura. A trecut încă o zi, încă un vis, încă un nimic.
Mă trezesc în fiecare dimineaţă şi mă întreb ce trebuie să arăt Celorlaţi. Dar ce a mai rămas ? Praf în vânt ? Zgură.
Este foarte ciudat cât de uşor am uitat să spun „Totul mi-e indiferent”. Poate sunt nebună.
Mă aflu în faţa alegerii de care depinde existenţa mea de acum. M-am oprit şi stau hipnotizată. Am analizat fiecare posibilitate şi ideile sunt împărţite. Ar fi la fel de dificil. Simt că orice alegere aş face, voi regreta mai târziu.

- Are you afraid ?
- Yes.

"Toate gândurile formează în mintea mea o furtună trecătoare" ~ Andrew.

Voi încerca să-mi ascult inima şi să-mi continui drumul, fiindcă ştiu că este propriul, unicul meu drum. Şi când voi dori să regret am să rezolv totul acţionând în prezent, nu încercând să schimb trecutul. Voi continua să merg pentru mine, deoarece într-o zi îmi voi găsi Cealaltă Parte şi o să îi spun despre Noaptea Întunecată. Voi continua să merg fiindcă am învăţat să-mi asum riscuri.

[Erwin]

Aminteşte-ţi mereu că viitorul nu este diferit de prezent. Aceleaşi lucruri le facem peste un an sau 20 ca şi cele pe care le facem mâine.

[tikky]

Aminteşte-ţi mereu că viitorul nu este diferit de prezent. Aceleaşi lucruri le facem peste un an sau 20 ca şi cele pe care le facem mâine.

Asta cam asa este, desi uneori mi-as dori sa fie diferit.

[Moon Child.]

Lucrurile pe care le-am făcut le vom face iar peste câţiva ani, şi alţi oameni din celelalte colţuri ale lumii vor trăi exact aceleaşi lucruri, deoarece noi facem parte din ceea ce Marii Maeştri numesc Anima Mundi (Sufletul Lumii).

Am reuşit să fac Exerciţiul Celeilalte. Primeşte-mă, Suflet al Lumii, în infinitatea ta. Prefă-mi tristeţea în melancolie, trecutul în amintiri şi fericirea în linişte. Lasă-mă să devin astăzi vântul dintre ramurile acestor copaci, vântul care le poartă ale lor frunze departe. Acolo unde marea se contopeşte cu cerul, acolo să le duc. Luna mă priveşte ascunsă printre munţi. Din nou visez. Suflet al Lumii, prefă-mi visele în aripi.
Ai auzit de psihedelism ? Da.
Şi uneori când mă privesc în oglindă îmi doresc doar să fug departe de reflexia mea din proprii mei ochi.


Acest topic a fost editat de Moon Child.: 18 May 2009, 09:21 AM

[Moon Child.]

Am mers un timp privind pătrunzător fiecare locuitor care trăieşte în vanitate. Ei erau tăcuţi şi îşi întorceau capurile departe. Erau prea cufundaţi în gândurile lor şi făceau gesturi specifice sentimentelor pe care le simţeau, iar eu putem să-mi dau seama ceea ce ei trăiau. Dar evitau să mă privească adânc în ochi.
Eu renunţasem să scriu, să simt, să trăiesc. Respiram doar ca să nu rămân fără aer şi trăiam doar aşteptând ca timpul să treacă. Mă întrebam subtil în fiecare moment dacă îmi mai este sufletul viu. Oare era ?
Mi-am îndreptat privirea spre cerul senin. Soarele mă orbea fiindcă mă concentram doar asupra lui. Încerca şi să-mi încălzească sufletul, dar simţeam cum razele lui îmi topesc corpul. Niciodată nu mi-a plăcut vara. Mintea şi corpul meu amorţesc rău de tot în anotimpul acesta.

Am ajuns la destinaţie cu jumătate de oră mai devreme. În faţa muzeului erau alţi doi participanţi. Mi-am fixat privirea asupra băiatului de lângă mine. M-a privit şi el, apoi mi-a zâmbit. Puţin mai târziu avem să ştiu că el este câştigătorul marelui premiu, dar atunci eram prea ocupată
zâmbindu-i. Era adorabil.
Cineva ne-a spus să intrăm şi ne-a explicat unde să megem. Eu am pornit în faţă şi el mă urma. Mi s-a părut ciudat că era tăcut. Dar nu cunoştea locul, era din alt judeţ şi era în clasa a X-a. În sală m-am aşezat în primul rând, iar el a plecat mai în spate. Nu l-am mai văzut o vreme.
Toţi erau agitaţi sau aşa mi s-a părut. Mi-am lăsat gândurile să plutească deasupra mea. Am revenit curând şi am observat că în primele locuri stăteau numai profesori. Am căutat un loc mai în spate, dar nu era nici măcar o singură speranţă să mă mişc de acolo.

Aproape m-a încălzit micul spectacol de la început. Apoi cineva a stricat toată atmosfera în care mă aflam şi a spus că, înainte să ofere premiile, va anunţa cine a câştigat Marele Premiu. Minunat! A rostit un nume străin mie. El a trecut pe lângă mine. Era acelaşi el.
S-a aşezat pe unul dintre scaunele din faţă şi şi-a ascultat propria operă. Fata care i-a citit eseul nu a reuşit să transmită sentimentele acelea pierdute. Dar eu m-am regăsit printre rânduri. El avea privirea aţintită spre podea. După ce a auzit aplauzele, şi-a primit propriul său premiul şi a dispărut.
S-au acordat şi celelalte premii, printre care şi al meu. Apoi totul s-a sfârşit.
El se învârtea peste tot. Mi-am dorit să-i spun că-mi place cum scrie sau orice altceva. Dar când s-a apropiat am rostit doar câteva cuvinte foarte detaşate, câteva felicitări. Mi-a mulţumit, a zâmbit iar şi a plecat.

Când am privit din nou în sus, cerul era plin de nori. Atunci nu mi-am mai dorit să-i fac să dispară doar cu puterea minţii, ci să-i las acolo. Mă schimbasem deja. Mi-am dat seama că nu mă puteam limita aici, nu puteam renunţa atât de uşor. Luasem premiul întâi la proză şi asta trebuia să însemne ceva. Şi atunci mi-am promis că voi începe din nou să scriu.


Nu face promisiuni pe care nu ştii dacă le poţi ţine, spunea cineva. Nu promit lucuri doar ca să spun ceva. O promisiune înseamnă o decizie.
Şi o să îţi demonstrez că îmi respect deciziile.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 4 Jun 2009, 08:29 PM

[Moon Child.]

Suferă în această viaţă şi vei fi fericit în cea viitoare.
Cine se distrează este copil. Trăieşte sub tensiune.
Ceilalţi ştiu ce e mai bine pentru noi pentru că au mai multă experienţă.
Avem obligaţia să-i facem mulţumiţi pe ceilalţi. Trebuie să le fim plăcuţi, chiar dacă asta înseamnă renunţări importante.
Nu trebuie să bem din cupa fericirii, altminteri i-am putea prinde gustul – şi nu totdeauna a avem la îndemână.
Trebuie să acceptăm toate pedepsele. Suntem vinovaţi.
Frica este o alarmă. Să nu riscăm.

Acestea sunt poruncile cărărora nici un războinic al luminii nu le poate da ascultare.

(Paolo Coelho ~ Manualul Războinicului luminii)

Trimite-mi un semn, te rog.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 6 Jun 2009, 06:04 PM

[leirn]

CITAT: "Viata majoritatii oamenilor este condusa de dorinta si frica. Dorinta este nevoia de a-ti adauga cate ceva pentru a fi cat mai mult tu insuti. Frica de orice fel se refera a frica de a pierde ceva, si astfel de a deveni si a fi mai putin.

Aceste doua comportamente ascund faptul ca fiinta nu poate fi data sau luata. Fiinta, in totalitatea ei, este deja in tine, este clipa ACUM."

Acest topic a fost editat de leirn: 7 Jun 2009, 01:27 PM

[Moon Child.]

Durere surdă
- I -

Niciodată nu mi-au plăcut înmormântările.

Pur şi simplu nu înţeleg de ce oamenii îmbrăcaţi în negru plâng şi simt durere surdă.

Eu ştiu că noi toţi suntem nebuni. Suntem prinşi în propria noastră realitate, care nu există decât în minţile noastre. Ne creăm lumi perfecte, desprinse de realitate şi mereu ne aflăm în ele, pentru că doar acolo Soarele se învârte în jurul nostru. Şi când privim în sus spre pământ ne dăm seama că, uitând să revenim uneori aici, multe lucruri s-au întâmplat. Lucruri grele.
A câta oare ne sunt murdare sufletele de cerneală ?

Nu ştia să înoate. Dar s-a dus să se scalde în Dunăre. Mi-am dat seama că acest coleg al meu nu gândeşte prea mult, dar nu mă aşteptam să facă asta. Părea fericit. Doar uneori mă privea pierdut şi, în realitatea lui, îşi imagina cum ar fi fost să fie ca mine. Părerile sunt împărţite. Unii spun că s-a sinucis, alţii că nu ar fi făcut niciodată asta.

Dar nu pot spune că nimeni nu este vinovat. Noi i-am săpat mormântul. Da, noi. Noi... Am săpat adânc.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 13 Jun 2009, 08:23 AM

[Moon Child.]

- II -

Nu ţi se pare uneori ciudat ? Şi straniu.

Singura persoană care nu a plâns am fost eu. Nu sunt insensibilă. Sunt normală. Doar mi s-a părut că este fără sens. Acum o săptămână toţi se comportau groaznic cu el şi astăzi au plâns. Au plâns toate fetele care nu-l suportau. Au plâns toţi băieţii care abia aşteptau să plece departe.
Şi a plecat departe.

„Poate-şi dorea să-şi caute tatăl. Acum l-a găsit. Sunt în acelaşi loc.”

[Marcus]

Imi pare rau pt ce s-a intamplat. Citind ce ai scris mi-ai amintit ca si eu am avut un coleg de clasa in liceu care s-a inecat la Dunare, diferenta e ca el stia sa inoate foarte bine... dar l-a prins un curent si l-a tras in apa. Si era indragit de toata lumea, el ne facea sa radem chiar si la orele cele mai sobre si plictisitoare.

Cred ca lucrurile, bune si rele, ni se intampla cu un scop. Nu stiu daca din vina e karma sau poate asa vrea Dumnezeu, dar ceva este, iar eu nu cred in hazard... totul se intampla dupa o relatie cauza-efect. Cea mai infailibila dovada a faptului ca existam datorita unei ordini, este planeta noastra, care daca ar fi fost amplasata un pic mai aproape sau un pic mai departe decat este acum fata de Soare, viata nu ar mai fi fost posibila. Si faptul ca pana acum noi oamenii suntem o entitate singulara in Universul infinit, alimenteaza credinta asta...

Un soare a apus, dar tu draga M., fruntea sus... pentru tine soarele e acolo sus.

Acest topic a fost editat de Marcus: 15 Jun 2009, 02:53 AM

[Moon Child.]

Da, sigur.

Îmi pare rău că s-a întâmplat chiar zilele astea. Era perioada fericită în care veneam la şcoală şi ne aminteam toate realizările care le-am înfăptuit în acest an. Devenise o tradiţie. Ultimele regrete, îmbrăţişări, priviri, poate lacrimi. Fericire... Dar nu.

Îmi amintesc discuţia pe care am avut-o ieri cu diriga.
- Cine o să se facă un doctor ? Vreau şi eu să am la cine să mă duc mai târziu, când voi îmbătrâni. Mirela, tu ?
Mi-am ridicat privirea doar ca să-i observ zâmbetul prefăcut. Niciodată n-am văzut-o zâmbind fără să se forţeze puţin.
- Nu, n-am de gând. Eu prefer literatura, nu matematica şi celelalte. V-am spus de multe ori asta. Eu mă duc la filologie bilingv engleză. Asta îmi doresc acum.
- Să nu te duci la uman! În ziua de azi nu-ţi găseşti de lucru decât dacă ai o facultate în domeniul informaticii sau matematicii. Eu văd în tine o doctoriţă renumită, nu un avocat sau o scriitoare.
Mulţumesc, dar nu trebuia. Am să calc doar pe drumul meu şi-l voi recunoaşte. Am de gând să fac numai ce-mi doresc, ştiind că sunt fericită şi liberă.

Zilele astea trebuie să-mi planific toată vacanţa. Vreau să citesc Maktub, Jurnalul unui mag, Zahir şi Vrăjitoarea din Portobello. Apoi voi studia tot ce există despre limbajul trupului şi gesturi. Şi...

Pentru tine soarele e acolo sus.

Îmi place cum sună.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 15 Jun 2009, 07:46 PM

[Moon Child.]

- Promite-mi că mă vei învăţa tot ce ştii.
Îi simţeam privirea insistentă. Niciodată nu a fost atât de hotărâtă.
- „Realitatea” mea este total diferită de „realitatea” celorlalţi. Nu are rost să calci pe un drum necunoscut. Acum te-aş putea însoţi, dar mai târziu vei rămâne singură.
Am privit norii fugari până au dispărut.
- „Eu cunosc necunoscutul şi ştiu ce este credinţa. Poate chiar libertatea îi aşteaptă pe cei care păşesc pe drumul cel mai puţin cunoscut”, spuneai tu.
Am clipit.
- Când am spus asta ? Acum o săptămână, două... Asta îţi doreşti ? Să fii liberă şi să nu ai nici un contact cu lumea exterioară ? Aceşti oameni sunt nebuni.
Prin faţa noastră treceau multe persoane care mă priveau. „Poate îmi simt aura”, gândeam. Aura mea este albastră şi are câteva pete galbene şi roşii. Asta înseamnă că am o misiune pe care încă nu am împlinit-o.
- Nu ştiu. Aş vrea doar să cred că avem acelaşi drum.
- Nu există drumuri asemănătoare. Există doar impresia că tot ceea ce gândim noi este real.

- Te voi învăţa.
Întotdeauna are acea privire pierdută. După ce îi spun ceva se scufundă în gândurile ei şi îmi este imposibil să continui. Aştept câteva momente.
- Prima lecţie este Credinţa. Presupunem că ne-am afla într-o pădure. Eu îţi spun să te aşezi lângă o piatră şi să nu te ridici până nu ai înţeles ceva important. Observi că am plecat şi că este întuneric. Îţi e frică de animalele pădurii, de sunetele ciudate pe care le auzi. Nu te mai poţi controla. Dar îţi dai seama că tu ai creat animalele. Te linişteşti. Poţi umple pădurea cu scorpioni sau cu îngeri păzitori. Este alegerea ta.
Aştept cinci minute. Sunt sigură că a înţeles.
- Imaginează-ţi că te priveşti într-o oglindă. Cine eşti ? Mi-ai răspunde „Sunt Georgiana şi mi s-au întâmplat multe lucruri.” Dar cine nu eşti ? „Nu sunt o persoană tipică. Vreau să cunosc necunoscutul.” Am ghicit ?
Ea dădu din cap în semn că da.
- Atunci suntem pe drumul cel bun. Adu-ţi aminte că te priveai într-o oglindă. Pentru câteva clipe, universul tău este doar acea reflexie a ta. Doar pe ea o vezi. Trage adânc aer în piept. Acest exerciţiu trebuie să te liniştească. Crede. Crede că reflexia este singurul lucru care contează, că te afli aici şi acum.

Apoi am vorbit despre muzică, vreme şi Zahirul meu.

Acest topic a fost editat de Moon Child.: 26 Jun 2009, 09:38 AM

[LINICA]

M-am trezit cu gandul la tine.

Sper ca esti vesela si astepti cu nerabdare noul an "scolaresc". Doar cu rezultate bune sa-ti fie!

[Moon Child.]

Mersi, mersi.

Da, nu am mai intrat de mult. Şi nici nu vreau să schimb asta.
S-au întâmplat multe lucruri între timp. Am citit Paulo Coelho (iar acum nu înţeleg cum de am putut face asta), Nicholas Sparks, Allan Pease şi Jacques Salome.
Am studiat limbajul trupului. Acum pot afla gânduri, intenţii şi sentimente. Mă distrez privind străinii şi observându-le gesturile şi microsemnalele. Mi-am promis că nu voi renunţa la asta prea curând. Am studiat şi limbajul vorbirii. Deci încerc să evit terorismul relaţional.
Nu am mai scris pentru că acum sunt o persoană care îşi păzeşte gândurile, care poate face diferenţa dintre stările permanente şi cele temporare. Eu sunt cea constantă.
Simt că scriind aş vorbi în gol. Şi acum, când încerc să fac asta gândurile-n mine tac.

Îmi aştept Zahirul.

[Moon Child.]

Bună, străinule.

Mai jos sunt câteva fragmente dintr-un document Word parolat.

„Mă bucuram de acel moment în care nu mă preocupa nimic. Nu existau gânduri care să-mi îndepărteze pacea. Eram absolut liniştită. Atunci am simţit. Am simţit o atingere blândă, atentă, tandră.”

"În mintea mea nu era nimic altceva decât dorinţă. Vedeam cum treceam pe lângă tot şi simţeam ceva nou."

"Şi pentru mine este un sentiment nou şi neaşteptat, dar extrem de plăcut."

"Păşeam încet peste zăpadă şi eram uşor încruntată. Nu înţelegeam de ce mă aflam acolo sau de ce continuam să înaintez. Înima îmi bătea nebuneşte şi am crezut că se va opri când am auzit paşi în spatele meu. Era doar un bătrân care a dispărut."

"Am plecat şi, deşi m-am întors odată privind ce am lăsat în urmă, cred că am făcut o alegere bună. Şi amintindu-mi cum am privit norii venind acasă, cred că nici acum nu sunt destul de pregătită."

"Niciodată nu mi-am dat seama cum gândeşte cineva. Deşi îmi place să cred că eu cunosc puţin unele persoane, tot ceea ce ştiu se datorează intuiţiei mele. Şi acum mă îndoiesc de intuiţia mea cel mai mult..." ~ Dar s-a dovedit că nu greşisem.

"Am fost surpinsă când am auzit emoţia şi dorinţa din vocea mea."

A trecut atât de mult timp de când nu am mai trecut prin acest loc... Nu ştiu ce să spun. _{Îmi place fontul Book Antiqua.}
Am citit ce am postat pe 4 Iunie 2009, 08:27 PM.
"Adorabil."

[Data'q]

A trecut atât de mult timp de când nu am mai trecut prin acest loc...

Bun revenit!

[Moon Child.]

Am aşteptat miracolul.
Nu s-a petrecut.

[punctt]

La multi ani!

[Moon Child.]

Mersi ^^