Dormitor, [Cronica lui Nero] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Dormitor, [Cronica lui Nero] |
20 Feb 2008, 12:18 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Nero veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
20 Feb 2008, 01:29 PM
Mesaj
#2
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ma trezesc in toiul noptii speriat. Jumatatea de Luna care patroneaza pe bolta instelata isi trimite raze iscoditoare in mijlocul camarii mele. Este o liniste de mormant in odaita, nu se mai aude decat rasuflarea-mi gafaita datorita cosmarului nocturn... Pupilele mi se dilata incercand cu disperare sa se agate de un punct fix din jurul meu... In minte inca salastuieste ultima noastra discutie care dupa obisnuinta se incheie cu o mica disputa. Ma gandesc la noi, prin ochii unui inchizitor care este vesnic flamand sa gaseasca vinovatul in toata povestea asta... Sictirit, ma ridic din pat... scot o sticla de tarie din dulap, de la pastrare... imi torn mie, ii torn si Lui... Dar... toata initiativa imi dispare deodata, discursul care se anunta emotionant... pregatit din vreme, ramane prins parca cu o agrafa de birou undeva in spatele unui neuron si refuza cu desavarsire sa iasa la iveala... Apoi imi spun...Ce rost au vorbele cand e iubire? ele nu pot cuprinde doua orizonturi.... sa imbratiseze un infinit... Dar eu nu! iau repede un burete si sterg grabit gandul acesta din minte... Apoi privesc spre prietenul meu de pahar care in tot acest timp imi aruncase priviri cercetatoare, apoi un suras ii se schiteaza vag in coltul gurii. Dar avea dreptate...imi aprobase gandul proaspat incoltit in minte. Cum putea sa stie?! Pacatuisem.... M-am mintit singur! Tacut isi indreapta aratatorul spre mine... mirat de gest, ma privesc... dar nu vad nimic! Speriat ma iau cu mainile de cap si zbier singur in noapte... EU nu mai am nimic!? |
|
|
2 Mar 2008, 12:24 AM
Mesaj
#3
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ma trezesc buimac in mijlocul noptii... caut telefonul pe sub perna, iritat de melodia stresanta care ma adus inapoi din lumea viselor...
Privesc somnoros ecranul multicolor care indica ora 3:10... apoi raspund.... Am auzit ca te-ai intors acasa? Aud o voce in capatul cealalt al firului... Inca buimac... resusesc sa inteleg cuvintele si constat cu cine vorbesc... Fata incepe sa imi toarne un amalgam de cuvinte... pe care creierul meu inca sub vraja somnului cu greu le gasea intelesul... Ea imi explica ca a asteptat cu nerabdare sa ma intorc acasa... ca inchirease o camera si... daca nu am nimic impotriva sa ii fac un pictorial fotografic...Apoi cu o graba in glas, de parca s-ar fi terminat bateria, imi explica cum sa mai lasat pozata de amatori, dar acum ca "m-am incalzit cu chestiile astea" ar vrea sa mearga si mai departe... Ii cer politicos sa vorbeasca mai rar si mai explicit; fatuca imi spune ca ar vrea sa fie pozata nud, stiind ca asta este deliciul meu. Cad putin pe ganduri stiind foarte bine din propria-mi experienta ca un asemenea pictorial nu se termina decat intr-un anumit fel, si anume; foarte prost pentru mine! Sunt readus la viata de glasul pitigaiat al fetei... Hei deci... ce spui? Te rog, mi-ai promis! Vrei? Nu stiu la cine altcineva sa apelez... Raspunsul meu vine aproape masinal... OK, ne vedem maine dupamasa! Ii inchid telefonul si imi las capul greu pe perna; Nu am pic de coloana vertebrala Acest topic a fost editat de Nero: 2 Mar 2008, 12:26 AM |
|
|
Promo Contextual |
2 Mar 2008, 12:24 AM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
7 Mar 2008, 01:41 AM
Mesaj
#4
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Imi suna telefonul....il iau de pe masa si raspund. Prietena mea ma intreaba ce planuri am pentru weekendul care urmeaza.
Oftez, trist; nu aveam nici un plan, eram total liber, dar aveam o mica retinere parca rau prevestitoare... stiam ca daca voi accepta intalnirea va fi din nou un prilej de tristete cearta si incompatibilitate... Gandul ma duce in trecut... la serile de vara, cand ma plimbam cu ea de mana prin parc; ne opream visatori pe banca in locuri intunecate si priveam stelele. Au trecut 4 ani de atunci si Doamne, cat de platonic mai puteam gandi... cum ma hraneam in fiecare zi cu "vorbe romantice"-(asa le numeam pe atunci), si nu-mi mai trebuia nimic altceva... Pentru astfel de momente, sunt invidiat de colege, care tin sa-mi aduca aminte ca ele nu au avut o copilarie atat de roz; dar eu.. nu vedeam atunci nimic roz in ea si nici acum,cand stau si privesc in oglinda trecutului Un sir de dorinte neimplinite...sau adunat una dupa alta precum margelele pe o ata; visuri nerealizate, mofturi nesatisfacute- sau primeam dupa lungi dezbateri, in care imi expuneam nemultumirile. Ei erau capabili sa vada doar exteriorul, nu puteau sa prinda astfel de fineturi... cei din jur vad doar o relatie perfecta; doua suflete menite sa fie impreuna... Dar poate de multe ori lucrurile nu sunt ce par a fi. Dar cu toate astea am luptat pt ceea ce aveam; din motiv ca o iubeam, asa in felul ei... si in plus nu vroiam sa fiu un dezertor, ca tatal meu, si sa-mi parasesc responsabilitatile. Stiam eu ca intr-o buna zi lucrul asta va avea o influenta urata asupra mea...dar totusi, nu m-am asteptat sa fie atat de subtil. Ticaitul ceasornicului care patroneaza linistit intr-un colt de birou, ma opreste din visare, este o ora tarzie iar eu stau pironit in fata laptopului, pe cand ea, se tot roteste in pat(o deranjeaza tastele) incercand sa adoarma... cu toate ca nu ii este somn; oricum nu are altceva mai bun de facut doar este prima seara la mine, si cred ca ii face o placere nemarginita sa o strice... dar deja o vad plictisita. Ma duc pe balcon sa trag dintr-o tigara si sa privesc linistit trecatorii pe strada... Dar am uitat; eu nu fumez!!! Acest topic a fost editat de Nero: 7 Mar 2008, 01:49 AM |
|
|
20 Mar 2008, 08:12 PM
Mesaj
#5
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Si totusi… speri…
Si eu ma numar printre cei entuziasmati care vin in capitala cu idei de realizare profesionala… La inceput am fost socat, nu am putut intelege cum pot trai oameni in atata indiferenta… merg cu tramvaiul la servici… o carte pe care mi-o da viata sa o citesc, in fiecare zi cate un capitol si pe masura ce rasfoiesc foile sale galbejite raman tot mai uimit, tot mai contrariat de ceea ce este in jurul meu. Deodata strigatul meu isi domoleste intensitatea, devine din ce in ce mai surd, o iau si eu la vale cu turma, incet dar sigur; Oare mi-am acceptat destinul? Cum se face ca dupa numai 4 ani am ajuns sa ma complac in mizeria asta… am inceput sa inchid ochii devenind un bucurestean(unii o spun cu atata fala..). pe cand eu as da zece Bucurestiuri pentru un petic din “provincia voastra”! Zilele trecute a urcat in tramvai un om caruia ii curgea sange din cap, si i se prelungea printr-o dara subtire pe obraz, toti cei din tramvai il priveau dar nici unul nu iar fi intins vreun servetel, nu l-ar fi intrebat daca se simte bine; toti, dintre care cel dintai eram eu, doar ne uitam, ca niste gura casca- atunci cand se produce un accident auto pe strada. Am venit, momit de ideea de a continua traditia familiei, de a invata aceeasi meserie, ca unchii si matusile mele iar mai tarziu sa lucram in aceeasi breasla. Dar la ce bun, daca nu mai ai pic de timp liber pentru tine? Sa mananci o inghetata intr-o zi insorita in parc, apoi sa te plimbi prin ploaie sa razi, sa privesti norii; sunt patetic?! Eu nu cred… Atunci cand singurul timp dedicate tie, este cand te intorci seara de la munca sau cursuri, faci in fuga un dus, butonezi de cateva ori telecomanda si te arunci in pat. Am devenit simpli robotei, care ajung la 35-40 de ani realizand ca singurii prieteni sunt cei de la servici, ca acasa ne intoarcem la o sotie, pe care nici macar nu o cunostem prea bine, pe care probabil am cunoscut-o pe la vreo betie… Dar bine ca sunt doar student si am toata viata inainte, sau poate nu! Oricum gandurile astea ma fac sa-mi aduc prietenii copilariei si prietena din adolescenta cu mine in calvarul asta de oras, dar ma candesc ca le-as face rau, asa ca ma sacrific eu pentru ei… |
|
|
20 Mar 2008, 09:32 PM
Mesaj
#6
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.051 Inscris: 5 March 04 Forumist Nr.: 2.474 |
sunt patetic?! Eu nu cred… Nici eu... Şi totuşi... sper... că nu deranjez cu comentariul meu, iar dacă deranjez, îmi voi pune căluş la tastatură. -------------------- |
|
|
21 Mar 2008, 11:41 AM
Mesaj
#7
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Esti binevenit!
|
|
|
14 May 2008, 11:35 AM
Mesaj
#8
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ma intorc in camera goala, deschid trist usa, iar narile imi sunt inundate de placutul parfumul emanat de corpul ei, care inca mai persista intre peretii camerei mele.
Nu reusesc sa imi revin, doar in urma cu cateva clipe zacea intinsa goala in cearceaful meu. Se juca lenes cu degetele pe pieptul meu in timp ce mi se plangea copilareste ca ii este frig. Iar eu, o sarut parinteste pe frunte. |
|
|
18 Jun 2008, 03:02 AM
Mesaj
#9
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ploaia rece imi ingheata sangele in vine, sunt ud pana la piele, ma ghemuiesc intr-un ungher precum un caine in noptile friguroase de iarna, imi trag patura peste mine parca in incercarea disperata de a supravietuii. Incerc sa ma refugiez, sa visez ceva frumos, dar temperatura scazuta ingheata hainele imbibate cu apa pe care le port.
Ti-am spus eu ca toate astea ti se trag de la fumat! Aud undeva o voce in dreapta mea. Imi amintesc de zilele in care decizia era in mainile mele… ce ipocrit! Ma completeaza vocea. Cum am dat cu piciorul sansei care mi s-a oferit de fiecare data… cat m-am complacut.. Dar realizezi ca nu este vorba despre fumatul propiu-zis aici? insista vocea din spate, nu… este vorba despre viciul in sine… tu nici macar nu fumezi, este un simplu lait-motiv. Da, asa este, in negura minti mele patrunde un firicel de lumina. Parca incep sa imi amintesc, chipul baietelului meu… cum ma priveste invinuitor. Acea privire staruitoare care imi patrunde pana in oase. Din vina ta am patit asta tati, e numai vina ta, ca eu sunt asa… daca te-ai fi lasat la timp de fumat! Ma chircesc, imi trag patura pana sub barbie, parca incercand sa ma protejez cu ea, precum o imensa carapace, incerc sa scap de intunericul constiintei care ma inconjoara… Trebuie sa renunt la toate viicile pentru ei, da, trebuie sa imi doresc mai mult, am nevoie de un tel! Oamenii sunt mici Dumnezei inchisi in crisalide! sta scris undeva pe spatele usii din odaia copilariei mele. Ploaia rece imi ingheata sangele in vine, sunt ud pana la piele… Acest topic a fost editat de Nero: 18 Jun 2008, 03:05 AM |
|
|
24 Sep 2008, 09:49 PM
Mesaj
#10
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Dragi mei, am o intrebare la care ii caut cu disperare un raspuns... Cum se trateaza gelozia?
|
|
|
24 Sep 2008, 10:01 PM
Mesaj
#11
|
|
Hipopotamu' Somnoros Grup: Moderator Mesaje: 5.493 Inscris: 18 April 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.143 |
Hey Nero! Acum am dat de jurnalul tau, asa ca iti urez si eu .... inteleg ca despre gelozia ta e vorba, nu?
Nu stiu daca intrebarea ta cauta si un raspuns de la noi sau era o intrebare lansata in eter dar eu o sa-mi spun pararea oricum Cu gelozia cam asa sta treaba (zic eu): e ori intemeiata, ori neintemeiata. Daca e neintemeiata, e clar ca problema e la tine si acolo tre' sa lucrezi. Daca e intemeiata atunci problema e la ea si tre' sa te hotarasti daca poti accepta si trece peste sau daca e cazul sa pui punct. |
|
|
27 Sep 2008, 11:54 AM
Mesaj
#12
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 3.948 Inscris: 23 January 04 Din: Luna Forumist Nr.: 1.955 |
Nero, Sere are dreptate (nu degeaba e psiholog). Fa un pas inapoi si incearca sa privesti problema in ansamblu si sa decizi daca ai de ce sa fii gelos au ba...
-------------------- humanity is overrated
|
|
|
27 Sep 2008, 02:17 PM
Mesaj
#13
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.928 Inscris: 4 December 06 Forumist Nr.: 9.039 |
Dragi mei, am o intrebare la care ii caut cu disperare un raspuns... Cum se trateaza gelozia? Eu zic ca e necesar intai sa fie intelese cauzele geloziei. Daca tu suferi de gelozie, intreaba-te de unde vine asta. Din teama de a nu ramane singur? Din atasament fata de persoana iubita? Din neincredere in tine insuti? Din egoism? Dupa ce ai descoperit cauzele, va fi mult mai usor sa gasesti o solutie. Gelozia, indiferent ca e intemeiata sau nu, este o boala a sufletului si trebuie tratata ca atare. Radacinile ei sunt, de obicei, adanc infipte in fiinta umana si sunt produse de alte probleme mai profunde. In primul rand, intelege faptul ca partenera ta este o persoana diferita de tine, cu vointa si dorinte proprii, ca nu este proprietatea ta indiferent cat de mare e iubirea dintre voi, daca sunteti casatoriti sau nu. In al doilea rand, interactiunea cu alte persoane(nu ma refer neaparat la sex) este fireasca(traim intre oameni, nu in padure), dar asta nu inseamna ca iubirea fata de tine scade. De fapt, sentimentul de posesie(nu de iubire!) e cel care te face sa suferi daca iubita ta, de exemplu, iese la un suc cu un amic(eu am amici barbati, ma intalnesc cu ei, povestim, dar atat.). In al treilea rand, e necesar sa realizezi ca iubirea adevarata trece peste orice, dar uneori e mai bine ca iubitii sa se desparta pentru a isi duce la bun sfarsit scopurile din aceasta viata. Bucura-te de faptul ca esti langa ea, iubeste-o, dar in asa fel incat sa nu te atasezi de relatia voastra, in asa fel incat nu frica de singuratate sau egoismul sa te tina langa ea, ci iubirea pura. O relatie bazata pe frica de singuratate, fie ea si la nivel subtil, nu face decat sa dauneze ambilor parteneri. Cum sa nu te atasezi? Asta e alta poveste. Detasarea nu e nici pe departe sinonima cu nepasarea.... Nu te cunosc, nu stiu cauzele geloziei tale, am scris ideea ca poate ceva din ce am spus te va ajuta. Acest topic a fost editat de leirn: 27 Sep 2008, 02:18 PM |
|
|
29 Sep 2008, 08:33 PM
Mesaj
#14
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.928 Inscris: 4 December 06 Forumist Nr.: 9.039 |
Calea iubirii, Calea fricii
Intreaga noastra viata este un vis. Noi traim intr-o fantezie si tot ceea ce stim despre noi insine nu reprezinta altceva decat propriul nostru adevar. Adevarul nostru personal nu este si adevarul altor persoane, lucru valabil inclusiv pentru copiii sau parintii nostri. Ganditi-va de pilda ce credeti dumneavoastra despre sine si ce crede mama dumneavoastra. Ea afirma ca va cunoaste foarte bine, dar de fapt nu are nici cea mai mica idee cine sunteti. Stiti foarte bine acest lucru. La fel, oricat e bine v-ati cunoaste mama nu aveti nici cea mai mica idee cine este ea de fapt. Ea are tot felul de fantezii interioare, pe care nu le-a impartasit niciodata nimanui. Dumneavoastra nu aveti de unde sa stiti ce-i trece prin minte. Daca va examinati viata si incercati sa va amintiti ce faceati la varsta de 12 sau 13 ani, veti constata ca nu va puteti aduce aminte de mai mult de 5% din propria dumneavoastra viata. Evident, va veti aminti de lucrurile cele mai importante, cum ar fi numele pe care il aveti, caci acesta este unul din lucrurile pe care l-ati repetat cel mai des. Sunt momente cand uitati insa numele propriilor dumneavoastra copii, sau pe cel al prietenilor apropriati. Acest lucru se explica prin faptul ca viata este alcatuita din vise – un numar nesfarsit de vise care se schimba la infinit. Visele au tendinta de a se dizolva, ceea ce explica de ce uitam atat de usor. Orice om are un vis personal al vietii, care difera complet de visul altor oameni. Noi visam in functie de convingerile pe care le avem si ne modificam visul in functie de felul in care judecam sau in care suntem victimizati. De aceea, visele unui om nu seamana niciodata cu visele altcuiva. Intr-o relatie, noi putem pretinde ca suntem la fel, ca gandim la fel, ca simtim la fel, ca visam la fel, dar acest lucru este absolut imposibil. Orice relatie este alcatuita din doi visatori care au vise diferite. Fiecare visator isi viseaza visul in felul sau propriu. De aceea, este important sa acceptam diferentele care exista intre doi visatori, sa ne respectam reciproc visele. Noi putem avea mii de relatii simultan, dar fiecare dintre ele se stabileste intre doua persoane, si numai intre doua. Eu am o relatie cu fiecare din prietenii mei, dar cu fiecare in parte, nu cu mai multi simultan. Am o relatie cu fiecare din copiii mei, dar fiecare asemenea relatie este diferita de celelalte. In functie de felul in care viseaza doi oameni, ei creeaza directia acelui vis comun pe care il numim relatie. Orice relatie pe care o avem – cu mama, cu tata, cu fratii, cu prietenii – este unica, intrucat noi visam astfel cate un mic vis comun cu fiecare dintre acestia. Orice relatie capata viata din cauza celor doi parteneri. La fel cum corpul este alcatuit din celule, visele sunt alcatuite din emotii. Exista doua surse principale din care provin aceste emotii: una este teama si toate emotiile care se nasc din teama, iar cealalta este iubirea si toate emotiile care se nasc din iubire. Noi experimentam ambele tipuri de emotii, dar cele care predomina de regula sunt cele izvorate din teama. In lumea in care traim, relatiile normale se bazeaza intr-o proportie de 95% pe teama si 5% pe iubire. Evident, acest procent mediu variaza de la un om la altul, daca chiar teama nu depaseste 60%, iar iubirea 40%, tot putem spune ca avem de-a face cu o relatie bazata pe teama. Pentru a intelege mai bine aceste emotii, vom descrie anumite caracteristici ale fricii si ale iubirii, pe care le-am numit “calea fricii” si “calea iubirii”. Cele doua cai sunt puncte de referinta pentru a intelege mai bine felul in care traim. Ele reprezinta delimitari facute pentru ca mintea logica sa inteleaga si sa poata controla deciziile pe care le luam. Sa vedem asadar care sunt caracteristicile fricii si ale iubirii. Iubirea nu presupune nici un fel de obligatii. Teama este caracterizata in primul rand de obligatii. Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca trebuie sa facem acest lucru, si ne asteptam ca si ceilalti oameni sa faca anumite lucruri pentru ca trebuie sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat le opunem mai multa rezistenta, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenta. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza. Iubirea nu are asteptari. Teama este plina de asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama raneste atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti – nu ni se pare drept. Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari. El face ceea ce face pentru ca doreste si nu este deranjat daca alti oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se asteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostitilor viata li se pare in roz; ei nu se asteapta ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acestia. Iubirea este bazata pe respectul reciproc. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostri cum sa-si duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pentru ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei insisi. Daca nu ne respectam pe noi insine ne va parea rau pentru noi, ne va parea rau pentru noi, ni se va parea rau ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem: “Bietul de mine, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reusesc”, inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiinta. Autocompatimirea se naste din lipsa respectului de sine. Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb, este plina de compasiune. Teama este foarte nemiloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pentru ca nu ii respecta, pentru ca nu ii crede suficient de puternici pentru a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta pe toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale forte. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se grabeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt. Evident, daca acesta din urma da gres, el ii intinde mana, il ajuta sa se ridice si ii spune: “Continua. Mai devreme sau mai tarziu vei reusi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta inseamna compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naste din respectul reciproc si din iubire; mila se naste din teama si din lipsa de respect. Iubirea este complet responsabila. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Incercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consectinte. Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o reactie. Chiar daca nu luam o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consectintele propriilor noastre actiuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar atunci vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama. Iubirea este intotdeauna amabila. Teama este intotdeauna lipsita de amabilitate. Ea ne umple de obligatii, de asteptari, ne invata sa nu ii respectam pe cei din jur, sa evitam asumarea responsabilitatii si sa ne para rau pentru altii. Cine s-ar putea simti bine in asemenea conditii? Tot ceea ce se petrece in jurul nostru ne agreseaza, ne infurie, ne intristeaza, ne face sa ne simtim gelosi sau tradati. Mânia nu este altceva decat o alta masca a fricii. La fel si tristetea, gelozia si celelalte emotii care se nasc din teama si care creeaza suferinta. Cine sufera de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate decat cel mult sa pretinda ca este bun. Cand nu esti fericit nu ai cum sa te simti bine, deci sa fii bun cu altii. In schimb, atunci cand te afli pe calea iubirii nu ai obligatii sau asteptari, nu-ti pare rau pentru tine sau pentru partenerul tau, totul iti merge bine, iar zambetul tau nu te paraseste nici o clipa. Esti fericit, deci te simti bine, iar aceasta stare se revarsa in mod natural asupra celor din jur. Iubirea este intotdeauna amabila, iar bunatatea ei conduce la generozitate si ajunge sa deschida toate usile. Da, iubirea este generoasa. In schimb, teama este egoista. Cine se teme se gandeste intotdeauna numai la el. Egoismul inchide toate usile. Iubirea este neconditionata. Teama impune o mie de conditii. Cine se afla pe calea fricii iubeste pe altcineva numai daca acesta il lasa sa ii controleze viata, daca se poarta bine cu el, daca se suprapune cu imaginea pe care si-a creat-o despre el. Si cum nimeni nu poate suprapune vreodata perfect peste imaginea creata de altcineva pentru el, acesta il judeca, iar el se va simti vinovat. Atunci cand ne cream o anumita imagine despre altii iar acestia nu corespund, noi ne simtim rusinati, stanjeniti, enervati, si nu avem deloc rabdare cu ei. Este imposibil sa te porti cu adevarat frumos cu altcineva in aceste conditii. Cine iubeste o face neconditionat, fara justificari. Noi iubim pe altcineva asa cum este si il lasam sa fie cel (sau cea) care este. Daca nu imi place cum este o femeie, nu are nici un rost sa stau alaturi de ea; cel mai bine este sa imi caut pe altcineva, care este asa cum imi doresc eu sa fie. Noi nu avem dreptul sa incercam sa schimbam pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul sa incerce sa ne schimbe pe noi. Daca ne vom schimba vreodata, o vom face pentru ca asa vom dori noi, pentru ca ne proprunem sa renuntam la suferinta. Cei mai multi oameni isi traiesc intreaga viata pe calea fricii. Ei stabilesc relatii, dar numai pentru ca asa cred ei ca trebuie. Atunci cand intra intr-o relatie, ei au un milion de asteptari, deopotriva din partea partenerului/partenerei de cuplu si din partea lor. Toate dramele si toate suferintele relationale se nasc din cauza faptului ca oamenii folosesc canalele de comunicatie care existau deja inainte ca ei sa se nasca. Ei se judeca si se victimizeaza reciproc, se barfesc unii pe altii, cu prietenii sau cu alte persoane, de multe ori in locuri sordide, cum ar fi un bar. Ei isi invrajbesc propriile rude si chiar se bucura de acest lucru. Acumuleaza astfel otrava emotionala, pe care le-o transmit apoi copiilor lor. “Uite ce mi-a facut taica-tau. Sa nu te porti niciodata ca el. Toti barbatii sunt asa, toate femeile sunt pe dincolo”. Asta este educatia pe care o dam oamenilor pe care ar trebui sa-i iubim cel mai mult, propriilor nostri copii, prietenilor nostri, partenerilor nostri de viata. Pe calea fricii exista atat de multe conditii, atatea asteptari si atatea obligatii incat noi ajungem sa cream o sumedenie de reguli numai pentru a ne proteja impotriva durerii emotionale. Adevarul este ca nu ar trebui sa existe nici un fel de reguli. Aceste reguli afecteaza calitatea canalelor de comunicatie dintre noi, caci cine se teme minte. Daca te astepti ca eu sa ma port intr-un anuem fel, eu ma voi simti obligat sa ma port in acest fel, dar eu nu sunt asa. Daca ma port asa cum sunt eu, tu te vei simti ranit, te vei infuria pe mine. De aceea prefer sa te mint, caci ma tem de judecata ta. Ma tem ca vei da vina pe mine, ca o sa ma condamni, ca o sa ma pedepsesti. Si de fiecare data cand iti vei reaminti, ma vei pedepsi din nou si din nou, pentru aceeasi greseala comisa candva. Nu se poate vorbi de justitie decat pe calea iubirii. Daca faci o greseala, platesti o singura data pentru ea, si daca te iubesti cu adevarat, inveti ceva din greseala comisa. Pe calea fricii nu exista dreptate. Cine greseste plateste de o mie de ori pentru aceeasi greseala. El isi pune si partenerul/partenera de cuplu sa plateasca tot de o mie de ori pentru greseala comisa. Aceasta tactica da nastere unui sentiment de nedreptate si creeaza multe rani emotionale, care vor conduce mai devreme sau mai tarziu la esec. Oamenii fac o drama din orice, inclusiv din lucruri absolut minore. Aceste drame reprezinta esenta relatiilor specifice iadului, iar explicatia este ca ele au la baza teama. ۞ Orice relatie este alcatuita din doua jumatati. Jumatate sunteti chiar dumneavoastra, iar cealalta jumatate este fiul, fiica, tatal, mama, prietenul sau partenerul/partenera dumneavoastra de cuplu. Intr-o relatie, nimeni nu este responsabil decat pentru propria sa jumatate, nu si pentru cealalta. Nu conteaza cat de apropriati sunteti sau cat de puternica este iubirea pentru dumneavoastra pentru cealalta jumatate; cert este ca nu aevti cum sa fiti responsabil pentru felul in care gandeste celalalt. Nu puteti sti niciodata ce simte, ce crede, ce presupuneri face el. Practic, nu stiti nimic despre celalalt. Acesta este adevarul. Cum procedam insa noi? Noi ne asumam responsabilitatea pentru cealalta jumatate si asezam astfel relatia noastra pe bazele fricii, ale dramei, ale razboiului controlului, adica ale iadului. Razboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaza faptlui ca acestia nu se respecta reciproc. Adevarul este ca noi nu stim ce este iubirea. Relatiile dintre noi au la baza egoismul, nu iubirea. Singurul lucru de care avem nevoie sunt acele doze mici care ne fac sa ne simtim bine. Lipsa respectului conduce la razboiul controlului, caci fiecare partener se simte responsabil pentru celalalt. Eu nu te pot controla pentru ca nu te respect. Ma simt responsabil pentru tine, caci orice te afecteaza pe tine ma va rani si pe mine mai devreme sau mai tarziu, si doresc sa evit durerea. Daca vad ca tu nu esti responsabil la randul tau, te voi bate la cap in toate felurile posibile, astfel incat sa devii responsabil, dar “responsabil” din punctul meu personal de vedere. Asta nu inseamna ca punctul meu de vedere este corect. Asta se intampla atunci cand mergem pe calea fricii. Lipsa respectului ne face sa ne comportam ca si cum celalalt nu ar fi suficient de bun sau de destept ca sa-si dea seama singur ce este bine si ce este rau pentru el. Pornim de la premisa ca celalalt nu este suficient de puternic pentru a-si asuma singur responsabilitatea pentru propria sa persoana. Noi preluam controlul si spunem: “Lasa-ma pe mine sa am grija de tine”, “Fa cutare lucru, sau nu fa cutare lucru”. Ne reprimam astfel jumatatea si incercam sa preluam controlul asupra intregii relatii. Daca eu preiau controlul asupra intregii relatii, care mai este rolul tau? Nici o relatie nu poate functiona in acest fel. Daca acceptam rolul celeilalte jumatati, noi putem crea impreuna si ne putem bucura de cel mai frumos vis. Nu trebuie sa uitam insa ca cealalta parte are propriile ei vise, propria ei vointa, iar noi nu-i putem controla visele, oricat de mult am incerca. De aceea, avem o singura optiune: putem fie sa cream un conflict, adica un razboi al controlului, fie devenim un partener si sa formam impreuna o echipa. Partenerii de echipa joaca impreuna jocul, nu lupta unul impotriva celuilalt Daca jucam tenis alaturi de un partener, noi ne alcatuim o echipa si nu jucam niciodata unul impotriva celuilalt. Chiar daca avem maniere diferite de a juca, scopul nostru este acelasi: acela de a ne amuza impreuna, de a juca si de a castiga meciul. Daca jucam cu un partener care ne spune: “Nu, nu juca asa, joaca cum iti spun eu, ceea ce faci tu este gresit”, va fi imposibil sa ne simtim bine. Mai devreme sau mai tarziu, vom renunta sa mai jucam cu acest partener. In loc sa fim o echipa, acesta doreste sa ne controleze jocul. Daca intre noi nu exista conceptul de echipa, conflictul este inevitabil. Daca veti privi relatia dumneavoastra de cuplu ca pe o echipa, ea se va imbunatati pe loc. La fel ca intr-un joc, relatia nu presupune neaparat un invingator si un invins. Adevaratul scop al jocului este distractia. Cine merge pe calea iubirii daruieste mai mult decat primeste. Evident, el se iubeste suficient de mult pe sine pentru a nu le permite oamenilor egoisti sa profite de el. Asemenea oameni nu doresc sa se razbune, dar sunt suficient de fermi de la bun inceput. Ei ii spun partenerului lor: “Nu-mi place sa profiti de mine, nu suport lipsa de respect sau de amabilitate. Nu am nevoie sa fiu abuzat verbal, emotional sau fizic. Nu-mi place sa te ascult injurand tot timpul. Asta nu inseamna ca eu sunt mai bun decat tine, dar iubesc frumusetea, imi place sa rad, sa ma distrez, sa iubesc. Nu sunt egoist, dar nu-mi place sa am alaturi de mine o victima. Asta nu inseamna ca nu te iubesc, dar eu nu-mi pot asuma responsabilitatea pentru visele tale. Daca vrei sa ramai alaturi de mine, Parazitului tau ii va fi greu sa reziste, caci nu am de gand sa reactionez la necazurile tale inventate”. Aceasta atitudine nu are nimic de-a face cu egoismul, ci este consectinta fireasca a iubirii de sine. Egoismul, controlul si teama sunt capabile sa ruineze orice relatie. Generozitatea, libertatea si iubirea sunt capabile sa creeze cea mai frumoasa relatie intre toate: o relatie de iubire fara sfarsit. ۞ Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul protrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea parte de un razboi in familie sau in cuplu. Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea si ce inseamna teama, putem deveni constienti de felul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea corpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, prin simpla constientizare a acestui lucru, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul. In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta a toltecilor, Arta Iubirii. Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pentru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, ci o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune. Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creeaza maestrul. DON MIGUEL RUIZ - ARTA DE A IUBI Acest topic a fost editat de leirn: 30 Sep 2008, 06:06 PM |
|
|
29 Sep 2008, 10:05 PM
Mesaj
#15
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 17.291 Inscris: 9 December 06 Din: Din acest univers. Forumist Nr.: 9.062 |
Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creeaza maestrul. Am citit cu atentie tot ce ai scris, surprinzator sau nu, concluzia finala este cea mai interesanta. As adauga, daca imi permiti, CREDINTA, nu neaparat religioasa. Felicitari. Acest topic a fost editat de marduk: 29 Sep 2008, 10:08 PM -------------------- "Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)
"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains) LINEDRONE |
|
|
24 Oct 2008, 11:54 PM
Mesaj
#16
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Va multumesc dragii mei pentru frumoasele voastre sfaturi.
Sunt momente in viata cand o parere total obiectiva asupra propriei tale persoane este ca un leac mult ravnit. |
|
|
2 Nov 2008, 08:25 PM
Mesaj
#17
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
In primul rand draga cititorule, inainte de a incepe sa te ingrijorezi pentru mine, te anunt ca o duc foarte bine, de fapt… de mult timp nu am experimentat o asemenea liniste interioara si cum spune un mare filozof, atunci cand ai ceva important de spus, incepe intotdeauna cu “deci”! Si cine sunt eu, inafara de un biet muritor sa ma abat de la aceasta regula haioasa…
Deci, este o joi seara, imprejurarile anunta o noapte placuta si linistitoare, am revenit in odaita copilariei mele, fiind singurul loc unde as acepta sa adorm din intregul meu oras natal. Sunt presat de o lucrare care trebuie predata asa ca am luat laptop-ul iubitei mele intentionand sa lucrez pe timpul sederii mele acasa. Ma apuc de lucru, dar dupa o ora de munca... atentia imi este atrasa de stropii de ploaie care se izbeau violent de geam… o noapte de octombrie pe placul meu. In mica mea pauza de la lucru, imi amintesc ca din pura curiozitate vroiam cu tot dinadinsul sa aflu parola prietenei de email, nu din gelozie, cum s-ar intelege ci doar din curiozitate. Astfel cu putina dibacie,laptopul se indura de mine si imi afiseaza pe frumosul lui widescreen un fapt care m-a lasat intr-o stare de uimire de nedescris. Dupa cum vedeti nu prea reusesc sa exprim indeajuns de bine, starea de disperare in care m-am afundat. Am gasit conversatia pe internet dintre prietena mea si doi tipi, care m-ai tarziu am realizat ca sunt una si aceeasi persoana. Conversatie pe care prietena mea, intr-un excces de precautie a sters-o din arhiva messenger-ului. Ma rog, nu am sa intru aici in detaliile conversatiei, unde ea i se plangea cat este de nefericita... bla bla bla... Ma rog, m-au deranjat doua lucruri, si numai doua lucruri; In primul rand modul in care se comporta, am ramas stupefiat, fatuca era o plastelina in mainile lui, isi cerea scuze in repetate randuri spunand ca nu el este problema, ca ea este, oricum, ma deranja ca fata practic saruta pamantul pe care calca concurentul meu (spun concurentul meu din dorinta de a ma amuza), care in urma conversatiei imi pare ca isi bate joc de ea si o joaca pe degete in cel mai barbar mod... anyway, cine sunt eu sa-i judec... Al doilea lucru care ma deranjat este... volevo fare amore con te perche cuando sto con te io perdo la ragione normale,non dico queste cose a un ragazao siamo insieme, se non e mio ragazzo... Da, dragi mei, prietena mea, este una din multele fraiere care viziteaza Italia si se indragostesc lulea de italieni care le jura amore eterno.(Chiar nu credeam ca o sa ma amuz atat de tare scriind randurile astea) Oricum, dupa o noapte intreaga petrecuta intr-o agonie crunta in care singurul acompaniator era ticaitul ritmic al unui ceas de pe masa care se straduia cu indarjire sa castige titlul de sacaitor, realizez ca in toata povestea asta nu este vorba despre fatuca asta cu care mi-am petrecut ultimii 5 ani, ci este vorba despre mine; da eu sunt personajul principal din propriul meu roman, modul in care stiu sa privesc viata face din romanul meu o comedie sau o drama... Asta a fost punctul de maxima intensitate, cand de odata am simtit a doua oara in viata mea acea liniste interioara care imi spunea “lasa totul va fi bine”- si oricat ar parea de bizar se implinesc doua zile de cand molipsesc cu buna mea dispozitie pe toti cei care ma inconjoara. Doua zile petrecuta in clubul pe care il frecventam pe vremea liceului, unde mi-am reintalnit prietenii adolescentei, doua zile in care am sarutat fete pe care in liceu doar intrazneam sa le privesc . Dar probabil va intrebati cum a ramas cu prietena mea, am parasit-o cu cruzime, pe o banca in parc, intr-o dupamiaza de toamna, asa cum mi-am inchipuit mereu; sau continui sa fiu cu ea ca un las, fara tarie de caracter. Pai, asta o veti afla alta data... |
|
|
3 Nov 2008, 03:51 PM
Mesaj
#18
|
|
Hipopotamu' Somnoros Grup: Moderator Mesaje: 5.493 Inscris: 18 April 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.143 |
Nu incerca sa sari peste perioada de 'doliu'. E foarte bine ca esti linistit, ca iesi in oras, ca te intalnesti cu prietenii. Dar ca sa treci peste chestia asta curat si sanatos, perioada de 'doliu' trebuie sa existe, mai devreme sau mai tarziu.
|
|
|
3 Nov 2008, 09:23 PM
Mesaj
#19
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.928 Inscris: 4 December 06 Forumist Nr.: 9.039 |
Uneori, aparentele inseala...nu le lasa sa deformeze adevarul. Totusi, sunt cazuri in care aparentele nu sunt doar aparente, ci realitate.
Daca realitatea e ca iubita ta e amorezata de italiano ala, intreaba-te de ce te desparti de ea. Din gelozie? Din orgoliu? Sau pentru ca, in sinea, ta, stiai mai demult ca iti e mai bine fara ea si asta e doar un pretext? Motivele sunt importante...intelegerea lor ajuta la diminuarea efectelor negative. Daca simti ca drumul tau nu mai coincide cu al ei, indifrent de motiv, pleaca. Sau poate ai plecat deja. Eu, in situatia ta(chiar sunt in situatia ta, intr-o oarecare masura) nu as regreta nimic, nu as spera nimic. Doar as trai clipa prezenta, fara sa-mi fac planuri, fara sa ma invinovatesc pe mine sau pe celalalt. What's done is done. |
|
|
(Bonsai) |
7 Nov 2008, 10:59 AM
Mesaj
#20
|
Guests |
eu ma intreb ( mai pragmatica din fire) cum s-a indurat dragutul de laeptop si ti-a aratat frumoasa conversatie . Daca te lasa inima povesteste putin cum poti dupa cinci ani petrecuti langa cineva sa pleci fara nici o explicatie.
Draga scriitorule sper ca esti bine si astept cu nerabdare sa aflu raspunsuri. |
|
|
3 Mar 2009, 12:55 AM
Mesaj
#21
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Adevarul suprem pe care l-am aflat este ca in fiecare zi mai trece o zi, adesea pe langa mine, traind satul sa tin numaratoarea inversa a zilelor ramase. Si ca un facut nu reusesc sa mai ating concluzii, ci doar pareri de rau. inca o lupta pierduta zi dupa zi... o adevarata tristete cand soseste momentul sa trag linie, sa analizez ziua care mi sa scurs printre degete, precum nisipul marii...
O frmoasa rugaciune spunea "uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impiedicand in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipiti in desert zilele noastre, umbriti si osanditi pana la pamant" Intr-o zi voi fi om, pana atunci mai am de pierdut. Zi dupa zi, lupta dupa lupta... "caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti" |
|
|
(Bonsai) |
3 Mar 2009, 10:33 AM
Mesaj
#22
|
Guests |
In rest esti bine?
|
|
|
14 May 2010, 09:08 PM
Mesaj
#23
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Romanie afara, Romanie in casa...
Sunt scarbit de ce se intampla in tara asta; de emisiuni de 2 lei, de cainii bagabonzi de la Obor, de cacaturile care se baga in paine, de bataia de joc cu care ne tratam zi de zi semenii nostri... cica este rechineala, trebuie sa fi un luptator...ptiuf! Sictir! Va intreb, cum sa aduc un copil intr-o lume in care daca il inveti ce inseamna bunul simt si respectul, l-ai facut handicapat si l-ai exclus din societate?! M-am saturat de tot ce este afara... se face ora 18. plec grabit de la servici, parca sa ma refugiez intre cei 4 pereti ai casutei mele; Poate am tinut geamul prea mult timp deschis, sau am fost prea lent cand am pasit in casa; Caci Romania mi-a invadat caminul; Platesc de 3 ori mai scump un lucru.... Cersesc dragoste de la femeia cu care impart acelasi pat, mult prea mult si primesc mult prea putin; Ii ofer un suras si sunt tratat cu vorbe taioase; Vin istovit dupa 10 ore de munca dar o ascult tacut zi de zi cand imi spune cat de obosita si terminata este ea... Of Romanie, tu cu egoismul tau, tot de iubesc... |
|
|
14 May 2010, 09:12 PM
Mesaj
#24
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Imi cer scuze kikki dee nu am vazut postul tau; instalasem cu cateva saptamani inainte pe laptopul ei un program numit 007, care inregistreaza conversatiile de mess yep i know, i'm ashame.
|
|
|
(kikki dee) |
16 May 2010, 06:35 AM
Mesaj
#25
|
Guests |
Inca o intrebare ( pot sa astept raspunsul doi ani ) Ai parasit-o pe doamna aceea sau este inca langa tine?
|
|
|
16 May 2010, 07:38 PM
Mesaj
#26
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.928 Inscris: 4 December 06 Forumist Nr.: 9.039 |
Acum vad ca am scris aci' acu' 2 ani. Si io-s curioasa...
|
|
|
20 May 2010, 08:48 PM
Mesaj
#27
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
DA... scuze pentru intarzierea de 2 ani dar chiar am uitat de jurnalul asta
but i'm back again Ca sa va raspund la intrebare: NU nu m-am despartit, sunt tot cu ea. |
|
|
28 May 2010, 09:22 PM
Mesaj
#28
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
"I`m falling high off the ground
I`m speeding round can`t slow me down I`m falling at the speed of sound And nothing`s gonna save me now I`m falling high " Se aude undeva in fundal... melodia se muleaza perfect pe silueta negricioasa lasata in urma de gandurile-mi tulburi care-mi cutreiera mintea. Tocmai ce-am terminat o tigara Carpati; nu am reusit sa o savurez deloc. Iar acum sunt in plina agonie... imi torn un pahar de vin si revin la calculator; Imi iau capul in maini.. si incep sa numar...2,3,.. Doamne doar 3 zile de la ultima tigara! Oare incotro ma indrept!? Ma aflu in acele momente din viata cand te trezesti cu ambele picioare intr-o groapa de nisip miscator... cu cat te zbati mai mult cu atat te afunzi. Ea zace alene dupa 20 de cm de beton si armatura, in camera cealalta, si probabil ca de obicei habar nu are ce se petrece cu mine; Astazi cand ne certam; ea zambea; mai bine ma injura decat sa imi arunce in fata acel zambet sfidator. Vinul imi provoaca caldura; caldura imi aduce aminte de arsita in care trebuie sa stau la munca; Munca imi aduce aminte de soarele arzator de 35 de grade; de telefonul dat azi dimineata, in care o avertizam ca sunt nebun dupa ea si o sfatuiam sa se tina bine cand ajung acasa; si s-a tinut bine!... departe de mine! Eh, oricum trebuia sa fiu pedepsit... imi aminteste ecranul de start al mobilului meu "orice fapta se plateste" |
|
|
(kikki dee) |
30 May 2010, 05:18 PM
Mesaj
#29
|
Guests |
hm, din cate povestesti te afli cumva intr-o relatie bolnava. Mesajul ala de la telefonul tau trebuie schimbat cu " pleaca cat mai departede de tot ceea ce-ti provoaca suferinta(gratuita)" - nu cred ca este posibil sa afiseze un mesaj atat de lung dar cred ca ai inteles ideea .
De ce trebuie sa stai la munca la o temperatura de 35 de grade ? |
|
|
31 May 2010, 04:18 PM
Mesaj
#30
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
hm, din cate povestesti te afli cumva intr-o relatie bolnava. Mesajul ala de la telefonul tau trebuie schimbat cu " pleaca cat mai departede de tot ceea ce-ti provoaca suferinta(gratuita)" - nu cred ca este posibil sa afiseze un mesaj atat de lung dar cred ca ai inteles ideea . De ce trebuie sa stai la munca la o temperatura de 35 de grade ? Sunt inginer constructor, lucrez pe santier, in soare, ploaie, zapada ... cu cainii si muncitorii |
|
|
12 Dec 2010, 02:37 PM
Mesaj
#31
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Geamurile sunt aburite, probabil a fost o noapte de decembrie geroasa. Imi trag pana sub barbie plapuma pufoasa, apoi deschid lenes ochii, tu dormi adanc langa mine iubito, fara nici o grija, cu o fata senina, parca putin gelos ca pe tine nu se incrusteaza grijile zilei... iubito esti de neatins!
Imi infasor bratele in jurul mijlocului tau si te trag langa mine, esti o mini- sobita, caldura corpului tau imi creeaza o placere de nedescris... De 2 luni ma gandesc sa cumpar un inel de logodna. Mi-am batut capul, m-am documentat, am invatat, atat de multe posibilitati... cu aur alb, galben, si-si... cu zirconiu, cu diamant. Ciudat! oamenii cu cat ajung sa traiasca in bunastare cu atat devin mai goi pe dinauntru. La ce bun un inel cu diamant daca nu mai are ce sa simbolizeze? Acea legatura sacra intre 2 jumatati... Iubito te pierd, ma pierzi... ne-am racit precum 2 cadavre in acelasi mormant, se lasa noaptea rece a uitarii si nepasarii peste cimitirul nostru. O cioara neagra crancane nepasatoare pe crucea de lemn de la capul meu parca continuand sa rosteasca la nesfarsit blestemul care m-a urmarit toata viata, incercand sa ma blesteme si dupa moarte. "Copchilul asta s-a nascut in Vinerea Patimilor, vai ce o sa mai sufere" Imi rasuna in ureche cuvintele dragii mele strabunici la doar cateva oare dupa nasterea mea. Este toamna tarzie si bruma s-a lasat peste mormantul nostru iubito, la picioarele noastre un manunchi de hortensii inghetate ne scoate din anonimat. Restul este neingrijit; buruieni si iarba peste tot. Nu a mai trecut de mult cineva pe la noi.Sa smulga iarba care creste langa flori, sa indrepte crucea de lemn. Daca tu nu ti-ai dorit o familie, copii care sa aiba grija de noi la batranete. Suntem doar noi doi singuri in cimitirul care inconjoara bisericuta mica in care m-au botezat, mi-au dat un nume si un rost in viata. Zidul imprejmuitor de piatra al cimitirului pe care ma cataram cand eram mici sa ajungem in corcodusi si duzi, acuma de-abea se mai zareste din iarba. Oamenii au uitat de mine!!! Striga cu amaraciune zidul... Au uitat de Dumnezeu si de inaintasii lor! Acuma cauta bucuria si implinirea in multinationale. Se imbolnavesc de cancer si stres. Alearga ca niste bezmetici dupa niste iluzii toata viata, imbogatesc manageri si patroni straini, si uita cu desavarsire de bunicii care iau crescut, de Grivei cel vesel din cusca, de serile senine de vara, de cerul instelat.... Cati dintre noi mai privim cerul noaptea? Suntem prea ocupati sa ne imbulzim in tramvai si metrou seara dupa o zi intreaga de sclavie. Alung repede gandurile din minte, ma infasor in plapuma si adorm la loc. Afara primele raze ale zilei isi fac aparitia. Acest topic a fost editat de Nero: 12 Dec 2010, 02:52 PM |
|
|
13 Dec 2010, 10:11 AM
Mesaj
#32
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.499 Inscris: 18 April 04 Din: Romania, Tulcea. (Dar, oare cine sunt si unde ma aflu?) Forumist Nr.: 3.133 |
Nero
Devii ceea ce gandesti. _______ QUOTE "Copchilul asta s-a nascut in Vinerea Patimilor, vai ce o sa mai sufere" Imi rasuna in ureche cuvintele dragii mele strabunici la doar cateva oare dupa nasterea mea. Poate n-ai auzit bine! Eu cred ca strabunica ta a zis: "Copchilul asta s-a nascut in Vinerea Patimilor, va fi sanatos si fericit toata viata." _______ de-la-dreptul-la-ajutor-la-dreptul-de-autor _______ _______ edit: Ma bucur ca ai alungat repede gandurile din minte. (si eu tot la trei dimineata am adormit ) Acest topic a fost editat de punctt: 13 Dec 2010, 10:15 AM -------------------- |
|
|
14 Dec 2010, 06:05 PM
Mesaj
#33
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Interesant articolul, multumesc!
|
|
|
21 Dec 2010, 01:02 PM
Mesaj
#34
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ador atmosfera de sarbatoare care o intalnesti peste tot prin oras; beculeteLE, zapada si mai ales frig!
Cred ca astazi dupa ce voi pleca de la munca imi voi inchide telefonul si voi da o raita prin oras, prefer strazile cu case vechi din centru. Sa ma plimb halan-dala sa uit de mine, caci a trecut cam mult de cand nu am mai stat de vorba cu mine insumi. Sa hoinaresc fara o tinta precisa, apoi sa caut chestii nefolositoare prin tarabele de vechituri ale batraneilor... Of! si acum regret ca nu am cumparat asta vara un ceainic de espresso foarte vechi, cred ca din 1930. Imi amintesc cum il tineam in mana, parca vrajit de noul obiect, admiram cum trecerea timpului a lasat o amprenta galbuie pe alama ceainicului, si chipul mosneagului care ma indemna sa il cumpar. Oare la cate discutii dintre precupete a asistat... gandul ma duce spre casele in stil Baroc din perioada interbelica... la Micul Paris, la felinarele cu petrol agatate pe stalpi... Of... Ce nu as da pentru o intoarcere in timp de numai cateva ore. O hoinareala pe strazile Parisului prin 1800 . Curios este faptul ca as cauta cartierele sarace care erau situate pe marginea Senei pline cu talhari, curve, studenti beti. Cu siguranta as servi un vitel si niste vin intr-un han mediocru, servit de o hangita care filtreaza cu clientii. eh... dar sa ne intoarcem in timpuri mai recente.... Astazi facem gratar la munca! si pe deasupra mai este si penultima zi de munca. Acest topic a fost editat de Nero: 21 Dec 2010, 03:19 PM |
|
|
3 Jan 2011, 06:28 PM
Mesaj
#35
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 1 November 2024 - 01:22 AM |