Prietenii La Nevoie Nu Se Cunosc ... Optiuni

[contraste]

Aveti astfel de exeriente ?
Credeti ca este din vina voastra ?
A lor?
A altor persoane ?

[Mara]

Cam da, prin anul 3 de facultate gazda m-a anuntat ca vinde apartamentul in termen scurt si n-am reusit sa-mi gasesc nici un loc pe care ai mei sa si-l permita in timpul ala. Cea mai buna prietena a mea tocmai primise de la tatal ei o garsoniera si am rugat-o sa stau cu ea pana imi gasesc ceva, pentru ca in cateva zile trebuia sa eliberez casa si nu aveam unde sa-mi mut calabalacul. Prima reactie m-a uimit, a zis ca sa discute cu ai ei (ciudat, pentru ca ai ei nu se amestecau deloc in viata ei), ca a doua zi sa-mi spuna ca tatal ei nu e de acord (tatal ei ma placuse dintotdeauna, noi fiind prietene de la 12 ani). Am fost socata, evident, chiar nu ma asteptam la asa ceva. Apoi mi-am dat seama ca isi dorea sa stea linistita cu prietenul ei, iar eu o incomodam probabil. Desi ii spusesem ca atunci cand vine el eu as putea sa plec la alti amici, ca sa ii las singuri... Relatia noastra s-a stricat rau si, desi am depasit momentul, ceva s-a rupt. Nu spun ca nu mai tin la ea, chiar imi e draga, dar nu mai este aceeasi relatie.

[milimetru]

Mara, înţeleg eu bine, cea mai bună prietenă a ta, pe care o ştii de la 12 ani (bănuiesc că tu nu ai 13 ani, deci vă cunoaşteţi de mult timp) nu a putut să-ţi spună deschis, în faţă, ceea ce o oprea în a te găzdui?

Păi pentru mine faptul că un prieten bun nu poate să-mi spună deschis care e problema, atunci cînd apare ea, este suficient să stingă foooarte tare acea prietenie. Foarte tare!...

[Promo Contextual]

[contraste]

Daaaaaaaaaaa....
Eu am fost socata cand am vazut la televizor in cadrul unei emisiuni o femeie bolnava de cancer in stadiul IV (Monica) care mai are in ea omenia si puterea sa ajute gazduind pe fata altei bolnave la ea in casa. Iar rasplata ?
Aceasta fata spunea Monica - in cadrul emisiunii- ca i-ar fi furat acestei femei cu suflet obiecte si bani din casa...

Acest topic a fost editat de contraste: 9 Jul 2005, 02:46 PM

[Sushi]

eu cred ca_s una din prietenele alea rele de tot... am avut o prietena foarte buna si n-am mare brinza sa-i reprosez, dimpotriva... numai sa-i multumesc pentru ca a fost alaturi de mine in situatii foooarte critice, multi multi ani... si eu i-am dat cu tifla si nici macar nu regret ca sa fiu sincera. Cumva ne-am dezvoltat in directii diferite. Sau mai bine zis io vad ca m-am dezvoltat cumva si ea parca a ramas tot la stadiul post-pubertar. A inceput sa ma calce rau de tot pe nervi cu tot felul de lamentari. Eu cred ca daca ceva nu-ti convine de aia ti-o dat Dumnezeu doua miini si o bucata de creier ca sa schimbi ceea ce te supara. Noaaa da la unii le-o mai dat si limba sa se lamenteze o viata-ntreaga. Am sustinut-o sa faca o schimbare in viata ei, o facut-o dar si de schimbare o fo nemultumita si alte lamentari... si aia nu facem ca ne doare spatele si ailalta nu e de demnitatea noastra... si stai ca mai avem si principii... noaa apoi stam cu principiile in buzunar si suduim pe cei din jur ca doar ei is de vina ca nu ne imping de la spate. Dar elegant sa ne impinga sa nu cadem... Si de fapt de la bani ne-am sfadit. Banul, ochiul dracului...

[OMU'BUN]

Pai da! De obicei suntem obisnuiti sa pozam in victime. Daca stam sa privim lucid, sunt convins ca fiecare are suficiente motive sa se planga de lipsa de loialitate a celui pe care-l considera prieten sau dimpotriva sa-i fi dat ocazia prietenului sa fie dezamagit de reactia lui la un moment dat. Care moment dat poate ca nu era dintre cele mai fericite.
Personal am exemple din ambele extreme si oricat as spune despre mine ca am procedat corect, sunt convins ca celalalt este de cu totul alta parere. In general nu ma scuz si recunosc ca sunt extrem de orgolios. Cand cineva apeleaza la mine (prieten sau nu- mi-e egal) il ajut daca pot fara sa cer si fara sa accept nu-stiu-ce favoruri. Ba chiar ma feresc sa primesc ceva ca sa nu intru intr-un compromis nedorit. (Stiu, sunt dificil si suspicios! )
Cand am ajuns in Londra, cineva a pus o vorba buna pentru integrarea mea in "cotidian", nu pentru ca ma cunostea pe mine, ci pe un prieten comun care a intervenit. Gestul acesta trebuia rasplatit. Mergeam regulat in pub, iar eu ii ofeream cate o bere-doua in semn de recunostinta. Ba, in urma unei aluzii, am adus si la locul de munca mai multe cutii de bere pentru el si rudele lui care nu erau putine. Probabil ca el se astepta ca eu sa fiu genul lui "sa traiti!" . Intr-o zi m-a rugat sa iau o pereche de bocanci gasiti in santier (Dumnezeu stie cine i-o fi purtat) si sa-i duc in pub unui verisor de-al lui. Nu numai ca am refuzat, dar l-am si sictirit. Din acel moment nu pierdea nici o ocazie sa se planga de lipsa mea de intelegere pentru el care a pus o vorba buna cand m-am angajat. A incercat apoi sa intervina sa ma dea afara. Ma urmarea si ma para daca plecam la banca si cate minute stateam. Cand sefu' englez a venit si mi-a reprosat ca am plecat fara sa-i spun, l-am intrebat de unde stie, de la X? "Ai grija, maine va fi randul tau!" Putin a lipsit sa nu-l zboare pe el, dar oricum l-a privit dupa aceea ca pe un ratat.
Viata e ciudata. De foarte putine ori suntem rasplatiti de aceleasi persoane fata de care noi am facut nu-stiu-ce servicii. In schimb suntem ajutati de straini care chiar daca nu ne cunosc nu se sfiesc sa ne trateze cu multa bunavointa si incredere. Am intalnit oameni care pentru gesturile lor pun anumite taxe sau asteapta genul recunostintelor vesnice. Am cautat sa stau departe de ei, dar si de cei care cauta cu orice pret ocazii sa te cumpere intr-un fel sau altul. Multi ma considera un retras, un dificil, un suspicios. Nu sunt catusi de putin. Dar ma retrag in momentul in care simt ca ai un interes dar nu si destula diplomatie sau deschidere sa ti-l arati pe fata si apelezi la strategii ascunse.
Deocamdata atat la acest capitol. Poate mai tarziu voi vorbi si despre cealalta extrema!

[bdl]

Chestia e sa invatam sa ne alegem prietenii....
...si sa stim ce inseamna sa fi prietenul cuiva.....

[punctt]

E vina mea! De ce?! Pentru ca m-am amagit singura. Vedeam doar ceea ce-mi doream. Am fost oarba. Cand aveam nevoie de-un umar, cand aveam nevoie mai mare... atunci a fost si mai mare durerea. Atunci mi-am dat seama ca ma inselasem. Atunci ... ne-am intalnit... si nici macar un banal: "Buna ziua." nu mi-a zis... Nici celui mai aprig dusman al meu nu-i doresc sa treaca prin ce-am trecut eu. Sper sa ma fi lecuit... Ultima experienta a fost cea mai dura din toate. Si ma atasasem atat de mult de ea. A ramas in sufletul meu. Si-acum ma intreb... 'Oare eu nu fac parte din <Prietenii la nevoie nu se cunosc...>?' Daca ea nu m-a socotit niciodata prietena ei.... atunci, cu siguranta nu fac parte... Si totusi, de ce ma simt vinovata... totul a fost doar de interes... ori poate a gresit... Nu! Cu asa ceva nu se poate gresi. Cand am revazut-o, mi-era atat de dor de ea, imi venea s-o imbratisez... Insa, cand am intrebat-o daca vrea sa discutam... am primit, cel mai rece, cel mai crud: "NU", pe care l-am auzit vreodata...

edit: lipsea o litera...

Acest topic a fost editat de ^mami^: 12 Jul 2005, 11:07 AM

[contraste]

Intotdeauna exista ceva care declanseaza surparea unei prietenii...
De obicei, sentimentele unui sunt mai puternice, si atunci acela incearca sa lamureasca situatia. De cele mai multe ori se izbeste de un zid de neintelegeri...
Mai rau se raneste...

[Felina]

[contraste]

Pierderea increderii in celalat nu-ti confera mai multa incredere in tine.
Consider ca tocmai ti-ai pierdut si increderea in propria ta persoana, si, uneori se pot face gesturi necugetate.

[Felina]

[contraste]

Am luat in discutie cazul in care se poate pierde increderea in propria persoana, adica cand insisti in a da si a cere explicatii, de ce a fost sau nu asa.
Sunt si astfel de cazuri, cand pus in fata unor situatii de sfaramare a unei prietenii la care tii, c and nu prea sunt motive, intervin si niste intrebari ca "dar dece".

Acest topic a fost editat de contraste: 12 Jul 2005, 04:30 PM

[Felina]

Gata, am inteles. Asa e. Ciar asa, 'de ce'? De ce nu pot unii sa ma accepte asa cum sunt, asa cum ii accept si eu pe ei, de ce vor neaparat sa-mi insusesc ideile lor, de ce trebuie doar unul la un moment dat sa aiba dreptate, de ce nu se poate sa convietuim chiar daca vedem anumite aspecte diferit?

[contraste]

Pentru ca multi dintre noi nu stim sa cedam, sa dam de la noi, atunci cand este cazul.
Cand unul este mai nervos, sau nu poate pricepe, atata pricepe el.
Bineinteles ca cedarea se face atunci cand ai cu cine, cu un om care realizeaza gestul.
Contrar, nu este cazul. Mai bine te retragi.

[Felina]

Multumesc Contraste, m-ai ajutat sa-mi identific o stare pe care nu o intelegeam. Si sa-mi clarific pozitia fata de o persoana.

[dascalita]

Prietenii sunt lucru rar si bun...Un prieten nu te lasa niciodata fara o vorba buna macar,daca nu un ajutor mai consistent.Restul...sunt niste trecatori 'oarecare"prin viata ta,colegi,cunostinte...nu prieteni!Cel mai greu e sa pastrezi astfel de prieteni,daca ai ocazia sa-i ai...sa nu-i pierzi dintr-o parere,vorba,privire...aiurea!

[contraste]

Cu placere draga Felina !
De aceea sunt Dezbaterile hanului !

Acest topic a fost editat de contraste: 12 Jul 2005, 04:54 PM

[OMU'BUN]

Prietenia cere reciprocitate si tocmai de aceea uneori suntem crunt dezamagiti de realitatea care ni se dezvaluie la un moment dat. Cineva mai devreme descria cat de mult mai sufera inca dupa relatia de prietenie fata de persoana de care se atasase atat de mult. Si cat de rece si transanta a devenit acum. Probabil un motiv a existat in aceasta schimbare, dar eu vreau sa scot in evidenta ca nu este obligatoriu ca daca noi ne amagim cu ideea ca persoana X ne este prieten/a, aceasta sa fie si parerea lui X in ce ne priveste.
Felul meu de a fi ma ajuta in viata de zi cu zi sa-mi fac tot felul de cunostinte, dar care nu doresc sa le pastrez sau sa le intretin "arderea". Daca ulterior ne mai intalnim, bem un sprit sau o bere, mancam o fripture, dar atat! Prieteni imi fac destul de greu fiindca spuneam si mai devreme; nu sunt o persoana tocmai comoda pentru un prieten. Un prieten trebuie sa aiba ceva special; nu inteligenta neaparat; nu bani; nu functii inalte sau farmec tranchilizant... Pentru mine un prieten trebuie in primul rand sa dea dovada de caracter. Nu numai fata de mine, ci fata de toti cei din jurul lui. Si cum de cele mai multe ori omul isi da drumul la gura daca i se pare ca asta e impresia pe care trebuie s-o creeze, am ajuns sa am o multime de amici, dar extrem de putini prieteni. Nu judec dar sunt exigent in alegerile pe care le fac.
Aveam in tara pe cineva care m-a prins o data intr-un moment mai delicat, iar pentru gestul lui (pe care nu i-l ceruse nimeni, dar nu neg ca oferta a fost bine-venita) a considerat ca ii raman dator si abia astepta sa se intoarca roata. Tocmai imi gasisem o noua gazda intr-o casa curata si linistita, cand el ma suna din tara spunandu-mi ca a luat viza si sa ma pregatesc sa-l primesc in casa. Fara sa clipesc, m-am scuzat de la proaspata gazda (o romancuta simpatica care abia ce-si cumparase apartamentul si locuia singurica ) si am cautat o casa mai incapatoare, cu gradina, doua bai, etc. L-am asteptat la aeroport fiindca spunea ca n-o sa se descurce. Dupa 12 ore de asteptare ( ) si dupa "n"-spe telefoane pe la avocati, prieteni si biroul emigrari, a fost in sfarsit eliberat. Fusese retinut dintr-un motiv penibil: avea viza de student la limba engleza, iar el nu stia nici un cuvintel in aceasta limba (si nici in alta in afara de romana, dar si asta plina de dezacorduri). Cand ne-am intalnit, primul lucru nu a fost de bun-gasit, ci: "Numai tu esti de vina fiindca mi-a gasit scrisoarea pe care sotia ta m-a rugat sa ti-o aduc!"
In tara avea un restaurant, iar aici i se parea ca inca mai este patronul care striga si da ordine. Nici n-a ajuns bine si dupa primele zile de alergatura cand dorea si acte in regula si deschidere de cont si permis british, a inceput sa-mi faca program. Evident ca l-am temperat. "Pai credeam ca asa se ajuta prietenii la nevoie!" Asta m-a iritat rau si nu l-am menajat: "Locul unde-ti faci tu nevoile este problema ta, dar eu detest sa te tin de mana in tot acest timp. Iar aluzia cu prietenii nu stiu de unde-ai scos-o: noi doi n-am fost niciodata prieteni!" Acest episod l-a povestit dupa aceea tuturor cunoscutilor si necunoscutilor pozand in victima. Mai tarziu cand au mai inceput si altii sa-l cunoasca, ma pomeneam cu telefoane de la persoane care doreau sa-mi povesteasca noi amanunte despre el si sa ma inteleaga pentru gestul meu de-atunci.
Viata e frumoasa! Viata e "ca lumea"! Lumea e rea! Iar lumea suntem noi!!!

[contraste]

[ilie]

Poate noi romanii asteptam prea mult de la o pietenie care de fapt inseamna incredere. Si cam atat.
Prietenia e vazuta insa de altii (foarte des intalnit la romani) ca inseamna ca celalat sa aiba fonduri de imprumut, sa te ajute sa sapi un sant, sa muti mobila, sa ai un sfat financiar, si altele - adica e vazuta mai mult ca o intr-ajutoare, la nevoie.
Poate de aceea si atunci cand se strica o "prietenie" de acest tip, suferinta e mult mai accentuata.

Am mai discutat si in alt topic depre asta (era vorba de o prietena daca sa spuna sau nu ca iubitul prietenei ei are o relatie suplimentara). Acolo se spunea foarte des ca prieten nu este egal cu amic (!!!!!!).
Cred ca noi romanii ar trebui sa inventam alt cuvant pentru prietenie, pentru ca intelesul nostru (dar si asteptarile noastre) e mult mai mare decat decat cel din dictionar...

parerea mea respecta dictionarul.

Omu' Bun viata e frumoasa, asa cum e;iar oamenii sunt asa si asa.

Omu' Liber

[contraste]

[ilie]

Si se pierde intr-o clipita ...
(ceee? n-ai avut bani sa-ti sponsorizezi prietenul, se poateee?! pai daca nu-l sponsorizezi cand are nevoie, de ce iti mai e prieten? - astea dupa cum stiti sunt fraze tip, intr-o prietenie...

ce-ar fi daca de la un prieten am astepta mai putin?

[Michelle]

[contraste]

De foarte multe ori am primit ajutor din partea unor fiinte dragi, fara sa vorbesc. Spiritual, dar si financiar.
Am fost ghicita.
Dar nu vreau sa vorbesc despre revers...
Atunci cand cu intentie voia sa mi se faca fatis rau...

Este atat de rara samanta unei prietenii adevarate, ca, uneori trec anii cu zecile pana sa incolteasca vreuna !

[ilie]

Ai fost o norocoasa, avand clipe de fericire.
Eu te invidiez

[contraste]

Ii multumesc lui Dumnezeu si incerc sa fac acelasi lucru...

[nefertiti-old]

Eu pot spune ca am 3-4 prieteni si ma bucur pentru asta. E drept ca acum sunt departe de mine... dar am vazut ca distanta si timpul a pastrat relatia dintre noi.
Increderea dintr-o prietenie se castiga in timp, nu apare peste noapte. Si tocmai asta ii confera durabilitate, probabil. Nu vreau sa teoretizez prea mult pe tema asta, dar pot spune ca e tare bine sa stii ca mai exista acest gen de relatie intre oameni.

[sunny26]

Amici am foarte multi...prieteni insa prea putini. Si din pacate toti sunt departe. Insa atunci cand ne revedem ne dam seama ca perioada in care am fost departe nu a schimbat prietenia noastra, am ramas aceeasi oameni cu sufletul deschis si dam dovada de aceeasi sinceritate in relatia noastra de prietenie.

Mie nu mi s-a intamplat (inca) sa nu ma ajute prietenii la nevoie. Uneori ma doare faptul ca nu am prietenii aproape, de multe ori simt nevoia sa povestesc cu ei......ritmul vietii te face uneori sa nu le mai acorzi aceeasi importanta de odinioara insa important e sa constientizezi acest lucru si sa incerci sa nu pierzi legaturile cu ei. Eu asta fac! E drept ca in viata prioritatile se schimba insa prietenii nu trebuie sa fie lasati la urma. Vorbesc de ADEVARATII prieteni!

[Thelma]

Intr-adevar, putine sunt prieteniile autentice care se bazeaza pe incredere si respect. Dar si atunci, dezamagirile apar cand exista prea multe asteptari. Asadar...se adopta sau nu conceptiile " daca imi esti prieten adevarat, treci si prin foc pentru mine" si "eu as trece prin foc pentru tine; astept sa procedezi la fel" ? Prietenia adevarata este si neconditionata

[milimetru]

Poate şi de aia e prietenia adevărată atît de valoroasă, pentru că e rară (un fenomen asemănător se întîmplă şi cu dragostea adevărată...). Poate că normalitatea fenomenului numit "prietenie" este raritatea (în ciuda tapajului care se face pe seama lui). Asta e, ce ar fi să luăm lucrurile aşa cum sînt (nu cum am vrea noi să fie) de fapt?

[ilie]

CAA"ce ar fi să luăm lucrurile aşa cum sînt (nu cum am vrea noi să fie) de fapt?"

Si atunci n-ar fi mai bine sa iti doresti ceva mai simplu, mai usor de la un prieten? si nu idealul mult dorit?

[milimetru]

Nu Freemann! Dacă tot am un diamant şi e atît de rar atunci măcar să aibă maximum posibil de carate! Că altfel ce diamant mai e ăla? Nu ştiu dacă eu cer sau nu mult de la un prieten adevărat. Dar ştiu că am nevoie de la el de lucruri esenţiale. Uşoare, simple sau nu, nu ştiu; dar esenţiale, de "substanţă"...

later edit
ps "să luăm lucrurile aşa cum sînt"= să acceptăm faptul că prietenia e rară şi să nu avem pretenţii exagerate de la toată lumea...

Acest topic a fost editat de caa: 27 Jul 2005, 03:48 PM

[anuena22]

Am avut ocazia sa vad ca nu toti prietenii sunt intr-adevar prieteni. Am fost bolnava o perioada si stateam in casa. Nimeni nu a venit sa ma viziteze(nu era o boala contagioasa). O singura colega a venit in fiecare zi. Atunci am vazut cine imi este prieten adevarat. Castigul meu ca mi-am dat seama

[Cla]

Asa un diamant am eu. E in RO si totusi nu ne-am pierdut din ochi, am petrecut copilaria impreuna.
Si, cu toate ca ne-am casatorit amandoi, si stim ca sotiile baga strambe cum pot, nu ne-a zdruncinat nimic.
Cand au vazut "ele" ca n-au ce face, au lasat-o mai domol
Inca il am pe "cel mai bun prieten al meu", cu toate ca-i departe... si ne ajutam reciproc cum putem, ca pe vremuri...
Si, ce-i mai frumos, copiii nostri s-au imprietenit

, anuena22

Acest topic a fost editat de Cla: 27 Jul 2005, 03:37 PM