Juramintul De Castitate Optiuni

[(Horus)]

Oare cei ce aleg calea bisericii in acest caz sunt oameni normali, oameni care fac lucrul acesta din proprie initiativa din motive religioase si ca asa simt ca trebuie sa faca?
De ce oare unii aleg aceasta cale?
Din cauza unor oameni cu putere de convingere (care zic ei ca te indruma pe calea cea dreapta) sau din cauza societatii care uneori te exclude si izolarea de aceasta te poate face sa fugi sa-ti gasesti refugiul in Dumnezeu
Un caz concret ar fi unul in care doi tineri impliniti profesional (cadre A.S.E.) au renuntat la viata normala pe care o duceau si au ales calea bisericii prin izolarea de lume intr-o manastire.
Este oare aceasta cbordare o cale de a fi mai bun decat ceilalti?
Sau oare este o cale de a fugii de problemele care apar in timpul vietii?

[OMU'BUN]

Pentru fiecare dintre noi, exista o sfera de influenta. In copilarie ne cautam modele pe care involuntar incercam sa le copiem. Acest aspect se continua pentru unii si dupa adolescenta. Parerea mea este ca in afara de puterea unora de a convinge cat de importanta poate fi o anumita cale in viata, se mai pune si problema acceptarii sau nonacceptarii acelei cai. Poate ca mai exista si tineri inca necopti, care datorita cine-stie-carui esec sentimental, iau o hotarare cu totul deplasata, de a se calugari. Acestea sunt cazuri de exceptie, si nu toti care merg la manastire, raman definitiv acolo. Trebuie sa te mai si nasti cu o astfel de inclinatie!
In orice caz, cine crede ca a merge acolo e mai usor decat in viata oamenilor de rand, probabil ca nu au o idee clara cu ce se petrece acolo. Nu-i deloc usor sa-ti infranezi orice patima, orice pofta, orice obsesie, inclusiv aceea de a judeca pe cineva, de a pizmui, sau de a ravni la un loc mai "comod" printre colegii de cult! Si nu-i usor sa fii departe de orice arme, dar sa faci de fapt o armata perpetua, unde numai constiinta treaza, te va ajuta sa rezisti !
Nu stiu daca societatea, buna sau rea, are puterea deplina sa te determine sa urmezi calea spre desavarsire, ci mai degraba faptul ca totul este "vanare de vant". Traim untr-un prezent in care ne punem vesnic problema unui viitor... luminos ! Iar zilele trec, lunile, anii, privesti inapoi si te intrebi cand au trecut atatia ani peste tine, ca parca mai ieri erai copil, sau suflet indragostit iremediabil de o prima dragoste care s-a topit in timp (dar nu in uitare !!!) apoi ai inceput sa descoperi minciuna si viciul din care ai cam exagerat infruptandu-te, si-apoi au cam inceput sa te lase puterile, sa te-apuce junghiurile, sa-ti apara riduri sau multe kg.in plus care-ti strica imaginea la care tu tii enorm de mult... Si ui-te-asa, te pomenesti pe ultima suta de metri intrebandu-te, unde-i viata aia fericita pe care ai cautat-o cu disperare, ca nu prea ai simtit cand ai trecut pe langa acele momente. Poate mai tarziu ti-ai dat seama ca... mda, parca a fost...binisor, dar atunci tu tot mai cautai...altceva.
Deci eu nu consider ca acei tineri fug de problemele vietii, ci ca vor sa stea departe de orice tentatie meschina, si aducatoare de caderi in pacat. Fara sa fii un adevarat credincios, nu poti sa iei o asemenea decizie. Dar eu zic ca e mult mai riscant sa te casatoresti decat sa te calugaresti. Acolo ai o singura obtiune : sa iubesti pe Dumnezeu , si nu te poti indoi de faptul ca Dumnezeu iti va aprecia devotamentul tau! In viata e cam pe dos, din pacate.
Omul se adapteaza pana la urma oricarui stil de viata. Nu stiu daca acei sihastri cred despre noi ca suntem fericiti! As zice dimpotriva ! Suntem atat de incruntati si indurerati in poverile noastre zilnice... Dar in ce-i priveste pe ei, eu i-am vazut de fiecare data cu o lumina deosebit de linistia pe chipurile lor.
Nu , nu pleaca din egoism , ca si cum s-ar considera mai buni ! Ei pleaca fiindca asa simt ca este mai bine, atat pt. ei cat si pt cei din jurul lor, la care cu siguranta nu se gandesc cu ura, sau dispret!
Si inca ar mai fi multe de spus, dar , poate la un eventual post viitor !

[bubu]

QUOTE (OMU'BUN @ Aug 19 2003, 01:56 AM)

Si inca ar mai fi multe de spus, dar , poate la un eventual post viitor !

La cit mai multe OmBun

[Promo Contextual]

[Mi_]

Pai daca se duce hai-hui undeva si asa se simte el bine si nu afecteaza pe nimeni, ce-s eu sa-mi pun probleme existentiale pentru el?

[Iarina]

Personal, nu cred ca izolarea este o solutie si deasemenea nu cred ca pe Dumnezeu sau calea credintei o gasesti numai stand in rugaciuni, la manastire. Insa fiecare isi traieste viata pe care o vrea si in aceasta privinta, nu sunt persoana potrivita sa spun daca sunt oameni normali sau nu. De ce nu ar fi la urma urmei? Eu nu m-as duce niciodata acolo, dar nu ii consider nebuni pe cei care o fac.

[OMU'BUN]

Iarina Trimis pe Aug 19 2003, 04:38 PM

QUOTE

Eu nu m-as duce niciodata acolo

Cred ca vizita la o manastire este una dintre cele mai importante lucruri, pe care ar trebui sa le faca un om in cursul vietii lui. Inainte de a crede doar ceea ce-si inchipuie el ca e normal, poate ca ar fi indicat sa vada macar o data diferenta, si abia dupa aceea sa traga o concluzie cat de cat obiectiva, daca nu cumva aceasta vizita a reusit sa-i intareasca si mai mult vechile lui convingeri, ca Dumnezeu ne accepta dupa regulile cu care noi ne raportam la el, nicidecum acele stiute din veac, si acceptate, nu doar de crestinism ci de TOATE religiile lumii. Nu fac polemica, ci e doar un exemplu care-mi vine la indemana pentru a ma face inteles ( ??? oare chiar ma voi face ??? ) Pentru sihastrul din varful muntelui, sau de oriunde, Lumina este consfintita prin candela sau lumanarea care arde, si care inseamna viata, caldura si minte treaza. (Fara Lumina, nimic din astea n-ar exista ).
Pentru noi, bietii oameni slabi, lumanarile s-au "adaptat" preferintelor noastre lumesti, si ne simtim "in ceruri" cand facem dragoste printre lumanari ! Si intr-un caz si in celalalt se face apel la traire si simbol. Dar daca pentru noi e "divin" sa traim un astfel de ritual, de ce credem ca cei care au o cu totul alta forma de ritual, sunt... depasiti ? Numai cine nu s-a trezit niciodata in zori, langa susurul unui izvor si in simfonia perfecta a naturii, cu pasari si ganganii, va crede toata viata ca "apusul" e mai frumos decat zorii diminetii. E un handicap inconstient, fiindca n-a avut ocazia sa "inteleaga" diferenta intre a asculta cintezoii care-ti deschid poteci divine, sau greierii care te trimit la ...culcare !
Asta este ideea de fapt : te trezesti, te bucuri si veghezi asupra ta si a celor din jur, sau contemplezi asfintitul ca "un dat" pentru care tu personal nu ai nici un merit , dar te bucuri din plin de el ! Pentru unii, Soarele cred c-ar trebui sa-si schimbe cursul, macar pentru o zi!...

[Iarina]

Nu ma refeream la vizita, ci la a ma duce sa raman acolo toata viata... dar oricum ar fi, eu nu consider ca vizita la manastiri e unul dintre cele mai importante lucruri. Si nici macar important. Legatura cu Dumnezeu, din punctul meu de vedere, nu are nici o legatura cu manastirile.

[OMU'BUN]

Iarina

QUOTE

Legatura cu Dumnezeu, din punctul meu de vedere, nu are nici o legatura cu manastirile.

Bineinteles ca nu are! Din punctul tau de vedere...
Cei ce cred asta, sunt niste ignoranti! ...Tot din punctul tau de vedere!...
OMU'BUN

QUOTE

( ??? oare chiar ma voi face inteles ??? )

Din punctul meu de vedere este clar ca n-am reusit sa ma fac inteles... De ce? Se pare ca pentru unii Soarele straluceste mai mult noaptea !...

[Iarina]

Te rog Om Bun, nu mai face supozitii fara fundament mai ales atunci cand am spus ca NU ii consider anormali pe cei care se duc sa isi petreaca viata la manastire. Daca eu nu consider important un lucru, atunci nu inseamna ca cei care cred ca este foarte important sunt ignoranti. Nici nu cred nici nu am zis asa ceva. Daca vrei sa te legi de ceva, leaga-te de ce am scris nu de ce crezi tu ca ar putea fi in mintea mea.

[OMU'BUN]

Iarina, nu vreau sa te supar! Supararea este chiar ultimul lucru pe care mi l-as dori (cu tine sau cu oricine altcineva!)
Eu nu am facut decat sa te citez: daca relatia cu Dumnezeu n-are nici o legatura cu manastirile, ma intreb ce-or fi cautand oamenii aia acolo ? Unde poate fi oare , dupa parerea ta, cel mai indicat si mai apropiat loc, unde Dumnezeu ar putea fi "simtit" , daca nu acolo, sau oricum, in locuri "curate", si folosind cam aceleasi ritualuri recunoscute de toti inteleptii lumii? Poate ca eu am inteles ceva gresit, la tine, iar in acest caz, imi pare rau si imi cer scuze! Poate ca reusesti tu sa traiesti revelatii pentru care altii au nevoie de multa practica duhovniceasca !...

[sorin666]

QUOTE (Iarina @ Aug 19 2003, 04:38 PM)

Personal, nu cred ca izolarea este o solutie si deasemenea nu cred ca pe Dumnezeu sau calea credintei o gasesti numai stand in rugaciuni, la manastire. Insa fiecare isi traieste viata pe care o vrea si in aceasta privinta, nu sunt persoana potrivita sa spun daca sunt oameni normali sau nu. De ce nu ar fi la urma urmei? Eu nu m-as duce niciodata acolo, dar nu ii consider nebuni pe cei care o fac.

Eu, in sinea mea, ii cam consider "ciudati" (un fel de nebunie blinda... ) daca D-zeu, sau natura, sau ziceti-i voi cum vreti ar fi "prevazut" castitatea, nu ne-ar fi dat "obiectele muncii"
Este, dupa mine, mai curind o metoda de "inregimentare" si "disciplinare" decit altceva, desi, dupa cum spuneau unii pe aici, nu au decit s-o faca, cei ce doresc, oina nu folosesc "renuntarea" lor ca "suprem" argument moral

[unreal]

Observ ca fiecare om isi apara parerea lui pina la extrem. Pot spune de exemplu ca Omu, Bun dincolo de modul extraordinar care scrie da dovada de o inflexibilitate totala in idei. Eu nu am nimic impotriva celor din manastiri ...dar Vreau sa spun ca i-as admira din toata inima daca nu ar accepta tot felul de miluiri si blagosloviri si alte feluri de daruri aduse minastirii(podoabe, patrafire etc), fara a pune donatii, materiale de constructii etc . Adica oamenilor alora li se pare firesc ca eu sa ma duc si din banii mei , rupand de la gura copiilor(in fine cind o sa-i am acu' e doar figura de stil) sa le dau lor pentru ca Cel de sus sa ma ierte de pacate sau alte chestii pe care le-am facut cu gindu sau cu fapta. Da este una cu sihastrii care stau total separati de lume pe cite un pisc de stinca si mediteaza in tacere si liniste departe de tumultul vietii noastre (a majoritatii) cotidiene, avand timp sa observe cum creste iarba, sa priveasca joaca rasaritului de soare cu norii ....si sa manince ce-i aduce ciobanul in fiecare dimineata, sau satenii sau ... Sublim moment nu ?
Eu as propune sa ne trezim la realitate sa ne dam seama ca si acesta este un serviciu adus comunitatii si ca orice serviciu trebuie platit. Ca intr-adevar ajuta pe o parte din noi e extraordinar de clar si nu are rost sa discutam , dar trebuie sa subliniez doar pentru o parte. Sa va povestesc cum au fost ridicate majoritatea minastirilor? Sa intreb ce taxe platesc pentru terenul de sub ele? Sa va intreb cit costa o casatorie, botez sau si mai grav inmormintare? Cred ca stim foarte bine si ne-am izbit de lucrurile astea cel putin odata.
Din aceasta cauza jos palaria pentru ceea ce spui Om Bun , presupun ca o spui din toata inima si chiar crezi ceea ce spui, dar din pacate viata e putin altfel, si nu ajung visurile idealurile dorintele noastre pentru ca totul sa fie de puritatea si inocenta care ne-am dori-o ci trebuie sa luptam pentru asta ....dar intru off-topic.

[Copernic]

QUOTE (Horus @ Aug 19 2003, 01:30 AM)

Oare cei ce aleg calea bisericii in acest caz sunt oameni normali, oameni care fac lucrul acesta din proprie initiativa din motive religioase si ca asa simt ca trebuie sa faca? De ce oare unii aleg aceasta cale? Din cauza unor oameni cu putere de convingere (care zic ei ca te indruma pe calea cea dreapta) sau din cauza societatii care uneori te exclude si izolarea de aceasta te poate face sa fugi sa-ti gasesti refugiul in Dumnezeu Un caz concret ar fi unul in care doi tineri impliniti profesional (cadre A.S.E.) au renuntat la viata normala pe care o duceau si au ales calea bisericii prin izolarea de lume intr-o manastire. Este oare aceasta cbordare o cale de a fi mai bun decat ceilalti? Sau oare este o cale de a fugii de problemele care apar in timpul vietii?

Pico de la Mirandola nu a fost o persoana care a fugit de problemele vietii, refugiindu-se, prin ordinul monahal, prin vreo manastire/monastire uitata de lume si timp. Din acest punct de vedere exista sute de alte exemple ce pot fi date. Daca cei doi tineri, despre care aminteai, au gasit fericirea ori implinirea lor prin accederea la ordinul monahal atunci ar trebui sa le fie respectata dorinta, deoarece asa este corect si normal.
Nu putem impune, noi, de buna voie ori prin siluire, ca sa facem placut un punct de vedere sau altul oamenilor in ansamblul lor. Fiecare are un scop in viata, dintre care putini isi ating chiar scopul vizat initial. Prin urmare nu se pune problema daca oamenii fac sau nu o alegere corecta sau normala atunci cand aleg, ci moraliceste vorbind, ne putem intreba doar daca alegerea cu pricina ii face fericiti sau nu.
Apropos o persoana care isi gaseste refugiul in si prin Dumnezeu, cum s-a prezentat mai sus, nu o face din izolare ci din credinta pur si simplu. Nu izolarea te face credincios ci credinta. Iar a fi credincios nu inseamna a fi superior in vreun fel celorlaltor "oi" din turma societatii, ci doar oameni care doresc sa priveasca viata dintr-o maniera astrala, suprasenzoriala si, de ce nu, chiar oculta.


<==
fast 2
2 furious
==>
-----
AVE!
-----

[OMU'BUN]

Din pacate am uitat ca ar trebui sa mai intru si pe aici din cand in cand... Imi cer scuze daca cineva a asteptat "ceva" neaparat din partea mea !
unreal

[Mi_]

[Figaro]

[Mi_]

[DaC]

M-am gandit si eu la un moment dat daca nu cumva a te duce la manastire este o fuga de responsabilitati si de greutatile vietii. Si la prima vedere am fost inclinat se cred asa. Dar oare viata la manastire este usoara si acei calugari nu fac nici un sacrificiu pentru a fi "mai aproape de Dumnezeu". Este adavarat poti sa simti aceasta apropiere si acasa in sufletul tau. Nimeni nu poate sa-ti spuna ce trebuie sa faci ca sa te simti mai aproape de Dumnezeu, asta vine din interiorul fiecaruia.

Nu-i putem considera oare pe cei ce spun ca ei il "slujesc" pe Dumnezeu ducand o viata normala in afara manastirilor ca nu au puterea sa sacrifice totul pentru credinta lor. Nu sunt ei cei care se ascund de credinta lor, cei ce fug... de Dumnezeu.

[Figaro]

[Mi_]

Badea Gheo' n-are nevoie nici de liceu si nici de facultate ca sa se situeze singur în lumea asta la nivel filozofic.

Monoteism sau politeism, e doar o diferenta de nuanta, conteaza ca se crede în divinitate si puterea ei de a decide vietile oamenilor.

Plec de la credinta ca nu am nimic de spus in materie. Sa vad insa unde ajung.
Dar imi pare improbabil sa existe o singura motivatie pentru calugarire.
Intrebarea pe care mi-o pun e insa alta; daca un individ cu aceleasi trairi ca unul de la manastire, in mijlocul tumultului familiar, ar fi recunoscut ca om cu valori aparte. Cred ca stiu ca multi ar spune despre un asemenea individ ca e un faliment. In cadrul manastirii, departe de lumea dezlantuita, justificata de distanta, credinciosia- o sa-mi permiteti sa ii zic astfel- e mai permisa. Insa celui care ramine sa traiasca (i-hi) imi pare ca i se cere sa traiasca (viata tuturor)! Si ce mi se pare ciudat e ca putini (a se citi “mai nimeni”) ingaduie si o a treia posibilitate.
Sigur ca experientele “aparte” pot fi traite si in alt mediu. Insa nu ar avea aceeasi legitimitate. Si acestia sint minati, cred si eu, catre un D-zeu invatat. Intr-un fel invatat, in forme prestabilite. Chiar si singuratatile seamana intre ele. Poate ca este pentru cei mai multi dintre voi un non issue. Nu si pentru mine.
Daca incape ipocrizie in alegerea lor? E pentru mine o certitudine. Daca incape neputinta, lasitate? Desigur. Daca incape neajuns, inadaptare, lasitate, trufie chiar? Nici o indoiala. Daca incape delir? Incape. Si un ceva, altfel, je ne sais quoi? Si de asta.
Din motive pe care nu doresc sa le comentez, cred ca ei nu slujesc zeului lor, ci oamenilor care le dau pomana si idealului de care, in fond, sint (nascuti, dar nu si facuti) straini. Cred ca incape ipocrizie de ambele parti. Realizez ca am o opinie bine formata. Insa atit de neortodoxa, incit prefer sa o tin pentru mine. Am citit prea mult in materie. Concluziile insa, sint ale mele
ne-ar fi frica, de aud (ei) voci, sa contestam ca ar veni de la divinitate. dar daca e la manastire, de ce nu? ipocriti!

[Figaro]

Parerile sunt impartite. Nu cred ca ambele optiuni sunt un esec. Valabile sunt amandoua.

[MonicaV]

Nu cred ca oamenii care se calugaresc sint anormali. Asemenea oameni au existat intotdeauna. Ei au niste conceptii invechite dar care au fost normale pe vremuri. In ziua de azi, calugaria nu mai este un mod de viata normal. Daca nu ar exista asemenea oameni, nu ar mai exista maici si calugari, pentru ca in ziua de azi, nu ii mai obliga nimeni pe oameni sa se duca la manastire pentru ca au avut relatii sexuale inainte de casatorie (cel putin in cazul fetelor), pentru ca familia nu le da zestre sau nu le face un rost mai bun in viata, ca sa invete carte, ca sa aiba un fel de "cariera" in loc sa tina casa (asa faceau calugaritele din Quebec pe vremea cind femeile nu aveau servici dar calugaritele munceau) sau pentru ca familia sau stapinirea vrea sa ii inchida acolo ca la un fel de inchisoare.

[saldora]

De ce juramintul de castitate este legat neaparat de calugarie?
Ce parere ati avea despre un om care traieste in mijlocul oamenilor si ar face un astfel de juramint?

[Catalin]

Cunosti vreun astfel de om? ce l-ar motiva?

[saldora]

Pai eu intreb si astept un raspuns si in loc de asta mi se pune o intrebare (chiar doua)?
Da, cunosc ... dar nu cred ca am dreptul sa comentez pe forum motivatiile sale.

Acest topic a fost editat de saldora: 26 Apr 2004, 10:37 AM

[Catalin]

Intrebarile mele erau esentiale pentru a putea da un rapuns la intrebarea ta Un om trebuie inteles nu doar prin prisma actiunilor sale ci si prin motivele sale. Daca nu ne prezinti decit actiunile, nu ne putem forma decit o parere vaga... parerea mea!

[abis]

Nu vreau sa intru in polemica pe acest subiect, ci am o nelamurire: juramantul de castitate nu este o incalcare a poruncii lui Dumnezeu din Geneza 1:28 "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamintul"? Daca toti oamenii ar depune (si ar si respecta) respectivul juramant, nu s-ar alege praful de specia umana?

[gypsyhart]

...un intelept spunea ca sexul "trebuie" depasit (transcens) nu reprimat. MIe mi se pare ca un astfel de juramant (adica sa nu faci sex decat daca...) e simpla reprimare. POti sa o faci la manastire, poti sa o faci si acasa, nu e mare diferenta. Si e valabil si cu alte necesitati sau dorinte care iti apar in cursul vietii.
Diferenta dintre depasire si reprimare este ca prima dintre ele are drept rezultat o eliberare de energie, o relaxare (ca atunci cand ai rezolvat o problema de matematica de exemplu), pe cand cea de a doua are drept rezultat o tensionare, o incordare care te seaca ( precum atunci cand ai de luat o decizie foarte repede si nu stii ce trebuie sa faci).
DEspre metodele de "depasire" nu ma pronunt caci nu sunt in tema....
Dar criteriile de mai sus pot fi utilizate pentru "diagnostic".

[abis]

Sexul trebuie depasit, sau reprimat... Dar, in fond, ce-i in neregula cu el? Este sexul atat de rau incat trebuie tratat ca un dusman?

[gragulea]

Observ ca se trece de la "castitate" la "manastire". Castitatea nu este caracteristica numai manastirilor crestine. Si nu este aplicata pentru "purificare", doar asa o percepem noi. Castitatea este si "un truc" obtinut prin observarea atenta a tendintelor din om, pentru conservarea si devierea energiilor native catre alt scop, pentru sublimarea lor in anumite practici. Iar juramantul se face pentru sine (e un mod de autoconstrangere). De asemenea nu vad ce au manastirile cu plata tainelor savarsite de preotii de biserica pentru enoriasii lor cum am vazut mai sus. In multe religii (budism de exemplu) pustnicii si cei dedicati cunoasterii religioase traiesc din pomeni. Intr-un fel comunitatea ii recunoaste si ii sustine pentru interesul propriei mantuiri, nu-s simpli "pomanagii" este o actiune care este analoga cu "a imparti" pentru cei dusi, asa cum se face la romani de multe generatii. Manastirile in general se autofinanteaza, putine au nevoie de banii unei oficieri de taina religioasa (nici nu se ocupa cu asa ceva dar asa s-a pus problema ceva mai devreme). Izolarea celor de acolo este benefica nu numai pentru calea aleasa de ei dar si pentru cei din jur, pentru linistea lor si nu numai. Intr-adevar cred ca abstinenta fara cunoastere prealabila, fara "transcedere" asa cum ai spus si tu GypsYhart este inutila.

[gypsyhart]

Pentru abis...
E impropriu spus trebuie...De asta am folosit ghilimelele.
De fapt cu cat esti mai departe de acest trebuie cu atat esti mai aproape de realitate (valabil in orice context).
Ideea ar fi ca dupa ce ai incercat exprimarea lui si reprimarea lui si esti totusi nemultumit, mai o ultima sansa:depasirea.
CA sa ajungi la 3 trebuie sa fi trecut prin 1 si 2.....

[abis]

Gypsyhart,
Dar de ce ar fi necesara "depasirea"? Este rau sa iubesti si sa fii iubit?
Este rau sa impartasesti, ca o incununare a dragostei, intelegerii, armoniei cu cel de langa tine, si dragostea trupeasca? Mie mi se pare ca, dimpotriva, dragostea este fireasca, umana si inaltatoare. Iar "rasplata" faptului ca faci dragoste cu fiinta iubita sunt copiii. Nu exista nimic comparabil cu ceea ce simti atunci cand iti cresti copiii, cand le ghidezi primul pas, cand ii auzi rostind primul cuvant... Sa ai copii impreuna cu cea pe care o iubesti este de nedescris. Iar copii fara dragoste fizica, nu prea se poate...

[saldora]

[gypsyhart]

@abis
Am mai spus ca e impropriu spus "trebuie". Deci e impropriu spus ca este o necesitate "depasirea lui"
MAi corect ar fi sa spunem ca exista oameni care l'au depasit, in sensul ca sunt pe deplin multumiti cu ei insisi fara sa simta nevoia unei relatii intime cu o femeie/un barbat. Si ca in mod virtual fiecare dintre noi are aceasta posibilitate. DAca sau cand o actualizeaza fiecare e alta poveste in care nu ma aventurez acum.
Asta este tot ce pot sa spun la momentul prezent.

[MonicaV]

Un om poate sa faca un juramint de castitate fara sa se calugareasca din diverse motive, ca de exemplu daca este foarte evlavios dar prefera sa nu se duca la manastire, daca nu a avut niciodata relatii sexuale sau daca nu i-au placut, daca hotaraste ca dupa pierderea unui anumit partener nu va mai avea niciodata pe altcineva, si asa mai departe. O asemenea alegere nu este recunoscuta in mod serios de societate, si poate ca persoana respectiva e discreta, dar se poate face si asa ceva. Prin juramint, eu inteleg o hotarire ferma, chiar si fara un juramint solemn sau o ceremonie speciala.

Si eu am facut un juramint de castitate de cind m-a parasit grecul cu care traiam inainte. E adevarat ca daca s-ar intoarce, l-as lua inapoi, dar daca nu, nici prin minte nu-mi trece sa ma incurc cu altcineva.

[Kyklos]

Oamenii care aleg universul credintei vor sa se rupa de realitate . Cat timp am fost credincios am vazut ca lumea fugea de realitate , se retragea in singuratate ducand o viata de pusnic . Crezand ca prin aceasta evadare a vietii cotidiene se aproprie mai mult de divinitate . Dar , aceasta evadare din lumea buna , aduce dezavantaje . Universul tau de cunoastere e foarte limitat , nu mai acces la informatii esti legat foarte mult de viata monahala .