Ok. O i-au atunci incet, pe idei. Sistematic.

Vad ca am inceput sa vb de libertate. Ok. Sa ma explic: am spus ca daca as crede in D-zeu nu m-as considera liber deoarece credinta in D-zeu consider ca mi-ar influenta gandirea. Cam ca o prejudecata. Vei zice ca e o alegere pe care o fac constient deci practit eu decid ce voi face insa nu e chiar asa, credinta imi va influenta gandirea. Ca e bine, ca nu e bine, nu stiu, din moment ce nu cred. Eu am o tendinta spre independenta si libertate cat mai mare si nu as suporta sa ma stiu subordonat cuiva. E cam dur spus subordonat, sa zicem influentat. In momentul de fata eu asa as percepe relatia cu D-zeu. El ar exercita o influenta asupra actiunilor mele pe care in momentul de fata nu o pot accepta. Vreau sa ma stiu liber de orice influenta din partea oricui, vreau ca eu sa fiu cel care alege nefavorizand nimic (ori daca cred in ceva, normal ca voi favoriza acel ceva). Acesta este punctul meu de vedere. Al tau vad ca e oarecum opus. Nu e vorba daca te cred sau nu ci faptul ca nu ma incalzeste cu nimic (ca sa zic asa) faptul ca pentru tine credinta reprezinta libertatea deplina. Eu asa percep lucrurile si deocamdata nu vad nici un motiv care sa ma determine sa-mi schimb punctul de vedere. Cum ai zis si tu, avem gandiri diferite; si intre noi fie vorba nu prea cred ca vom ajunge la vre-un rezultat/compromis/concluzie. Acum sa nu intelegi ca faci un lucru inutil.

Acum despre banalitate...
Ei bine, aici e putin mai complicat. Pana acum am cautat intotdeauna sa fiu original in orice actiune intreprind. De multe ori aceasta originalitate nu a venit sub o forma placuta pentru majoritatea. Aici ma refer la scris. Imi place sa scriu si am cautat ca in tot ceea ce am scris sa fiu original atat prin idee cat si prin stil. Unii zic ca mi-a reusit altii ca nu, dar nu asta este important. Important este ca acea originalitate in stil si idei nu e una optimista sau pozitiva. E chiar opusa. Cred ca acest lucru, aceasta cautare a mea si-a pus amprenta asupra conceptiilor mele despre lume, viata, existenta, libertate,etc. Astfel ca pentru mine credinta in D-zeu este ceva...normal, banal. Ori eu tocmai asta caut sa evit, normalitatea, banalitatea perceputa in acest mod. Cred ca din acest motiv mi-am creat multe teorii despre lume, viata si oameni diferite de majoritatea care existau deja; din nevoie de a fi original intr-o lume in care oamenii au uitat sa viseze (cum bine puncta Tudy in articolul sau), o lume intoxicata de...kitch-uri.
Acum cred ca intelegi mult mai multe din spusele mele.

Despre fericire: termenul e foarte relativ si subiectiv; cred ca difera de la om la om. ceea ce pentru mine poate fi o simpla stare de placere pentru altul poate insemna fericire. Asa ca, aici mai bine o lasam intr-atata.

D-zeul meu, pe numele lui Noroc, nu stiu cand se manifesta. Eu ii 'vad' influenta in prezent si nici nu o simt. Insa cand ma intorc spre trecut il vad. Cu alte cuvinte, prin el imi explic coincidentele, trecutul sau mai dur spus destinul; el e instrumentul destinului. Insa acest destin asa cum il percep eu se opreste in trecut. Eu nu-i simt influenta in prezent si nici in viitor. Toate alegerile imi apartin, libertatea isi pastreaza toate calitatile, nu e cu nimic alterata de aceasta conceptie.

Ce ziceam despre faptul ca lumea este un ciclu nesfarsit nu se referea la 'eternitate' asa cum e perceputa de crestini. Pentru crestini exista D-zeu. El e inceputul, cauza prima, necesara. Eu vorbesc despre un ciclu neintrerupt fara inceput si sfarsit, un cerc, o sfera.

QUOTE

QUOTE Motivul pentru care o ajuti pe Afrodita sau pe mine e cat se poate de simplu, chiar tu l-ai exprimat o data. Ai zis ca daca faci o fapta buna, daca ajuti pe cineva, o stare placuta, de usurare, te cuprinde. De asemenea, facand fapte bune, ai un suflet mai bogat, mai pur, Cred ca faci o confuzie: ceea ce pt. tine constituie cauza, pt. mine constituie efectul; asta e tot o diferenta intre zeii nostri, probabil... QUOTE Nu exista lucru dezinteresat, actiune care sa nu aiba o cauza chiar daca la prima vedere asa pare. De acord 100%; numai ca nu ti-ai pus problema: daca pur si simplu nu pot sa fac altfel?! Nu vreau sa comentez aceste cuvinte, sa nu-mi ceri sa o fac... QUOTE Ei bine, cand iubesc pe cineva, o fata de exemplu, urmaresc de fapt propria-mi placere, obtinerea fericirii proprii. In cazul asta, iti doresc sa reusesti sa afli vreodata ce inseamna sa iubesti, cu adevarat... ceea ce simti tu e iubire de sine, nu de acea fata... sorry, stiu ca nu iti place sa citesti asa ceva dar asta e adevarul...

In ordine: Cauza si efectul sunt aceleasi si pentru mine si pentru tine insa trebuie privite cum zic eu. Dupa cum am mai zis, cauza este inconstienta, se petrece in subconstient, din acest motiv este confundata cu efectul. Iarasi, am mai zis, creierul uman functioneaza pe principiul cauzalitatii. Deci nu este posibila o actiune fara efect.

Exact, asta incerc sa explic si eu: nu poti sa faci altfel pentru ca asta este natura omului.

Nu e prima data cand imi zice cineva lucrul asta, am auzit mult mai rele. Am iubit dar recunosc, nu dezinteresat. Ziceam mai sus ca acest lucru nu e posibil datorita naturii noastre, a modului in care functioneaza creierul noastru. Cu toate acestea, tind spre o iubire cat mai dezinteresata

Urmatorul post acum:
- am considerat ca orice sta scris alaturi de nickul meu se subintelege ca e o parere subiectiva, proprie. Cand citez, sau nu e vb despre parerea mea spun acest lucru.
- inteles chestia cu oamenii

QUOTE

QUOTE   A, era sa uit, nu am zis nicaieri ca sunt bun....dar de fiecare daca cand un cunoscut are nevoie de ceva il ajut, asta fara sa cer ceva in schimb. Nu ceri dar astepti... pacat! Neasteptand nimic in schimb, de multe ori am primit mai mult decat as fi sperat...

Nu am asteptat si de multe ori nici nu am primit. Si cand mi s-a oferit de multe ori am refuzat. Eu merg pe principiul urmator: ajut omul care merita; de acest lucru nu-mi pot da seama numai daca il cunosc; multi dintre cei care merita mi-au devenit prieteni pe care ii ajut oricand, cu oricat pot, fara sa astept nimic din partea lor; stiu ca daca voi avea nevoie de ajutor si ei ma vor ajuta; iar asta nu inseamna ca astept.

Cam atat deocamdata.

QUOTE (black ice @ Apr 25 2003, 11:32 PM)

Eu merg pe principiul urmator: ajut omul care merita; de acest lucru nu-mi pot da seama numai daca il cunosc; multi dintre cei care merita mi-au devenit prieteni pe care ii ajut oricand, cu oricat pot, fara sa astept nimic din partea lor; stiu ca daca voi avea nevoie de ajutor si ei ma vor ajuta; iar asta nu inseamna ca astept. Cam atat deocamdata.

bi, iti este frica sa faci bine unui om care nu il cunosti?Poate acel om are nevoie de ajutorul tau fara ca tu sa sti...refuzi sa il ajuti pt. simplu fapt ca nu il cunosti?...sau poate spui ca te pacaleste si te simti fraierit...?

M-am exprimat prea general. Uite un exemplu: eu la cersetori (mai ales cei de culoare) nu dau bani. In sensul asta m-am gandit ca nu-i ajut pe cei pe care nu-i cunosc. Normal ca daca vine cineva la mine cu o problema daca il pot ajuta o fac, insa aici vorbesc de oameni care se vede cat de cat ca sunt seriosi. Sunt multe lucruri de care depinde acest ajutor: de oameni, de problema, de imprejurari, etc. Intelegi ideea.

Ceva exista! Si i s-a spus Dumnezeu! Eu nu ma consider ceva creat de Dumnezeu, in afara Lui, ma consider o particica infinitezimala a Lui!
SAMD

Personal cred si eu intr-un Deus Otiosus care isi priveste creatia.Insa imi vine destul de greu sa cred ca exista Rai si Iad.Oricum nu am o parere consolidata in aceasta privinta si de aceea oscilez intre teoria darwinista si credinta intr-un spirit creator suprem.

black ice:

1. Ma bucur sa aflu ca am si "cititori" ai articolelor pe care le postez aici pe forum. Vreau doar sa te informez ca sunt de fapt copy/paste de pe site-ul meu, nefiind scrise acum (in schimb sunt scrise de mine)...

2. Vorbeai la un moment dat de cauza si efect. Si de ceea ce crezi tu despre legea cauza efect. M-am gandit ca ar fi posibil sa gasesti raspunsul la ceea ce te intereseaza legat de aceasta tema intr-un articol, pe care-l poti lectura aici...

3. O sa incerc sa revin in viitorul apropiat asupra a ceea ce tu numesti "libertate" cand te referi la "omul liber".

BI, scuze pt. intarziere; din pacate, se va mai repeta o bucatica de vreme (cam 2 saptamani), dupa care sper sa intru in normal. Azi am avut putin noroc, asa ca incerc sa-ti raspund:

O prima observatie: Dumnezeule, da' stii sa scrii "pe scurt"!

QUOTE

daca as crede in D-zeu nu m-as considera liber deoarece credinta in D-zeu consider ca mi-ar influenta gandirea. Cam ca o prejudecata.

E tare greu de explicat in cuvinte ceea ce simti, in legatura cu Dumnezeu; aceasta senzatie de libertate face parte din aceeasi categorie... Nu pot sa-ti spun decat sub forma asta: tocmai asta e paradoxul ca, in loc sa te incatuseze, aceasta inchinare te face sa te simti neinchipuit de liber. Abia atunci realizezi cat de limitat, de inchis intre anumite granite ale gandirii ai fost pana in acel moment. Ti se deschide mintea, pur si simplu; ai o perspectiva mult "mai de sus", mai generala, mai de ansamblu si de viitor; nu mai intelegi lucrurile doar pana in viitorul apropiat ci le "vezi" implicatiile pe durate foarte mari (te apropii de "punctul de vedere al lui Dumnezeu"); ca sa fac o comparatie: e diferenta intre a privi in zare de pe campie si a o face de pe un varf de munte... Poate asta te va ajuta sa intelegi la ce ma refer... Abia atunci intelegi cu adevarat sensul cuvantului "libertate", abia atunci ii poti aprecia valoarea. Stiu ca este aproape imposibil de acceptat dar... tocmai in asta consta minunea apropierii de Dumnezeu! Din punct de vedere omenesc, supunerea fata de cineva implica pierderea libertatii; din punct de vedere divin, prin renuntarea la libertatea noastra nu facem altceva decat sa ne castigam dreptul la libertatea deplina... Stiu ca gandesti altfel decat mine (nu esti nici primul, nici ultimul) dar incearca sa inteegi sensul cuvintelor mele; si, chiar daca nu le dai crezare 100%, macar nu le respinge complet, macar accepta gandul ca "este posibil". Iar ideea ce s-ar manifesta ca un fel de prejudecata... e gresita, crede-ma! Abia atunci ai reusi sa te eliberezi de orice prejudecata... E adevarat ca ti-ar fi influentata gandirea dar numai in sensuri pozitive, nicidecum in rau... Nu este un lucru de care sa ne fie teama si nu avem nici un motiv real sa-l respingem... este ceva ce ne-a fost daruit pt. a ne ajuta nu pt. a ne sabota... Precizare: asta nu inseamna ca toti cei care incearca sa obtina asta, si reusesc... Numai un suflet complet deschis si sincer poate atinge asemenea "varfuri".

QUOTE

vreau ca eu sa fiu cel care alege nefavorizand nimic (ori daca cred in ceva, normal ca voi favoriza acel ceva).

Asa gandesti acum (si asta o consider o prejudecata, fara suparare!): ca in momentul in care o persoana sau un lucru iti sunt apropiate, ai tendinta sa fii subiectiv. Din proprie experienta iti spun: toti oamenii vor fi absolut egali in fata ta, ii vei "judeca" dupa aceleasi norme, ii vei rasplati dupa aceleasi norme, vei deveni cu adevarat obiectiv, vei deveni un om drept...

QUOTE

nu prea cred ca vom ajunge la vre-un rezultat/compromis/concluzie. Acum sa nu intelegi ca faci un lucru inutil.

Nu fac un lucru inutil, stiu asta; poate ca vreodata, din adancul memoriei tale, vor iesi la suprafata cuvintele mele si - atunci - vei intelege la ce ma refer; la fel de bine, se poate sa nu se intample asta: nu ai fi nici primul, nici ultimul; eu nu pot face decat sa-ti intind mana de ajutor; variantele tale sunt: o accepti, o lovesti sau o ignori. Ai toata libertatea de a alege! Dar ti-am spus ce e cu adevarat important, deocamdata: sa nu respingi total, sa admiti ca "e posibil", chiar daca tie nu ti se intampla... Nici eu nu pot accepta multe lucruri dar nici nu le resping; le acord sansa ca, daca sunt reale, sa-mi poata fi dovedite candva... Am vazut acum vreo 2 zile un film pt. copii in care era un mesaj sublim: CREDENDO VIDES (Crezand, vei vedea); daca nu crezi in posibilitatea existentei unui lucru, e ca si cum ai inchide ochii... e normal sa nu vezi nimic...

QUOTE

Pana acum am cautat intotdeauna sa fiu original in orice actiune intreprind.

Din multe puncte de vedere, sunt convinsa ca ne potrivim sub acest aspect; nici mie nu-mi place sa fiu un om banal, plafonat, urandu-se in uniformitatea lui si in plictisul de sine... Nici eu nu sunt asa; dar am incercat "sa fiu altfel" numai in sensul bun (se pare ca tu ai pornit in directie opusa, crezand ca numai astfel poti sa-ti implinesti dorinta). Acum, inteleg de ce esti BI si nu altceva.

QUOTE

Astfel ca pentru mine credinta in D-zeu este ceva...normal, banal.

Normal, da; banal... sub nici o forma! Pt. fiecare, are ceva aparte (asa cum fiecare dintre noi are ceva deosebit fata de ceilalti); pt. fiecare, este o experienta personala traita dupa cum ne este firea, functie de nivelul intelectual, simtiri, dorinte etc. Nu are cum sa fie ceva banal... in primul rand prin faptul ca este ceva extraordinar... In afara de asta, sa fim sinceri: nu oricine se declara credincios are trairi deosebite, astea trebuie dobandite, se munceste (sub o forma sau alta) pt. ele, trebuie "curatate hornurile", trebuie puse in stare de functionare canalele de comunicare... (iarasi e tare greu sa exprim asta in cuvinte!). Inca o data: multi vor fi cei chemati, putini cei alesi...

QUOTE

Cred ca din acest motiv mi-am creat multe teorii despre lume, viata si oameni diferite de majoritatea care existau deja; din nevoie de a fi original intr-o lume in care oamenii au uitat sa viseze (cum bine puncta Tudy in articolul sau), o lume intoxicata de...kitch-uri. Acum cred ca intelegi mult mai multe din spusele mele.

Te inteleg perfect, avand in vedere ca astea au fost si motivele mele...

QUOTE

Cu alte cuvinte, prin el (Noroc) imi explic coincidentele, trecutul sau mai dur spus destinul; el e instrumentul destinului.

Cel care crede in Dumnezeu ii atribuie Lui aceste merite...

QUOTE

Toate alegerile imi apartin, libertatea isi pastreaza toate calitatile, nu e cu nimic alterata de aceasta conceptie.

Acelasi lucru mi se intampla si mie, prin liberul arbitru care mi-a fost daruit si pe care Dumnezeu il respecta cu sfintenie; nu ni l-a dat ca sa ni-l incalce ci tocmai ca sa avem libertate deplina de decizie... Astfel, ne asumam responsabilittaea faptelor noastre, nu putem spune "M-a pus Dumnezeu, nu este vina mea!".

QUOTE

Nu exista lucru dezinteresat, actiune care sa nu aiba o cauza chiar daca la prima vedere asa pare.

De acord ca nu exista lucru fara cauza dar asta nu inseamna ca orice cauza reprezinta un interes al persoanei respective... Dupa cum spuneam: nu pot face altfel, asa am fost "programata": IF cineva are nevoie de ajutor iar eu i-l pot acorda, trebuie sa o fac: singura conditie este ca acest ajutor sa nu se intoarca impotriva mea pt. ca, prin asta, i-as priva pe altii de ajutor... cam asta ar fi sensul...

QUOTE

Exact, asta incerc sa explic si eu: nu poti sa faci altfel pentru ca asta este natura omului.

Poate; dar cati respecta "legea" asta?! Sau: cati o respecta fara a-si urmari propriul interes?! Atunci, nu mai este considerat ajutor (donatie) ci investitie... cred ca e cu totul altceva, nu?!

QUOTE

am considerat ca orice sta scris alaturi de nickul meu se subintelege ca e o parere subiectiva, proprie. Cand citez, sau nu e vb despre parerea mea spun acest lucru.

Crede-ma, e mult mai sigur sa precizezi asta! Asculta-mi sfatul, te rog!

QUOTE

BI, scuze pt. intarziere

Nici o problema, sunt rabdator din fire.

QUOTE

O prima observatie: Dumnezeule, da' stii sa scrii "pe scurt"!

Initial chiar pe scurt am scris. Apoi am vazut ca prea 'pe scurt' e si am detaliat putin. Iar in cele din urma acel putin s-a transformat in ce ai citit.

O prima observatie si din partea mea: incet, incet, incep sa intrezaresc o concluzie/compromis

In ceea ce priveste ideea libertatii, cred ca inteleg ce vrei sa zici. Sunt pareri subiective care nu pot fi intelese asa cum ai vrea tu de cineva care nu a experimentat aceleasi trairi. Eu unul nu am avut astfel de trairi astfel ca nu pot spune decat ca intuiesc ce vrei sa spui.
Oarecum si tu si eu ne-am format teorii diferite opuse chiar, pornind de la aceleasi motive si nevoi. Interesant. Chiar ma intreb care a fost motivul care a dus la aceasta opozitie?
Eu nu resping tot ceea ce zici ci nu sunt de acord cu ceea ce zici. Daca as fi respins, m-as fi declarat ateu si as fi fost mult mai drastic in unele privinte dar nu sunt, chiar am zis ca nu sunt.
Ideea e ca eu sunt destul de tolerant. Daca cel de langa mine vrea sa creada ca D-zeu exista, foarte bine poate sa creada caci pentru el sigur exista. Pentru mine, care nu cred in El se prea poate sa nu existe. Nu te-ai intrebat niciodata daca toata lumea asta in care traim noi nu este cumva creatia propriei noastre minti? Daca tot ceea ce se intampla in lume are la baza vointa, speranta, visele, iubirea, unor oameni?

QUOTE

Nu fac un lucru inutil, stiu asta; poate ca vreodata, din adancul memoriei tale, vor iesi la suprafata cuvintele mele si - atunci - vei intelege la ce ma refer; la fel de bine, se poate sa nu se intample asta: nu ai fi nici primul, nici ultimul; eu nu pot face decat sa-ti intind mana de ajutor; variantele tale sunt: o accepti, o lovesti sau o ignori. Ai toata libertatea de a alege! Dar ti-am spus ce e cu adevarat important, deocamdata: sa nu respingi total, sa admiti ca "e posibil", chiar daca tie nu ti se intampla... Nici eu nu pot accepta multe lucruri dar nici nu le resping; le acord sansa ca, daca sunt reale, sa-mi poata fi dovedite candva... Am vazut acum vreo 2 zile un film pt. copii in care era un mesaj sublim: CREDENDO VIDES (Crezand, vei vedea); daca nu crezi in posibilitatea existentei unui lucru, e ca si cum ai inchide ochii... e normal sa nu vezi nimic...

Cine stie, s-ar putea intampla
Accept ajutorul sub forma acestui dialog care s-ar putea sa duca la ceva bun. Nu resping ce zici chiar daca poate am lasat aceasta impresie. Sunt pe deplin constient ca tot ceea ce spui tu poate fi real. Chestia e ca nu sunt de acord cu ce zici, asta pentru ca aproape tot ce spui este contrar ideilor si teoriilor pe care ma bazez eu, intreaga mea filozofie de viata, ca sa zic asa. Cu alte cuvinte, ca sa accept ceea ce-mi spui tu si sa inteleg mai bine toate aceste lucruri trebuie sa ma schimb. Aceasta schimbare insa nu o pot face. Niciodata nu m-am putut schimba pentru ca asa am vrut eu, intotdeauna a existat cineva pentru care m-am schimbat. Insa asta implica multe deja.
In legatura cu credinta: de acord cu tine. La fel cred si eu, de multe ori am spus ca totul se reduce la credinta. Daca ai credinta poti sa ai totul. Acesta ar putea fi punctul asupra caruia am putea sa cadem de acord. Nu conteaza cum il numesti pe D-zeu, ca ii spui Allah sau Noroc tot acelasi e. Credinta insa este cea care conteaza. Iar asta o au toti. Chiar si atei care spun ca nu cred in nimic, de fapt, cred in acel Nimic, sau in ei insisi. Sunt de parerea ca nu conteaza asupra cui se rasfrange credinta atata timp cat este, si este folosita bine. Aici s-ar impune o precizare: eu asociez credinta cu vointa.

QUOTE

QUOTE QUOTE QUOTE   Nu exista lucru dezinteresat, actiune care sa nu aiba o cauza chiar daca la prima vedere asa pare. De acord ca nu exista lucru fara cauza dar asta nu inseamna ca orice cauza reprezinta un interes al persoanei respective... Dupa cum spuneam: nu pot face altfel, asa am fost "programata": IF cineva are nevoie de ajutor iar eu i-l pot acorda, trebuie sa o fac: singura conditie este ca acest ajutor sa nu se intoarca impotriva mea pt. ca, prin asta, i-as priva pe altii de ajutor... cam asta ar fi sensul... Exact, asta incerc sa explic si eu: nu poti sa faci altfel pentru ca asta este natura omului. Poate; dar cati respecta "legea" asta?! Sau: cati o respecta fara a-si urmari propriul interes?! Atunci, nu mai este considerat ajutor (donatie) ci investitie... cred ca e cu totul altceva, nu?!

Aici nu vorbim deloc aceeasi limba. Ori eu cel putin nu inteleg ce nu intelegi
Voi da copy/paste mai jos la o parte dintr-un mail scris de mine. Este destul de explicativ. Stiu ca e dur, ca sunt lucruri insolente si de neacceptat insa cum imi ziceai si tu mie, nu trebuie sa respingi din start ceea ce spune celalalt. Eu unul in acest moment astfel vad lumea, ca niste paraziti sau mai plastic exprimandu-ma, ca pe niste vampiri:

"Toti ne folosim unul de altul, toti simtim mila si compasiune unul fata de altul, toti ne credem mai buni, mai puternici, mai destepti decat ceilalti, toti facem lucrul asta. Nu e nici un secret. Altul e secretul: aceste lucruri nu trebuie spuse. Ce castigi daca spui ceea ce gandesti? Niciodata n-am inteles lucrul asta. O palma poate. Cateodata ma intreb ce s-ar imtampla daca am fi intr-adevar toti puternici, buni, hotarati si destepti. Cred ca ar fi sinucideri in masa in fiecare saptamana. Ideea tocmai asta e. Fiecare om se foloseste de celalalt, dar chiar trebui spusa chestia asta pe fata? E o chestie reciproca, dai dar si primesti, te folosesti dar esti folosit. E ceva josnic in asta? E natura omul, atata tot. Sa fii sociabil ce presune? Sa fii tolerant, sa-i lasi pe ceilalti sa se foloseasca de tine. Acelasi lucru il presupune si termenul de 'altruist'. Totul este sa stii ce si cand sa iei, sa te folosesti si tu de ceilalti. In momentul in care realizezi ca nu ai luat nimic de la celalalt, cand iti dai seama de lucrul asta se cheama ca ai fost folosita. Omul este egoist, vanitor, orgolios si toate celelalte, El nu va da niciodata nimic din proprie initiativa, fara a astepta ceva in schimb, fara a lua ceva in acelasi timp. Asta inseamna sa-ti traiesti viata in prezent. Sa stii cand sa profiti de clipa, de moment, cand sa iei ceea ce ti se ofera."

QUOTE

QUOTE   am considerat ca orice sta scris alaturi de nickul meu se subintelege ca e o parere subiectiva, proprie. Cand citez, sau nu e vb despre parerea mea spun acest lucru. Crede-ma, e mult mai sigur sa precizezi asta! Asculta-mi sfatul, te rog!

Ok, 'nteles. Voi incerca sa 'subiectivizez' mai mult posturile mele.

Tudy, am citit articolul respectiv si intr-adevar mi-a oferit cateva raspunsuri.
Am ajuns la concluzia ca....mai am multe vieti de trait...

Acest topic a fost editat de black ice: 3 May 2003, 11:31 PM

QUOTE (black ice @ May 4 2003, 12:48 AM)

Tudy, am citit articolul respectiv si intr-adevar mi-a oferit cateva raspunsuri. Am ajuns la concluzia ca....mai am multe vieti de trait...

Asta depinde numai de tine...

Am citit mai demult o carte care m-a fascinat, pur si simplu. Cotrobaind printre carti, am regasit-o. O recomand cu multa caldura atat celor care cred in Dumnezeu, cat si celor care incearca sa se convinga de existenta lui; se numeste "Biblia si parapsihologia" si este scrisa de Cristian Negureanu. Cu siguranta nu veti regreta, daca o veti citi... Este o carte de format mic si are numai 215 pagini; dar in acest mic volum este cuprinsa o paralela extraordinara intre religie, parapsihologie, stiinta si ufologie.
Spre exemplificare, voi incerca sa redau cateva pasaje:

"Stiintele materiei vii si nevii probeaza existenta unui camp informational specific fiecarei realitati particulare a lumii, a unui camp care stocheaza genetic, asemenea unei "matrice coordonatoare", esenta intregii sale deveniri. Daca intre aceste campuri se stabileste o rezonanta ierarhica, o relatie de circumscriere tot mai larga, cum i-am putea spune "campului tuturor campurilor", "matricei generatoare a tuturor matricelor", "memoriei cosmice" care conserva si desfasoara esenta insasi a devenirii, organizand si dezorganizand in acest fel totul? Sa nu ne sfiim a-i spune Dumnezeu."

"Jung postuleaza o entitate necunoscuta si incognoscibila ca sursa a vitalitatii psihice, deci o energie psihica, dar care prin structura sa inconstienta poate obstructiona si sabota personalitatea constienta producand manifestari psihopatologice.
Inconstientul colectiv este "lumea infinitului mic care doarme in noi si care ne deschide o poarta spre Cosmos, spre Marele infinit"."

"Iata cum descrie corpul astral Yogi Ramacharaka, un autor care s-a consacrat acestei teme: "Corpul astral apartinand oricarei persoane este o copie exacta a corpului fizic al acesteia. El este alcatuit dintr-o materie foarte fina. In mod obisnuit, detasarea corpului astral de corpul sau fizic este insotita de mari dificultati dar, in timpul viselor, al stressului mental puternic si in cursul unor conditii dezvoltate prin antrenament, corpul astral se poate detasa. El paraseste de asemenea corpul si sub influenta anesteziei generale sau in diferite faze ale hipnozei profunde."

"De asemenea, teoria biostructurala emisa de academicianul Eugen Macovski postuleaza existenta si transcenderea sufletului omenesc, precum si existenta unui univers paralel populat de entitati aflate pe o treapta spirituala de dezvoltare mult superioara noua."

Sper ca am reusit sa va atrag atentia asupra acestei carti care ar putea sa va dea raspuns la multe intrebari ori nelamuriri. Va doresc sa aveti o lectura placuta!

Vorbea cineva de Dumnezeul lui, Noroc. Noroc a fost, conform miturilor si a marturisirilor parintelui Cleopa, cel mai mare diavol, care a corupt extrem de multa lume...

Eu ziceam despre Noroc.
Imi poti da mai multe detalii despre acest subiect? Eventual un link sau o carte

http://www.sfaturi-ortodoxe.fx.ro/pcleopa/33noroc.htm
http://www.sfaturi-ortodoxe.fx.ro/pcleopa/meniupc.htm
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-...f_evpsihie.html => "ªi era în cetatea aceea o capiºte a unui idol necurat, care se numea "Tihis", adicã noroc. Capiºtea aceea era vestitã, pentru cã împãratul Iulian în toate zilele îºi aducea necuratele sale jertfe, cînd mergea în Cezareea."

http://www.sfaturi-ortodoxe.fx.ro/pcleopa/...12patrulegi.htm

Abureala, poate te va ajuta lectura acestor randuri (ca sa vezi ca nu numai crestinii vor fi judecati cu dreptate si sansa unei vieti "de apoi" aproape de Dumnezeu). Valabil si pt. altii care gandesc asemenea lui.

Melinda,
Am citit articolul.Citeva intrebari.
1 La legea a doua se pleaca de la premisa zidirii.Adica trebuie sa acceptam ca lumea e zidita de el.De ce? Chiar daca nimeni inca nu a putut demonstra stiintific cu date certe aparitia universului, aceasta lege ne ofera o solutie prin lipsa unor dovezi in alte domenii. Adica suna cam asa: daca tu nu poti demonstra ceva, inseamna ca e ca mine, chiar daca eu nu aduc argumente. Cel putin pt mine logica asta nu functioneaza.
2 "Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. "Daca a doua e la fel cu cea dintii, pt ce mai e necesara?
3 "Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia." De ce se folosesc legi diferite , daca toti sintem creatia lui? De ce se folosesc unitati de masura diferite?(Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi.)??? Adica legile divine nu sint egale pt toti?

BDL, vad ca inca nu te-ai convins ca dialogul nostru a luat sfarsit; poate nu ai bagat de seama ca nu ti-am raspuns nici la postarile de apreciere, nici la cele provocatoare. Fara suparare, te-am avertizat ca daca nu respecti regulile, nu mai jucam. Ti-am precizat ca nu iti mai raspund in nici un fel la postari. Ti-as ramane recunoscatoare daca nu mi-ai mai adresa postarile, poti sa le indrepti catre oricine altcineva sau sa intrebi fara a preciza destinatarul. Scuze, sunt un om de cuvant si, cand promit un lucru, obisnuiesc sa ma tin de el. Sper sa ma intelegi si poate candva vei mai intelege si ca in viata nu putem face tot ceea ce dorim, trebuie sa respectam niste legi (indiferent daca ele sunt laice ori religioase). Sa te lumineze Dumnezeu!

Asa sa fie.
Ok, intrebare pt toata lumea atunci, on topic. Daca D-zeu exista si a facut omul dupa chipul si asemanarea lui, de ce exista atitea rase pe pamint? De ce unii sint negrii, unii albi, altii galbeni,rosii sau mai stiu eu cum?Asa a fost de la inceput sau aceasta diversitate a aparut mai tirziu? Biblia da vreo lamurire la treaba asta?

Pentru ca asa e si Dumnezeu. Sau chiar mai mult de-atat. E mai "complex" decat intreaga sa Creatie, ca sa zic asa... Si Lumina Sa se rasfrange in toate elementele Creatiei, elemente din care face parte si omul. Fiecare om e ca o fateta a unui mare diamant. Acel diamant e Dumnezeu. Daca-L privesti pe Dumnezeu ca pe o fiinta bipeda, care a creat omul dupa asemanarea sa, atunci probabil ca esti indreptatit sa te intrebi si astfel de lucruri. Dar eu iti garantez ca, odata ce-o sa ajungi sa-L cunosti cu adevarat, o sa te lamuresti tu cum sta treaba...

Tudy,
Atunci sa inteleg ca e vorba mai mult de o entitate spirituala decit una materiala?

Da, e clar ca se face referire la partea "spirituala" a omului atunci cand se spune ca a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu... Asta nu inseamna neaparat ca Dumnezeu are 5 degete la o mana...

Acest topic a fost editat de Tudy: 10 May 2003, 09:48 PM

Ok,
Cam asa banuiam si eu ca se pune problema. Dar imi vine greu a crede ca o entitate spirituala (nemateriala in fond) poate crea ceva atit de complex si ... material cum este Universul.

Daca tu sesizezi mai pregnant partea "materiala" a Universului, asta nu inseamna ca Universul e doar material... Iar acea "entitate", daca nu e "materiala", nu inseamna neaparat ca e "nemateriala". Aceasta distinctie apare doar daca privesti problema prin prisma dualitatii... In esenta, Dumnezeu transcende materialul...

E posibil ca Dumnezeu sa fie "material" dar nu in sensul intelegerii noastre; asta poate insemna ca e alcatuit din CEVA ce nici nu am putea defini, neavand corespondent aici, pe Pamant. Poate ca si de aceea ni se cere sa nu incercam sa ne inchipuim CUM este pt. ca nu avem nici o sansa de a ne apropia de adevar. Este mai bine sa-L pastram sub forma abstracta, astfel avem cele mai putine sanse de a gresi in "evaluarea" Lui.

Tudy,
De acord cu tine ca universul nu e numai material( sa zicem asa) dar partea nemateriala e rezultatul partii materiale.De exemplu gravitatia.Nu e materiala , dar nu poate exista in lipsa unei mase sau alta sursa generatoare.

Gravitatia e materiala!
Campul e forma de existenta a materiei- asta o gasesti in orice dictionar de fizica.

De care Dumnezeu vorbiti voi aici ? cel din religia crestina , musulmana .. cel al diferitelor secte, de budha ? sau despre ideea de dumnezeu un general ( care nu are nici o legatura cu vreo religie)
Mie unul mi se pare un lucru primitiv din partea unei persoane care traieste in secolul 21 sa fie religios, iar daca ai neaparat nevoie de religie .. le studiezi f bine pe fiecare in partea si o alegi pe cea care consideri ca te reprezinta cel mai bine, nu sa ramai cu cea in care ai fost invatat de mic.

In primul rand, bine ai venit la Han!
Vorbim de Dumnezeu in general. Si de ce e primitiv sa fii religios in secolul XXI?

QUOTE (Ulysses.Odyossus @ May 13 2003, 09:26 AM)

QUOTE (melinda @ May 12 2003, 02:48 PM) E posibil ca Dumnezeu sa fie "material" dar nu in sensul intelegerii noastre; asta poate insemna ca e alcatuit din CEVA ce nici nu am putea defini, neavand corespondent aici, pe Pamant. Poate ca si de aceea ni se cere sa nu incercam sa ne inchipuim CUM este pt. ca nu avem nici o sansa de a ne apropia de adevar. Este mai bine sa-L pastram sub forma abstracta, astfel avem cele mai putine sanse de a gresi in "evaluarea" Lui. Astfel de idei pot justifica orice forma de aberatie.

E dreptul tau sa le consideri aberatii sau nu. Eu doar incerc sa nu dau "sentinte" definitive lucrurilor a caror intelegere ma depaseste, cu siguranta. Imi rezerv dreptul de a fi deschisa oricarei viitoare informatii care m-ar putea ajuta sa inteleg aceste lucruri, fara sa formulez idei preconcepute care m-ar putea "orbi". De aceea nu spun cu certitudine ca Dumnezeu este material sau nu. Pot spune doar ca, daca este o forma materiala, aceasta materie nu este nicidecum ceea ce definim aici, pe Pamant, prin acest cuvant (ceea ce, in religie, se intelege prin "tarana", adica elementele organice si anorganice cunoscute). Daca te refereai la faptul ca, in urma acestui mesaj, se pot posta tot felul de idei, care de care mai aberanta... asta ramane la latitudinea bunului simt al fiecaruia dintre noi.

merci pt ospitalitate
E o parere personala ... ma refer la cei care tin cont de toata practicile religioase , impuse de biserica sau de biblie (am luat in calcul aici doar religia crestina ), toate aceste preactici datand de mai bine de 1000 de ani.. deci intr-un fel traiesc in trecut si nu accepta prezentul .. modul cum a evoluat stiinta si viata in societate.. desii folosesc multe din descoperirile stiintifice actuale ei intr-un fel neaga stiinta

Bun venit, marky!

QUOTE

De care Dumnezeu vorbiti voi aici ? cel din religia crestina , musulmana .. cel al diferitelor secte, de budha ?  sau despre ideea de dumnezeu un general ( care nu are nici o legatura cu vreo religie)

Mai intai, cred ca putem defini religia ca fiind stiinta care se ocupa cu studierea lui Dumnezeu (ma rog, e un fel de a zice! ). Pe de alta parte, mai multi dintre noi sunt de parere ca Dumnezeu este unic si ca, de fapt, fiecare religie se refera la acelasi lucru, perceput altfel. Cum s-ar spune, mai multe fete ale aceluiasi diamant. De ce se intampla lucrul asta? Poate tocmai pt. ce afirmi si tu in urmatorul citat:

QUOTE

daca ai neaparat nevoie de religie .. le studiezi f bine pe fiecare in partea si o alegi pe cea care consideri ca te reprezinta cel mai bine, nu sa ramai cu cea in care ai fost invatat de mic.

Poate ca Dumnezeu ne-a lasat posibilitatea de a alege calea care ni se potriveste cel mai bine, pe care avem cele mai multe sanse sa o urmam pana la capat, telul fiind apropierea de El. In acelasi timp, trebuie tinut seama si de Dumnezeii falsi care au scopul de a ne amagi pe drumuri neadevarate (ma refer la sectele sataniste sau, pur si simplu, in eroare).
Nu cred ca e primitiv sa crezi in Dumnezeu. Ca sa poti intelege scopul existentei noastre si scopul lui Dumnezeu la crearea noastra, nu poti sa fii un om primitiv, e nevoie de ceva minte ca sa le poti pricepe "talcul". In afara de asta, unul dintre motivele care m-au determinat sa pornesc in cautarea Lui a fost ceea ce scrie pe bancnotele americane: "In God we trust.". "Dom'le", mi-am spus, "daca natia asta cu cei mai renumiti oameni de stiinta (oameni inteligenti, se presupune ) crede in acest lucru, nu poate fi doar o gogorita! Trebuie sa fie ceva adevarat aici daca isi manifesta atat de "la vedere" aceasta credinta!" Nu stiu daca mai exista un alt popor care sa afirme acest lucru in mod atat de public...

Intradevar americanii au cei mai multi oameni inteligenti .. deci ei stiu cel mai bine ca religia a fost creata si este folosita pentru a-i manipula cat mai usor pe oameni.

Nu prea sunt de acord cu afirmatia :"americanii au cei mai multi oameni de stiinta" din simplul motiv ca sunt un popor corcit, format din colonizarea pamanturilor lor de catre europeni(in marea majoritate).Si intotdeauna au existat europeni care au emigrat acolo si, desi au cetatenie americana si lucreaza pt americani tot europeni sunt , deci tot destepti "de-ai nostri".Numai cati romani au emigrat de-a lungul timpului acolo...Pana si la Microsoft , in "sferele inalte" sunt cativa romani extrem de inteligenti.Iar noi suntem europeni, din cate stiu Deci, americanii nu au "cei mai multi oameni inteligenti" cu care sa se poata mandri...

Da, Afrodita, dar gandeste-te ca au plecat acolo tocmai pt. a deveni cetateni ai acelei tari! Asadar, nu mai sunt europeni (sau apartinand altui continent), sunt americani! Migratia inteligentei are loc, indiferent daca ne place sau nu. Iar faptul ca nimeni nu a protestat referitor la acea afirmatie, cred ca arata suficient ca este acceptata. Si nu cred ca numai pt. "manipularea maselor", cum spunea marky...

QUOTE (melinda @ May 13 2003, 12:34 PM)

E dreptul tau sa le consideri aberatii sau nu. Eu doar incerc sa nu dau "sentinte" definitive lucrurilor a caror intelegere ma depaseste, cu siguranta. Imi rezerv dreptul de a fi deschisa oricarei viitoare informatii care m-ar putea ajuta sa inteleg aceste lucruri, fara sa formulez idei preconcepute care m-ar putea "orbi". De aceea nu spun cu certitudine ca Dumnezeu este material sau nu. Pot spune doar ca, daca este o forma materiala, aceasta materie nu este nicidecum ceea ce definim aici, pe Pamant, prin acest cuvant (ceea ce, in religie, se intelege prin "tarana", adica elementele organice si anorganice cunoscute). Daca te refereai la faptul ca, in urma acestui mesaj, se pot posta tot felul de idei, care de care mai aberanta... asta ramane la latitudinea bunului simt al fiecaruia dintre noi.

off:Incerc sa ma abtin. Se pare ca reusesc.

on: cum poti vorbi despre ceva care este in afara experientei tale senzoriale?
inca: vad tot felul de oameni vorbind despre lucruri in afara universului cunoscut- intrebarea mea este: cat de bine cunoasteti voi universul asta? aveti macar idee despre ultimele "descoperiri" (nu-mi place cuvantul) in domeniul stiintelor naturii?

Nici cu teologia nu stati bine. Tarana, in religie, se refera stric la compusi anorganici, subliniind miracolul vietii (anorganic>organic). Elementele nu sunt organice sau anorganice. Compusii chimici se clasifica astfel.

P.S. Chimia organica poate fi redusa la chimia compusilor carbonului si a altor cateva elemente chimice.

Odiosule,
STIU ca toate cimpurile sint forme de existenta ale materiei. A fost un exemplu pt a ilustra ceva care la prima vedere pare nematerial, nu am vrut sa disec ideea.Ca sa fiu sincer, eu personal nu-mi pot inchipui ca in Univers exista ceva nematerial. Pt mine ceva absolut nematerial ar fi un vid absolut, nemiscare totala si fara timp. Eu asociez timpul cu miscarea. Nu e miscare de nici un fel, nu exista nici timp. Deci ceva care nu se schimba( ca nu are ce) deci timpul nu exista pt ca nu vad ratiunea lui acolo.