Azi am munca organizatorica. Nu ma deranjeaza treaba ca atare ci deciziile pe care trebuie sa le iau

Anyway, am ramas in urma cu 3 proiecte, d efapt cu mai multe, am observat ca daca nu-mi scriu ceva pe "lista de facut" sansele sa ma apuc de el sunt considerabil mici.

Scriu aici proiectele in ordinea in care-mi vin in minte:
- rag quilt
- cursul de H
- traducere carte

Daca-mi iau acuma caine proiectele astea o sa coboare pe lista de prioritati. Mai stau. Cine stie ce-o sa-mi scoata viata-n cale... Oricum, "simt" un caine venind

STOP WANTING!

Nush de ce am simtit ca la mine ai tipat in mesajul de mai sus

nu am tipat si mai ales nu la tine
Mi-am dat seama care e solutia situatiei in care ma gasesc si am scris-o cu litere mari ca s-o vad mai bine

DIY

azi 3 km
1 salata ruccola cu balsamico, ulei de masline+nuca+dovleac si o portie mica de pappardelle cu gorgonzola

ieri am mai mancat 2 morcovi, 2 mandarine si 3 snacksuri.
Clar ca snacksurile tre sa dispara! Tentatia e mare ca primesc aproape zilnic ciocolate si alte dulciuri... nimeni nu se gandeste sa ma binecuvanteze c-un buchet de salata sau de patrunjel verde... asta e...

Meditatia e azi e asa de frumoasa

You are reading from the book The Language of Letting Go
Gratitude

Sometimes in life, things happen too fast. We barely solve one problem when two new problems surface. We're feeling great in the morning, but we're submerged in misery by nightfall.

Every day we face interruptions, delays, changes, and challenges. We face personality conflicts and disappointments. Often when we're feeling overwhelmed, we can't see the lessons in these experiences.

One simple concept can get us through the most stressful of times. It's called gratitude. We learn to say, thank you, for these problems and feelings. Thank you for the way things are. I don't like this experience, but thank you anyway.

Force gratitude until it becomes habitual. Gratitude helps us stop trying to control outcomes. It is the key that unlocks positive energy in our life. It is the alchemy that turns problems into blessings, and the unexpected into gifts.

Today, I will be grateful. I will start the process of turning today's pain into tomorrow's joy.

Jurnalule raportez ca ieri am inceput unul din proiecte si dupa cate se arata azi o sa mai incep unu de pe lista mea de proiecte

In rest pace si liniste, intelegere si armonie. Ma tot conversez eu cu divinitatea mea, "prietenul meu imaginar" cum o numesc prietenele mele

am iesit 2 ceasuri la plimbare in zapada cu Gino. I-am facut prietenei mele poate ultimul masaj la burtica, bebe vine cam peste-o saptamana. Abia astept!
E fain sa lucru de dimineata. La ora asta is deja spalata, mancata si in patuc.

ieri am executat saptamanala oala de ciorba. E adunarea generala. Imi pun in borcan cu capac ramas de la muraturi si-mi aduc si la serviciu. Scot capacul metalic si incalzesc la microunde sau pe aragaz, intr-o craticioara. Am ajuns la concluzia ca m-am ingrasat din ambitia de a nu lasa nimic in farfurie sau in frigider pentru a nu arunca, risipi etc etc etc. Greu greu. Mai am de lucrat la asta... Deocamdata sunt doar 2-3 kilograme departare de greutatea mea ideala care NU este skinny.
Am dormit bine azi noapte. M-am trezit pe la miezul noptii scurt cand am auzit c-a venit masina sa curete zapada care iara sta bine. E tare frumoasa: alba, pufoasa...
Cred ca trebe sa incep sa-i arunc frisbee-ul la Gino si cu mana stanga ca altfel o sa am bicepsii dezvoltati doar la dreapta...

Will I Be Pretty?

Am: soare, zapada, timp liber, sanatate, pace si liniste in suflet
Nu am: griji, dureri, indoieli, spaime, frici


mai am: o jumate de kil de nuca macinata cu care o sa fac o prajitura! Am zis!

Acest topic a fost editat de wulfenia: 20 Jan 2011, 02:42 PM

nu reusesc sa inteleg tot ce spune si nu ma pot uita la video ca-s la munca, dar m-a impresionat placut. problema frumusetii e una din multele care ma bantuie in ultima vreme. mersi

Maria, iata transcrierea:

Katie Makkai "Pretty"
Pretty by Katie Makkai

When I was just a little girl, I asked my mother, “What will I be? Will I be pretty? Will I be pretty? Will I be pretty? What comes next? Oh right, will I be rich?” Which is almost pretty depending on where you shop. And the pretty question infects from conception, passing blood and breath into cells. The word hangs from our mothers' hearts in a shrill fluorescent floodlight of worry.

“Will I be wanted? Worthy? Pretty?” But puberty left me this funhouse mirror dryad: teeth set at science fiction angles, crooked nose, face donkey-long and pox-marked where the hormones went finger-painting. My poor mother.

“How could this happen? You'll have porcelain skin as soon as we can see a dermatologist. You sucked your thumb. That's why your teeth look like that! You were hit in the face with a Frisbee when you were 6. Otherwise your nose would have been just fine!

“Don't worry. We'll get it fixed!” She would say, grasping my face, twisting it this way and that, as if it were a cabbage she might buy.

But this is not about her. Not her fault. She, too, was raised to believe the greatest asset she could bestow upon her awkward little girl was a marketable facade. By 16, I was pickled with ointments, medications, peroxides. Teeth corralled into steel prongs. Laying in a hospital bed, face packed with gauze, cushioning the brand new nose the surgeon had carved.

Belly gorged on 2 pints of my blood I had swallowed under anesthesia, and every convulsive twist of my gut like my body screaming at me from the inside out, “What did you let them do to you!”

All the while this never-ending chorus droning on and on, like the IV needle dripping liquid beauty into my blood. “Will I be pretty? Will I be pretty? Like my mother, unwrapping the gift wrap to reveal the bouquet of daughter her $10,000 bought her? Pretty? Pretty.”

And now, I have not seen my own face for 10 years. I have not seen my own face in 10 years, but this is not about me.

This is about the self-mutilating circus we have painted ourselves clowns in. About women who will prowl 30 stores in 6 malls to find the right cocktail dress, but haven't a clue where to find fulfillment or how wear joy, wandering through life shackled to a shopping bag, beneath those 2 pretty syllables.

About men wallowing on bar stools, drearily practicing attraction and everyone who will drift home tonight, crest-fallen because not enough strangers found you suitably fuckable.

This, this is about my own some-day daughter. When you approach me, already stung-stayed with insecurity, begging, “Mom, will I be pretty? Will I be pretty?” I will wipe that question from your mouth like cheap lipstick and answer, “No! The word pretty is unworthy of everything you will be, and no child of mine will be contained in five letters.

“You will be pretty intelligent, pretty creative, pretty amazing. But you, will never be merely 'pretty'.”

de pe http://dianasmanylifetimes.blogspot.com/20...kai-pretty.html

am fost azi la chioscul de ziare sa-mi iau un bilet de lotto. Pe un monitor mic era afisata afirmatia zilei: Wer gut allein sein kann, ist nie einsam adica cine poate sta fara nimeni si sa-i mearga bine, nu e niciodata singur

ma lupt de-o viata cu sifonul de la chiuveta din bucatarie. Cum parintii mei au fost saraci, si tata foate neindemanatic si delasator, sub chiuveta de la baie curgea mereu mereu apa. Asa s-a mancat podeaua mobilei si cineva a pus acolo o oala in care sa picure apa. Situatia este aceeasi si azi, dupa 20 de ani...

Cand am ajutat-o pe prietena mea gravida la curatenie mi-am dat seama ca eu am emotii sa deschid mobila de sub chiuveta. Stiu ca sansele sa "gasesc" ceea ce am descris mai sus c-a fost in familia de origine sunt infime dar explica asta nervilor mei care au inteles ca "sun chiuveta" = "urat &T stresant".

Asta face ca de cate ori mi se infunda sifonul de la bucatarie sa disper!!! sa ma lupt, sa nu pot sa dorm, sa incerc sa pun sa bag sa scot sa incerc.

Ultima data, saptamana trecuta, am observat ca nu mai curge apa bine din chiuveta. Am dat cu pompa, aceeasi chestie. Asa c-am decis sa fac ceva ce n-am mai facut niciodata: sa let go! M-am dus la culcare si mi-am luat gandul de la chiuveta pentru c-am stiut ca si cu ea si fara ea eu tot o sa ma descurc

A doua zi dau drumul la apa si sa vezi: curgeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, se duceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, traiasca recovery!

is libera azi, m-am ridicat din pat la 11, am fost la plimbare pana la 12.30 aprox., acuma-s iar in pat si o sa trag un pui de somn din ala mare de tot is tare lenesa azi...

Am invatat-o azi pe Meli sa coase la masina. E talentata, s-a descurcat din prima. A fost tare fericta ca si-a tighelit ea si cusut niste fete de masa Eu ma bucur ca pot sa "dau".



--------------------------------------




http://www.self-esteem-experts.com/support...emfreeebook.pdf

Stiam ca nu la mine tipai, da' m-am simtit

Aaaah, asa zile lenese vreau si eu Si o sa le am in week endul asta

http://www.getrichslowly.org/blog/2011/01/...t-organization/

aproape am terminat cuvertura, de dimimeata tot pe ea am muncit e tare frumoasa
am o oboseala placuta in mine, demult voiam sa cos asa o cuvertura si acuma sunt fericita ca a iesit asa de frumoasa

Vrem sa vedem si noi!

mai am cateva ore de lucru la ea dar deci asta e modelul:

si a mea e in stadiul asta

 cuvertura.jpg ( 55.6K ) Numar descarcari: 33


mai am de cusut bordura pe cele doua laterale de latine, sa-i franjurez cusaturile... aia a fi munca!! s-o spal si s-o usuc.

Acest topic a fost editat de wulfenia: 23 Jan 2011, 12:21 AM

E super faina Wulfenia!! A ta! Mi se pare c-a iesit mai misto decat modelul dupa care te-ai luat Si ma bucur pentru tine c-ai reusit sa iti faci pofta asta Super faina, abia astept sa vad finalul

o sa fie faina, da, mersi de apreciere si sa ma sczi te rog ca m-am umflat asa cand te-ai luat de cartile de self-help e ca si cum te-ai lua de biblia unui crestin sau ai da o palma peste cur unei vaci in india...

buna dimineata lume!

Ohhh, e tare frumoasa !

Oare s-ar putea ca pe model, sa imprimi cumva poze personale ca apoi sa tai patratele ca sa le cosi in cuvertura ?

Frumoasa rau, asteptam poza cu finalul si-ti doresc zile tihnite sub acel pled!

mltumesc
azi n-am lucrat nimica la pled, am pus de paine, am iesit cu gino la plimbare, am mers la prietenele mele la masa, m-am intors, 15 km in total, pana si Gino e terminat
M_am intors si am copt painea, a iesit o minune, cum o facea bunica mea, cu miezul foarte aerisit si coaja groasa crocanta... am avut prieteni in vizita asa ca acuma, la nici 2 ceasuri dupa ce-am scos-o din cuptor mai am doar o coaja )
ma duc sa fac baie, apoi o sa dor ca un bebe...

Care reteta folosesti la paine ? Eu cred ca o am pe aia de pe culinar, fara framntat .Ai tu alta ?
Noapte buna.

eu am creat drojdia mea naturala si cu aia coc paine. Is inca in stadiul de experimentare, nu stiu care modalitate s varianta imi place mai mult ca toate is minunate Asta de azi am facut-o asa: 3 cani apa, 6 cani faina, 1 lingura mare de sare si 1 lingura mare plina varf de drojdie naturala, le-am lasat 24 de ore la dospit in recipient inchis ermetic. Azi am bagat aluatul la masina de paine si l-am lasat doar la framantat, nu si crescut sau copt. Am pus aluatul pe o hartie de copt pusa intr-un castron si m-am dus la plimbare. Cand m-am intors am incns cuptorul si o oala la 250 de grade, m-am ajutat de colturile hartiei de copt ca sa pot pune painea in oala, nu i-am mai pus capacul ca oala era aproape plina si am lasat 30 de minute la copt, apoi am scos painea din oala, am belit hartia de copt de pe fundul ei si am mai bagat-o 15 minute la cuptor. O s-o mai fac asa ca e faina de tot. Miezul moale si o structura fina, coaja crocanta bine.

despre drojdia naturala am citit pe niste siteuri italiene ca pe masura ce imbatraneste este din ce in ce mai buna si ca aluatul bun iese c-o drojdie mai batrana de 6 luni, a mea cred ca le are deja

Acest topic a fost editat de wulfenia: 23 Jan 2011, 09:15 PM

Stai linistita iubita, ca nu m-ai suparat M-a durut sa vad ca te-am atins atat de rau, fara sa vreau sau sa imi treaca prin cap ca te va atinge Dar nu m-ai suparat

Si hai sa-ti mai spun un mic secret: majoritatea cartilor de le am in casa sunt de self-help Si cand cumpar carti, tot de self - help cumpar Doar ca mi-a sarit mie mustarul ca prea incercam sa ne negam anumite sentimente si simtaminte, prea ne chinuim sa fim mereu vesele si bine dispuse si sa vedem numai binele si, si, si.... Cred ca din dorinta de-a fi mai bune uneori uitam sa vedem ceea ce avem deja bun in noi. Si cred ca pe aia mi-a casunat mie, da' mi-a cashunat tocmai pentru ca si eu eram in aceeasi oala

***

Mey, ma minunez cate ai putut face si cate ai invatat!! Zau ca pare foarte mult! Mi-ar placea si mie sa pot face o patura ca a ta sau sa coc paine... Sau sa pot spune ca-s fericita mai tot timpul sau ca fac ce vreau eu... Daca as stii ce-i invidia, zau ca te-as invidia, da' asa doar ma oftic ca eu nu-s nici la jumatea drumului la care esti tu

Noah, o seara faina

stai tu linistita ca esti in grafic, nu uita ca am si 10 ani in plus fata de tine )

da daca te mai aud zicand ceva de "chin" sau "chinuit" atunci ma supar si ma-ncrunt si fac riduri! Nu exista chin si nu exista chinuiala. Ne straduim, facem ce putem mai bine dar de chinuit sa se mai chinuie si altii ca noua bugat ne-o fost!

Acest topic a fost editat de wulfenia: 24 Jan 2011, 09:49 AM

Noah, e clar ca trebuie sa-mi schimb vocabularul

am facut ieri 40 de min de zumba-cardio, recomand calduros, e distractiv si antrenant
in rest n-am news, is tot la faza de impachetat.

as vrea sa scriu aici despre faptul ca nu suntem vreodata singuri si ca atunci cand facem ceva cu cineva, ceva-ul ala are sanse sa reuseasca. Cand mi-am facut carnetul de soferi am tinut stransa legatura cu o amica ce avea si ea cam aceleasi griji referitoare la condus. Incet incet ne-am indemnat una pe alta si asa am ajuns sa conducem amandoua. Si bine. Ea chiar s-a bagat direct pe un jeep din ala maroc pe care-l manevreaza de-i sar fulgi

Cea mai recenta experienta referitor la ideea asta de suport reciproc este sportul. M-am ingrasat bine in ultima vreme nu numai din cauza ca m-am lasat de fumat dar si pentru nu am facut aproape deloc miscare si am inceput sa iau niste vitamine care evident ca sunt prea tari pentru mine, am redus de la una pe zi la 1/2 o data la doua zile. Am inceput cu prietena mea sa mergem la plimbare aproape zilnic. Incet incet si pe nesimtite, tot dintr-o poveste in alta, am ajuns la 15 km/zi. Cand vremea e ploioasa sau prea frig ne bagam intr-o sala aici la mine la lucru si facem Zumba sau gimnastica dupa ceva video al unei unguroaice Biro Ica. Efectele sunt imense si nu cred ca e cazul sa le enumar aici. Cel mai intensiv efect este acela ca mi s-a reglat digestia foarte bine. Ieri prietenele mele mi-au daruit o trambulina!!! Foarte buna pentru a pune in circulatie sistemul limfatic. 5 minute de sarit la trambulina e ca si cum ai fugi 15. Prietena mea are trambulina ei de 15 ani deja si imi povesteste cum fiica-sa, atunci cand era copil, sarea si cate 30 de minute si nu se mai oprea. In concluzie, o trambulina este pe viata! Se poate si depozita usor, pune pe lateral dupa un dulap, la mine sta intinsa in mijlocul sufrageriei, asa reusesc s-o fac parte din cotidianul meu As fi reusit desigur si fara prietenele mele sa introduc miscarea, sportul, in rutina mea dar sigur ar fi durat muult mai mult si nici nu ar fi fost asa de distractiv.