Ganduri, scrieri, amintiri ale lui Lucy O'Hara veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Heeey ! Uite că am trăit să-mi scriu şi un jurnal.

În acest moment nici nu ştiu de unde să încep. Cu începutul, desigur. Pentru cei care încă nu ştiu asta, mă numesc Mirela, am 13 ani şi locuiesc în Brăila. N-am mai făcut niciodată această prezentare banală şi nu ştiu de ce o fac în acest loc. Apoi, vreau să le spun celor care au citit până aici ce am scris că nu voi abera prea mult în acest jurnal, îmi voi exprima pur şi simplu gândurile sau voi povesti câteva lucruri care mi se par semnificative. Nu o fac pentru 1.000 de posturi aiurea, pentru că am pierdut un pariu sau aşa ceva. O fac doar pentru că aşa simt. Şi cei care vor citi ceea ce voi scrie vor vedea că aşa este. Poate că voi spune şi câteva lucruri din viaţa mea personală; mi nu vreun neaparat să mă creadă cineva. Oricum, o fac pentru mine. Dacă pe parcurs această hotărâre se va schimba, ei bine, aceasta este o altă poveste.
Şi nu vă oblig să-mi scrieţi păreri legate de asta. Dacă simţiţi că vreţi să mă bucuraţi chiar şi cu 5 cuvinte, e bine, iar dacă v-am lăsat fără cuvinte ... tot e bine.

Pregătiţi-vă fiindcă încep. Umm.. cel mai important lucru pe care l-am făcut astazi a fost că am gândit. Şi, ghici ce ! M-am gândit chiar la o povestioară.. Ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă (e pe undeva prin subformul "Tu scrii, forumiştii comentează" .. doar că nu au comentat decât 2 ) .. Ceva mult mai diferit şi nu am de gând să dezvălui nicio informaţie nimănui până nu va fi gata măcar jumătate. În rest, nimic important.

Şi dacă tu consideri că merit un comentariu banal, pune-l. Şi dacă ai vreo întrebare, din orice domenie şi vrei să-ţi răspund, nu te gândi să n-o pui.

Fiindcă, străinule, sunt gata să-ţi răspund la orice întrebare; nu mă sperie niciun răspuns, te asigur.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 9 Jan 2009, 06:55 PM

Asteptam cu interes povestioara, Mirela!

Mersiiii... Doar că va mai dura ceva, deoarece săptămânile astea am planuri mari, şi nu mă refer numai la stat, gândit sau aşa ceva.

Mă refer la faptul că în perioada asta sunt olimpiadele. La română, matematică şi fizică. Sunt absolut sigură că o să mă duc la toate pe judeţ. Însă acolo este partea a doua, şi nu ştiu dacă o să trec sau măcar dacă o să fac ceva. La română am fost şi anul trecut şi ştiu cum să fac ca să iau mai multe puncte. Dacă o să merg pe ţară, o să fiu cea mai fericită. Dar nu am mari speranţe. Oricum, mă mulţumesc şi să merg la toate pe judeţ şi atât ... Sau nu ..

Cât despre povestioară, va fi ceva cu mai multe capitole. Uite că m-am răzgândit, dezvălui lucruri aparent nesemnificative despre acest proiect. Ei bine, acţiunea începe într-un oraş normal, cu un personaj normal. Apoi la sfârşitul zilei/începutul noii zile se va întâmpla ceva care chiar nu vreau să spun.. În fine, am spus că va fi ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă, dar cu siguranţă nu voi renunţa la descrierile mele şi la sfârşitul fericit.

Şi mai vreau să merg la patinuar. Fratele mi-a promis că mă duce şi nu ne intersectăm prea mult weekend-urile ... dar va veni şi ziua pe care o aştept.

Abia am terminat de scris compunerea pe care trebuia s-o fac de-o săptămână. N-am făcut-o din lipsă de timp şi inspiraţie. Dar am terminat-o şi-mi place. E ceva scurt/lung despre o carte. Nu o postez aici; dacă vrea cineva să o citească, să-mi trimită un mesaj privat cu id-ul său şi i-o trimit cu mare drag.

Mă tot gândesc la săptămâna viitoare. 5 testări în 5 zile şi o olimpiadă la fizică sâmbătă. Mai rău de atât nu se poate. În fine, o să trec eu şi peste toate astea ...
Şi vreau să citesc Lord Of The Rings.
Şi vreau să mai fac compuneri.
Şi vreau să ascult ceva cântat la pian.
Şi vreau linişte.

Cu liniştea vine pacea.
Cu pacea vine libertatea.
Cu libertatea vine liniştea.

Şi nu încetez să vreau câteva momente de linişte, de pace şi de libertate.
Vreau să mă plimb, vreau să simt adierea vântului pe faţa mea, vreau să văd o rază de soare, vreau atât de multe...

Şi, străinule, n-am să încetez să cred că voi primi ceea ce vreau; n-am să las speranţa să moară în mine, nu.

Te admir pentru curaj, Mirela. (sunt muuulti mult mai in varsta decat tine care nu au avut curaj sa-si deschida jurnal )

Esti o fata desteapta si draguta din cate vad, bafta la teste si la olimpiada! Sa ne anunti ce faci. In ce clasa esti acum?
Si eu la varsta ta aveam aceleasi pasiuni (mai putin fizica :yuck: ), imi placea sa ma retrag in lumea cartilor si a scrisului (scriam mult mai prost decat tine ). Era un mod perfect de a inlocui monotonia unui orasel mic si plictisitor.

Ce scriitori iti plac?

Hai ti pup.

Mersii, Serenity honey.
Curaj ? Într-adevăr, nu toţi au curajul să-şi descrie sentimentele în faţa unor stăini. Însă eu nu văd ceva rău în asta. Străinii pot învăţa din greşelile mele, am dreptate ? Da, chiar şi din greşelile mele. Şi poate că pe unii îi ajută câteva din gândurile mele pozitive. Şi cât timp sunt persoane care citesc ceea ce eu scriu, sunt mulţumită şi mi-am atins scopul.

Mulţumesc pentru complimente. Păiii, la istorie mă dau cu capul de pereţi dacă nu iau 10 (scuzaţi expresia). Dacă iau 9 îmi iese 9 media la istorie şi media generală nu va mai fi zecee. Sunt clasa a VI-a.. Nu pot spune că matematica şi fizica sunt pasiunile mele, doar că le înţeleg şi profesorii mă trimit la olimpiade. Nu mă aştept la inspiraţie totală decât la română, pentru că aceasta este partea care-mi place.

Scriitorii o să-i citeşti atunci când voi începe să scriu ceva în subforumul numit "Cronica de carte" .. Am citit câteva cărţi foarte captivante şi vreau să comentez câte ceva din conţinutul lor.

În seara asta o să încep să citesc Lord Of The Rings ! Sper. Dacă o să citesc aşa cum caut acum sinonime pe DexOnline .. îmi imaginez. Măcar o să-mi scriu la geometrie pentru miercuri.

Azi am luat treiiiiii (de zece, evident) ..
Aseară mi-am şi scris, am şi citit "Despre hobbiţi" ..
Ar fi multe de spus pe tema asta, dar prea puţin timp.

Nu ştiu cât mai pot abera. Ideea e că sunt fericită. Şi ?

Nu. Nu mai am ce să spun. Doar să vă recomand câteva melodii sau mai bine spus vă dedic. Well, let's think.
Pentru cei care au citit ce am scris eu mai sus.
Pentru cei ce au citit ce am aberat până în acest moment.
Aş mai avea o melodie, dar o păstrez pentru o altă ocazie.
Şi aş mai avea o singură dorinţă; e una normală. Dacă îndrăzneşte cineva să dea click pe acele link-uri de mai sus şi culmea, chiar ascultă melodiile alea, vă rog, spuneţi-mi ce părere aveţi în special de versuri.



Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 13 Jan 2009, 09:00 PM

Merci pt dedicatie.
In prima melodie ziceau aia ceva despre faptul ca in inima a fost candva iubire si a disparut...Consider ca nu iubirea e in inima, ci inima e in iubire, numa' ca uneori ne amintim asta, alteori nu. Lumea in care traim e expresie a iubirii, cu tot cu razboaiele, poluarea si celelalte neajunsuri ale ei. Tot ceea ce numim noi "rau" este ingredientul fara de care nu am fi avut cum sa experimentam dualitatea. Ingredient pe care impreuna l-am creat...din dragoste. Paradoxal? Doar pentru minte, caci inima stie...

Acest topic a fost editat de leirn: 13 Jan 2009, 10:38 PM

Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti, Leirn.


Da ? Nu-mi aminteam de partea asta. În fine, eu mă gândeam la mesajul melodiei şi atât.

Surprinzător, dar nu m-am gândit niciodată la ceea ce ai spus tu mai sus. Dar, acum când citesc sunt de acord cu tine. Interesant punct de vedere..

Şi uite o melodie de care chiar aveam nevoie în momentele astea. Spre deosebire de toate celelate, aceasta nu are versuri care pot duce la gândirea asupra nemuririi sufletului.
Sper să vă placă.

Hugs. C'yaa.

Neata. Nu-mi vine sa cred ca te-am considerat baiat, dupa nickname. ...pana acum, cand am vrut sa-mi satisfac curiozitatea de a patrunde in jurnalul tau.
Din pacate sunt cam pe fuga si nu am timp sa ascult acum melodiile tale, trebuie sa plec la un examen, dar le voi asculta si mai vreau sa te felicit pt ca inveti bine, si din felul cum scrii arata ca ai un suflet luminos si un simt al esteticului deosebit si sper sa nu te schimbi multi ani de acum inainte. Si inca ceva... atunci cand te citesc, ma faci sa ma simt mandru ca sunt brailean.



Acest topic a fost editat de Marcus: 15 Jan 2009, 09:15 AM

Eşti bine venit, Marcus !

Sper că ţi-ai întrecut aşteptările la examen.
Nu ştiu ce să spun. Pot doar să-ţi mulţumesc pentru ce mi-ai scris.. Şi doresc să mai afli că şi eu sunt mândră. Am văzut că avem câteva puncte comune (ca să nu spun că ne interesectăm în punctul M.) .. geometria asta..
Ţi-am citit postările din jurnal, dar m-am pierdut pe drum şi n-am mai comentat. Dar promit că până duminică o să ai câteva rânduri scrise.

_____________________________________

Azi nu am făcut multe. Poate doar am gândit.. (asupra nemuririi sufletului, dăă!) ..
Nimic important,
Nimic interesant.
Dar am găsit melodia pe care o căutam de ceva timp.



C'yaa.

" - Mirela şi Elena ! Mâine la 8.30 să fiţi la Murgoci. Intraţi acolo şi găsiţi clasa pe care scrie numele vostru. Apoi vă descurcaţi.
- Dar Elena are campionat la volei mâine, dom' profesor..
- Atunci.. (se gândeşte) te duci cu Georgiana. Aţi auzit ? Doar Mirela şi Georgiana !
- Dar... Eu şi Georgiana avem mâine olimpiada la fizică.
- La ce oră ?
- Nu ne-a spus profesoara... Trebuie să ne mai întâlnim într-o pauză şi...
- Cum să vă întâlniţi dacă doamna a plecat ?
- A plecat ? (Ai fost vreudată pe Lună ? Dacă da, ştii cum m-am simţit în momentul acela. În spaţiu.) Şi noi...
- Voi mergeţi la Murgoci. Fugi la tablă... Mirela. Şi rezolvi exerciţiul la care am rămas data trecută."

Nu m-a deranjat atât de mult faptul că profa de fizică ne-a şăsat în ceaţă sau că proful ne-a spus cu o zi înainte că trebuie să mergem la concurs sau ce-o fi, căci alte informaţii n-am. Însă am rămas surprinsă de felul în care ne-a spus proful de mate că mergem la concurs. Mi s-a părut mult prea autoritar. Adică, aş fi merg şi dacă ar fi întrebat frumos. M-am simşit ca o păpuşă (pentru Marcus : ca un pion ) şi (ghici ce) nu mi-a plăcut.
Săptămâna asta, concursul de mate, cealaltă olimpiada de română, faza pe şcoală. Teme cu grămada, de învăţat la tot şi toate... Ce persoană ocupată sunt...
N-am avut azi timp nici să mă gândesc la ceva (orice) din afara şcolii sau a materiilor astea. Şi weekend-ul ăsta am de scris mai mult decât în vacanţa de Crăciun.
Uneori chiar adorm în pauze.
Măcar eu sunt bună la astea; nu ca alţii care se uită la o problemă de mate nu sunt în ceaţă, ci în beznă totală.

Şi mă întreb când o să am ceva timp şi pentru mine.
Şi sunt curioasă dacă recunoaşte cineva melodia asta.



Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 16 Jan 2009, 07:17 PM

Tari ca muntii

Într-adevăr, aşa se numeşte melodia.
Trooper - Tari ca munţii.


Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 16 Jan 2009, 08:52 PM

Traiasca iutubul, acolo i-am vazut, chiar de curand si mi-au placut versurile.

Heiii... Murgoci... ani de liceu... acolo am invatat si eu candva , in 'tinerete'. Chiar daca te face sa te simti "ca un pion", eu cred ca proful tau te apreciaza pt talentul tau, dar nu stie sa o arate. Faptul ca te-a trimis pe tine la concurs, fara ca macar sa-ti ceara parerea, sau faptul ca te scoate la tabla ca sa rezolvi exercitiul de data trecuta, arata ca are incredere in tine. Apropo de pioni, stii sa joci sah?

Si inca ceva... sa stii ca daca ai nevoie de ajutor la mate, nu ezita sa ne ceri ajutorul, sunt cativa "matematicieni" pe aici prin Han, nu stiu daca ai avut ocazia sa-i cunosti (Catalin, E.B.E, Tudy, si nu numai, din pacate unii nu prea mai frecventeaza Hanul fiindca talentul le cere prezenta si toata atentia indreptata constant prin alte parti ) carora le-am cerut si eu ajutorul cand eram in liceu la niste probleme de tip olimpiada, si am primit raspuns util. Si eu te pot ajuta, atata vreme cat e de gandit si nu de stiut pe dinafara formule imposibile. Nu o spun doar din complezenta, sunt persoane pentru care problemele dificile de matematica reprezinta o provocare.

Iti tin pumnii la concurs!

Da, Marcus, dar nu mi-a cerut părerea şi asta mă deranjează. Putea să mă întrebe pur şi simplu şi mă ofeream voluntară. Dar nu. Şi, dacă era o zi mai ciudată, mă enervam şi nu mergeam. Dar am mers. M-am sculat la 6.30 şi la 7.30 am plecat cu Geo din faţa şcolii. La 8 am ajuns, apoi ne-am plimbat puţin până la şi jumătate când ne-am întors. In momentele alea regretam cu adevărat că nu mi-am luat aparatul foto, deoarece era un cer atât de mirific... În fine... Ne-am găsit sălile şi ne-am despărţit. Am picat în bancă cu o fată de-a 7-a de la scoala 3, dar nu contează asta. Când am văzut subiectul, nu mi-au venit idei. Dar apoi am scris tot şi nimic. La propriu. Am scris toate exerciţiile şi am presupu rezolvările. La 1 am făcut doar punctul c, ca şi Geo, însă am greşit la fel. La 2 era un unghi de 50 de grade, al meu era de 60 şi al lui Geo de 40.. .. Iar la 3 nici nu mai ştiu ce am scris. Mă rog, tot iau eu câteva puncte acolo..
Când am plecat acasă am vrut să ne plimbăm puţin pe faleză, dar nu aveam eu aparatul foto şi nici ea dispoziţia necesară. Mai mult mă gândeam la tema de la română.. Şi pe undeva pe acolo, atârna un fir... Apoi, m-a sunat mama să-i cumpăr ceva de la magazin.. Mergem noi la unul din apropierea blocului meu (deja eram departe) şi ne uităm prin rafturi. Spune Goe holbându-se ciudat :
- Suc erotic !
- Ce fel de suc ?
- Nu... N-am spus-o intenţionat.. Am văzut că începea cu "e" şi se termină cu "otic" şi ce mi-am zis; "Asta e !"

În rest, nu am făcut azi lucruri prea interesante. Mâine, dacă-mi scriu rapid, vreau să merg în Grădina Mare cu fratele şi să facem câteva poze...
Am planuri mari..
Şi era să uit; am idee cum se mută piesele, dar n-am jucat niciodată şi nu ştiu strategii.
Şi nu prea am nevoie de ajutor la mate. Am acasă un frate mai mare şi mă ajută el, când n-are teme multe, bietul de el... C'est la vie ! El nu şi-a dorit o soră, nici un frate, ci o frăţioară. Şi m-a cunoscut pe mine.

A mai ascultat cineva melodiile acelea ?

Hugs. C'yaa.

Am fost la patinuar ! Defapt, întâi am mers în grădina mare şi dacă tot eram prin zonă ce mi-a venit "Vreau la patinuar !" ..
Am facut pozeee..

Pe drum


Grădina Mare.
Ceasul care acum nu mai are limbi Când am fost ultima dată erau. Curios..


Aia.


Statuie. Mihai Eminescu.


Am văzut clădirea asta de multe ori..


Încă ceva interesant.






Alte poze.






Patinuarul.


Înăuntru. Eram şi eu pe acolo.




Mi s-a părut superb să patinez pe melodia Scorpions - Send me an Angel.


Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 18 Jan 2009, 04:47 PM

Citindu-te pe tine, viitorul suna bine! Rima e putin fortata dar ma bucur sa vad ce implicata esti si cat de matur gandesti !
"Braila, cumplit oras de negustori " e si orasul tineretelor mele si-mi pare rau ca ceasul floral a ramas fara limbi...

Da, dascalita ? Viitorul sună bine în partea în care mă aflu eu, poate. În cealaltă e decepţionant şi toate sinonimele posibile.
Şi eu am rămas fără cuvinte când l-am văzut fără limbi. Mă uit la poza asta şi parcă lipseşte ceva...

_____________________

Şi am citit Stăpânul Inelelor până la pagina 145, Capitolul V, O Conspiraţie Demascată. Şi vreau să am o zi întreagă în care să mă pierd împrună cu Frodo şi ceilalţi în Pădurea Bătrână. Şi vreau să aflu de ce a întârziat atât de mult Gandalf şi să termin cartea asta.
Vreau să se apropie mai repede vinerea şi să să simt cum un val uşor de teamă mă îmbrăţişează înainte de olimpiadă. Şi mai vreau să fie sâmbătă şi mă scol dimineaţă să privesc răsăritul şi să merg apoi la şcoală. Să discut cu Ionuţ lucruri banale înainte de a fi 8 (sau 9) fix, apoi să facem împreună exerciţiile. Vreau să pierd timpul sâmbătă după-amiaza făcându-mi temele, apoi duminică să merg pe faleză şi să-mi îngheţe mâinile.
Dar cel mai mult vreau să scriu. Vreau să scriu ceva, nu pot pierde timpul ăsta pur şi simplu. Şi vreau neaparat să învăţ să când la orgă o melodie mirifică.

Mă întreb uneori de ce atâtea gânduri îmi invadează mintea, de ce simt lucruri pe care le pot exprima foarte greu, dar în zadar. Răspunsu-i foarte greu, dar cred cu tărie că voi găsi, într-o zi însorită, răspunsurile pe care le caut.

Dar cel mai mult îmi doresc să experimentez lucruri noi, la care nu m-a dus gândul până acum.
Oare aceste lucruri îmi vor umple golul pe care-l simt înăuntrul meu ? Posibil şi imposibil în acelaşi timp.

Privesc pe fereastră şi văd splendidul cer senin. Ah.. Cât mi-aş dori să pot zbura şi eu liberă fără griji, prejudecăţi şi gânduri. Privesc pe birou. Tocmai am terminat de scris cele trei fişe de lucru. Mai am doar de scris aproximativ 10 rânduri la română. Nu poate fi atât de greu, dar mă tentează multe alte lucruri...

Ne-a întrebat ieri diriga ce vrem să ne facem când vom creşte. Da, aceiaşi întrebare de zeci de mii de ori. I-am răspuns că eu vreau să fiu detectivă în criminalistică. A făcut o faţă cam ciudată; la ce se aştepta ? Cu singuranţă nu la oamenii străzii. M-am gândit prea mult şi cred că tărie că mi se potriveşte. Într-adevăr, îmi trebuie intuiţie, logică, curaj, răbdare şi inteligenţă. Mai mult sau mai puţin, am aceste calităţi. Şi, dacă vreau ceva nou în fiecare zi, asta este meseria ideală. Diriga spunea că într-a VIII-a o să ne citească ce am spus ieri şi o să rândem. Ei bine, cred că sunt singura persoană care nu va râde.

M-a enervat un coleg. Vroia o monstră din părul meu şi l-am întrebat de ce. A răspuns că vrea să mă cloneze, că părul meu este al lui. E strigător la cer. I-am răspuns că a lui va fi urma palmei mele drepte pe obrazul său stâng.
De obicei când mă enervez îmi păstrez furia în interior, dar acum n-am putut.

În noaptea asta am visat ceva interesant. Investigam ceva, dar nu-mi pot da seama ce. Mda...

Nu mai stau; vreau să termin de scris ca să văd ce-a mai făcut Frodo.

Lucy O'Hara, stii ca esti trasa pe sfoara?

Este sfoara magica, care ne trage spre/pe ea, dar uneori, de frica poate ca suntem prea multi, sau, dimpotriva, ca am ramas singuri, o parasim. Personal, cred ca aceasta se intareste cu cat "se trag" mai multi pe ea! Asadar, adu-i pe toti ceilalti alaturi de tine, sa va bucurati impreuna de implinirea pe care o ofera impartasirea trairilor.

La o alta masa a hanului, cineva spunea ca oamenii maturi nu sunt persoane deschise, ca nu spun celorlalti "TOT ce au pe suflet". Ei bine, cred ca daca am impartasi cu altii mai mult, am fi mai bogati in maturitatea noastra... Este valabil si pentru mine, careia astazi i-ai sterpelit toate emotiile prin felul tau de a te exprima/explica/exterioriza...

Curaj, si, asa cum transmit melodiile dedicate, pentru care iti multumesc alaturi de toti cei care le-au ascultat, iti doresc intelepciune sa fructifici Iubirea, Increderea, Daruirea, Temerile, Nostalgiile, Cautarile si Credintele tale, in toate anotimpurile lor. Sa le simti muzica, ritmul si masura, astfel incat toate anotimurile tale sa lase in urma doar imagini placute trupului si spiritului. Paote chiar impartasirea de care aminteam mai sus te va ajuta.

Are dreptate dascalita: "viitorul suna bine!"

Cu mult drag, iti transmit sunetul ploii care se aude pe acoperis si sa dea Domnul sa intalnesti doar oameni buni!

Ca pe multi dintre forumisti, mi-a facut placere sa te intalnesc!

Pe curand!

Mersii, Linca, pentru tot ce mi-ai scris !

_____________
De curând am descoperit o imagine care-mi place extraordinar de mult...

Culorile se contopersc mirific, mai ales în partea de sus, a cerului.
Tot venind vorba de cer... Am avut acum ceva timp o discuţie cu cineva despre perfecţiune. Acea persoană susţinea cu tărie că perfecţiunea nu există, cel puţin, nu pe pământ. Eu i-am spus că există. Cerul este perfect. Munţii cei mai înalţi, pădurile dese, marea cu valurile ei... Natura este splendidă şi perfectă, depinde doar cum o priveşti. Defapt, am tăria să spun că ceea ce nu a fost atins de om este perfect. De când ne ştim, tot ce ne-a mai rămas este natura. Restul le-am făcut noi şi sunt imperfecte. Până şi pe unicul nostru diamant rămas îl pătăm, ştiind că fără raza lui care să ne lumineze, vom fi neinsemnaţi în faţa timpului.
Aud mereu că oamenii sunt cele mai inteligente animale. Dar uneori mă întreb ce prost a mai spus şi asta. L-a trosnit fulgerul în momentul ăla, zău ! Ne distrugem propria planetă şi suntem conştienţi de asta. Ne omorâm între noi pentru o viaţă trecătoare mai bună, dar ce preţ plătim ? O eternitate întunecată. Nu merită. Sau cei care pe la sfârştul vieţii pot cumpăra un oraş. Sper că ştiu că nu vor lua nimic din ceea ce au adunat în cealaltă parte. Şi acei oameni nici nu-şi îndreaptă privirea către cei care cu adevărat au nevoie de banii ăia. Oameni cu adevărat speciali, mult mai speciali decât ei, dar cu handicapuri. Nu, nu.
Oricum. Cine sunt eu ca să-i judec pe oameni ? Un om şi având în vedere asta am dreptul să o fac, deoarece mă judec şi pe mine. Şi am tot dreptul asupra mea. Pentru că eu sunt Eu şi nimeni nu-mi spune altfel; iar dacă o face, îşi pierde timpul degeaba contemplând greşit. În fine, toţi greşim, dar asta nu înseamnă că mă simt bine când greşesc ştiind asta. Deloc.

Cam aici se termină gândurile mele azi.
Păreri ?

Feluritele cuvinte
Se ascund în taina lor
Şi mirate, adunate,
Înţelesuri le-mpresor.
Vrem să spunem că ne pasă
Ce ne lasa-n urma lor.
Fermecati le dăm culoare,
De ce oare?

Miracolul e-n noi,
Miracolul e-n noi.

Atât am de spus acum. Într-adevăr, multe alte lucruri mi-au atras atenţia astăzi, dar nu ca aceste versuri. Am cătat pe Youtube melodia, dar n-am găsit-o. Dacă o vrea cineva, să-mi trimită un mesaj privat.
Defapt, am multe de spus; le păstrez pentru mine.
Mulţumesc acum tuturor celor care au citit gândurile, întâmplările mele şi toate celelalte. Mai ales celor care mi-au spus părerile lor.

Hugs. C'yaa.

Of, dulcea pasăre a tinereţii...Pe acelaşi patinoar era cât pe ce să-mi rup vreo 2 picioare şi 4 dinţi din faţă, cândva pe la 1900 iarna. Era neacoperit pe atunci. Aerul rece îmi îngheţa posteriorul şi freza a la Liceenii rock'n roll, da' după două piruete eşuate, dat cu fundul de gheaţă şi râsete de'a proasta, mama ce te mai încălzeai!

Mulţumesc, Lucy O'Hara, pentru aducerile aminte şi succes p'aici şi oriunde te duce viaţa.

Mersiiiii, Frisky...

__________________
Când să mă bucur şi eu că îmi iese media generală pe semestrul I 10, vine diriga şi-mi spune că-mi scade nota la purtare. Mă jucasem împreună cu câteva colege volei cu mingea aia de pici prin clasă. Crede-mă ! Media generală pe semestrul I 10 şi nota la purtare 9. Aş fugi la Bălcescu în al doilea semestru.. dar, oricum, nu-i decât gura de diriga.
___

Într-un fel mă bucur că nu mai trebuie să mă scol mâine la 6 şi ceva; olimpiada e luni. Prima parte de la 12.00 la 13.00 şi cealaltă într-o oră de română. Măcar o să am timp să mă gândesc şi-n pauză la compunere..

___

Într-o noapte, săptămâna asta, am visat că ... ei, nu-mi amintesc exact.. În fineee, era legat de Peru (ţara aia situată în vestul Americii de Sud..), iar acum, ascultând o melodie pe Youtube, mi-am amintit. Melodia aia e Dream Theater - Peruvian Skies. Nu pun link-ul. Dacă doreşti melodia o cauţi pe Youtube sau îmi dai mesaj privat. Ştiai asta, nu ? Şi ce !?

___


Hugs. C'yaaa.

Acest topic a fost editat de Lucy O'Hara: 23 Jan 2009, 06:52 PM

Azi a fost olipiada de română.

O, dulce miros al ploii, mi-a făcut plăcere să te ascult timp de o oră! Iar cu tine, o adiere de vânt care-mi atingea faţa şi îmi dădea fiori. Picături cădeau atingând pervazul şi mă inspirau. Crengile copacilor din faţa şcolii se legănau după voia vântului, iar vântul era gândul meu. Inspiraţie... Cu siguranţă am să trec de faza pe şcoală. Oricum, de la clasele a şsea am fost doar eu şi Ionuţ.
Daa ! Ne-am sfătuit. Dacă ştii ce-i aia şoaptă, nu ştii ce am făcut noi. Am învăţat să citim pe buze... Şi ne-a fost de folos.
Ei... chiar dacă simţeam că o părticică din mine lipseşte azi, n-a fost aşa. Acum, curioziatea a omorât pisica. Dar nu mă pot abţine să mă gândesc la ce punctaj am luat.

_________________________________

"- Măi, dar tare tocilară e Mirela asta ! spusese Hasan pereţilor, care spre surprinderea lui, nu-l auzeau.
- Mi-am auzit numele ?! Heeey ! Deşteptule, eu nu sunt tocilară, pentru că nu tocesc, adică învăţ mot a mot, adică cuvânt cu virgulă cuvânt. Eu şi gândesc când învăţ, omule.
- Ba daa ! Eşti tocilară pentru că media generală îţi iese 10.
- Măi, dar tu eşti prost sau idiot ? Pentru că eu cred că ambele variante. Şi oricum, nu înţeleg unde te doare pe tine de media mea. Eu cred că tărie, totuşi, că mai bine să am media asta decât şă rămân repetentă ca tine, omule, la 5 obiecte!
- Aşa Mire ! Mai spune-i ! zise Andrei. Are dreptate !
- Bravo, Mireille ! spusese Geo."

--- Discuţii idioate din pauze. Nici nu ştiu de ce mai conversez cu asemenea persoane... Mi-a stricat toată ziua.

_________________________________

Luna mea plină, unde eşti când îmi doresc să-ţi privesc razele de lumină în noaptea întunecată ?

Lumea este in modul in care fiecare vrea sa o vada, dar, cel mai important, este si o oglinda a celui ce o observa. Daca te deranjeaza ceva la cineva, cauta bine..acel ceva se afla in tine si probabil e negat, respins. Oamenii percep imaginea pe care tu insati o ai despre tine. Mai mult, uneori le sunt transmite imagini care, desi nu iti plac, iti alimenteaza ego-ul cand ceilalti ti le arata. O cearta, un schimb dur de replici sau barfa alimenteaza si ele ego-ul.
Omul este ceea ce este, nu ceea ce face sau ceea ce stie. Atasamentul fata de ceea ce stii sau fata de ceea ce faci duce la golul ala despre care scriai tu mai sus...Acel gol vine din neimplinirea de sine, care are la baza uitarea faptului ca iubesti orice, chiar si colegii ostili. Uitarea asta a iubirii are sie a o cauza: ego. Nu exista inferior sau superior...

Eu sunt clasa a XII - a si am discutii in contradictoriu de genul asta cu cativa dintre colegii mei, doar ca discutiile noastre sunt un pic mai dure si in momentul in care vad ca ma ia vreo unul de sus il ignor si niciodata nu cobor la nivelul lor...oameni plini de invidie si rautate, isi dau seama ca poti mai multe si reusesti sa faci mai multe decat ei si se zgaraie pe fata de ciuda, in loc sa faca ceva ca sa nu-si rateze viata. Sa nu te lasi niciodata afectata de astfel de idiotenii, esti un copil minunat (scz daca ti-am mai spus-o ) .



(sper sa-ti placa )...

Boudicaa, nu judeca... Nu prea ai unde sa cobori pentru ca nu esti nici mai sus, nici mai jos ca altii. Fiecare avem drumul nostru, povestea noastra. Unii isi aleg povestea in asa fel incat scoala nu are un rol principal. Fiecare avem adevarul nostru...mi se pare mai constructiv sa ne amintim ca-i iubim chiar si pe cei care nu au aceleasi pareri cu noi, chiar si pe cei care se poarta urat. Eh, asta e adevarul meu, l-am prezentat. Fiecare face asa cum crede, iar asta nu e nici bine, nici rau...e o alegere la fel de valabila ca oricare alta.

Sa fiu sincera - nu-i iubesc! De cand am venit aici la liceu mi-au facut zile negre, acu abia astept sa scap eu de ei si ei de mine. Nu-i judec, sau incerc cel putin, dar nu prea pot sa inteleg oamenii care nu isi aleg nici un drum si nimic nu este important pentru ei. Poate la mine e mult prea diferita situatia si nu ai avea cum sa ma intelegi, dar cand esti batjocorit de prea multe ori si totul ti se pune pe creier atunci incepi sa vezi intr-un anume fel acele persoane...si inca o chestie nu inteleg...daca tot ma desconsidera asa, atunci de ce atunci cand au nevoie de ajutor apeleaza la mine? Dar de iubit sunt sigura ca nu-i iubesc!

Inteleg.am fost si eu eleva candva...
Schimba-ti atitudinea fata de ei si fata de viata si vei vedea cum si atitudinea lumii fata de tine se schimba. Nu-i iubesti? Invata. Asta-i un prag greu de trecut din punctul de vedere al multor oameni: sa invete sa iubeasca chiar si ceea ce resping. E greu fiindca mai intai tre sa invete sa se iubeasca pe ei insisi pentru ca ceea ce resping e chiar in ei.
Lucy, ne-am conversat p'aci pe la tine...scuze daca te-am deranjat. Da un semn si sterg tot ce am scris daca rvei

Acest topic a fost editat de leirn: 26 Jan 2009, 11:24 PM

Ai dreptate intr-un fel leirn. E si asta o treapta peste care trebuie sa trec pentru a ma cunoaste pe mine insami. In general, trebuie sa ma invat sa iubesc! Oamenii uneori cred ca sufera prea mult, incat uita sa mai iubeasca si nu ma refer la mine...eu ce-am avut mai grav a fost in trecut si in trecut am lasat totul...

P.S. Lucy imi cer scuze pentru deranj...