Care capat? Eu ti-am raspuns destul de clar, doar ca nu pot intra in detalii care tin de experienta religioasa... Cind omul cere ceva pentru el, tu nu asta intelegi, ca el are nevoie de ajutor? Am mai discutat, daca te intereseaza doar evenimene istorice in care e implicata religia, sau au legatura cu ea, nu inseamna ca intelegi la ce este buna... Da, cucerirea Daciei poate fi studiata obiectiv caci este fenomen istoric obiectiv. Dar religia se refera la alt tip de fenomene, iar minunile nu sunt decit impulsuri suplimentare date credinciosilor ca sa mearga in continuare cu/spre Dumnezeu.

Aici nu inteleg ce intelegi tu prin obiectivare... Mai ales cind toate marturiile celor care au venit in contact cu Iisus de ex. nu sunt luate in considerare... Obiectivare ar putea inseamna sa indici calea prin care o prezenta/existenta poate fi probata, "aici si acum". E cam ca si cum ai putea cere credinciosilor sa scoata dovada existentei imparatiei lui Dumnezeu din inima lor... Pai ar putea fi de ex. subiectivitatea care nu are proiectie in material, modelul iubirii treimic, etc.. Eu cred ca nu esti mai pragmatic... Tu ai postulat ca dupa aceea nu mai este nimic... Eu nu am postulat nici ca ar mai fi, nici ca nu mai este nimic... Indiferent daca mai este sau nu eu mi-am propus sa mor impacat... Si pt. mine e important sa mor impacat, asta inseamna ca am trait viata la maxim...Da, am acuzat, insa e normal.. La pretentii de generalitate trebuie sa aduci contrargumente... Iar cel mai bun este ca fara confruntarea subiectivitatii proprii cu a altora, mai buni ca noi, nu putem emite pretentii... Bineinteles ca nu toti putem avea acest scop. Noi discutam pe forum, dar o rezerva fireasca pina stam in fata la ceea ce au descoperit altii trebuie sa avem. Si daca avem pretentii sa facem dovada ca am "luptat" si cu cei mai tari in gindire dintre oameni...

Acest topic a fost editat de IoanV: 16 Dec 2008, 01:23 PM

Nu am o problema cu faptul ca cere ce i se pare ca ii lipseste. Ma nedumereste faptul ca trebuie sa se umileasca pentru asta. Ca trebuie sa isi asume pacate pe care nu le-a facut. Ca trebuie sa se injoseasca deliberat, si in acelasi timp sa-l ridice in slavi pe D-zeu. De multe ori s-a facut comparatia Dumnezeu - tatal si oamenii - copiii sai. Eu nu as vrea sa-l aud pe copilul meu vorbindu-mi asa cum ii vorbesc crestinii lui D-zeu. Nu as vrea sa-l vad in genunchi in fata mea, umilindu-se, punandu-si toate sperantele in mine, preamarindu-ma cu tot felul de epitete.

Nu ma preocupa la ce-i buna. Ci daca acele evenimente istorice au avut loc cu adevarat. Da, stiu ca unii sunt fericiti ca au o religie. Stiu ca pentru unii este preerabil sa-si piarda viata, decat religia. Dar asta nu ma ajuta cu nimic.

Si Potopul nu este fenomen istoric obiectiv? Traversarea Marii Rosii? Invierea lui Isus? Astea au avut sau nu loc in realitate? Nu sunt intamplari istorice?

Bine v-am gasit!


Abis,dragul meu,sper ca te gasesc bine sanatos!Recunosc ca nu stiu motivul disputei voastre, dar va gasesc asa cum v-am lasat.

Daca tu ca tata pamantesc ai putea face pentru copilul tau ceea ce face Tatal din Ceruri pentru copiii Lui(care merita!),ai intelege dragostea incomensurabila de parinte ceresc.Motivul pentru care cad cu fata la pamant copiii Lui,e datorita faptului ca nu se considera vrednici de dragostea, mila si iertarea care li se ofera datorita harului,asa ,fara nici un merit.

O sa vezi, sau vezi deja,cate face,iarta,invata,etc un parinte pe copilul lui. Si noi suntem doar pamantesti,ce este sus,e peste puterile noastre de intelegere.

Va doresc o zi binecuvantata,cu pace si bucurie in suflete!

Cum ar zice mesterul Clppo, "sa ma fereasca Dumnezeu" sa ajung un asa parinte denaturat.

Pai ti-a dat abis un exemplu elocvent. "cucerirea Daciei de catre romani". Ai probe directe pentru asta sau te ghidezi dupa urme?
Sau compozitia chimica a soarelui... A luat cineva o mostra din soare ca sa o studieze in laborator? Nu! Cercetatorii au stabilit aceasta compozitie bazandu-se pe "urme", pe probe indirecte, relative.


Poate ca sunt luate in considerare si puse la indoiala. De ce sa le luam de bune? In primul rand punem la indoiala autenticiatea lor, iar apoi punem la indoiala veridicitatea. Apoi cautam alte urme care sa confirme faptul ca acele marturii sunt autentice si veridice. Dar pana acuma nu am gasit. Tu ai gasit? Ah probabil ca tu nici n-ai mai cautat, le-ai luat de bune.


Pornesti de la idei preconcepute despre atei. Eu personal nu am astfel de pretentii si cred ca nici abis si nici ceilalti. Deocamdata, asa cum spuneam, pun la indoiala "marturiile" si alte ipoteze. Marea problema a credinteri in Dzeu este ca se justifica prin insasi credinta. Daca n-ai credinta (daca nu iei de bune acele marturii) nu ai cum sa admiti existenta lui Dzeu. Ceea ce propune orice religie este renuntarea la scepticism si adoptarea fara rezerve a credintei respective. Ceea ce ma intriga si mai mult este faptul ca tot mai multi "propagandisti religiosi" imbraca aceasta lipsa de scepticism intr-o haina frumos colorata numita "cercetare in duh" sau "cercetare subiectiva", postuland ei ca altfel nu poate fi aflat adevarul.


Tot nu inteleg la ce te referi, dar poate ai putea sa precizezi care sunt acele urme lasate de aceasta "subiectivitate absoluta".


Nu am postulat ci am ajuns la aceasta concluzie printr-un rationament logic.


Dupa mine, a trai viata la maxim inseamna sa iti traiesti viata, nu sa iti rezervi o moarte de un anumit tip. Nu inteleg ce rost ar avea sa mor impacat, daca traiesc neimpacat? Potrivit filosofiei mele, viata este infinit mai importanta decat moartea. Prin urmare nu vad de ce m-as preocupa de clipa mortii cand am o infinitate de clipe ale vietii de care as putea sa ma ocup?


Nu stiu la ce pretentii te referi, pe urma nu inteleg ce treaba au contraargumentele cu citirea sau necitirea filosofiei. Eu nu emit pretentii. Eu dezbat diverse subiecte pe forum, te deranjeaza?


Si cu scepticismul cum ramane? Esti sceptic doar cand iti convine tie?


Nu am astfel de pretentii. Astfel de pretentii sunt exemplu de vanitate.

Bine ai revenit

Cu cat mi-as iubi mai mult copilul, cu atat mai mult i-as interzice sa se umileasca in fata mea.

Cum adica fara nici un merit? N-ai spus mai sus (vezi ce am bolduit) ca respectivii merita ce primesc?

@abis

Dupa cum inteleg eu lucrurile, increderea reala tine de sincronicitate, de "ceva" care are loc simultan in doua fiinte. Daca incerci sa o gasesti "liniar", sau cauzal, iti pierzi timpul.
Din punctul meu de vedere, increderea "castigata" nu are valoare. Pentru ca este conditionata de anumite fapte. Increderea reala apare spontan, asa ca multe alte lucruri autentice de pe lumea asta... Si dispare la fel de subit cum a aparut .

Ehe, un tata pamantesc nu si-ar condamna copiii la chinuri vesnice.

Bine ai revenit! Cred ca nici noi nu mai stim... Ne tot agatam fiecare de ce spun ceilalti si uitam de unde am plecat...Asta nu inseamna ca nu stim ce vrem .

O creatura nu se poate umili in fata creatorului sau cind il adora, eventual in proprii sai ochi. Iar daca omul care ingenuncheaza din dragoste nu din sila nu se simte umilit, care e problema ta? Iar exercitiul nu este pt. Dumnezeu ci pt. reducerea mindriei credinciosului... Cu toate "umilirile" crezi ca scapi de mindrie? Eu zic ca nu, iar cind cu adevarat ai scapat de ea nu conteaza cum stai inaintea lui Dumnezeu... Dar devenirea aceasta pina la deschiderea reala a omului si depasirea conditiei in care vrei doar sa profiti de El este una care spui ca nu te intereseaza....Pe mine asta ma preocupa, la ce-i buna religia. Chiar daca nu sunt foarte sigur ca anumite intimplari au avut loc intr-un fel sau altul, invatatura si ceea ce se cistiga prin ea sunt foarte importante pt. mine.Sunt minuni... Cucerirea Daciei a fost un rezultat al unor batalii, fara intervetii divine. Tu vrei probe pt. minuni... Sunt si astfel de probe, vindecari, profetii, etc. dar la toate le gasesti cusur. Vrei sa pleci de la indubitabilul manifestarii divine in istorie, dar nu cred ca acesta ar fi startul bun ca sa gasesti divinitatea...

Cu obiectele e una, mai ales cind stau cuminti, la locul lor, ca sa le cerceteze muritorii.Dar pt sondarea subiectului altele sunt metodele... Probele relative, indirecte, spectroscopice de ex., le poti lua cind vrei sa le verifici... Spre deosebire, mintea omului de ex. nu este de 2 ori in acelasi loc... Atazi nu mai e cea de ieri... Cu atit mai mult o minune... Dar minuni se fac si astazi, de catre oameni sfintiti... Insa cine ii cauta ca se se convinga? Nu-i asa ca e mai usor sa ii ignori sau sa ii judeci de la distanta? La mine a fost ca si cu matematica, am invatat-o, stiu face calcule fara sa ma preocupe obsesiv existenta matematicienilor de la care am invatat calculele.. Stiu ca si azi sunt puse la indoiala paternitati ale unor tipuri de calcule, etc. dar nu ma preocupa..Asta nu inseamna ca sttiu sa fac acele calcule... Fara sa pun n-spe mii de intrebari am cautat invataturile folositoare scopurilor mele... Pina la urma am gasit ce am vrut in ortodoxie. Poate ai facut la fel si ai ajuns la ateism... Ideea este ca nu trebuie obligatoriu sa ii convingem pe altii ca sa fim noi impacati. Ce fac eu este sa apar religia pe un topic din Universul Credintei, nu pot avea pretentia sa va schimb ideile... Iar de bun nu am luat nimic fara sa inteleg la ce imi foloseste...Pt. asta nici nu e nevoie de rationament, e suficienta o simpla observtie, a murit si gata!, s-a terminat... Insa unii nu suntem asa siguri ca nu sunt "variabile ascunse"... De aceea analizam/luam in calcul si aceasta alternativa, a existentei nemuririi... Nu ma deranjeaza deloc... Doar ca nu ne prea putem intelege daca unii citim doar unele si altii doar altele... Iar filozofia este totusi o cautare de intelepciune, si a si gasit ceva... De ce sa o ignoram? Eu gindesc precum Heidegger... Angoasa mortii mi-a schimbat viata... Sigur, poti sa primesti aceasta provocare sau, cum spui tu, sa o neglijezi... Eu doar astfel am fost impacat...
Si cu scepticismul cum ramane? Esti sceptic doar cand iti convine tie?
Tot timpul, as spune ca stau bine cu scepticismul... Gindirea critica nu imi adoarme deloc, chiar si cind mi-as dori poate sa nu vad inconsecvente, etc... Trezvia pe care mi-o cere si credinta mea e maxima...
Nu am astfel de pretentii. Astfel de pretentii sunt exemplu de vanitate.
Hai sa fim seriosi... E ca si cum te-ai simti grozav ca esti campion de sah pe un oras, dar refuzi sa joci pe judet... Daca asta il multumeste, ce sa-i spun, sa fie nemultumit ca sunt si altii mai buni? Apoi in batalie se vede eroul, la nevoie prietenul si la nervi inteleptul...

Acest topic a fost editat de IoanV: 16 Dec 2008, 09:00 PM

IoanV,Gypsyhart,actionmedia,va salut .Nu l-am "vazut" inca pe Clopotel. .Marturisesc faptul ca timpul e deja prea pretios pentru mine,si nu mai am timpul fizic de demult,dar...mi-ati lipsit. .si primul subiect in care am aterizat a fost ...."ateii".

Va salut pe toti...Sefu` ,TriRegnum,1,6,mii de scuze ca nu va pot enumera pe toti.

CucuMucu spune:"sa ma fereasca Dumnezeu"-scuze,am uitat de qrote,eu zic :"sa-ti ajute Dumnezeu!"

Abis:

stii cum e la scoala ? nu luam toti premiul I,dar tzine diriginta si la cel care a luat corigenta,ca tot elevul ei este.

Blakut:"Ehe, un tata pamantesc nu si-ar condamna copiii la chinuri vesnice."

Hai sa-ti fac o paralela. Un tata ii spune fiului sau sa fie atent cand traverseaza strada.Fiul,sigur pe el ,convins ca nu se poate intampla nimic rau ,(ce? daca beau un pahar de monopol ii musai sa infig toporul in coafura mamei? ei!!! nu-i obligatoriu!),nu se asigura si trece strada.Nu se intampla nimic ,ajunge acasa nevatamat.

-Ai vazut,tata? nu-i neaparat sa ma asigur,se poate si fara asigurare.

A doua oara la fel, a treia oara,......o data insa, o singura data s-a intamplat sa treaca masina si fiul din nou, sigur pe el nu s-a asigurat,insa l-a costat viata. Cum poti spune Blakut ca e vina tatalui,care si-a avertizat fiul neascultator????

Eu n-am spus ca am vreo problema. Nedumerirea nu-i neaparat o problema. Pur si simplu nu inteleg cum un tata iubitor isi poate privi odrasla umilindu-se in fata lui. Ba sa se mai si bucure...

Deci mai sunt si inutile... Pe langa faptul ca nu mi-e clar de ce mandria ar fi un lucru rau, daca este intemeiata.

Bine macar ca recunosti ca nu esti foarte sigur de acele intamplari. Este un pas inainte si te felicit pentru el.

Daca n-ar avea cusur, n-as avea ce sa gasesc.


Exact, de la asta vreau sa plec. Asta vreau sa cercetez. Ce voi gasi, vedem pe parcurs. Daca nu-i un "start bun" inseamna ca poate nu-i nimic de gasit.

Spune-le asta misionarilor si predicatorilor.

Topicul asta a pornit de la intrebarea "ce este ateismul?". Pe topicul asta am argumentat ca ateismul este "lipsa religiei", nu conceptia ca "nu exista zei". Daca aperi religia aici, esti off-topic.
Iar daca intelegi sa o aperi repetand aceleasi non-argumente, nu vei obtine nimic...

Intreaba-l pe amicul Abureala ce-i aia filosofie si de ce trebuie ignorata, o sa ai o surpriza.
Filosofia nu a gasit ca exista D-zeu.

Angoasa este un factor de care-i bine sa te debarasezi, cand pornesti la cercetare. Altfel risti ca rezultatele sa fie afectate de acea angoasa, si prin urmare sa fie deformate.

"Tatal" ala a facut si masina, si soseaua, si trecerea de pietoni. In plus, are curioasa capacitate de a fi stiut, inca dinainte de a le face pe toate, si ce va spune fiul, si pe unde va traversa, si cate masini si cu ce viteza vor trece etc.

"Tatal" n-a facut nici masina nici soseaua,nici trecerea de pietoni,omul le-a facut pe toate,unchii mai destepti ai tatalui actual si stra-stra-strabunicii fiului. ca nu se puteau abtine de la atata cunoastere.

De unde atita atotstiinta? Heidegger zice ca nu, dimportiva e chiar cel mai bun punct de plecare pt intilnirea cu fiinta (Dasein autentic..), iar eu il cred pe el... Ok, poate ca ar fi bine sa ma retrag... Oricum bateam pasul pe loc...

Acest topic a fost editat de IoanV: 16 Dec 2008, 10:30 PM

Mda, Appeal to Authority...

Eu te intreb despre intamplari istorice, tu ii dai inainte cu fiinta...

Pai simplu. Eu daca mi-as avertiza copilul sa nu treaca strada decat pe la trecere, iar el nu m-ar asculta o data si ar trece aiurea strada si o masina ar fi gata sa-l calce, iar eu as fi pe strada, langa el, l-as da la o parte din calea masinii si nu l-as lasa in voia sortii, ca apoi sa pot zice: vezi ce se intampla cand nu am asculti. Un tata adevarat intervine ca sa isi salveze copilul din pericol. Nu il vad pe Dumnezeu sa salveze copii de la accidente.

Acuma nici eu nu il vad pe Dumnezeu dadaca, bodyguard, salvamar, pompier, etc.

Pai normal ca ma intereseaza mai mult fiinta, iar la problema istorica ti-am raspuns... Cita vreme nu am destule date despre ceva ca sa fie demonstrat fara indoiala prefer sa las lucrul acela in stand by. Iar daca prin fiinta mea si exercitii asupra sinelui pot sa acced la dimensiuni ale fiintei inaccesibile in mod normal, atunci e firesc sa fiu interesat de acestea si sa fac ceva...Nu am vrut sa spun ca nu scapi deloc, ca ar fi inutile, doar ca e foarte greu de trect de ea. Si da, mindria este rea pt. ca e cea care blocheaza cresterea si iti ofera motivele sa stai pe loc. Pe de alta parte si cind esti mindru esti astfel de obicei cu lucruri pe care le mostenesti genetic.... Caci cel putin din perspectiva pe care o tot sustineti, a determinarii, etc. omul nu ar avea motive sa fie mindru, daca lucrurile curg de la sine... Oricum ar fi, cind nu se confunda cu respectul de sine, mindria nu e ceva bun nici in relatiile cu ceilalti... Ia-o cum vrei, dar orice crestere se bazeaza pe rezultatele obtinute de antemergatori... Cine le redescopera pe toate?

nu daca!Esti parinte? marea majoritate a gandurilor unui parinte se indreapta inspre copiii sai,tot ce tine de partea mentala,sufleteasca ,fizica,spirituala, materiala a lucrurilor.nu esti pasiv,ca inainte de a avea copii,purtandu-ti doar tine de grija.

sa nu deviem!

si cu a doua faza,decat,strada nu o poti traversa doar pe la trecere.poate nu este trecere de pietoni,sau e prea departe.poate e soseaua nationala,poate...atentie la neatentie!

eu imi stiu gandurile de parinte si preocuparea pentru baietii mei ,si cum spuneam, noi muritorii suntem" subtiri" in comparatie cu Cel de Sus.

Daca ai fi sincer cu adevarat ai spune adevarul. Nu este adevarat ca nu ai gasit, ci corect este ca DOAR AI CAUTAT DOVEZI CARE SA CERTIFICE INEXISTENTA LUI DUMNEZEU. E o mare diferenta. Si te-ai imbatat cu apa rece, fiindca asa zisele dovezi aduse nu dovedesc nimic. Insa ai facut cum este sufletul tau , fiindca altceva nu poti face, caci nu exista om care sa biruie demonul. Asa ca nici ca vei fi tu primul.

Pe mine chiar daca m-ai jignit , am uitat deja. Insa pe Dumnezeu l-ai mascarit constant si fara nici o rusine. Si nu te amagi, tu sau ceilalalti care stai si radeti de cele Sfinte, ca niste nebuni pe aici, ca daca Dumnezeu va lasa sa Il batjocoriti, sa nu credeti ca va veni si ziua in care IL veti intalni in fatza. Si atunci o sa mai radeti, dupa cate mascari i-ati tras?
Va fi vai de voi. Nici nu vreau sa vad acea zi.

Normal Demone, e o rusine pentru tine a-L preamari pe Dumnezeu. Tu care dintru inceput esti parintele nemerniciilor cum sa suporti a vedea faptele cele de cuvinta? Te doare sufletul , demone. Chiar rau.

Mai bine intreaba-l pe Gigi Becali si o sa fii lamurit ce este filosofia , nu pe mine.
Iti spun eu de ce trebuie ignorata. Am fost in grecia , patria primilor filosofi. Si nu am vazut nici un filosof, ci doar enorm de multe biserici. Vezi tu, dar fiindca tu nu vezi, grecii chiar si filosofi au inteles ca au gasit raspunsul la filosfeala lor si au construit biserici , nu si-au mai pierdut timpul cu prostii. Asa ca s-au lasat de meseria asta.
Ca sa nu mai vorbesc ca primi filosofi credeau in zei, si fiindca asa era obiceiul. Era ceva mai profund decat iti poti tu imagina.
Se zice ca filosofia studiaza aspecte ale realitatii. Iar realitatea este ceea ce exista independent de vointa individului.
Dumnezeu, demone, exista independent de parerea, vointa, antipatia, simpatia fiecarui de pe aici. Dumnezeu este o realitate.
Ca nu se vede cu ochiul liber si avion cu ochelari de soare ce catre toti blestematii, asta e alta poveste.

Si eu la fel fac. Pentru ca nu pot demonstra nici ca D-zeu exista, nici ca nu exista, nu fac afirmatii transante in aceasta privinta.

Nu este nici o problema sa folosesti rezultatele obtinute de altii, nu asta inseamna Appeal to Authority. Daca Heidegger spune ceva nu-i musai sa fie acceptat doar pentru ca-i spus de Heidegger. Senzatia mea este Heidegger este ca un medic care descrie simptomele unei afectiuni, iar tu esti ca bolnavul care spune "daca medicul a spus ca trebuie sa ma doara capul, atunci ma doare capul"

Un simplu link . O fantoma a prins un hot

Comentarii atee:
- Ba tu citesti libertatea, ala e ziar?
- Ala era nebun
- Era drogat si beat cand s-a dus la furat.
- Minciuna, alta fost povestea , acum au denaturat-o.

Aceasta este un aspect al realitatii care nu tine seama de parerea vostra despre el.

Am cautat si de-astea. Si nici de-astea nu am gasit.

Nu-mi aduc aminte sa te fi jignit, ci doar sa te fi ironizat cand ai sarit pe mine cu gura ca sunt diavol, criminal, comunist, animal, nebun, blestemat ori alte dulcegarii de genul asta. De ex. aici: esti parintele nemerniciilor

Stai linistit, n-ai s-o vezi.

Nu-mi spune mie, spune-i lui IoanV. Spre deosebire de tine, el apreciaza foarte mult filosofia.
Spune-i lui ca a studia filosofia inseamna a pierde timpul cu prostii.

Stop.

deja iar va luati la harta!nu asa se pune problema .vreau sa ma "ascultati" o clipa si pe urma discutam,dar lansez mesajul asta prima data.

1.am mai spus in repetate randuri ca un copil are o curiozitate (mare,de regula la ei),despre cum se inmultesc albinele.si pentru ca parintele nu prea stie cum sa ii explice ca e micut si nu intelege,il amana,il ia pe ocolite, etc.dar intrebarea persita in mintea copilului la nesfarsit,si cauta explicatii in stanga in dreapta,pana afla raspunsul

ceea ce vreau sa spun e faptul ca ,de ex.Abis, ,cauta raspunsuri de cativa anisori,si nu le gaseste.si le cauta aici,pe "comunitatea credintei",ca le-ar putea cauta la "filosofie",dar nt!,alea nu-l multumesc.

ceea ce nu stie Abis,si nici nu asculta de ceea ce-i spune omu`,e faptul ca raspunsul e in sine insusi,trebuie doar sa dea jos ochelarii din avatar,ca sa-l vada. lupta crestinilor nu se duce cu guvernul si taxa auto(mi-o trebuit masina din germania,c-asa-i omu` nemultumit! ),nici cu gardul vecinului,nici cu soacra,si cu seful la serviciu,ci cu sine insusi,cu el trebuie sa se lupte,sa se ia frumos de mana,sa se duca la oglinda,si ,obiectiv ,sa se priveasca si sa se analizeze.

si raportul sa si-l faca in functie de jumatate,copii,nepoti,colegi,vecini,straini,si sa vada cum ii iasa,daca are omenie si poate tine fruntea sus.ei,daca oamenilor, egalii nostri le facem mizerii,cat ii poti gresi Celui Sfant ?

deci,usurel cu mobila pe parchet!

Acest topic a fost editat de ioana1: 17 Dec 2008, 12:20 PM

Pai hai sa vedem si comentariile tale crestine referitoare la fantome.



Ti se pare. Doar Abureala e ceva mai agresiv decat este cazul, ca de obicei, insa nu i-am raspuns cu aceeasi violenta.

Acest topic a fost editat de abis: 17 Dec 2008, 12:07 PM

Fanatici ca abureala arunca in aer zgarie nori, distrugand tot ce filozofi religiosi ca Ioan incearca sa construiasca. Cam multe conflicte pt un singur zeu, nu credeti?

care e zeul aici? despre ce zeu vorbesti,ca am ramas in urma cu stirile?

si nu cred ca m-a luminat vreun ateu in ce crede el.adica, daca e "universul credintei" ,pai si daca e miscare de rotatie ,tot e ceva.

concluzia: lupta crestinului se da cu sine,e grea, e anevoioasa,dar nu esti singur,ai pe Cineva care e mereu cu tine,si care iti spune cum sa te ridici cand cazi,ai certitudinea ca dupa fiecare vale e si un deal,si stii care e valoarea premiului,pentru ce lupti.

deci,cei care aleg drumul acesta in viata,au nevoie de un ghid,si ghidul acesta e Cuvantul.acuma daca ia un chinez ghidul in mana, scris in romaneste,ce sa inteleaga? are nevoie de un roman,vorbitor de limba chineza,care sa ii spune pe unde s-o ia.

traducere din romana in romana: un om pacatos ,care se lasa de pacat si vrea sa duca o viata de crestin, STIE de ce nu intelege chinezul ghidul.crestinul a fost pacatos, a trecut si el pe acolo. dar pacatosul,....sa stea cumintel ,ca va invata si el chineza, daca isi deschide inima,si da jos ochelarii.

o veste buna: cred ca langa fiecare credincios ,este unul care crede si ii slujeste lui Dumnezeu,si asta il apara si-l binecuvinteaza si pe pacatos.Doamne ajuta!



Acest topic a fost editat de ioana1: 17 Dec 2008, 12:38 PM

Dumnezeu!

o, sa nu confundam marfa cu ambalajul. zeitatile au fost nascociri ale mintilor omenesti. eu n-as mai repeta una ca asta nici in gand.

2. atitudinea

eu, mama, stau in spatele copilului meu, pe cand acesta incearca sa traseze liniute. voi credeti ca daca ii trag doua abecedare in cap ,incepe sa scrie fraze?

trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci, la ce se merita sa raspunzi, la ce nu se merita, sa incerci sa faci omul sa priceapa ceea ce vrei sa spui, nu sa-l lasi in ceata de tot.nu stiu daca toate acuzele sunt luptele noastre, avem si noi greutati, slabiciuni,uneori pare o lupta cu morile de vant sa spui la nesfarsit un lucru si omu` sa nu priceapa.ori nu vrea, si face asta ca sa te tulbure(caz in care iau viteza),ori nu poate si atunci nu-i de competenta noastra. ochii ii deschide Iisus,cand ii chemat,si asta nu mai tine de noi.

noi, cu traducerea.

Pai si atunci, Dumnezeu ce este?

El nu e zeu. Este Domnul Zeu.

Chestii mai plauzibile decat faptul ca o fantoma a oprit un hot.

Adica la un moment dat in istorie a aparut Dumnezeu si a zis, gata, pana acum v-ati jucat, dar acum ascultati de mine. Ma intreb cum i-a judecat pe cei care au murit inainte de aparitia crestinismului. Astia unde s-or fi dus?


Daca Dumnezeu ar exista si ar fi cea mai inteligenta fiinta in existenta, probabil ca ar rade impreuna cu mine, ca la un banc bun... se spune ca simtul umorului e direct proportional cu inteligenta.



Acest topic a fost editat de Blakut: 17 Dec 2008, 05:41 PM

cand eram mai mic si auzisem si eu despre zeii antici si despre planetele numite dupa ei (initial credeam ca zeii erau numiti dupa planete) Jupiter, Venus, Marte, etc. la un moment dat am observat particula "zeu" din "Dumne-zeu" si am facut automat niste corelatii. "Zeu" vine in mod evident de la zeu, de la ce altceva sa vina? Dar de la ce vine "dumne"? Si pentru ca ceilalti zei erau planete, m-am gandit ca si Dumne, trebuie sa fie numele unei planete. Prin urmare am tras eu concluzia ca numele de Dumnezeu vine de la planeta Dumne careia i s-a atasat sufixul zeu...
Interesant este ca mai tarziu am fost fascinat de cartile lui Frank Herbert despre Arakis, planeta desert, numita si Dune. Una din carti numindu-se chiar Imparatul-Zeu al Dunei (God-Emperor of Dune). Diferenta intre "Dune" si "Dumne" este mica, dar pana acuma nu am facut legatura intre cele doua experiente din viata mea. Nici nu este, dar asa ca fapt divers, suntem la universul credintei, ma joc si eu de-a misticismul...
Dar chiar, englezii spun simplu God, in traducere insemnand clar Zeu... e adevarat ma mai folosesc din cand in cand si termenul Lord sau Lord God.