Pentru ca negatia lui "cred X" nu este "cred Y", ci "nu cred X". Ce-i atat de greu de priceput?

Asta spun si eu: introducerea lui "cred" in definitia ateilor strica treaba! Pentru ca ateii nu sunt cei care cred nu stiu ce, ci cei care nu au credinta...



Nu te cred.
In plus, indiferent daca o sti sau nu, tot esti sanatos, in cazul in care nu ai nici o boala...

A, cred ca am inteles acum. Intr'un caz e vorba de verbul a fi (negatie/afirmatie) si in al doilea caz e vorba de alt verb (ex:a fuma, a crede, etc. si e vorba de "actul de a nega" cum zici tu). Dar scuza'ma, ori ca e vorba de o actiune (a crede, a fuma), ori ca e vorba de o calitate (verde), adica ceva static, tot negare este. Intr-un caz neg ca exista calitatea, in alt caz neg ca o actiune are/a avut loc. E acelasi "joc" a lui "a fi sau a nu fi"....
Fie ca spui "nu cred ca Dumnezeu exista" sau "cred ca Dumnezeu nu exista", ai de'a face cu existenta/ nonexistenta.
Astea sunt jocuri de limbaj...Un ateu daca ar fi consecvent cu el insusi nici nu ar trebui sa foloseasca cuvantul Dumnezeu.


Mai axel-stie-tot, de unde esti tu asa sigur ca nu exista teleportarea? Ca nu ai vazut tu? Esti cumva Dumnezeu, de vezi tot?
Si da, daca teleportarea nu ar fi posibila, nu ai mai fi avut tu acum ce sa negi....

Primul caz se aplica indiferent de verb. E legat de o afirmatie (propozitie, statement) si negatia (opusul ei).
Exemple:
* Ana are mere. -- Ana nu are mere. (a avea)
* Melcul merge repede. -- Melcul nu merge repede. (a merge)
Daca propozitia 1 este adevarata, atunci automat propozitia 2 este falsa. Daca propozitia 1 este falsa, atunci automat propozitia 2 este adevarata.
Poti sa alegi tu orice verb si-ti arat ca se pot construi foarte usor propozitii afirmative si negative cu el.
Al doilea caz in schimb nu e un verb general. E un verb de comunicare. Adica o persoana face actiunea de a nega ceva. Propozitia cum ca acea persoana comunica ceva negativ este totusi una afirmativa. Pentru ca a afirma ceva despre o actiune printr-o propozitie nu e influentat de ce fel de actiune e (ca e un act de negare, vehementa, sau nu sau ca e alt fel de act).



E ca si cum ai zice ca cineva care nu crede in Mos Craciun n-ar trebui sa foloseasca cuvantul Mos Craciun
O categorie de atei (daca nu ma insel, cei care fac parte din grupul legat de ateismul explicit) conceptualizeaza fara probleme notiunea de Dumnezeu. Numai ca nu sunt de parere ca acesta este un personaj real (ci, cel mult, unul mitologic).



Faptul ca nici un om nu e capabil sa se teleporteze, prin forte proprii (fara sa foloseasca tehnologie) sunt sigur, fara nici o urma de indoiala. Daca cumva tu ai altfel de informatii, te invit sa ne prezinti dovezi si argumente, dar pe un alt topic de discutie.


Pai este posibila? Dovedeste-ne.

@axel

E vorba ca sunt doua verbe in discutie, si atunci avemo fraza. Deci e vorba de doua actiuni: una este cea de exprimare (gigel zice ca blablabla) si alta este actiunea propriu-zisa la care se face referire (nu a fumat iarba blablabla). Cum le'ai prezentat tu nu se mai intelege nimic.
Daca zici "nu cred" e clar ca e negare. Este adevarat ca daca spun "nu cred ca...propozitie" e mai slab decat daca spun direct propozitia, sau daca o spun in forma afirmativa "cred ca..propozitie cu negatie". Dar tot negare se cheama.


Mos Craciun asta mai apare din cand in cand...Asa ca exemplu tau pica.


Nu am cum. Asta nu inseamna ca nu e posibil....

Ihim, si cumpara ciucalata de la marmota aia sadica a lu' Milka.

nu mai e marmotă, că acum Milka a inventat ciucalata cu fermoar!



iar axel îţi explica foarte clar că nu este totuna, chiar dacă se cheamă negare, într-o expunere oarecare, aceste propoziţii au un înţeles diferit, nu e vorba de slăbiciunea sau tăria afirmaţiei, ci diferenţa este între a susţine o afirmaţie/negaţie şi a exprima o eventuală îndoială asupra afirmaţiei sau negaţiei în cauză

later edit:
dacă moşu Iova zîce: "Cre' că vinie ploaia, că o cântat pasârea!" iară acia Toma care şăgea cu iel la o răchie: "Nu cred, că io n-am auzât nici o pasâre cântând!" care gin iei îi sigurat că vinie ploaia? Io aş pune aldămaş pă moşu Iova! Macar că Vichente s-o giurat că îi dă o ladă gi bere, numa să-i spună şî lui care-i pasârea aia şi cum cântă? Dară moşu Iova nu i-o spus, da nici smintă n-o fost când el o zâs că vine ploaia...

Acest topic a fost editat de Erwin: 27 May 2008, 10:40 PM

Fratilor, nu va agitati.....pt gypsyhart levitatia e dovedita... a vazut el la televizor cu ochisorii lui...David Blaine levita.....asa ca si teleportarea exista...numai pe mine nu ma crede nimeni ca porcu meu zboara....

Nu, ateii nu sunt cei care nu au credinta, aceia sunt necredinciosi. Teistul este cel ce afirma ca Dumnezeu exista. Nu afirma "credinta in Dumnezeu este". Nu, pe baza credintei poate face afimatia ca El este, sau poate e doar o opinie, parere. Si doar asta conteaza, ca ii afirma existenta. Ateul o tagaduieste, si sa nu imi spui ca exista atei care sunt de acord ca Dumnezeu exista. E simplu, toata teoria cu cred, nu cred, e o extindere intr-o directie gresita... Lucrurile stau mai simplu: este sau nu este! Da, ce e asa de greu de priceput? Teisul spune: Dumnezeu (zeii) exista! Ce spune ateul? Nu exista Dumnezeu sau Dumnezeu nu exista? Mie imi e indiferent pe care o alegi, dupa axel propozitiile sunt echivalente.

Acest topic a fost editat de IoanV: 27 May 2008, 11:26 PM

tocmai, cuvântul "cred" pentru atei înseamnă "ştiu ceva, aproximativ, dar nu sunt sigur, nu am nici o dovadă" iar pentru credincioşi "cred" este echivalent cu "sunt sigur că există, că e adevărat" şi o spun cu convingere.

Tălmăcire:
moşu Iova zice că vine ploaia, a prezentat ca argument că a cântat pasărea. Acia Toma (necredinciosul) n-a auzit nicio pasăre, aşa că nu crede că vine ploaia. Dar cum dovada lui moşu Iova nu este cântecul unei păsări reale ci o metaforă (din cauza asta nu a răspuns lui Vichente, pentru oricâte beri i-ar fi dat), moşu Iova poate avea dreptate iar Toma se înşeală. El când a zis "Cre' că vine ploaia" e din poziţia credinciosului, se află în posesia unei dovezi personale, dar numai de el ştiută. Toma nu crede, el e ateul care are nevoie de o dovadă reală ca să fie convins, şi nu e deajuns că a plouat altădată când moşu Iova a prezis ploaia cu succes. Totuşi, pasărea în cauză nu există... dar dacă daţi o ladă de bere vă spun io care e "pasărea" aia

Acest topic a fost editat de Erwin: 27 May 2008, 11:49 PM

E tot aia necredincios cu ateu. Pana si Dexonline ( ) spune asta:

ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine; eretic. ♦ Spec. (Înv. şi pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

Hai sa fim seriosi, cele doua cuvinte sunt sinonime.


De fapt, teistul este cel care are o credinta religioasa, intr-unul sau in mai multi zei. Faptul ca o afirma este o consecinta a credintei. Important este ceea ce crede, asta il defineste ca si credincios, nu afirmatia este cheia, ci credinta.

Pai ti-am spus eu ca exista atei care sunt de acord ca D-zeu exista?!
Ateul este cel care nu are o credinta religioasa in zei, si prin urmare nici nu isi afirma o astfel de credinta.


Teistul spune: cred ca D-zeu sau alt zeu exista. Ateul spune: eu nu cred asta.

Sau daca tii mortis sa-l inlocuiesti pe "cred", poftim, teistul spune "eu stiu ca D-zeu sau alt zeu exista", iar ateul spune "eu nu stiu sa existe". Sau asa: teistul spune: "eu afirm ca exista D-zeu sau alt zeu", iar ateul "eu nu pot spune una ca asta".


De ce tii neaparat sa transformi ateismul intr-o credinta? De ce tii neaparat la definitia ta, ce probleme provoaca definitia mea, de incerci sa-i faci pe ateii negativi sa nu mai fie atei?

Acest topic a fost editat de abis: 28 May 2008, 12:12 AM

E simplu, ateismul presupune o alegere, nu o consecinta a unui determinism. Acest lucru vreau sa il scot in evidenta, ca este o pozitie pe care omul o alege deliberat. Oamenii aleg pozitia fata de divinitate, nu li se impune. Alegerea aceasta este ceea ce desparte un teist de un ateist. Nu vreau sa il transform in credinta, doar sa arat ca e o alegere. Neasumarea alegerii implica absenta responsabilitatii. Ori oamenii, cum am mai sustinut, raspund de ceea ce fac tocmai in virtutea posibilitatii de a alege.Asta e o supozitie tacita care incurca lucrurile. Nu e nevoie de astfel de presupuneri, nu conteaza cit de intemeiata e pozitia ci care e pozitia vizavi de divinitate. Discutam despre afirmarea sau infirmarea existentei lui Dumnezeu sau a zeilor, sa nu complicam inutil.

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 08:03 AM

Pai nu ai aratat asta. Ai repetat-o, fara sa demonstrezi. Nici nu ai cum sa demonstrezi asa ceva, dupa parerea mea...
Iar eu la randul meu iti repet: nu stiu altii cum sunt, dar in cazul meu ateismul nu este o alegere. Nu sunt ateu pentru ca asa mi-am propus ori pentru ca asa imi doresc.

Nu e chiar asa... Discutam despre afirmarea existentei lui Dumnezeu sau a zeilor, sau despre lipsa afirmarii existentei lor.

Ti-am aratat ca ateu=necredincios. Nici macar asta nu te-a convins?

Multimea ateilor este inclusa in multimea necredinciosilor.Ti s-a impus? Cum, de catre ce/cine? Ce altceva ni se mai impune in viata? Totul? Sau mai bine, ce nu ni se impune, ce putem alege noi?

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 09:26 AM

In dictionar scrie ca sunt sinonime

De catre cei care au incercat sa ma convinga ca exista, cu argumente eronate...

Pot alege de ex. sa-ti raspund la intrebarea asta sau nu. Dar nu pot alege sa cred sau nu ca ai sa intelegi raspunsul.

@Erwin

Pai normal ca este o diferenta intre a sustine (cred) si a exprima o indoiala (nu cred). Asa cum am spus este vorba de o fraza. "Ateul" pur si simplu "isi exprima indoiala" fata de o afirmatie a unui credincios. Asa ia nastere fraza noastra "nu cred ca Dumnezeu exista". De asta am spus eu ca pentru un ateu, "Dumnezeu" este un cuvant gol...

@bdl

bdl, mai schimba si tu placa mai. ok, am inteles, ca te'a marcat profund acel dialog de la topicul "levitatia", dar totusi, dupa atata timp....
Da, consider ca atat levitatia cat si teleportarea sunt posibile. Nu pentru ca le'am vazut la televizor. Ci pentru ca...eh, ce folos sa iti spun tie, care oricum nu crezi decat in porci zburatori....
Te'am invitat cu ceva timp in urma sa aduci o contributie pozitiva la acest subforum. Sa zicem prezentarea unor invataturi, oameni care te'au ajutat pe tine sa fii mai "luminat", si carora LE ESTI RECUNOSCATOR! Si ma refer la recunostinta autentica, nu la ironii de doi lei. Nu am vazut un raspuns din partea ta. Ce sa intelegem, ca nu ai ce sa oferi colegilor de han din acest subforum, sub acest aspect? Doar sictir, mistouri si circarii? Astept sa vad un raspuns din partea ta. Sper sa nu te fofilezi! Noroc!

Aici pot spune ca ai oarecum dreptate... Cand vine cineva si-mi spune ca exista D-zeu, evident ca inainte de toate trebuie sa il intreb "ce inseamna D-zeu?". Poate ca nu intelegem acelasi lucru din acest cuvant si ne contrazicem aiurea, cine stie... Deci inainte de a predica cuiva existenta divina ar trebui ca misionarul/predicatorul sa il defineasca pe D-zeu.

Deci astepti sa te convinga cineva? Singur nu ai facut cercetare? Credinta dinafara sau e slaba sau nu vine. Dar nici nu trebuie sa alegem decit pentru noi si eventual copii, pina mai cresc si aleg singuri. Eu intrebam daca in lucrurile importante putem alege! Viktor Frankl, supravietuitor al lagarelor naziste, autorul logoterapiei spune ca in toate problemele esentiale putem alege... Un om care vrea sa rezolve problema credintei nu asteapta misionarul...

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 12:42 PM

Am citit biblia, unele parti chiar de mai multe ori. Am citit si cate ceva din Tutea, Paraian, Staniloaie... Mai mult de atat nu stiu ce-ar fi trebuit sa fac.

Pai eu stiu ce consideri tu important? Am ales singur liceul, facultatea, jobul etc. Am ales sa stau de vorba cu tine si cu Clopotel. Am ales sa nu fumez. Am facut o gramada de alegeri, insa nu pot alege ceea ce cred. Nu pot alege sa cred ca Romania castiga campionatul european de fotbal, ca maine soarele va rasari de la vest, ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori... Pot alege ce actiuni intreprind, nu ce lucruri sa cred.

Exista o problema a credintei? Eu nu vad niciuna... Nu consider ca am ceva de rezolvat.

Acum este randul meu sa te invit sa demonstrezi ca ateismul este o pozitie pe care omul o alege deliberat.

Atunci de ce ai dat vina pe misionari si ai spus ca ei te-au condus la ateism ("De catre cei care au incercat sa ma convinga ca exista, cu argumente eronate...")? Poate sa citesti mai atent si cu inima...? De ex. sper sa iti placa Educatia prin iubire, daca tot ai o d-soara micuta.Alegem cum si ce cercetam... Credinta poate fi rezultatul lor... Din noianul de alternative alegem adesea raspunsul, facem alegerea pe care ocredem cea mai buna. Este ceva delicat, nu pot surprinde acum ceea ce insoteste cautarea spre integral si care determina o gindire holista, de comuniune. Cert este ca energia noastra spirituala are mare legatura cu relatiile pe care le avem cu ceilalti, iar ele si de religia, credinta adoptata in sinele nostru depind. Religia de aceasta energie si poate de cea emotionala se ocupa...

Obs.Fara a propune o religie, cartea "In forma la serviciu si acasa" de aici ne arata cum sa ne dramuim energia. Una din energiile noastre e cea spirituala, care da forta celorlalte... Ar fi interesant de discutat pe marginea lor, cert este ca si cea mentala, si cea emotionala, si cea fizica si cea spirituala sunt in interactiune si blocajul la una dintre ele strica echilibrul.
Eu spun ca este. Sa ne imaginam un om chinuit si rastignit care iti spune ca pentru tine a facut-o! Cum raspunzi? Il faci mincinos, treci indiferent sau incerci sa afli daca are dreptate? Este o provocare pe linga care toti trecem...
Daca un om poate creste in iubire asa poate si sa refuze iubirea aceea de care vorbeam in fraza anterioara. Aici e o alegere, cum ma raportez la Iisus Hristos. Il pot crede imaginar sau real, de ajutor sau demagog. Prin asta alegem teismul sau ateismul.

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 02:22 PM

Credinta! Daca crede sau nu crede ca exista zei.


Nope, confunzi termenii
Necredincios = un om care nu crede (ca exista zei)
Nereligios = un om care nu adera la o anumita religie sau nu practica o anumita religie.
Dar nereligios este diferit de necredincios, un om nereligioas poate fi credincios (crede ca exista zei) sau necredincios (nu crede ca exista zei)

Credinta este importanta, pentru ca in absenta credintei nimeni nu se poate pronunta cu certitudine ca "exista zei", el poate spune acest lucru cu certitudine pentru ca el asta crede in absenta oricaror dovezi palpabile. Altfel putem sa il parafrazam foarte usor pe Clopotel: Deci un om care nu minte, nu poate spune:"Stiu sigur ca exista Dumnezeu". Iar daca minte, oricum afirmatia lui nu are valoare, asta lasand la o parte intelesul care rezulta din paradoxul mincinosului.
Deci plecam de la premisa ca un credincios este sincer in ceea ce afirma el despre divinitate si anume faptul ca "exista zei", dar el nu isi poate baza certitudinea pe dovezi concrete ci pe simple marturisiri ale altor oameni, adica pe credinta. Chiar si textele religioase spun ca "daca nu crezi, nu vezi". Prin urmare credinta (si aici vorbim despre "credinta religioasa" sau "faith" cum ar zice englezul) este "genul proxim".

Aha, deci pana la urma tot despre credinta este vorba
Ioane, oricant incerci tu sa ne imbarligi, pana nu pleci de la premisa ca exista divinitate, nu poti ajunge la concluzia ca exista. Iar ca sa pleci de la acea premisa trebuie sa crezi. Ceea ce propui tu este sa ne autosugestionam ca exista... Ori nu e tocmai OK.

Nu am spus ca m-au condus ei la ateism... Ateu m-am nascut, ateu am ramas... Si am ramas ateu pentru ca cei care au incercat sa ma converteasca au folosit argumente eronate. Poate n-am fost suficient de clar...

Sunt multi oameni care s-au sacrificat pentru binele semenilor, incluzandu-i pe cei care au luptat pentru libertate, pe cei care si-au macinat sanatatea si si-au consumat ani din viata in laboratoare incercand sa gaseasca un vaccin, un medicament mai eficient, un leac impotriva cine stie carei molime, pe cei care isi risca viata in misiuni umanitare etc... Dar probabil ca nu la asta te referi, ci la Isus. Despre acest personaj relatarile sunt diverse si controversate. De unde sa stiu eu daca chiar asa s-a intamplat sau este numai o legenda? Iar pe de alta parte, si cei care ii trimiteau pe rug pe eretici isi imaginau ca o fac pentru binele lor, caci focul rugului ii purifica de pacate si cu cat sufereau mai mult aici cu atat mai putin ar fi suferit "pe lumea cealalta"...

Si iti imaginezi ca asa ai demonstrat ca ateismul este o pozitie pe care omul o alege deliberat? Asta nu-i o demonstratie, ci o repetare a ceea ce trebuia sa demonstrezi; ca si cum cerandu-ti sa demonstrezi o teorema tu nu faci altceva decat sa repeti teorema... Eu spun ca nu poti alege sa crezi ca Isus este real ori imaginar. Chiar si tu ai recunoscut, cu ceva vreme in urma, ca nu ai posibilitatea sa alegi sa fi ateu. Nu poti alege sa crezi ca Isus este un personaj imaginat.

Eu nu as merge asa departe... e suficient opinia despre existenta/inexistenta zeilor sau a lui Dumnezeu. Nu discut pe ce se intemeiaza opinia, pe care sau pe cita credinta. Repet, pt. toti sfintii dovezile concrete sunt experientele pe care ei insisi le traiesc. Iar pt. credinciosii in drum spre sfintire o parte din dovezi sunt experientele din preajma sfintilor. Stiu ca nu cititi despre viata unor sfinti contemporani din Athos de ex. Parintele Paisie, Parintele Porfirie, sunt sute, poate mii de credinciosi care aduc marturii, multe vindecari, etc. produse in preajma lor. Nu cred oamenii ca au auzit la altii ci pt. ca ei insisi au experimentat cumva prezenta divina. Va imaginati gresit credinciosii ca pe unii care abia apuca sa isi odihneasca mintea in credinta. Sfintii spun: cine vrea sa se mintuiasca cu intrebarea sa calatoreasca, deci pa odihna... Calea ortodoxa e calea iubirii. Si da, daca nu iubesti, nu vezi iubirea... A crede ca vine iubirea si a astepta sa cada ca para malaiata nu aduce prezenta ei... Trebuie miscare in directia ei.Eu n-am plecat de la aceasta premisa si poate multi altii. Am plecat de la experienta si prin experienta m-am apropiat de ea. Eu nu propun asta. Experimentati iubirea si veti gasi Iubirea. Aia mica intre oameni si o gasiti pe cea mare. Legaturile spirituale sunt cele intre oameni asa cum apar intre atomi cind formeaza moleculele. Sigur si atomii pot ramine izolati sau in altfel de legaturi... Acea comuniune intre credinciosi este una efectiva in plan spiritual, nu ma refer la simple interactiuni.

Vad ca mereu ne aduceti aminte de greselile altora, de alta confesiune, din alte zone... Ce vrei sa ii birfesc, judec, analizez de fiecare data? Judecind dupa mintea lor au gresit. Dumnezeu vrea intoarcerea omului nu moartea lui...Exact, El este maestru desavirsit. Pt. mine mari maestri in initierea spirituala sunt sfintii. Iar maestrul lor e Iisus. Spiritul de sacrificiu, eroismul, etc. sunt laudabile la oameni, dar de la ei nu invatam desavirsit. Au o calitate, 2, 3 dar Iisus le are pe toate. La inceput nici eu nu am stiut, dar am ascultat de El si am vazut ca viata mea se schimba in bine. Apoi alte experimente, iar schimbare si tot asa.. Imi place incotro merg, ma transform si asta ma bucura. La inceput cred ca si eu mi-am zis ca e imaginar. Nu m-a deranjat sa invat de la El, iar in timp m-am convins ca exita in realitate. Nu am adaugat nimic fortat la credinta mea, dimpotriva am fost poate prea sceptic adesea.
Nimic nu putem alege pur si simplu... trebuie cercetare si eliminate variantele care nu se sustin in timp... Avem timp si trebuie sa facem ceva cu el .

Si asa ajungem iar la intilnirea fiintei cu timpul.... Daca fiinta vrea sa sa infrunte timpul trebuie sa inceapa de undeva... Eu am inceput a invata de la altii care au infruntat timpul.

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 09:25 PM

Aici intri in contradictie cu moderatorul acestui sub-forum, care este de parere ca in cazul credintei nu este vorba despre o simpla opinie, ci despre a sti sigur...

Deci numarul mare al celor vindecati in preajma acelor sfinti, raportat la numarul celor care nu se vindeca in preajma lor, ar trebui sa ne convinga?

O experimentam, nu-ti face griji. O experimentam din plin.

Nu asta a fost scopul. Asa cum tu pretinzi ca aceia au gresit, sunt convins ca si ei ar pretinde ca tu esti in eroare... Nu-ti cer sa-i analizezi pe aceia, ci vreau sa-ti arat ca in cazul in care acel sacrificiu despre care imi vorbesti ar fi fost real imi pot pune intrebarea daca a fost cu adevarat necesar, daca alta solutie mai buna nu exista...

Parerea ta, pe care nu intentionez sa incerc sa ti-o schimb. Parerea mea este ca, in cazul in care relatarile despre el sunt adevarate, nu a fost deloc desavarsit...

Ei bine, asta este un argument eronat: faptul ca tu crezand X te simti bine nu inseamna in mod automat ca X este adevarat.


Dar ne indepartam cam tare de la ce pornisem, de la definitia ateului... Ai vazut ca in dex necredincios si ateu sunt sinonime; acum este randul tau sa spui ca dictionarul este gresit?

Draga Action

Daca tot dai citate de la mine, macar, te rog, da-le asa cum le-am scris eu, nu cum iti place tie....
Eu am zis asa:
( vezi postul 259 din pagina precedenta)

Apropo de acel post al meu, pe care vad ca l-ai citit... Nu ai avut nimic de replicat la el?! Sa inteleg ca esti de acord cu ce am afirmat acolo?!

Te inseli grav aici... Desi exista credinciosi care cred pe baza credintei altor oameni, ceea ce este foarte bine, exista si oameni care cred pe baza de dovezi concrete. Eu cand am spus ca am certitudinea existentei lui Dumnezeu, si nu doar banuiala, am spus ca fac aceasta afirmatie pe baza unor dovezi concrete, traite personal. Recunosc ca am fost Toma necredinciosul, dar ma bucur ca si asa am ajuns sa-l aflu pe Dumnezeu.

Eu nu-mi aduc aminte sa spuna undeva asta, dar cert este ca eu nu am crezut pana nu am vazut... Este marturia mea, daca o crezi bine, daca nu iar bine.
Insa pentru mine, care am trait, ce afirmi tu este pura speculatie, caci realitatea traita de mine este cu totul alta decat cum o expui tu.

Nu este deloc autosugestionare. Prima data am crezut ca mi se pare, ca poate nu am fost eu atent, dar a doua si a treia oara, n-am mai avut ce sa fac. A trebuit sa recunosc adevarul. De ce sa se autosugestioneze cineva in legatura cu credinta? La ce ar ajuta asta?!

Draga Abis

Eu nu cred ca cineva serios a incercat sa te converteasca pe tine, sau pe orice ateu. Acest lucru nu se poate realiza cu argumente sau constructii verbale.
Faptul ca noi discutam aici cu tine, sau cu alti atei sau de alte religii, nu inseamna ca am dori sa te convertim, stiut fiind din start ca este imposibil asa ceva.
Noi discutam doar dogmatic aici. Pur teoretic. Dezbatem idei si principii. Credinta, din cate am constatat eu nu vine decat din traire efetiva. Altfel este doar filosofie...
E ca si cum doi oameni ar vorbi despre iubire, de ex., dar fara sa fii iubit niciunul dintre ei niciodata... Doar din discutii despre iubire, poate sfarsi cineva prin a iubi cu adevarat?! Imposibil zic eu.

Asta este cu totul altceva... Se numeste manipulare... Au existat si exista mai multe feluri de manipulare care au ca pretext religia. Poate vom discuta despre acestea pe un alt topic daca intereseaza pe cineva.

Asa cum am mai spus, credinta este pe o scala de la 0 la 00. Cei cu credinta 0 sunt ateii. Imediat incep credinciosii. Acestia au un anumit grad credinta, mai mare sau mai mic, depinde de mai multi factori...

Iar repet, nu crezind te simti mai bine ci facind. E vorba de ex. de deschiderea spre ceilalti. Pina sa citesc despre inteligenta emotionala eu practicam ameliorarea ei prin invataturi de credinta. Si iti pot da n ex. de invataturi a caror valoare abia acum o descopera stiinta. Nu cred... Era vorba de genul proxim caruia ii apartin ateitul si teistul. Si nu ma intru in credinta, etc. E suficient ce afirma omul.Mai urmeaza sa spui ca asa se nasc copii Dar nu despre aceea e vorba. Ci de cea care are izvor si in vointa... Sanatatea, viata si moartea omului si evolutia spirituala nu sunt chestii de statistica. Statistic poate muri doar unul, dar daca eu sunt acela... La fel cu boala.. Relativismul are si virtutile dar si limitele lui... Eu il analizez si cu inima, tu numai cu mintea... Eu vad altceva in dexonline:CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase. – Credinţă + suf. -ios..... Credincios ≠ adulter, ateu, infidel, necredincios. Deci credincios inseamna fidelitate fata de obiectul credintei. Necredinciosi pot fi si cei infideli lui Dumnezeu desi ii recunosc existenta, iar acestia nu sunt atei. Nu trebuie inteles dictionarul fortat. Ca doar nu o sa cred acum ca unul care ii este infidel sotiei musai sa fie ateu ca sunt trecute la antonimele lui credincios impreuna...

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 May 2008, 10:23 PM

Din cate vad, tu esti cel care forteaza dictionarul. Bineinteles ca necredincios cand este vorba despre religie inseamna cu totul altceva atunci cand este vorba despre necredincios in relatie cu sotia. Insa atunci cand in dictionarul tau scrie negru pe alb ca ateu si necredincios sunt sinonime, este clar la care sens se refera, nu?

Sunt sigur ca cineva, nu spun cine, va spune in curand ca unul infidel sotiei in mod cert nu poate fi credincios in sensul pe care il discutam aici.


Ok, faptul ca faci ce scrie in biblie ca a spus Isus sa faci si te simti bine nu-i o dovada ca Isus a existat in realitate.

N-am inteles din raspunsul tau daca ai vrut sa spui da sau nu...

Nu-i adevarat. Analizand cu mintea, imi spun ca ce scrie acolo pare imposibil... Analizand cu inima, imi spun ca nu imi place personajul...

Sa fie asta alegerea care te "retine" ateu? O altfel de "judecata" cu inima decit a credinciosilor?Nu fortez deloc. Ma bucur ca ti-a placut gluma, insa asa e, trebuie sa avem grija cum citim, o insirure, alaturare, nu inseamna sinonime. Infidel lui Dumnezeu=necredincios=ateu? Chiar daca recunoaste si afirma existenta Lui? Tu cum interpretezi acestea?Nu scrie ca sunt sinonime, e interpretarea ta. Dictionarul da si exemple de antonime, chiar daca nu se suprapun exact (ex. necredincios si ateu si infidel) Tu esti doar infidel lui Dumnezeu, sau nici macar nu ii recunosti existenta?. Ce am spus e doar ce se vede din usa. In cartile depre Parintii amintiti o sa vezi si altele. Daca intri inauntru vezi mult mai mult, dar nu poti spune in cuvinte si nu toti inteleg .... Deci nu visezi la o comunicare empatica vecina cu telepatia cu fiica ta? Pacat, nu stii ce pierzi!

Nu.

Necredincios=ateu.
Ce inseamna exact infidel lui D-zeu?

Sa ne uitam din nou:

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine; eretic. ♦ Spec. (Înv. şi pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creştini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.


Aaa, nu! Necredincios si ateu sunt mentionate la sinonime; necredincios este trecut la antonime cu credincios, devotat...


Cum adica infidel?
Eu ti-am spus ca, din cate am aflat pana acum, ipoteza existentei vreunei divinitati nu mi se pare necesara.

Poti sa-mi indici, te rog, versetele din care rezulta ca este posibila o comunicare empatica vecina cu telepatia? Poate ca mi-or fi scapat mie... Nu stiu cum ai dedus tu din faptul ca unele dintre intamplarile descrise in biblie mi se par trase de par ca nu visez la o comunicare cu fetita... Nu au nici o legatura una cu alta.

Si pe ce baza decretezi ca ar fi vorba doar de o simpla opinie?


Dar noi nu vorbim de sfinti (oricum asa ceva nu exista decat in inchipuirea altor oameni). Noi vorbim de oamenii obisnuiti, oamnei obisnuiti care nu vad acele "dovezi concrete" nu au niciodata acces la ele... Prin ce se deosebesc ei de sfinti?


Cred ca extrapolezi fortat propriul mod de cunoastere la alti oameni. Covarsitoarea majoritate a oamenilor cred pentru ca au auzit de la altii. Chiar si tu, tot din acelasi motiv crezi, pentru ca ai auzit de la altii cutare si cutare lucru. Iar despre experientele pe care le-ai avut ai crezut ca iti indica existenta divinitatii.


Mda, pai si eu cand spuneam ca e vorba de manipulare emotionala...


Pai si ce motive ai avea sa "asculti de el"? Nestiind sigur ca este sau nu divin, ca are sau nu dreptate, ca e bine sau nu... de ce sa asculti de el?
"viata se schimba in bine" e o chestie relativa, depinde ce ce intelegi prin bine si unde pozitionezi binele. La asteptari mici schimbarile mici par realitzari monumentale


Si eu sunt de aceeasi parere. Dar cum se face ca unii oameni se agata de o varianta pe care o valideaza ca adevarata desi nu se susine in timp, ma refer la credinciosi.


Hmm, de fapt tu ai invatat de la altii despre care crezi ca au infruntat timpul, cel putin ii crezi pe ei pe cuvant sau pe cei care au scris despre ei, dar nu ai nicio dovada concreta ca asa s-a intamplat.


Nu era un citat. Urmareste contextul, mi-e lene sa explic ce am vrut sa spun acolo.


Cred ca faci o confuzie. Niste dovezi pe care le poti vedea doar tu, iar altii nu, sunt mai degraba "dovezi inchipuite", nicidecum "dovezi concrete", cu alte cuvinte Clopotel, tu de fapt crezi (iti inchipui) ca ai avut dovezi concrete


De ce ar crede cineva ca exista Dzeu? La ce ar ajuta asta?

Acest topic a fost editat de actionmedia: 29 May 2008, 01:59 AM

Da, sa citim din nou, impreuna: "... 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine; eretic. " Dupa stilul tau de a interpreta insiruirile ateu=cel care se abate de la norme, eretic. Ti se pare corect? Adica chiar vorbind despre Dumnezeu, dar altfel decit in interpretarea oficiala, un om tot ateu este? Sa fim seriosi! De exemplu: "Cine nu stringe cu Mine risipeste."Chiar aceste cuvinte nu sunt in Biblie, dar si in ea si in Vietile Sfintilor gasesti minuni si mai mari. Cum sa nu aiba legatura? Pai religia te invata calea comuniunii cu semenii. Pe aceasta cale se ajunge si le cele mentionate de mine. Iar daca ti se par lucruri trase de par ca oamenii sfintiti sa vindece bolnavi, sa le cunoasca gindurile, inseamna ca nu crezi in asa ceva, ca ar exista in realitate o asemenea posibilitate.

Pai cere mai mult ca sa spui ca esti teist sau nu? Iti verifica cineva credinta? Nu inteleg pe ce baza ati extins voi "cred=parere" cu "cred=credinta". De aici confuzii cu carul... "O sa vina oare altii sa ne spuna cum a fost?" Eu stiu ca aveti o parere buna despre intelepciunea voastra dar eu nu admit sa imi interpretezi tu viata si experientele. Daca ma crezi incapabil sa stiu ce sa intimpla cu mine, discuta cu altii. Sa imi spui daca ma socotesti o persoana capabila sa stie ce vorbeste, mai ales in ceea ce il priveste, ca sa stiu, continui sau nu dialogul... Mi-a placut Personajul... Afinitate afectiva... Vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acri. Cine nu intelege iubirea o numeste in tot felul, chiar si manipulare. Iubirea e suportul comuniunii, astfel o intrepretez.

Acest topic a fost editat de IoanV: 29 May 2008, 08:00 AM

Unul dintre sensurile lui "necredincios" este "eretic". Alt sens este "ateu". Ce sa fac, daca in limba romana sunt o gramada de cuvinte care pot fi interpretate in fel si chip? Noi aici discutam despre necredincios (ateu) in sensul lipsei de credinta. Nu despre cineva necredincios sotiei ori altceva...
Deci, necredincios si ateu sunt sinonime, asa cum iti arata si dictionarul. Bineinteles ca nu numesti ateu un tip care isi inseala sotia, asa cum nu numesti ateu un musulman... Insa necredincios in sensul de om fara credinta religioasa si ateu sunt sinonime.

Deci nu ma insela memoria...

Exista mai multe cai pentru a ajunge in acelasi loc... Religia te invata in primul rand sa accepti ca adevarate niste chestii care nu pot fi verificate. Gen invieri, mers pe apa, inmultire de paini si pesti etc. Pentru a-ti dori o buna comunicare cu semenii in general ori cu apropiatii in particular nu-i musai sa fi religios.

Pai am motive sa cred ca exista in realitate o astfel de posibilitate? Nu cred.

Deci necredincios nu inseamna numai lipsa credintei. Mai inseamna si infidel unui Dumnezeu recunoscut. De aceea am spus ca multimea necredinciosilor include pe cea a ateilor. Eu zic ca trebuie o iubire despre care iti vorbeste mai ales religia... Ai zis ca doresti o comunicare empatica la limitata telepatiei. Dar daca tu spui ca nu crezi sa existe, asta e, iti limitezi singur asteptarile... Pt mine exista chiar mai mult, telepatie, etc...

Acest topic a fost editat de IoanV: 29 May 2008, 11:24 AM

Dar ateu atat inseamna, nici mai mult, nici mai putin: persoana fara credinta in zei.

Spun ca nu cred sa existe pentru ca nu am vazut probe concludente... Daca voi avea de ce, voi crede. Asa este si cu Dumnezeu, si cu telepatia, si cu extraterestrii, si cu Yeti, si cu monstrul din Loch Ness si cu orice vrei tu.

Ca multe alte exemple, si acestea sunt din categoria generalizare pripita. Telepatia am trait-o multi dintre noi, nu se compara cu monstrul X sau chiar cu bazaconii. E comod sa le pui toate la gramada... Dar daca nu vei cauta explicit sa ajungi la un anumit tip de comunicare, nu o vei gasi intimplator...

Acest topic a fost editat de IoanV: 29 May 2008, 11:41 AM