''Omul a considerat dintotdeauna ca depaseste in inteligenta delfinii, deoarece a obtinut atat de multe: roata, New York, razboaiele, etc., pe cand tot ce au facut delfinii a fost sa stea in apa si sa se distreze. Probabil si delfinii considera ca sunt mai inteligenti decat oamenii, tocmai din aceleasi motive...'' - Douglas Adams


Acum ma uit in jur. In afara de barbatul de langa mine, nu cunosc pe nimeni... Si totusi, eu am fost cea care am decis sa vin aici. De ce? Pentru simplul fapt ca aici e singurul loc unde pot obtine raspunsul la toate lucrurile care ma framanta... Care sunt acele lucruri? Pai hai sa le luam pe rand...

---< o >---

Nu-mi placuse niciodata in mod deosebit sa am de-a face cu un android. Ma simteam straniu, ca si cum cineva - sau mai bine zis ceva - imi invada intimitatea. Asemanarea cu o fiinta umana era prea tulburatoare pentru mine. Cu toate acestea, eram fondatoarea Programului de Cercetare a Inteligentei Artificiale. Nici pana in acel moment nu reusisem sa imi dau seama cum anume ajunsesem in acea situatie...
Parca totul venise de la sine. Pasi marunti, aproape insesizabili, ma condusesera treptat spre deznodamantul aparent inevitabil. In urma cu 12 ani, cand incepuse totul, Inteligenta Artificiala era doar o teorie interesanta. Aceasta teorie se transformase insa in realitate. Trecusera deja 5 ani de cand primul robot "inteligent" parasise linia de asamblare a companiei Syne-Robotics, proprietatea mea. Evenimentul fusese aclamat la scara mondiala, iar contributiile guvernamentale nu s-au lasat mult asteptate. Insa recunoasterea stiintifica sau fondurile necesare continuarii studiilor nu erau problemele de care eu eram preocupata...
In timpul pe care-l avusesem la dispozitie inainte de finalizarea proiectului, dezbatusem indelung problema repercusiunilor pe care introducerea Inteligentei Artificiale avea sa le provoace, dezbatere care din nefericire nu imi oferise nici un raspuns cert. Iar cum Inteligenta Artificiala se contura din ce in ce mai clar, trecand vizibil dinspre teorie spre fapt concret, am fost nevoiti sa acceptam "eliberarea" lui Abel RIA17.
Treptat, am ajuns sa-l numim Abel, din comoditate. Dar asta nu facea decat sa-l simtim ca fiind mai apropiat de noi, mai "uman". In tot acest timp, oricat as fi incercat sa trec peste asta, o urma vaga de repulsie ramanea totdeauna prezenta atunci cand ma gaseam in preajma lui. Era ciudat cum intregul concept pe care il avea cuvantul "robot" se schimbase. Dintr-o masinarie care executa anumite functii, controlate de un computer, se ajunsese la Inteligenta Artificiala, si tot ceea ce insemna acest lucru...
Aparitia androizilor a fost o alta grea incercare la care am fost supusa. "Robotul inteligent" cu care ne obisnuisem s-a transformat in altceva, mai complex, mai apropiat de natura umana. Dupa acel moment, a devenit aproape imposibil sa distingi un robot dotat cu Inteligenta Artificiala de un om... Era de-a dreptul bizar sa ai de-a face cu o "masinarie" care era constienta de propria existenta si, pe deasupra, avea si aspect uman. Cel putin asta era ceea ce eu simteam...

---< o >---

- Domnisoara Amaltheea!... Domnisoara Amaltheea!
Pesemne atipisem, deoarece nu auzisem vocea asistentului meu, Gabriel, decat dupa ce aceasta ajunsese in dreptul biroului meu. O multime de ganduri imi navalira brusc in minte.
- Domnisoara, ma scuzati, dar am ceva foarte important sa va spun.
- Da, ce e Gabriel?...
- Nu cred ca noul model al retelei neuronale este stabil. Uitati-va pe datele astea. Le-am primit de jos, de la laborator, acum o jumatate de ora.
- Lasa-le aici. O sa ma uit imediat peste ele.
"Domnisoara"... Ma obisnuisem deja de mult timp cu acest apelativ. Nu fusesem casatorita. Nici macar nu ma gandisem la asta. Munca imi ocupase tot timpul. Chiar si inainte de a fi numita sefa departamentului de Robotica, iar mai apoi de a pune bazele programului de Cercetare al Inteligentei Artificiale, nu simtisem niciodata nevoia de a ma implica intr-o relatie. Ma simteam mult mai sigura pe mine. Probabil ca acesta era motivul... Da, cu siguranta acesta era...
- Bine, dar o sa am nevoie de concluzia dumneavoastra in maxim doua ore. In caz contrar, primul android care va parasi linia de asamblare va suferi o moarte chinuitoare, daca ii putem spune moarte...
- Daca asa se pune problema, atunci ai aprobarea mea sa opresti utilizarea noului tip de retea neuronala. Am incredere in opinia ta.
- Va multumesc, spuse Gabriel, dupa care parasi incaperea.
Ma gandisem ca intr-adevar, daca era o persoana in care puteam avea incredere, aceea era Gabriel. Era asistentul meu de aproape trei ani. Venise cu recomandari excelente. E drept, fusesem cam sceptica la inceput, nefiind convinsa ca tot ceea ce aflasem despre el era adevarat. Insa ajunsesem sa ma conving treptat de toate calitatile lui, si pe deasupra sa mai descopar si altele...

---< o >---

Secretara mea parea ocupata, ca de obicei. M-am apropiat de biroul ei, iar ea si-a intors privirea spre mine, parca mirata de faptul ca venisem eu la ea, in loc sa o chem...
- Sandra, i-am spus eu pe un ton calm, du-i te rog hartia asta lui Gabriel.
- Imediat, domnisoara. Mai am putin de lucru aici. Termin in cateva secunde...
- Bine, multumesc.
Am lasat hartia pe biroul ei si m-am intors, cand videofonul isi facu simtita prezenta.
- Domnisoara, va cauta un domn. Desmond Ara.
Timp de cateva clipe, mintea mea se goli de orice gand. Abia apoi am reusit sa raspund.
- N-am auzit de el... Fa-mi legatura in biroul meu.
In drum spre birou, m-am gandit la ce anume ar dori acest domn de la mine. Cu siguranta nu auzisem de el. Era un nume mult prea ciudat ca sa nu-l fi retinut...
Cand am ajuns in birou, pe ecranul videofonului m-a intampinat privirea unui barbat, privire care m-a facut sa tresar. Nu-l vazusem niciodata, insa am avut pentru o clipa impresia ca, intr-un moment sau altul al existentei mele, fara indoiala m-as fi intalnit cu el...
- Buna ziua, domnisoara Emerson. Ma numesc Desmond Ara. Imi cer scuze daca v-am prins intr-un moment nepotrivit...
- Buna ziua, domnule Ara. Momentul e cat se poate de potrivit. Va ascult.
- Probabil va intrebati cine sunt eu. Ei bine, eu fac parte dintre finantatorii proiectului dumneavoastra. As putea caracteriza contributia mea ca fiind "esentiala". Sunt la curent cu tot ce se intampla in cadrul proiectului. Problema pe care vreau sa o discutam are legatura cu secretara dumneavoastra...
- Cu Sandra? Dar ce s-a intamplat?
- Nu s-a intamplat nimic grav, nu va faceti probleme, spuse el pe un ton linistitor, dupa care urma o scurta pauza. Vedeti dumneavoastra, noi - eu si colaboratorii mei - ne-am gandit ca ar fi mai bine s-o inlocuim cu un android din noua generatie...
La auzul cuvantului "android", mintea imi ingheta brusc. Nu mai auzeam vocea lui Desmond Ara. Nu mai percepeam nimic... Un android! Nu simteam nici o afinitate deosebita pentru Sandra, dar nu concepeam, sub nici o forma, ca ea sa fie inlocuita de un android. Nu!.. Dar ce aveam sa spun? Ca mi-e groaza sa stau in preajma unei astfel de... de... "masinarii"?!...
Vocea lui Desmond Ara incepu din nou sa se auda.
- ...si mai ales avand in vedere ca dumneavoastra sunteti conducatoarea Programului de Cercetare. Ar fi un punct in plus, atat pentru Program, cat si pentru dumneavoastra. Si, e adevarat, ne-ar ajuta si pe noi...
Barbatul zambi. Nu aveam cum sa-l refuz, pentru ca nu aveam nici un motiv rezonabil...
- Da, cred ca aveti dreptate, am raspuns eu intr-un tarziu.
- Excelent. O sa ma ocup eu de formalitati. O zi buna.
Ecranul videofonului redeveni transparent. Un android!... Nu. Era inacceptabil! N-aveam sa ma las coplesita de acest sentiment de repulsie...

---< o >---

Trecuse o saptamana de la discutia cu Desmond Ara. Sandra plecase, iar locul ii fusese luat de David. Dar inca nu ma obisnuisem ca numelui David ii era atasat RJC63, chiar daca nimeni nu folosea numarul de serie cand i se adresa... E drept, activitatea Sandrei era acum dusa la bun sfarsit de catre David intr-un timp record. Insa, de fiecare data cand il priveam in ochi, simteam ca in spatele lor salasluieste o entitate care procedeaza la fel, asa ca intorceam repede privirea. Avusesem grija ca majoritatea conversatiilor mele cu David sa nu necesite prezenta fizica a acestuia in preajma mea...
- Cum e cu David? ma intreba intr-o zi Gabriel. Am observat ca nu te simti prea bine cand e prin apropiere.
- Nu reusesc nicicum sa-mi scot din minte faptul ca e un android. O realizare a tehnologiei de ultima ora... Un produs al oamenilor...
- Dar e un produs care gandeste. Un individ. Nu trebuie sa privesti lucrurile astfel... Zeci de psihologi au testat entitatile dotate cu Inteligenta Artificiala, si au ajuns la aceeasi concluzie: toate sunt constiente de propria existenta... Si acesta e un element care nu trebuie ignorat.
- Da, stiu. Cu toate acestea, ma simt ciudat cand sunt in preajma unei astfel de "entitati". Si nu reusesc sa trec peste asta... Din momentul in care o astfel de entitate paraseste linia de asamblare - asculta numai cum suna: linia de asamblare, ei bine, din acel moment incepe sa gandeasca. Idei proprii, pareri personale - tot tacamul... E mult mai complex decat daca am clona oameni. Aici e vorba de aceeasi "masinarie", clonata la nesfarsit, chiar daca aspectul fizic difera. Pentru ca, dincolo de acest aspect fizic, se gaseste acea "entitate" de care vorbeai tu, acea entitate care gandeste...
- Tocmai ai atins unul din aspectele esentiale ale introducerii Inteligentei Artificiale... Acceptarea acesteia de catre societatea umana. Parerea mea e ca e nevoie de mai mult timp. Daca pentru unii e usor de acceptat, altii nu se pot desprinde de vechiul mecanism al societatii. Pentru ca e deja vechi... Nu mai putem merge inapoi...
Asta insemna "noua" societate? in loc de clonare - care fusese interzisa - aveam de-a face cu ceva mult mai ingrozitor: societatea umana crea "masinarii" inteligente, carora le acorda "libertatea". Acestea nu aveau o viata a lor, ci o "durata de functionare", dupa care avea loc "deconectarea". Minunata atitudinea societatii: sa nu lase ca "masinariile" sa fie nemuritoare. Probabil o facuse dintr-un complex de inferioritate... Omul si-a dorit intotdeauna sa atinga nemurirea. Iar acum, una din creatiile sale o atinsese, depasindu-si astfel creatorul... De aceea, fiind probabil inacceptabil pentru omenire ca o astfel de "entitate" sa traiasca sute de ani (fiind necesare doar inlocuirile anumitor componente pentru a asigura o functionare optima), s-a stabilit ca "durata de functionare" pentru toti robotii dotati cu Inteligenta Artificiala sa fie de 70 de ani. Dupa acea perioada, avea loc in mod automat "deconectarea"... Zeci, sute, mii de astfel de "entitati" aveau sa primeasca "libertatea". Si chiar daca fiecare dintre acesti androizi arata altfel, in opinia mea, in esenta toti erau aceeasi: niste clone nemuritoare cu aspect fizic diferit...
Gabriel ma privea drept in ochi. La fel procedam si eu. Din nou, mintea mea se elibera de ganduri. Cand mi-am revenit, Gabriel parasise deja biroul.

---< o >---

Cateva zile mai tarziu, ma gaseam din nou in biroul meu. Vocea lui David ma anunta ca am un vizitator. In acel moment, usa se deschise si in fata mea aparu Desmond Ara.
- Buna ziua, domnisoara Emerson. Scuzati vizita mea neanuntata, dar e o problema de maxima importanta.
- Poftiti, domnule Ara. Va ascult.
- intrunirea pe care am avut-o ieri seara cu colaboratorii mei m-a obligat practic sa ma infatisez azi in fata dumneavoastra.
- E vreo problema cu finantarea Proiectului?
- O, nu. Nicidecum. In schimb, dumneavoastra trebuie sa fiti inlocuita din functie. Imi pare rau, dar acest lucru este absolut necesar...
- Cum adica, sa fiu inlocuita? Am gresit cu ceva?
- Nu, nu e vorba de asta. Insa noi am considerat ca nu este optim ca dumneavoastra sa mai ramaneti la conducerea Proiectului.
- Dar eu cunosc toate detaliile proiectului mai bine ca oricine altcineva!
- Aici va inselati, domnisoara.
- Ce vreti sa insinuati cu asta?
Privirea lui se opri asupra ochilor mei.
- Sunt multe lucruri pe care nu le cunoasteti legat de acest proiect.
- Cum poate fi posibil asa ceva? Primesc rapoarte zilnic, si le citesc pe toate. Sunt la curent cu ce se intampla in cadrul proiectului. Domnule Ara, sunt de parere ca va inselati amarnic...
- Nu, domnisoara. Vedeti dumneavoastra, acest Proiect a fost controlat de noi - de mine si de colaboratorii mei - inca de la inceput. Ca sa va demonstrez, o sa va aduc la cunostinta un fapt concret. Ce stiti despre androidul cu numarul de serie TME31?
- Din cate stiu, nici nu s-a produs un astfel de android. Care numele sau?...
- Gabriel.
Dintr-o data, am simtit cum mintea mi se incetoseaza. Abilitatile mele perceptive s-au diminuat brusc. Cu toate acestea, mi-am revenit surprinzator de repede, deoarece Desmond Ara nu parea surprins de reactia mea...
- Dar nu poate fi vorba despre...
- Ba da, Gabriel, asistentul dumneavoastra. E un android din prima generatie. Inainte de Abel au mai fost creati alti cativa androizi, de existenta carora nu stie multa lume. Abel nu a fost primul...
- Nu! Nu pot sa cred! Nu Gabriel!...
- Acum o sa va rog sa veniti cu mine.
Nu stiu exact de ce, dar am simtit atunci ca trebuie sa-l urmez. Stiam ca e singurul mod de a afla cum anume a fost posibil asa ceva...

---< o >---

Acum, dupa ce am lamurit acele lucruri, putem continua...
Ma aflu intr-o incapere uriasa, in mijlocul careia se gaseste un grup de oameni asezati in jurul unei mese. Am venit aici sa obtin raspunsuri. Si n-o sa plec pana nu reusesc...
- Ia loc, mi-a spus un domn carunt, care statea undeva in dreapta mea.
In fata mea vad un singur scaun. Desmond Ara m-a ajutat sa ma asez, dupa care a ocupat un loc la masa, alaturi de ceilalti.
- stii de ce te afli aici? am fost intrebata de un alt barbat.
- Domnul Ara m-a adus. Presupun ca voi afla de ce nu imi pot continua munca in cadrul Proiectului...
- Nu mai este nevoie de contributia ta. Am obtinut toate datele de care aveam nevoie, raspunse domnul carunt de mai devreme. Si o sa-ti explic de ce... Probabil ai aflat deja despre Gabriel TME31. Stiu ca e aproape incredibil, dar cred ca esti si tu de acord ca nu se poate face cu exactitate diferenta dintre un android dotat cu Inteligenta Artificiala, si un om.
- Da, aici aveti dreptate. Si e adevarat ca am fost profund socata de aflarea vestii cum ca Gabriel ar fi un android. Dar, totusi, de ce este necesar ca eu sa fiu inlaturata din functie?...
- Chiar vrei sa afli de ce?
Ce o intrebare stupida!... Evident ca vreau sa aflu! Doar de asta sunt aici, nu?...
- Da, vreau!...
- Atunci, ia acest dispozitiv...
Imi intinse o placuta dreptunghiulara, semitransparenta, cu striatii colorate. Am luat-o fara ezitare, privind-o.
- si ce anume ar trebui sa fac cu ea?... am intrebat eu. Dar nu am mai apucat sa primesc raspunsul, deoarece am simtit cum placuta imi absoarbe palma. Toate gandurile mele disparura in neant. Eram doar eu... Atunci am obtinut Raspunsul...
M-am trezit. Sunt intinsa pe spate. Deasupra mea e Desmond Ara, alaturi de barbatul cel carunt. Desmond se uita in ochii mei.
- Cum te simti?... ma intreaba el.
Sincer, nu sunt prea sigura. Pana mai devreme ma chema Amaltheea Emerson. Acum nici asta nu mai constituie o certitudine. Asa ca ma gandesc... Iar intr-un final, cu o voce tremuranda, reusesc sa-i dau raspunsul, un raspuns asupra caruia nu mai poate plana nici o umbra de indoiala:
- Sunt Amaltheea MRS1... Primul android dotat cu Inteligenta Artificiala...