Cred cA inceputul spiritualitATii constA in primul rAnd in afla cine suntem noi.
MaterialiStii grosieri susTin cA noi am fi corpul, compus din cele cinci elemente (stAri de agregare) grosiere, aSa cum sunt descrise in literatura spiritualA anticA, mai tArziu devenita mai mult filozoficA, adicA mai degrabA speculativA decAt bazatA pe realizarea obTinuta in starea de transA (care ea insASi poate fi de mai multe feluri).
Cele cinci elemente grosiere (panca bhuta - in limba sanskrita) sunt:
eter - cer sau spaTiu,
aer (starea gazoasA),
foc (starea plasmaticA),
apA (starea lichidA),
pAmAnt (starea solidA)

In Bhagavat-gita Capitolul 7 Versul 4 care a fost vorbitA (cAntata) acum peste 5000 de ani se spune:

bhUmir Apo’nalo vAyuH / khaM mano buddhir eva ca
ahaMkAra itiyaM me / bhinnA prakRtir aSTadhA

AceastA (Yam) energie materialA (prakRtir) a Mea (me)
are opt (aSTadhA) diviziuni (bhinnAH) dupA cum urmeazA (iti)
pAmAnt (bhUmir) apA (ApaH) foc (analaH) aer (vayuH) Kham (ether)
manaH (minte)
buddhiH (inteligenTA) Si (ca) desigur (eva)
falsul ego (ahaMkAraH).

DupA cum vedem aici mai apar trei elemente, numite elemente materiale subtile,
Si anume mintea, inteligenTa Si falsul ego.

In versul urmAtor din Bhagavat-gita Capitolul 7 Versul 5
Sri Krishna descrie faptul ca in afara de aceste 8 energii materiale,
El mai are o energie care este superioara acestor energii,
care este energia reprezentata de sufletele (spirituale).
Citat:
apareyam itas tv anyAM / prakRtiM viddhi me parAm
jiva-bhUtAH mahA-bAho / yayedaM dhAryate jagat


Oh, preaputernicule (Arjuna) - mahA-bAho
trebuie sA intelegi – viddhi,
cA aceastA (energie materialA descrisa anterior) –iyam
este inferioarA –aparA
dar –tu dincolo de aceasta – itaM
existA o alta – anyAm energie – prakRtim superioara – parAm
a Mea – me care sunt fiinTele (vii) jiva bhutam
prin care – yayA acest –idam univers – jagat
este acceptat –dharyate.

Ma bucur ca a venit la Han cineva care cunoaste filosofia indiana bine si o prezinta si unora care nu o stiu, sau daca o stiau, stiau ceva teoretic, prea putin.
Vreau sa citesc si eu Bhagavat-gita, ca mi-a starnit curiozitatea, sper ca se gaseste si pe meleagurile pe care ma aflu (cred ca se gaseste ca e oras destul de mare).

Din pacate Bhagavat-gita care se gaseste in RomAnia este
o traducere cu comentarii impersonale, si desi accepta caracterul spiritual al sufletului,
din pAcate neaga Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu.

Daca iti poti permite sa printezi? exista un link cu o traducere bhakti, care
este ce-i drept mai dificila, dar foarte reusita.
poti sa o download aici
http://www.purebhakti.com/library/index.shtml

Bhagavat - gita nu se citeste de unul singur
ci trebuie in mod normal explicata in succesiunea disciplica (de la maistru spiritual la discipol)
si apoi realizata in starea de transa.

Acest topic a fost editat de anadi: 16 May 2004, 07:06 PM

Deocamdata imprimanta mea nu are tonner, dar pot sa scot cu sutele de pagini.
Multumesc pt link (sunt mai multe, sa le iau pe toate? - in romana nu sunt?).

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 16 May 2004, 07:46 PM

Imi pare rau, nu cunosc nici o traducere devotionala
in limba romana care sa fie disponibila in www.

sau in librariile romanesti.

Sufletul este adevAratul ego, in limba sanskritA – ahaM.
SubstanTa din care este fAcut sufletul este iubirea.

Pentru cA sufletul e spiritual asa cum e descris postarea anterioara,
Iubirea este prin natura sa spiritualA.
Pentru cA natura iubirii este spiritualA, ea nu aparTine acestei lumii materiale.
Iubirea este locul ataSamentului.
ConStiinTa este locul ataSamentului.

ConStienTa inseamnA iubire.
De accea in lumea aceasta gAsim o forma pervertitA a acestei iubiri.
Cum pervertitA? AdicA direcTionatA cAtre formele trecAtoare ale acestei lumii.
AtaSamentul aparTine acestei lumi.

Forma iubirii este serviciul devoTional: a iubi inseamnA a te dArui.
Acesta este inceputul dramei in lumea materialA, dar totodatA
dAruirea in planul spiritual este inceputul realizarilor spirituale.

Pentru a te de dArui ai nevoie de incredere sau credinTA.
Procesul experimental (StiinTific) de dezvoltare a credinTei spirituale (Sraddha) se numeSte bhakti yoga.

In Bhagavad gita in capitolul 2 numit sankya-yoga, Studiiul analytic in yoga, Sri Krishna ii explicA lui Arjuna ABC-ul despre natura sufletului.
Arjuna apartinea clasei regale a razboinicilor, care de asemenea cunoStea foarte bine scripturile, care se adresau mai mult pozitiei sale de Kshatria, rAzboinic.
Avand in vedere, cA Arjuna trebuia sA lupte impotriva propriilor rude Si impotriva propriilor invAtatori pe care ii stima si ii iubea, in momentul cand i-a vAzut in fata sa pe cAmpul de lupta, inima i s-a inmuiat, si i-a spus lui Krishna:

Ce folos sa cAstig un regat, daca acesta e cAstigat cu pretul vietii rudelor mele?
Mai bine devin un cersetor, si ma dedic cunoasterii AdevArului Absolut.
Arjuna ii expune lui Sri Krishna o serie de argumente din scripturi pentru a-si sustine punctul de vedere.

Desi toate arguméntele sale au contraargumente, Arjuna Ii spune lui Sri Krishna ca e hotArat sA nu lupte, dar acceptA argumentele sale ca infailibile, Si e gata sA devinA discipolul sAu, recunoscAnd in Sri Krishna forma AdevArului Absolut – Bhagavan.

Auzind aceasta hotArare Sri Krishna zAmbeste spunAndu-i:
In timp ce vorbesti vorbe inTelepte, tu jeleSti ceea ce nu merita sA fie jelit.
Cei care sunt inTelepTi nu-i plAng nici pe cei vii, nici pe cei morTi.

Bhagavad gita 2.11

Sri Krishna spuse: “ Oh, Arjuna, amarAciunea ta care e nAscuta din durerea de a-Ti omorA rudele este iluzorie. Intrebarea ta “ Cum am sA lupt impotriva lui Bhishma" (bunicul tAu) arata ca modul tau de a gandi e bazat pe ignoranta. Cel care este inTelept nu se identificA cu corpul material din care aerul vital (prana) pleaca (gata-asun), de vreme ce asemenea corpuri grosiere sunt temporare.
Cei care sunt invAtati adicA inTelepTii nu jelesc nici mAcar pentru corpul subtil al acestor persoane, pentru cA de fapt corpul subtil nu poate fi distrus pAna in momentul atingerii eliberArii din lumea materiala (mukti). Cei proSti totusi jelesc corpul grosier al parintilor sau rudelor, atunci cAnd aerul vital (prana) le paraseste corpul. Dar ei nu jelesc corpul subtil, pentru cA nu au cunoastere despre el.
Bhishma si toti ceilalti sunt suflete (spirituale) care sunt acoperite de corpul grosier si cel subtil. De vreme ce adevAratul eu, sufletul (atma sau jiva) este etern, nu are nici un rost sA-l jeleSti, Si numai din ignoranta tu identifice adevAratul eu cu cu corpul grosier si subtil.
Mai devreme am discutat ca dharma Shastra (scriptura privind indeplinirea datoriilor sociale) este superioara lui artha shastra (scriptura privind dezvoltarea economica), dar rAspunsul meu este cA jnana shastra (scriptura privind cunoasterea AdevArului Absolut) este superioara dharma Shastrei (scripturii privind indeplinirea datoriilor sociale).

Acest topic a fost editat de anadi: 18 May 2004, 01:34 PM

Sri Krishna contiunua (Bhagavad-gita 2.12)

na tv evAhaM jAtu nAsaM / na tvaM neme janAdhipAH
na caiva na bhaviSyAmaH / sarve vayam ataH param

Nu a existat vreodatA timp in care Eu sA nu fi existat, sau tu, sau toTi acesti regi.
Nici in viitor nu va inceta vre-unul din noi sA existe.

Krishna pune urmAtoarea intrebare : Oh, Arjuna, dragul Meu prieten, cAnd cineva jeleSte moartea unei fiinTe, care este obiectul iubirii sale, corpul sau sufletul ?
In Srimad Bhagavatam 10.14.50 se spune :
Oh rege, pentru toate fiinTele sufletul este cu siguranTa cel mai drag. DeSi existA o diferenTa intre Ishvara (Supremul controlor) Si jiva (sufletul), amAndoi sunt eterni.

Sri Krishna vorbeSte in continuare despre natura sufletului
Bhavagad-gita Capitolul 2

Vers 13
dehino smin yathA dehe / kaumAraM yauvanaM jarA
tathA dehAntara-prAptir / dhIras tatra na muhyati

Asa cum –yathA,
cel (sufletul) ataSat de corp –dehino
in acest –smin
corp – dehe
(primeSte un) corp de copil –kaumAram,
unul de tAnar –yauvanaM
Si unul de bAtrAn –jarA,
in acelaSi fel –tata (sufletul) primeSte –prAptitr
un alt –antara
[B]corp –deha (dupA “moarte”).
Dar [/B]–tatra
cei care au vAzut AdevArul – dhiras (inTeleptii) nu sunt confuzionaTi – na muhyati.


Vers 14
mAtrA-sparSAs tu kaunteya / SItoSNa-sukha-duHkha-dAH
AgamApAyino .nityAs / tAMs titikSasva bhArata

O fiu al lui KuntI, cAnd simTurile vin in contact cu obiectele simTurilor, experimentezi (dualitate) frig, cAldurA, bucurie, supArare. Astfel de experienTe sunt asemenea pAlpAielilor temporare.
Oh Bharata, invaTA sA le tolerezi

Vers 16
nasato vidyate bhavo / nAbhAvo vidyate satah
ubhayor api dRSTo ‘ntas / tv anayos tattva-darSibhiH

Ceea ce e temporar –asataH
cu adevArat – tu, nu are -na vidyate
existenTa -bhAvaH.
Iar ceea ce este etern (sufletul) -satah nu poate fi - na vidyate distrus - abhAvaH
Cei care au vAzut darSibhiH AdevArul – tattva (this)
le-au pAtruns - dRSTo pe acestea - anayos
douA – ubhayor.
Acesta e finalul, (chintesenta comparArii )– antaH.

Sri Krishna vorbeSte in continuare despre natura sufletului
Bhavagad-gita Capitolul 2

Vers 15

yaM hi na vyathayanty ete / puruSaM puruSarSabha
sama-duHkha-sukhaM dhiraM / so ‘mRtatvAya kalpate

O cel mai bun dintre oameni, acea personA inteleaptA pentru care bucuria Si necazul, sunt acelaSi lucru, Si nu se lasA deranjat de ele (pentru cA e angajat in activitATi spirituale) este cu siguranTa calificat sa atinga eliberarea (de modurile naturii materiale).

DacA nu eSti angajat in activitATi spirituale este imposibil sa nu iei parte la necazurile Si bucuriile lumii acesteia, bucurii Si necazuri pe care le primeSti, mai devreme sau mai tArziu, datoritA propriilor activitATi.

Bhavagad-gita Capitolul 2

Vers 17 Sri Krishna ii spune lui Arjuna:

avinASi tu tad viddhi / yena sarvam idam tatam
vinACam avyayasyAsya / na kaScit karttum arhati

Ceea ce pAtrunde intregul corp, trebuie sA Stii cA este indestructibil.
Nimeni nu poate distruge sufletul, care nu piere niciodatA.

NA bhAvo vidyate sataH. Ceea ce este sat (adevAr etern), nu poate fi distrus.
Sri BhagavAn rosteSte acest vers (Sloka) incepAnd cu avinASi pentru a clarifica aceastA afirmaTie. Natura fundamentalA a lui jiva (sufletul), este aceea cA pAtrunde intregul corp
In Srimad bhagavatam 11.13.11 Sri Krishna spune:
“Dintre ceea ce este subtil, eu reprezint ceea ce este cel mai subtil in aceastA lume, Si anume sufletul.”

In MuNDAka UpaniSad (3.1.9) se spune:
eSo ‘Nur AtmA cetasA veditavyo yasmin prNAaM paNcadhA saMviveSa.
AtmA (sufletul) este infinitezimal. Poate fi realizat de o inimA (conStiinTA) purA, eliberatA de cele trei moduri ale naturii materiale.
In SvetASvatara UpaniSad (5.9) se spune:

bAlAgra-Sata-bhAgasya / SatadhA kalpitasya ca
bAgo jIvaH sa viNïeyaH / sa cAnantyAya kalpate

Sufletul este asemenea mArimii unei pArti dintr-un cap de fir de pAr tAiat in 10 000 de pArTi

De asemenea in Aitareya UpaniSad (5.8):
ArAgra-mAtro hy avaro api drSTaH.
Sufletu are o forma extrem de subtilA.

Astfel literatura vedicA aduce evidenTA cA sufletul este infinitezimal Si foarte subtil.
Fiing legat de ataSmentele materiale jiva (sufletul) intrA in diferite specii Si migreazA intre diferite paradisuri Si lumi ale infernului.InTeleptul DattAtreya vorbeSte despre aceasta in Srimad-BhAgavatam (11.9.20):
yena saMsarate pumAn. Sufletul migreazA in lumile materiale

Acest topic a fost editat de anadi: 25 May 2004, 11:00 AM

In Bhagavat gita 13.22, bhagavan Sri Krishna spune

puruSaH prakRti-stho hi / bhuNkte prakRti-jAn guANn
kAraNaM guNa-saNgo.sya / sad-asad-yoni-janmasu

“Fiind situat in prakriti (energia materialA), puruSa (cel ce vrea sA se bucure, sufletul ) gustA din obiectele simTurilor, nAscute din energia materialA (prakriti). Cauza naSterii sale in specii superioare sau inferioare se datoreazA asocierii selective cu cele trei guna (sattva, raja, tama).”

DatoritA faptului ca din timpuri imemoriale, jiva (sufletul) a acumulat o falsA cunoaStere datoratA asocierii cu modurile materiale, el considerA zeitATile care guverneazA simTurile (karttRtva) precum Si experimentarea bucuriei Si a necazului ca fiind ale sale.
Acesta este motivul legArii sale in lumea materialA.
Jiva este situat in corp, care este efectul lui prakriti (energia materialA), Si este absorbit in identificarea corpului cu Sinele (Sufletul).
DatoritA falsului ego, el considerA aspecte ale minTii, ca lamentarea, iluzia Si starea mizerabilA (care sunt generate de energia materialA) ca fiind ale sale Si suferA datoritA acestora.
Aceasta se datoreazA puterii asocierii.
Cu cine? cu cele trei guna (bunAtate, pasiune, ignoranTa)
Aceasta inseamnA cA identificarea cu corpul, care este fAcut din cele trei guna (vezi Sirul “CreaTia in concepTia vedicA” este o supozitie care se bazeazA pe ignoranTA.
De fapt sufletul nu are nimic comun cu modurile materiale.

De aceea Bhagavan Sri Krishna spune: sad-asad-yoni-janmasu, ei iau naStere in specii cu o conStiinTA mai purA (satvicA) -cum ar fi inTelepTii-sadhu sau semizeii din lumile paradisiace (deva)- sau impurA (a-satvicA), cum ar fi animalele Si plantele, experimentAnd bucurie sau durere conform activitAtilor proprii (karma).

Bhagavat-gita 2.20

na jAyate mriyate vA kadAcin
nAyaM bhUtvA bhavitA vA na bhUyaH
ajo nityaH SASvato .yaM purANo
na hanyate hanyamAne Sarire

"Sufletul nici nu se naSte Si nici nu moare,
nici nu experimenteazA repetate creaTii sau creSteri.
Sufletul e nenAscut Si etern.
DeSi existAnd din totdeuna, el este veSnic tAnAr.
Cand corpul e distrus, sufletul nu e distrus"

Pentru a stabili eternitatea lui jiva Suprema Personalitate a lui Dumnezeu, Sri Krishna cAnta aceasta Sloka incepAnd cu cuvintele na jAyate mriyate, dovedind cA nu a existat niciodatA timp in care jiva (sufletul) sA se fi nAscut sau sA fi murit.
Faptul cA nu a existat nici o naStere sau moarte a lui jiva in trecut Si nici in viitor nu se poate intampla aSa ceva este explicat prin cuvintele nAyaM bhUtvA bhavitA:
Prin folosirea cuvAntului ajaH, Bhagavan Sri Krishna (Personalitate SupremA a lui Dumnezeu) explicA faptul cA jiva-atma nu ia nastere nici in trecut, nici in viitor, stabilind prin aceasta faptul cA a existat dintotdeauna, conform timpului material.
CuvAntul SASvataH inseamnA ceea ce existA din totdeauna, care nu poate fi distrus, fiind in afara timpului. De aceea jivAtma este etern.
Pentru a arAta faptul cA sufletul nu poate fi influenTat de bAtrAnete Bhagavan Sri Krishna afirmA ca sufletul este purANaH, adicA tot timpul proaspAt.
TotodatA pentru a intAri faptul cA sufletul nu este corpul material Sri Krishna spune na hanyate hanyamAne Sarire, cAnd corpul e distrus, sufletul nu e distrus.

Acest topic a fost editat de anadi: 28 May 2004, 08:24 PM

Falsificarea informatiilor din culegerea de carti numita biblie, sau.
“…fie ca adevarul sa te elibereze”
sau
“E neplacut cand nu stii ebraica, greaca sau arameica”

Zapaceala in ceea ce priveste sufletul, spiritul si duhul.
Confuzie si speculatii.

Traducerile textelor originale biblice sunt in cea mai mare parte in mod intentionat distorsionate, masluind intelesul original. De aceea eu am renuntat de mult la biblie, ca sursa a informatiilor spirituale.

In capitolul 1 din Geneza se da o descriere despre crearea zeilor (elohim) in cea de-a cincea zi. Cuvantul ebraic pentru Zeu este “el”. Pluralul lui « el » este elohim. Aceasta arata faptul ca in cea de-a cincea zi au fost manifestati semizeii. (ceea ce nu este in contradictie cu creatia din conceptia antica a vedelor).
Acesti “elohim”, zeii sunt descrisi ca “nephesh hayyah” adica “creaturi miscatoare care au viata” . In 1:20, 21 se spune acelasi lucru despre “orice fiinta creata in apa” –nephesh hayyah “creaturi miscatoare care au viata”, acelasi lucru se spune despre “orice fiinta creata pe uscat”- nephesh hayyah. (1:24). Iar Creatorul a dat omului (ha-adam) puterea de a domni peste tot ceea ce are viata “kol nephesh hagyah” (1:30) , care a fost tradusa prin “primul om a fost adam”.

Textele Hebraice afirma ca toate animalele sunt creaturi vii si sunt numite de Dumnezeu “nephesh hayyah” care literal iseamna “suflet viu”.

In capitolul 2 este istoria lui ha-adam care este facut din ha-adamah, unde se descrie cum omul a devenit un suflet viu: Dumnezeu a suflat in narile sale (Yahveh clohim) suflul viu (nishmath hayyim) prin care a devenit un suflet viu (nephesh hayyah). ( 2:7)

In Hebraica oriunde este intalnit cuvant nephesh, el inseamna pur si simplu suflet, iar hayyah (viu) este adjectivul singular feminin de la viata (hai).
Aceasta de asemenea arata natura feminina a sufletului, asa cum este descrisa si in cunoasterea antica vedica. Natura sa feminina nu are de-a face cu natura feminina materiala, ci inseamna “ceea ce Ai da placere” Personalitatii Supreme a lui Dumnezeu, care este Cel ce gusta placerea (purusha), sau singurul obiect al iubirii (vishaya).

In textele originale Hebraice, oamenii si animalele au fost create la fel. Toti aveau, sau mai exact erau suflete vii (nephesh hayyah).

Scribi « bine intentionati », sau poate ?pur si simplu ingnoranti in ceea ce priveste natura sufletului, au tradus crearea animalelor ca fiind pur si simplu niste creaturi, iar omul a fost prezentat ca fiind « capodopera creatiei » devenind singurul « suflet viu ». Semizeii nefiind pe pamant, au fost pur si simplu ignorati.

Putem observa inca de aici baza doctrinei « DUHULUI OMENESC » care este in continuare una dintre dogmele de baza ale bisericismului lui Pavel.
In felul acesta ei au falsificat aceste cuvinte simple pentru a ne induce in eroarea de a crede ca in om exista un fel de suflet special, care se deosebeste de cel al animalelor, sau in alta interpretare bisericeasca: de fapt animalele nici nu au suflet.

Si pentru ca animalele nu au suflet, de ce sa avem mila de ele? La abator, la abator cu ele.
Cum spunea Lev Tolstoi:
Atata timp cat vor exista abatoare, vor exista si campuri de lupta.
In germana suna mult mai bine:
So lange SCHLACHT-höffer geben wird, werden auch SCHLACHT felder geben.
Schlacht-hoff inseamna curte de macelarire (abator)
Schalcht-feld insemna camp de macelarire (de lupta)
Schlachten inseamna a macelari.

Acest topic a fost editat de anadi: 2 Jun 2004, 07:22 AM

Bhagavat-gita 2.20

na jAyate mriyate vA kadAcin
nAyaM bhUtvA bhavitA vA na bhUyaH
ajo nityaH SASvato .yaM purANo
na hanyate hanyamAne Sarire

Sufletul nici nu se naSte Si nici nu moare,
nici nu experimenteazA repetate creaTii sau creSteri.
Sufletul e nenAscut Si etern.
DeSi existAnd din totdeuna, el este veSnic tAnAr.
Cand corpul e distrus, sufletul nu e distrus.

In KaTha UpaniSad (1.2.18) existA o concluzie similara cu cea rostita in Bhagavad-gita 2.20

na jAyate mriyate vA vipaScin / nAyaM kutaScin na vibhUva kaScit
ajo nityaH SAato ‘yaM purANo / na hanyate hanyamAne arire

De fapt inTelesul acestui vers este acelaSi cu cel din Bhagavad-gita 2.20, numai ca in aceasta Sloka apare un cuvAnt special vipaScit , care inseamnA “cel care cunoaSte eul” adicA a realizat natura spiritualA a sufletului, cu alte cuvinte, el e cel care are aceastA cunoaStere.
De asemenea in Brihad-aranyaka Upanishad (4.4.25) existA evidenTA

sa vA eSa mahAn aja AtmA ‘jaro.maro ‘mRto ‘bhayaH.

Sufletul este indisputabil mAret, nenAscut, fArA de moarte, neinfluenTat de bAtranete, si fara de teama.

Ce as aprecia cel mai mult, desi recunosc ca citesc, este cate o parere personala, anadi, carti avem cu totii, deci repet, se vede treaba ca nu ne iei in considerare: daca vrei un dialog cu noi, atunci vorebeste liber, daca faci dactilografie, atunci keep on going! da` nu-ti garantez succesul.

Conceptia biblica despre suflet are la baza textul sacru al canonului crestin:

Conform textului din Geneza, sufletul este unitatea dintre materie/trup si spirit/suflare de viata.Ecuatia ar arata cam asa:
tarîna pamîntului + suflare de viata= suflet/fiinta viu/vie.

Pentru a ma face mai bine inteles voi folosi doua ilustratii:
1. o gramada de cuie + cateva scanduri= cutie
Cand scoti cuiele din scanduri, unde este cutia? A incetat sa mai existe.S-a des-compus.
2. becul + curentul electric= lumina
Apesi butonul intrerupatorului si opresti curentul. Unde este lumina? A disparut. A incetat sa mai existe.

Tot asa am inteles ca stau lucrurile si cu omul: materia/carnea primeste suflarea de viata si devine suflet (fiinta vie). Cand Dumnezeu retrage suflarea de viata, fiinta moare,descompunandu-se elementele componente: trupul in tarana

Suflarea de viata nu este insa una constienta.

La inviere trupul este refacut iar suflarea de viata redata - ilustratie biblica: Ezechiel 37

Iata selectiuni dintr-.un studiu crestin despre natura omului:

Se poate ca ceea ce spui sa fie adevarat, si pare sa aiba logica sa.
Tu aduci de asemenea evidente.
Prima data folosesti « Geneza » asa cum a fost relatata in ceea ce e cunoscut ca « Vechiul Testament ».
Sa vedem ce informatii avem despre “Vechiul Testament”
Incepand cu secolul 11 “parintii bisericii” ,fiind de altminteri singurii care aveau acces la culegerea biblica, au remarcat multe inadvertente cu prinvire la autorul oficial al Pentateuhului care cuprinde si “Geneza”.
Incepand cu secolul 17aceste dubii au prins contururi mult mai clare.
Thomas Hobbes a pregatit o colectie de pasaje care par sa-l nege pe Moise ca autor oficial al primelor cinci carti din colectia biblica.
In secolul 18 trei cercetatori ai culegerii biblice (Witter, Astruc and Eichhorn) au ajuns independent unul de altul la aceeasi concluzie: si anume ca dubletele din Torah au fost scrise de autori diferiti.
Un dublet este o istorie care e povestita de doua ori, de exemplu:
- cele doua creatii in Geneza
- cele doua descrieri ale “pactului” dintre Dumnezeu si Abraham
- cele doua istorii despre numirea lui Isaac
- cele doua istorii despre renumirea lui Iacob
- cele doua versiuni ale celor 10 Porunci (Exodus 20 si Deutoronom 5)

Intr-una din Creatii se vorbeste despre Yahveh, un Dumnezeu Personal, iar in cealalta despre elohim despre mai multi Zei. Si unde ar fi acei zei? In ceruri.
Avem ceva informatii despre “ingeri” cat si despre al saptelea cer.
In literatura vedica sunt descrise cele sapte ceruri, sau sisteme planetare paradisiace, in care anumiti “sfinti” au putut patrunde in corpul lor subtil.
De asemenea sunt mai multe inadvertente, care ma fac sa accept mai degraba modul in care este descrisa creatia in literatura vedica.
Mai multe informatii aici:
http://www.religioustolerance.org/chr_tora1.htm


In “Geneza” nu se spune ca
tarîna pamîntului + suflare de viata= suflet/fiinta viu/vie
Ci daca citesti mai atent vezi ca “viata” sau ceea ce este viu, a fost insuflat de Creator.
“Pamantul” din care a fost “modelat” este mort, iar forma aceea a prins viata, datorita “suflarii”? spirituale. Acea suflare este sufletul.
Sufletul nu este omenesc.
Sufletul nu este corpul.
Corpul este omenesc.
Duhul si sufletul sunt sinonime, si reprezinta acea scanteie spirituala care animeaza corpurile materiale.
La crearea semizeilor si a plantelor, animalelor si oamenilor in textul original peste tot se spune ca ei sunt suflete vii. Adica ceea ce au comun este sufletul a carei natura este viata.
In capitolul 1 din Geneza se da o descriere despre crearea zeilor (elohim) in cea de-a cincea zi. Cuvantul ebraic pentru Zeu este “el”. Pluralul lui « el » este elohim. Aceasta arata faptul ca in cea de-a cincea zi au fost manifestati semizeii. (ceea ce nu este in contradictie cu creatia din conceptia antica a vedelor).
Acesti “elohim”, zeii sunt descrisi ca “nephesh hayyah” adica “creaturi miscatoare care au viata” . In 1:20, 21 se spune acelasi lucru despre “orice fiinta creata in apa” –nephesh hayyah “creaturi miscatoare care au viata”, acelasi lucru se spune despre “orice fiinta creata pe uscat”- nephesh hayyah. (1:24). Iar Creatorul a dat omului (ha-adam) puterea de a domni peste tot ceea ce are viata “kol nephesh hagyah” (1:30) , care a fost tradusa prin “primul om a fost adam”.

Textele Hebraice afirma ca toate animalele sunt creaturi vii si sunt numite de Dumnezeu “nephesh hayyah” care literal iseamna “suflet viu”.

Cand timpul sufletului de a sta intr-un anumit corp s-a scurs, atunci corpul facut din “pamant” se duce inapoi in pamant.

Fiinta vie, sau sufletul, este acoperita de un corp material subtil (falsul ego, minte si initeligenta) si de unul material (pamant, apa, foc, aer, spatiu).
n Bhagavat-gita Capitolul 7 Versul 4 care a fost vorbitA (cAntata) acum peste 5000 de ani se spune:

bhUmir Apo’nalo vAyuH / khaM mano buddhir eva ca
ahaMkAra itiyaM me / bhinnA prakRtir aSTadhA

AceastA (Yam) energie materialA (prakRtir) a Mea (me)
are opt (aSTadhA) diviziuni (bhinnAH) dupA cum urmeazA (iti)
pAmAnt (bhUmir) apA (ApaH) foc (analaH) aer (vayuH) Kham (ether)
manaH (minte)
buddhiH (inteligenTA) Si (ca) desigur (eva)
falsul ego (ahaMkAraH).

DupA cum vedem aici mai apar trei elemente, numite elemente materiale subtile,
Si anume mintea, inteligenTa Si falsul ego.

Ceea ce este viu, si tine corpul material in viata este sufletul.
Cand sufletul paraseste corpul, acesta se descompune (in cele cinci tattve grosiere: pamant, apa, foc, aer, spatiu)
Sufletul nefiind de natura materiala (temporar) ci de natura spiritual (etern) nu moare nici o data.
Sri Krishna descrie faptul ca in afara de aceste 8 energii materiale,
El mai are o energie care este superioara acestor energii,
care este energia reprezentata de sufletele (spirituale).
Citat:
apareyam itas tv anyAM / prakRtiM viddhi me parAm
jiva-bhUtAH mahA-bAho / yayedaM dhAryate jagat

Oh, preaputernicule (Arjuna) - mahA-bAho
trebuie sA intelegi – viddhi,
cA aceastA (energie materialA descrisa anterior) –iyam
este inferioarA –aparA
dar –tu dincolo de aceasta – itaM
existA o alta – anyAm energie – prakRtim superioara – parAm
a Mea – me care sunt fiinTele (vii) jiva bhutam
prin care – yayA acest –idam univers – jagat
este acceptat –dharyate.

Si ce se intampla cu sufletul dupa ce el paraseste corpul? Unde se duce el ?
Sufletul se duce acolo unde este atras. Ce-l face pe suflet sa fie atras undeva?
Natura pe care a achizitionat-o in timpul vietii.
O natura rea, pacatoasa, ignoranta, il duce pe planetele iadului.
O natura pasionala il duce pe planetele karmice.
O natura buna, pioasa, cunoscatoare il duce pe planetele paradisiace.
O natura buna pura, in care e interesat catre serviciul devotional transcendental catre Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu il duce pe suflet in lumea spirituala.

Descrierea pe care o avem in “Geneza” pare sa corespunda celei de-a doua parti a Creatiei, asa cum este ea descrisa in Veda, si anume Creatia condusa de prima fiintA din universul material, desi descrierea vedica, contine mult mai multe detalii despre partea a doua a creatiei. Aceasta fiinta, numita BrahmA (inginer) a creat cele trei lumi materiale: sistemele planetare paradisiace, sistemele planetare karmice (pamantesti) si sistemele planetare infernale (de iad). In mod corespunzator au fost create trei tipuri de fiinte:
fiinte paradisiace sau angelice, fiinte pamantesti, fiinte demonice, a caror putere de discernamant (inteligenta) nu este acoperita ca in cazul animalelor si a plantelor, care actioneaza datorita naturii lor materiale achizitionate. Adica plantele si animalele actioneaza “instictiv”, capacitatea lor de a alege intre “bine” si “rau” tinde catre zero.
Dar si plantele si animalele au un corp subtil alcatuit din trei masini: fals ego, minte si inteligenta.

Fiintele, sau sufletele, sunt partile eterne ale lui Dumnezeu.

In Varaha Purana se spune: " Partile lui Bhagavan (Dumnezeu) sunt de doua feluri: svamsha- expansiuni personale si vibhinna-amsha - parti separate. Jiva (fiintele) sunt vibhinna-amsha (parti separate)."

Fiintele (jiva) sunt eterne, adica ele nu apartin lumii materiale, care este o lume fenomenala, adica temporara, ele apartin unei alte lumi, care este eterna, plina de cunoastere si beatitudine a iubirii divine, acestea fiind calitatile eternitatii.
Cand se afla in lumea materiala sufletul lupta cu mintea care face tot timpul planuri cum sa deguste in cea mai inalta masura, placerile lumii materiale.
De ce lupta?
Pentru ca intr-o lume a dualitatii cel ce cauta cea mai mare placere, va culege si cea mai mare suferinta.
Legea bucuriei in acesta lume. este legea sacrificiului.
Adica cel ce nu da, nici nu are. Cu cat dai mai mult, cu atat ai mai mult.
Cu cat iei mai mult cu atat devii mai sarac, pentru ca ti-ai luat portia.
De fapt nu traiesti, decat din ceea ce dai.
Dar mintea vrea sa ia cat mai mult, atunci cand este imbatata de splendoarea trecatoare a acestei lumi,
de a carei splendoare simturile sunt automat aspirate, ca de un aspirator urias.
Astfel sufletul lupta cu mintea, care este asemenea unei maimute nebune, care a fost muscata de un sarpe, si cu simturile care sunt atrase de obiectele materiale.

In Bhagavad-gita 15.7 in capitolul Purusha-uttama yoga (realizarea relatiei cu Supremul Degustator al Placerii), Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu, Sri Krishna spune:

mamivAMSo jiva-loke / jiva bhUtaH sanAtanaH
manaH zazThAnindriyANi / prakRti sthAni karzati

Cu siguranta (eva) partile mele separate (mama amsha), care sunt eterne (sanatana)
si experimenteaza viata conditionata (de modurile naturii materiale: bunatate, pasiune, ignoranta)
in lumea fiintelor conditionate (jiva loke)
lupta (karshati) cu mintea (mana), si cu (toate) cele sase (shashtani) simturi (indriyani),
care sunt subiectul influentei naturii materiale (prakriti sthani).

Conform invataturilor scripturii antice Bhagavad Gita, creierul (si, in general, corpul) este doar un mecanism folosit de suflet (eu-l propriu). Este descris cA la fel ca un pasager ce calatoreste intr-o caleasca, sufletul calatoreste in acest vehicul al corpului. Sufletul este constitutional plin de cunoastere dar, datorita materialului ce acopera corpul, suntem supusi ignorantei. In momentul mortii sufletul etern transmigreaza intr-un alt corp conform cu starea sa de constiinta. In Gita Krishna spune:

yam yam vapi smaran bhavam
tyajaty ante kalevaram
tam tam evaiti kaunteya
sada tad-bhava-bhavitah

"Acea stare de care iti aduci aminte in momentul mortii, acea stare vei atinge in viata urmatoare fara nici un dubiu."


Corpul grosier nu are nici o legatura permanenta cu noi insine. Legatura este temporara, in acelasi fel in care legatura noastra cu imbracamintea este temporara. Cand camasa noastra este veche si rupta o aruncam si ne cumparam una noua. Similar, cand corpul este batran si nu mai corespunde functiilor sale, natura se descotoroseste de el si ne daruieste un corp nou si tanar. Datorita reactiunilor la activitatile noastre din vietile anterioare (karma), fie ne bucuram sau suferim in imprejurari diferite in viata prezenta, in timp ce activitatile noastre prezente creaza reactii pentru vietile urmatoare. Pe cand experimentam aceste rezultate (suferind si bucurandu-ne) ne ardem reactiunile bune si rele.
Astfel, in urmatoare viata, nu mai trebuie sa suferim aceleasi dificultati.
Dar daca cineva isi pierde viata nenatural, atunci reactiunile se transmit in viata urmatoare, deoarece nu au fost complet arse in viata prezenta.
Orice activitate facem, creaza o reactiune, ce ne leaga de rezultate bune sau rele.
Trebuie sa invatam sa ne ridicam deasupra dualitatilor fericirii si suferintei si sa ne situam deasupra identificarii cu corpul.

matra-sparshas tu kaunteya
shitoshna-sukha-dukha-daha
agamapayino 'nityas
tams titikshasva bharata

"Temporara aparenTA a fericirii si suferintei si disparitia lor in timp, sunt ca aparitia si disparitia anotimpurilor iernii si verii. Ele apar datorita perceptiei sensurilor; si trebuie sa invatam sa le toleram fara sa fim deranjati."

O explicatie simpla privind natura sufletului este data in Srimad Bhagavatam 4.29.18-20

deho rathas tv indriyāśvaḥ / saḿvatsara-rayo 'gatiḥ
dvi-karma-cakras tri-guṇa- / dhvajaḥ pañcāsu-bandhuraḥ

mano-raśmir buddhi-sūto / hṛn-nīḍo dvandva-kūbaraḥ
pañcendriyārtha-prakṣepaḥ / sapta-dhātu-varūthakaḥ

ākūtir vikramo bāhyo /mṛga-tṛṣṇāḿ pradhāvati
ekādaśendriya-camūḥ / pañca-sūnā-vinoda-kṛt

"Nārada Muni a continuat: Cand am voribit despre trasura, m-am referit de fapt la corp.
Simturile sunt caii care trag aceasta trasura care e corpul.
Timpul trece, caii merg fara sa le pese de obstacole, dar nu fac nici un progres.
Activitatile pioase si cele pacatoase sunt rotile trasurii.
Cele trei moduri ale naturii materiale (virtute, pasiune, ignoranta) sunt steagurile trasurii.
Cele cinci tipuri de aer vital sunt legaturile ce tin sufletul prizonier iar mintea este considerata funia ce-l leaga.
Inteligenta este considerata conducatorul trasurii.
"Inima" este considerata locul din trasura, unde sta sufletul iar dualitatile vietii materiale sunt locurile unde sunt noduri.
Cele 7 tattva acopera trasura, iar simturile lucratoare sunt cele 5 procese externe.
Cele 11 simturi sunt soldatii. Fiind adancit in gratificarea simturilor, fiinta, sta in trasura corpului,
tanjeste dupa indeplinirea falselor dorinte (legate de lume materiala)
si alearga dupa placeri viata dupa viata."

Faptul ca fiinta (sufletul) este prinsa in plasa placerii sensoriale, este plastic explicata in aceste versuri.
Cuvantul saḿvatsara, care inseamna " progresul timpului," este semnificativ. Zi de zi , luna de luna, an dupa an fiinta devine din ce in ce mai absorbita de progresul trasurii. Trasura se sprijina pe doua feluri de roti, care sunt activitatile pioase si cele pacatoase. Fiinta atinge un anumit tip de trasura in conformitate cu faptele sale pioase sau pacatoase, iar trecerea intr-o noua trasura nu este in mod necesar un progres.
Adevaratul progres este explicat in Bhagavad-gītā (4.9).
Tyaktvā dehaḿ punar janma naiti:
Cel ce a facut cu adevarat progres, nu mai trebuie sa accepte un corp material.

Asa cum se spune in Caitanya-caritāmṛta (Madhya 19.138):

eita brahmāṇḍa bhari' ananta jīva-gaṇa
caurāśī-lakṣa yonite karaye bhramaṇa

Fiinta calatoreste in intregul univers si ia nastere in diferite specii, si pe planete diferite. Astfel ea se misca in sus si in jos (in cele trei sisteme planetare materiale- paradisiace, pamantesti, infernale), dar aceasta nu este un progres real. Adevaratul progres este sa iasa cu desavarsire din lume materiala.
In Bhagavad-gītā (8.16) Sri Krishna spune:

ābrahma-bhuvanāl lokāh / punar āvartino 'rjuna
mām upetya tu kaunteya / punar janma na vidyate

"De la cea mai inalta, pana la cea mai de jos planeta, toate sunt locuri ale nasterii si mortii repetate.
Dar cel ce atinge lacasul Meu, O fui al lui Kuntī, nu se mai naste din nou.

Acest topic a fost editat de anadi: 7 Jul 2004, 08:51 PM

In Romania se gaseste si o editie exceptionala a Bhagavad-Gitei, comentata de Sri Aurobindo, aparuta la editura Ram in anul 2002.

In Bhagavad-gita 13.22 Bhagavan Sri Krishna spune:

puruNaH prakRti-stho hi / bhuNkte prakRti-jAn guNAn
kAraNaM guNa-saNgo 'sya / sad-asad-yoni-janmasu

Devenind situat in prakriti (energia materiala) purusha (cel ce vrea sa se bucure), adicA sufletul, se bucurA de obiectele simTurilor nAscute din prakriti. Cauza naSterii sale in specii superioare sau inferioare se datoreazA asocierii sale cu modurile naturii materiale (guNa-saNgo).

Jiva (se citeste giva), adica sufletul, considera calitatile energiei materiale, prakriti, cum ar fi karttritva (zeitatile ce prezideaza simturile) Si bhoktritva (experimentarea bucuriei si durerii) ca fiind ale sale, datorita falsei stiinte, nAscutA din ignoranta, din timpuri imemoriale.
Acesta este motivul legArii sale de lumea materiala. Jiva este situat intr-un corp, care este efectul lui prakriti, si este pe deplin absorbit in identificarea cu corpul, care este identificat cu el insuSi. Datorita masinii subtile, numita falsul ego (ahaMkar), sufletul considera anumita aspecte ale mintii, ca lamentarea, iluzia si starea mizerabila, care sunt generate de prakriti (natura materiala), ca fiind ale sale, si sufera datorita acestora. Toate acestea au la baza asocierea cu cele trei moduri ale naturii materiale, care reprezintA baza acestei naturi. Aceasta inseamnA ca identificarea cu corpul, care este in esenta fAcut din cele trei guna (moduri materiale), este o supozitie bazata pe ignoranta, pentru ca de fapt jiva nu are nimic comun cu natura materiala.

Cum se bucurA?
RaspunzAnd la aceasta intrebare, Bhagavan Sri Krishna spune , satishu (sat-asad), in speciile superioare cum sunt inTelepTii (sadhu) Si semizeii (devas), Si asatishu in specii ca plante si animale. Sufletul primeSte un anume tip de corp in care experimenteaza, bucurie si durere in conformitate cu faptele sale anterioare bune sau rele - karma

Sufletele sunt numite energie marginala pentru ca atunci cand ies din lumina (jyoti) ochilor lui Maha Vishnu ele sunt situate in oceanul cauzal care este considerat o zona marginala, care nu se afla nici in lumea spirituala si nici in lumea materiala.

Ca dovada pentru aceasta afirmatii sunt folosite doua citate din Brihad Aranyaka Upanishad.

In BRhad-AraNyaka UpaniSad 2.1.20 se spune:

tasya vA etasya puruNasya dve eva sthAne
bhavata idaN ca paraloka-sthAnaN ca
sandhyaM tRtiyaM svapna-sthAnaM
tasmin sandhye sthAne tiSThann ete ubhe
sthAne paAyatAdaM ca paraloka-sthAnaM ca


ExistA doua poziTii despre care jiva puruSa ar trebui sA intrebe – lumea materialA neinsufleTitA, Si lumea spiritualA.
Jiva e situat intr-o a treia poziTie, care este asemenea unei condiTii de vis (svapna-sthAna), care este zona de intersecTie (taTa-stha) dintre celelalte doua.
Fiind situat in locul unde cele douA lumi se intAlnesc, jiva le vede pe amandouA (jada jagat, lumea inertA, Si cit jagat (lumea spiritualA).

Din nou se spune in BRhad-AraNyaka UpaniSad (4.3.18):

tad yathA mahA-matsya ubhe kule ‘nusaNcarati
pUrvaN cAparaN caivam evAyaM puruSa etAv ubhAv antAv
anu saNcarati svapnAntaN ca buddhANtaN ca

Asa cum un peSte mare intr-un rAu uneori merge cAtre malul estic iar alteori cAtre cel vestic, la fel Si jiva, fiind situat in karaNa jala („apa“ oceanului cauzal, care se aflA intre lumile inerte Si cele conStiente) treptat se apropie cAnd de un mal cAnd de celAlalt, adicA locul visului Si locul trezirii.

Desi unii au aflat ca ei nu sunt corpul, ci sunt un suflet (spiritual) totusi ei continua sa se ocupe de problemele corpului, de cariera, de bani, de afaceri, de femei....
De ce oare?

Srimad Bhagavatam Canto 2 Capitolul 1

Vers4

dehapatya-kalatradisv
atma-sainyesv asatsv api
tesam pramatto nidhanam
pasyann api na pasyati

Cei care sunt lipsiTi de cunoaStere despre natura sufletului (atma tattva) nu-Si pun intrebAri despre problematica vieTii, fiind prea ataSati de soldatii failibili, ca nevasta, copiii si propriul corp. Desi avAnd destula experienta, ei nu vAd sfArsitul lor inevitabil.

Vers 6
etavan sankhya-yogabhyam
sva-dharma-parinisthaya
janma-labhah parah pumsam
ante narayana-smrtih

Cea mai inaltA perfectiune a vieTii umane, atinsA fie prin cunoaSterea completa a naturii materiale si spirituale , fie prin practicarea puterilor mistice, sau prin executarea perfecta a serviciului ocupaTional in societate, este de a-Ti aduce aminte de Personalitatea Suprema a lui Dumneuzeu la sfArSitul vieTii.

Pentru a intelege mai bine ce este falsul ego, si ce este adevaratul ego, sufletul, sa privim ce spune Brahma (prima fiinta din universul material) in aceasta privinta:

Ahankarat-makam vishvam tasmad etad vyajayata (Brahma Samhita 5.16)

Functia lui Shambu (tasmad – Cel amintit (in versul anterior)) in legatura cu jiva (sufletele), este ca El este forma originala a Egoului Fals (ahankar).

Principiul de baza este Domnul Suprem Insusi, care reprezinta principiul existentei tuturor fiintelor lipsite de egoismul ce separa, (al meu… al altora), adica lipsite de falsul ego .

In lume materiala, aparitia fiintelor individuale ca simboluri separate egotiste, este reflectarea pervertita, limitata a energiei spirituale cit-shakti.
Nenumaratele fiinte care emaneaza din Supra-Suflet sub forma unor puncte de raze efulgente, nu au nici un fel de relatie cu lumea materiala, lucrul pe care acestea il inteleg in momentul in care realizeaza ca ele sunt servitorii eterni ai Domnului Suprem.
Casa lor este lumea spirituala, Vaikuntha (lumea fara de frica).
Insa in momentul in care aceste suflete cad din privirea lui Maha Vishnu in zona marginala dintre lumea spirituala si cea materiala, atunci au posibilitatea de a alege.
In acele suflete care vor sa domnesca peste energia materiala iluzorie, maha-maya, intra principiul egoist al separarii, Shambu, care le face sa se identifice ca “degustatorul placerilor” astfel uitand de natura lor intrinseca, originara, de servitori eterni ai Domnului.
Celelalte suflete se duc direct in Vaikuntha, lumea spirituala, unde nu exista posibilitate de a dori altceva, in afara serviciului devotional al iubirii, si astfel nu exista sansa infestarii cu falsul ego (ahamkara) prin care sufletul incepe sa se separe de natura sa, si orice altceva.
Iubirea uneste.

Lumea materiala este o lume fara iubire. Este lumea micilor enclave, lumea separarii. Ceva “iubire” exista, dar ea este doar o reflectare pervertita a functiei iubirii divine, filtrata de dorintele separatiste (al meu … al altora).

Shambu, este Cel ce controleaza functia divina generativa masculina, care se uneste cu organul feminin lumesc care este o reflectie pervertita a energiei spirituale RamA-devi.

Shambu este principiul primar al universului material egotist, si al egoului pervertit, care acopera adevaratul ego, sufletul sau fiinta, si o face pe aceasta sa se identifice cu corpul material grosier sau, si, subtil.

In cursul creatiei (care se aplica doar lumii materiale) Shambu se manifesta sub forma personlitatii lui Rudra, care incorporeaza furia, furia care apare in suflete datorita nesatisfacerii falsei identificari ca "degustator al placerii".

Acesta este boala noastra. Noi credem ca noi trebuie sa fim cei care se desfata.
In realitate doar Domnul Suprem e Cel ce se Desfata. In masura in care noi nu ne separam de El, ci ai facem cu drag servicii, El reciprocheaza, astfel incat dragostea Sa curge in noi.
Bhagavan, Sri Krishna spune in Bhagavad-gita 9.29:

Eu ma comport la fel cu toate fiintele, Eu nu urasc pe nimeni si nimeni nu mi-e drag.
Dar pentru cei care ma venereaza (bhajanti) cu devotiune (bhaktya), ei sunt in mine, si eu sunt in ei
(legat prin puterea afectiunii lor).

Acest topic a fost editat de anadi: 7 Aug 2004, 12:08 PM