Amintiri, scrieri, ganduri din viata lui Bibicutz veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Uite ca a venit si primavara ...Si cu ea hotararea mea de a incepe acest jurnal.


Cineva mi-a zis azi ca imi doreste sa rasara soarele si pe strada mea. Chiar e soare pe strada mea. Am prieteni care ma
suna si nu asteapta sa fie sunati, am un copil minunat, am pe cineva care ma iubeste, am pe cineva pe care iubesc, am un job comod (un salar mic dar ce conteaza...), am o mama super care ma ajuta, am un tata, am un frate care are ce manca, am o cumnata, doua de fapt.... Am pe socrii mei care imi iau intotdeauna apararea (si conteaza foarte mult pentru mine).... Pana la urma de ce sa nu fie soare?... Macar azi sa dau norii la o parte si sa zic E SOARE SI PE STRADA MEA! (chiar daca trebuie sa ma conving singura ca e asa)....

"Cineva mi-a zis azi ca imi doreste sa rasara soarele si pe strada mea. "

Eu iti doresc sa si ramana dar nu numai pe strada ta, ci si in viata ta!
si poate ne povestesti si noua despre soare in acest jurnal ...sa fie-ntrun ceas bun!

Nimic nu este de un negru total. Optimismul putin fortat face intotdeauna bine! Nu reuseste mereu dar incerc...
Fratele meu zicea in gluma ca am fost data rest la paine ...Pacat ca eu eram prea mica sa inteleg gluma si o perioada chiar am crezut ca e adevarat. Imi place mie sa zic ca eu am primit educatie prin telefon caci ai mei parinti erau mereu la servici. Imi aduc aminte ca la 4 ani mama mi-a legat cheia de gat cu un snur rosu. "Sa nu scoti niciodata cheia de la gat" mi-a zis ea si uite asa in fiecare dupamiaza cand veneam de la gradinita ma intindeam ca o balerina pe varfuri sa descui usa ca era snurul prea scurt . Intotdeauna mi-a fost frica sa stau singura in casa si totusi mereu eram singura. Urasc singuratatea!!
Astazi e asa o moleseala fara sens!! Ascult Compact si ma las prada amintirilor. Unele sunt frumose, altele nu, dar sunt toate ale mele si le iubesc Ma refugiez din ce in ce mai des in amintiri...(oare ma babesc de tot?)...

Inca o zi la servici!! Urasc monotonia... Cred ca de asta nici nu m-am angajat pana acum (e primul meu job ).

Ce tineri si frumosi eram...Indragostiti unul de altul si viata de noi...Eu si EL...Noi impotriva lumii caci nimeni nu era bucuros de relatia noastra. Intr-adevar eram prea mici pentru acel mare lucru pe care il simteam si pe care nu l-am aparat indeajuns...IUBIREA....Dar oare iubirea are varsta? Ma uit mereu in urma! Cateodata mi se pare ca au trecut secole dar nu au trecut decat 5 ani. Intre timp eu am apasat inutil pe acceleratie... Un copil, o casnicie, o casa...Dar iar m-am lovit de acel cuvant MIC.... Eram prea mica sa inteleg ce inseamna toate astea... Si am aflat cand deja eram in fata faptului implinit. Copilul plangea, sotul ma ruga sa-i calc camasa... Si lipsa banilor... Si certurile urmate de nopti de singuratate, casele cu chirie in care ne mutam in fiecare an, lucrurile pe care le starngem si iar le desfacem intr-un infinit chin spre mai bine, prietenii care m-au lasat si eu...Am senzatia ca toate s-au adunat pe capul meu...Si le suport de aproape 5 ani!!! Cat am sa le mai suport?? Am 23 de ani...Fetita mea are 3 ani si nu am ce sa-i ofer!Sta la mama! Noroc cu ea ca e femeie buna si cu capul pe umeri. Eu? Eu ma refugiam in amintiri... Ce tineri si frumosi eram ...Indragostiti unul de altul si viata de noi... Noi impotriva lumii caci nimeni nu s-a bucurat ca suntem impreuna ...si pana la urma se pare ca ei au castigat!!! Sunt cruda, boala lui ma inspaimanta si imi vine sa plec... Apoi il privesc si imi dau seama ca ma iubeste si ca se chinuie sa avem de toate si ca e copilul lui...Si ma iubeste... E soare pe strada mea ca am pe cineva care ma iubeste si pe cineva pe care il iubesc....Cine sa inteleaga?... nici eu nu inteleg prea bine! Altele la varsta mea se gandesc cu ce imbraca diseara...Eu ma gandesc cu ce platesc chiria...Fetita mea nu e langa mine si mi-e un dor nebun de stabilitate!!.... De siguranta...M-am saturat sa imi fie frica de ziua de maine...

Azi am citit mult...Jurnale de la han....Ce zi frumoasa...

Ieri am fost la concertul lui Startan...Ce dezamagire!!! Ma asteptam la cu totul altceva...
Ma trezesc prinsa in niste ganduri care nu isi au locul si rostul in capul meu. NU fac altceva decat sa imi complice existenta si totusi eu ma incapatanez sa spun...Oare cum ar fi daca?...Si de fiecare data zic gata..de maine nici nu mai vorbesc cu el...Si totusi o fac....Urata slabiciune!!!