Deschid acest topic intrucat teoria si istoria chibritului pe care am inceput sa le detaliez la "Teoria Chibritului" mi-au fost catalogate de catre initiator ca fiind "off-topic".

Si atunci continuu aici. Voi contacta administratorul board-ului spre a-mi fi mutate aici si mesajele mentionate de dincolo.

Pentru inceput, o scurta disertatie pe tema

Probabilitati deplasate versus probabilitati naturale

Oricine are o suma elementara de notiuni de statistica va poate spune ca pentru un zar ideal, probabilitatea ca una din fete sa ramana orientata in sus dupa o aruncare este de 1/6. Pentru o felie de paine ideala, probabilitatea ca una dintre fete sa fie orientata in jos, dupa caderea pe covor este de 1/2=0.5. Pentru felia ideala de paine unsa cu unt, marmelada, dulceata, mustar sau orice altceva inclusiv vaselina, probabilitatile se pot modifica, dupa caz, astfel:

- daca densitatea stratului uns este mai mare decat cea a painii, centrul de greutate se deplaseaza paralel cu grosimea feliei de paine, dincolo de jumatatea acestei grosimi (incluzand grosimea stratului uns), inspre partea unsa. Ca atare, probabilitatea ca fata unsa sa fie orientata spre covor dupa cadere creste - de dragul exemplului, hai sa spunem la 0.6.

- daca densitatea stratului uns este mai mica, deplasarea centrului de greutate se face in sens opus, si probabilitatea scade, sa spunem la 0.4.

Ei bine, hai sa numim acest fel de probabilitate naturala.

Si acum, treziti-va, oameni buni! In realitate nu este asa! Fiindca in lumea in care traim actioneaza un set de legi indeobste cunoscute ca "legile lui Murphy", care intervin asupra probabilitatilor naturale si le schimba valoarea. Astfel Murphy zice:

"Felia de paine unsa va cadea intotdeauna cu fata unsa inspre covor"

Ei bine, cum in statistica notiunea de certitudine absoluta e o himera in astfel de cazuri, vom accepta ca Murphy a exagerat si el, si vom stabili valoarea probabilitatii ca felia sa unga covorul la un conventional theta, cu theta intre 0.85 si 0.9. Aceasta probabilitate, in care intervin pe langa legile clasice ale fizicii si legile lui Murphy, o vom numi probabilitate deplasata.

Inca un exemplu, ca sa fie clar: probabilitatea naturala ca o coada (ideala) la care stai sa se deplaseze cu viteza mai mica decat o coada (aproximativ) identica alaturata este de 0.5. Probabilitatea deplasata se situeaza in acest caz pe undeva pe la 0.8, sfidand logica, ganganie mica in minte care ne intreaba: da, dar exista multi de "eu" si in cealalalta coada, pentru acele persoane de ce coada noastra nu se misca mai repede?

Ei bine, raspunsul e: pentru componentii cozii vecine coada noastra se misca mai repede! "Cum dracu?" veti intreba. Ei bine, raspunsul este intr-o alta extensie a fizicii actuale care se cheama "teoria probabilitatilor relativiste". Nu voi intra acum in detalii, fiindca sunt destul de stufoase. Eventual intr-un episod ulterior.

Va multumesc pentru atentie.

E.B.E. [topic starter]

Acest topic a fost editat de E.B.E.: 18 Feb 2004, 02:20 AM

A, da. Era sa uit. Pentru cei carora denumirea de "probabilitate deplasata" li se pare deplasata.

Termenul este o traducere (poate nefericita) a originalului in limba engleza, introdus intr-un articol al carui titlu nu il voi mentiona aici din motive de protectie a drepturilor de autor, care ii apartine unui bun prieten de-al meu [1]. Termenul original este shifted probability, probabilitatea naturala fiind (natural) natural probability.


Se introduc de asemenea doua notiuni suplimentare:

1. deplasament de probabilitate (original probability shift - se propune si varianta mai scurta offset), ca fiind diferenta intre probabilitatea deplasata si cea naturala (in aceasta ordine):

Poff = Ps - Pn
(s - shifted, n - natural)

2. deplasare relativa a probabilitatii (original relative probability shift), ca fiind deplasamentul de probabilitate raportat la valoarea naturala a acesteia:

RelShift = Poff / Pn = (Ps - Pn) / Pn
RelShift% = RelShift * 100 [%] (in procente)

Valoarea acestui parametru ofera o indicatie asupra gradului de influenta (a "fortei") cu care intervin legile lui Murphy in instanta considerata a realitatii imediate.


Voi exemplifica pentru claritate: in cazul feliei de paine, cu Pn = 0.6 (valoare conventionala pentru densitatea stratului uns mai mare decat cea a painii omogene), am stabilit ca Ps = theta, theta in [0.85, 0.9]. Fixam intr-un caz particular theta la 0.87, si atunci:

Poff = 0.87 - 0.6 = 0.27, respectiv:
RelShift = 0.27 / 0.6 = 0.45
RelShift% = 45% - valoare din care rezulta un grad mare de influenta al legii lui Murphy referitoare la felia de paine unsa pe o parte.



1. un dracusor mic, negru si rau care imi da ideile (stupide) de genul celei expuse aici, idei care au facut imperios necesara existenta acestui topic esential pentru umanitate in punctul in care se afla ea astazi.

Acest topic a fost editat de E.B.E.: 18 Feb 2004, 02:46 AM

Degeaba, teoria chibritului realizata de tine a fost mult mai geniala decat incercarea de a demonstra ca felia unsa cu vaselina(eventual alte unguente) pica cu partea care vrea probabilitatea muschilor tai.
Feedback: nu toti oamenii de pe HA sunt ingineri, si chiar daca ar fi nu ar intelege atatea formule si notatii. Incearca sa nu fi atat de plastic, fa schitze, planse, desene, sa vada omul despre ce e vorba. Altfel, il inchizi cu atatea formule si notatii.
In rest ... all the best in da world

Mah tu nu pricepi frumusetea abstracta a felului abstract in care am expus eu problema... Asta e problema

Cat despre planse, desene si schite... am sa iau ideea in considerare.

Za best2u2, za best of za rest.

Istoria chibritului. Episodul 3. Alte feluri de frecus

Era o zi innourata de iarna. Proverbialul tip generic amintit in episoadele anterioare ale povestirii noastre statea in fata colibei, isi freca palmele una de alta si injura de mama focului copchilu ala care a plecat de-acas' cu cremenea si a aruncat-o mama dracului stie unde. Ca atare, foc, nix! Si toti ai casei tremurau.

La un moment dat, in coltul nord-vestic al creierului respectivului, ceva incepe sa-l gadile. Asa, cam ca o pasare micutza zgandarind intr-un gainat de pasare mai mare. Tipul, neavand chef de preocupari intelectuale abstracte in ziua respectiva (ca de altfel in mai toate zilele lui) incearca sa alunge ideea respectiva. Si reuseste, temporar. Dar ideea revine, persistent, pana cand saracul renunta si o lasa sa i se infatiseze in intreaga-si splendoare.

Ideea era de fapt o intrebare: "De ce imi frec eu palmele una de alta?" Un colt de raspuns ii infloreste in minte undeva... cu radacinile in amintiri din tinerete... dar raspunsul respectiv implica doar o singura dintre cele doua palme... asa ca este refuzat. Fiind un tip istet, raspunsul la intrebare ii vine destul de repede (cam in 25 de minute): "Ca sa ma incalzesc!"

In acelasi ritm infernal, rationamentul continua: Daca palmele se incalzesc cand le frec una de alta... si focul e cald... atunci oare n-as putea sa frec asa de tare incat sa fac foc? Hmm... nu prea... de ce? Ca palmele nu ard... Pai ce arde? Oare... cu ce fac eu focul? Lemne... paie... chestii de genul... Hai sa le frec pe astea...

Si omu incepe, si incearca. Lemnu se incalzea, ce-i drept, da nu prea tare... paiele si betigasele se cam rupeau... Nu dupa multa vreme, o lasa balta...

Si face rost de cremene din alta parte. Dar, fiind un perfectionist de felul lui, ideea nu-i da pace... Trebuia sa fie ceva acolo... In fine, pe parcursul catorva ani, trecand prin faze pe care nu are rost sa le amintim aici, omul incearca tot felul de solutii... Si pana la urma ii vine ideea geniala (nu chiar in forma si in numarul de cuvinte in care este expusa aici):

"Mah, degeaba frec eu betele pe lung ca nu obtin o viteza suficient de mare ca sa dezvolt temperatura necesara. Oare daca as roti in schimb un bat pe altul, cu o viteza de rotatie suficient de mare, viteza liniara obtinuta la periferie nu ar fi mai mare decat ce scot eu acuma? Cu alte cuvinte, nu ar fi suficient de mare ca lemnul sa ia foc? Poate ca da."

Si incearca. Evident ca batul rotit aluneca lejer de-a latul lemnului pe care il rotea, pana la pamant. Pana cand (cu greu) i-a venit ideea sa faca o adancitura in care sa invarta batul. Totusi, nu reusea sa-l aprinda! Nu il rotea destul de repede. Dupa alt set de chinuri intelectuale, si-a dat seama ca viteza de rotatie ar putea fi sporita cu o translatie! Cum oare? Pai simplu: cu o sfoara cu o bucla la mijloc, prin care trece batul care trebuie rotit. Si sfoara asta, de o lungime rezonabila, legata la capete de un alt bat curbat (care, atentie mare, nu se aprinde direct!). Tragi frumos intr-o parte si-ntr-alta de bat, si se-nvarte batzu-n draci.

Si, in sfarsit, a scos fum! Frecand suficient de tare, o bucata incandescenta de lemn se forma in adancitura amintita dinainte, dupa care, cu paie, apoi betigase, lemne mai mici si in sfarsit mai mari, focul era facut!

Si asa s-a scris Capitolul 3 in Analele Chibritului.

Fanii rebeli ai acestui topic asteapta cu nerabdare sa se mai scrie un episod din istoria mult-indragita a omenirii.

Hmm... se pare ca nimanui nu-i place tipul meu preferat de umor
In afara de steiner_gun, desigur - da pe el il cunosc si e la fel de anormal ca si mine.

Ma asteptam la asta... Hehe

pe care le-am baut...
parerea mea

exact! fiti pe faza ca e pe vine inca un capitol esential

Pentru fascinanta epopee e dopurilor si calmarilor de pe Jocul Cuvintelor 3,
click aici.

Pentru a explora mai in detaliu sursele acestei saga, impreuna cu elementele asociate (terminatori, vibratoare, plute s.a.), click aici.

Lasand pentru o vreme la o parte teoriile seci si fara aplicabilitate, voi trece acum la o problema imediata, pragmatica, si cu influente directe asupra eficientei cu care se desfasoara viata noastra de zi cu zi, si anume:

Instructiuni de utilizare a automatelor ATM
sau tot ce trebuie sa stiti despre bancomate

Popular cunoscute sub denumirea de bancomate, ATM-urile (din englezescul Automated Teller Machine) se inmultesc exponential pe strazile pitorestilor orase autohtone. Fapt evident si normal, nu toate persoanele se adapteaza foarte bine la aceasta raspandire accelerata a unor aparate nemaiintalnite si cu nenumarate deschideri si posibilitati. Observand eu ca acest fenomen de neadaptare duce sistematic la formarea unor cozi imense in fata acestor aparate, in asteptarea diverselor persoane de diversa sorginte care reusesc sa ocupe ecranul cu butonase pe durate de timp anormal de lungi, de ordinul minutelor, m-am hotarat cu multa vreme in urma sa scriu un manual de utilizare al acestor minuni ale tehnologiei contemporane. Iar astazi am decis ca este momentul ca intentia sa se materializeze.

Voi incepe cu o (scurta dar necesara) sectiune de teorie, dupa care voi trece direct la aspectele practice ale utilizarii eficiente ale ATMurilor.

1. Aspecte teoretice

Pentru inceput voi spulbera niste iluzii care isi manifesta de multa vreme efectele blamabile in mentalitatea populatiei romanesti de medie si mica educatie:

ATMurile NU sunt automate de cafea. Nici macar cu lapte.
ATMurile NU sunt statii de jocuri electronice.
ATMurile NU sunt televizoare publice.
ATMurile NU sunt panouri de control la distanta pentru navete spatiale.
ATMurile NU cauzeaza prin utilizare repetata cancer sau alte boli cronice sau acute.

AMTurile sunt pur si simplu niste aparate care permit efectuarea la distanta de operatiuni ce afecteaza contul dvs. bancar. Printre altele, obtin efectul acela magic prin care niste cifre de pe ecran se transforma in bancnote de hartie, cu care mai apoi puteti cumpara bunuri de la orice fel de orice magazin.

1.1. Despre ecrane
Ecranul (eng. display) este un dispozitiv de iesire, in ale carui principii de functionare nu voi intra acum. Ecranul nu necesita explicatii prea multe deoarece majoritatea indivizilor sunt familiarizati cu el, avand o experienta extensiva de utilizare a televizorului.

Suficient a se sti ca pe ecran se afiseaza informatii utile in legatura cu starea in care se afla contul dvs. bancar si operatia in curs de efectuare, spre deosebire de ecranul televizorului care in majoritatea covarsitoare a timpului de functionare reda informatii inutile.

1.2. Despre butoane
Butonul (eng. button) este un dispozitiv elecronic / mecanic cu doua stari statice semnificative: apasat (eng. down) si liber(eng. up), dintre care ultima este starea naturala, de repaus, a butonului. Butoanele genereaza evenimente prin actiune mecanica asupra lor, uzual (dar nu neaparat) folosind degetele de la mana. Aceste evenimente pot fi:
- apasare (eng. button pressed) - butonul trece din starea liber in starea apasat.
- eliberare (eng. button released) - butonul trece din starea apasat in starea liber.
- actionare (eng. button clicked) - o secventa stransa de evenimente, continant exact un eveniment de tip apasare si unul de tip eliberare, in aceasta ordine.

Nu ne va interesa practic decat primul tip de eveniment (si evident al doilea, pentru a readuce butonul in starea de repaus din care sa generam noi evenimente de primul tip).

Ei bine, aici intervine problema. Uzual, la telecomenzile indeobste cunoscute, functionalitatea unui buton este unica (sau, in cazuri exceptionale, poate cicla printr-un numar mic de functionalitati prin apasarea unui alt buton). Ei bine, nu acesta este cazul butoanelor de ATM. Functionalitatea unui buton de ATM depinde esential de starea in care se afla operatiunea bancara, stare care reiese din informatiile afisate pe ecran. Vedeti cum ecranul devine dintr-o data util?

1.3. Tastaturi
Problema cea mai complicata deriva din fenomenul prin care un anumit numar de butoane se grupeaza, uzual folosind o grila rectangulara, intr-o tastatura. Functionalitatea manifestata de o astfel de tastatura creste exponential fata de functionalitatea butoanelor in sine, datorita unor fenomene complexe dintre care amintesc doar secventierea si schimbarea functionalitatii in grup. Problema este mult prea complexa pentru a fi tratata la modul general, si voi intra in detalii cand acestea devin pragmatice.

1.4. Butoane grafice
O categorie speciala de buton asezata uzual chiar langa ecranul ATMului. Functionalitatea acestui tip de buton este data de textul afisat pe ecran chiar langa buton. Desi acest tip de buton ar trebui in mod logic sa fie mai usor de utilizat, in practica el pune cele mai multe probleme, de aceea am considerat necesar sa-l incadrez intr-o categorie separata.

2. Utilizarea efectiva a ATMului
Utilizatorul se va apropia de consola cu butoane si ecran fara a manifesta nici un fel de teama. Nu exista nici un pericol fizic imediat la adresa sa. Tastatura va fi verificata inainte de utilizare pentru a se asigura ca nu exista pe ea obiecte de tipul: coji de seminte, ambalaje de cornuri cu ciocolata, flegme etc. Daca acestea exista, vor fi, dupa caz, indepartate sau curatate.

Primul pas de lucru cu ATMul este intotdeauna introducerea cardului in fanta aflata uzual in partea de dreapta-centru vertical a aparatului. Exista o probabilitate destul de mica de a gresi, si anume de 75%. O greseala se va corecta destul de repede insa, daca stam si analizam problema: un card poate fi introdus in fanta respectiva in doar patru feluri distincte, din care aparatul accepta doar unul. Ori, a patra oara veti reusi cu siguranta, in conditiile in care nu incercati sa introduceti cardul intr-un fel pe care l-ati incercat deja. Daca aveti dificultati in acest sens, va sugerez sa desenati cu marker niste numere pe colturile cardului, cate doua pe fiecare fata, aflate diagonal opus - de la 1 la 4, si sa va notati la fiecare incercare pe o foaie numarul aflat inspre fanta momentul in care incercati sa introduceti cardul. In acest fel succesul operatiunii de insertie este garantat.

Bun, odata aceasta problema rezolvata, urmeaza chinul apasarii pe butoane in functie de ce scrie pe ecran. Din nou vreau sa demolez niste idei comune, false si din aceasta cauza blamabile:

- NU este nevoie sa asteptati 10 secunde intre doua apasari succesive pe doua butoane sau chiar pe acelasi buton. De ce? Sa vedem: se folosesc semnale electrice. Campul electric se propaga cu viteza luminii (care este extrem de mare, credeti-ma pe cuvant), si considerand si intarzierile in diverse elemente mecano-electrice cum ar fi releele, un interval de jumatate de secunda este mai mult decat suficient.
- instructiunile de pe ecran NU sunt malitioase si nu incearca sa va induca in eroare. Urmati-le! Oricat de ciudate v-ar parea, echipe de profesionisti s-au asigurat ca sunt corecte!

Repet, butoanele de langa ecran declanseaza in orice moment exact actiunea mentionata langa ele. Butoanele cu cifre atat fac: adauga o cifra la numarul de pe ecran. Celelalte butoane au de obicei inscriptii extrem de sugestive, spre exemplu butonul "Anuleaza" anuleaza o operatiune in orice faza ar fi aceasta.

Precizare importanta
Exista o piesa de informatie absolut necesara inainte de a incepe orice operatiune cu un card bancar. Aceasta se cheama cod numeric de identificare, sau mai scurt PIN (de la englezescul Personal Identification Number). El are intotdeauna patru cifre si este folosit de catre banca pentru a se asigura ca nu oricine face orice cu orice card.
In momentul in care automatul va solicita acel lucru misterios si sublim, numit PIN, introduceti cele patru cifre ale codului una dupa alta si in exact secventa in care apar in cod. Totul va merge apoi ca pe roate.

Daca scopul dumneavoastra aduce automatul intr-o stare care il determina sa elimine bancnote printr-o fanta aflata sub tastatura, mi se pare de prisos sa va spun: colectati aceste bancnote. Mai exista o functie ezoterica a ATMurilor, si anume emiterea de chitante. Daca dintr-o alta fanta aflata in partea dreapta sus a aparatului (da, stiu, cam multe fante - asta e, daca va pastrati atentia si concentrarea va veti prinde si va fi in regula) apare o bucata de hartie care nu este o bancnota, puteti fi siguri ca este o chitanta. Colectati-o si pe aceasta. De obicei textul imprimat pe ea spune o poveste interesanta.

Cam acestea sunt informatiile de care aveti nevoie. Daca aveti un scop bine definit in minte (daca nu - nu este rolul meu sa va ajut), si urmati exact instructiunile aparatului inspre realizarea acestui scop, orice fel de operatiune ar trebui sa fie terminata in aproximativ 45 secunde, cu un minim la 20 de secunde si un maxim pe la 1 minut, 1 minut si zece secunde. Cozile de la ATMuri se vor limita in acest fel la dimensiuni rezonabile. Iar ATMurile, neavand constiinta de sine, nu se vor sesiza ca sunt utilizate intr-un ritm prea intens, in loc de asta isi vor face cu stoicism datoria. Toata lumea va fi fericita.

In speranta ca acest text va face un bine societatii romanesti,

E.B.E. [topic starter]

Acest topic a fost editat de E.B.E.: 28 Feb 2004, 06:09 PM

uh... greu a fost

ceva teorii noi nu mai ai E.B.E.

Acest topic a fost editat de cociuba: 3 Dec 2004, 12:56 AM