Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 04:29 PM

Nu stiu daca asta se încadreaza aici, sau la filozofie, egal.
"Platesti pt raul facut" e o expresie, din vechi-stravechi.
Cateodata platesti si pt binele facut, la greu. Urmeaza dezamagiri cu tot tacâmul.
Cred ca aici se si încadreaza "Facerea de bine e f....e de mama", "am fost tras pe sfoara", "am luat-o în mâna" etc.

Pareri, experiente?

*edit: scuze, limba româna...

Trimis de: coconut pe 29 Nov 2008, 09:09 PM

He, he, nu-mi ajung anii rămaşi să povestesc... Tati meu - Dumnezeu să-l odihneasc - spunea: dă-i şi un pumn cînd îi faci unui om bine... aşa poate ţine minte! Mai rău e cînd o mai iei şi peste ochi după ce faci bine! Ceea c se întîmplă adesea.

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 11:15 PM

Misto. Misto de tot ca nimeni in afara de noi 2, coconut, n-a luat-o la ochi.
Cred ca o sa se rezolve problema asta cu criza financiara
Si atunci mai vorbim.

Trimis de: Serenity pe 29 Nov 2008, 11:54 PM

Pai exista variante: ori faci binele ca sa-l faci, singura recompensa fiind aia ca ai facut binele ala atunci, dupa care ce-o fi o fi... nu te mai intorci cu gandul: uite ba, I-AM FACUT UN BINE! si uite el ce-mi face mie acum...
Ori devi din ce in ce mai selectiv cu cei carora le faci bine si te inraiesti.

Realitatea e ca sunt foooarte multi oameni care nu apreciaza faptul ca ii ajuti si care, vazand ca merge, o sa apeleze tot mai mult la ajutorul tau, o sa stoarca tot binele pe care il pot stoarce, etc. In cazul asta esti ceea ce popular e cunoscut sub numele de "fraier". Parerea mea e ca te minti singur spunandu-ti ca nu-ti pasa daca celalalt apreciaza sau nu, daca celalalt profita de bunatatea ta sau nu, ca tu faci binele doar pentru a-l face. Pe naiba. Frustrarea si revolta se aduna continuu si s-ar putea ca nu peste mult timp ca te trezesti ca esti un batranel sictirit, inacrit, scarbit, care nu are incredere in nimeni, uraste pe toata lumea, face rau cat de des si gratuit poate si cearta copiii care se joaca in fata blocului. De-aia eu zic ca e mai bine sa fii realist si sa ai grija cui ii faci un bine. In acelasi timp mi se pare important sa faci, macar din cand in cand, cate un bine doar pentru ca te bucuri sa-l faci, chiar daca omul e un necunoscut (sau cu atat mai mult!) pe care nu-l vei mai vedea niciodata. Eu, una, n-as putea trai daca mi s-ar interzice sa fac asta. Dar, la fel, nu as putea trai sa stiu ca se profita la modul nesimtit de bunatatea mea.

E complicata treaba

Trimis de: Cla pe 30 Nov 2008, 12:40 AM

Ca bine zici, Serenity

Frumos spus.
Si eu sunt un "batrânel sictirit" . Sictirit de faptul ca, daca-i faci caruiva un bine, nici nu stie s-o aprecieze.
Si asa se întâmpla ca te întreaba un om de un favor, si ti-a pierit chefu'... esti OM PAŢIT.

Nu va speriati, nu mi s-a intamplat recent, e doar din amintiri, dar stiu ca asa ceva i se poate intampla oricui, oriunde.
Si m-am gândit ca ar fi o tema buna de dezvoltat.

A, apropo de copii... au intrebat (vecinii mei) daca pot sa cotrobaiasca si sa iasa afara pe la mine prin gradina. (au o scurtatura in drum spre joaca )
Le-am zis ca "mi-e egal, doar sa închida poarta"... se pune?
In vara asta, mi-au mâncat murele fara sa ma întrebe

Trimis de: Serenity pe 30 Nov 2008, 01:09 AM

Pai daca nu i-ai batut inseamna ca nu esti batranel din ala cum zic eu Ca aia e rai!

Sictiriti de chestia asta suntem cu totii... si cel mai sictirita sunt de oamenii aia care nu au nici cea mai mica farama de bun simt si cred ca absolut totul li se cuvine. Ma rog, eu, la cat de paranoica sunt sa nu se profite de bunatatea mea, nu prea am dat ocazia genului asta de oameni sa ma 'sictireasca' dar fratele meu e genul de om care ajuta pe oricine, oricand, oriunde (sau, pe romaneste, e genul ala de "fraier"), care si-a luat-o in freza din cauza asta de mii de ori, fara sa se invete prea mult minte. E inca naiv si vede lumea prin prisma lui, a felului lui de-a fi, si evident ca sufera de fiecare data cand isi da seama ca x si y nu doar ca nu apreciaza deloc ce li s-a dat, dar vor din nou, de doua ori mai mult. De-aia sufar si eu odata cu el si de-aia imi stau atat de rau in gat oamenii de genul asta. Desi o mare parte din vina o are si el, i-am explicat de nenumarate ori, problema e ca ii cam sta in caracter chestia asta si nu stiu cat o poate schimba. Si maica-mea e la fel.

Stii cum e... el gandeste "de ce binele e rasplatit cu raul?", pe cand celalalt zice "prostia se plateste, dragul meu". Ambele parti sunt vinovate.

Trimis de: Cla pe 30 Nov 2008, 01:41 AM

Mda, si eu is un prost de-asta... a fost si taica-meu asa.
Dar asta mi-a placut:

Of... iti dai seama ca nu o bat pe Baba Cloanta de la etaj, darmite copiii
[apropos de nepoti] Pai stii... astept doar, ca n-am ce face...
ce bine mi-ar prinde un nepotel/o nepotica ...

I-as invata toate prostiile ce se cuvin!
Si nu numai...
I-as instrui sa se bage la Han, paralel la rubricile "18+" si "Religie"

Trimis de: andra_v pe 30 Nov 2008, 04:43 AM

Sintem sictiriti din mai multe motive:
- facem binele din interes mascat: fie cu gandul, macar intr-un colt al inimii, de a ni se intoarce, fie pentru a compensa golul acela, carenta de care vorbeam intr-un topic mai vechi. In ultimul caz, din capriciu, care se transforma foarte usor in revolta, frustrare. Iti ajuti colegul, prietenul, vecinul, sau un strain pentru a avea un motiv de automultumire, de satisfactie, sa te lauzi in sinea ta "Ia uite, ma, ce mare branza am facut eu!, ce mare sunt, etc.". O forma de a ne gadila orgoliul, atat si nimic mai mult.
- de nenumarate ori vedem numai binele facut, omitand binele primit: din partea sociatatii, a familiei. Bine, in inteles material, moral, sufletesc. Uitam repejor ca ieri am primit o pleasca, o vorba buna, un sfat, o indrumare, o informatie pretioasa. Incepand de le viata pe care am primit-o. Mai sa fie, toti avem memorie selectiva, tinem minte numai ceea ce am oferit!
- normal, faptele bune capata o insemnatate atat de mare in ochii nostri, de parca am pus soarele pe cer, am creat aerul pe care il respira, mama, mama!
- nu o data suntem subiectivi sau hipersensibili cand ni se pare ca celalalt este profitor, are ganduri ascunse, samd, cand, de fapt, realitatea e cu totul alta. Ieri l-ai ajutat pe x, astazi te oftici ca nu-ti da un telefon sa te intrebe "- Mai fiinta, ce mai faci!", iar maine aflii ca are o problema serioasa, pe care nu le-o doresti nici dusmanilor. Mai bine sa ma ia de fraiera decat sa ratez o INTALNIRE.
- In foarte multe cazuri facem numai un bine aparent : clasic cazul cand vrei sa fii "colegial", "saritor", oferind sarmanului student o tigare, bani de bautura, facilitati pentru jocuri pe net; la viciu suntem solidari. Normal ca se obrazniceste si se invata la cascaval.

Acum, de ce primim bobarnace dupa ce facem bine? In primul rand, nu ne punem problema ca, nu de putine ori, ii "gratificam" si noi cu acelati tratament pe unii care ne-au facut bine, dar nu=i apreciem.
In al doilea rand, de aceea esti liber: pentru ca faci binele neconditionat, fara a te astepta la osanale. De asemenea, recunostinta este tot un rezultat al liberului arbitru. Bineinteles, n-are nici o valoare faptul de a intoarce un bine din calcul (normal, mai am nevoie de el!). Daca insa ajuti o persoana dezinteresat, iar aceasta isi aduce aminte de tine cand nu-i mai poti oferi nimic, ori n-o mai leaga nimic conjunctural de tine, avem de-a face cu minunea care se intampla o data-de doua ori in viata, sau niciodata: PRIETENIA.

Trimis de: coconut pe 30 Nov 2008, 10:25 AM

Nimeni nu aşteaptă osanale cînd face un bine. Dar nici pumni în loc de un simplu mulţumesc! Nu faci bine fiindcă ai ceva de cîştigat, ci aşa ţi-e felul. Fiindcă ai o educaţie creştină şi nu poţi trece prin viaţă fiind o scorpie. Văzui un film în care un băieţel, întrebat de ce e rău, a răspuns senin: fiindcă oamenii buni ajung rău, dîndu-l exemplu pe Iisus... Acel băieţel era îngrijorat, a fost destul de realist şi n-a ales varianta "celuillt obraz"...
Binele se face necondiţionat, dar răul se face cu bună ştiinţă!

Trimis de: SORIN pe 30 Nov 2008, 07:49 PM

Ce bine ca nu fac asa ceva Ca nu am la ce sa ma astept..........

Sorin.

Trimis de: Rovaniemi pe 30 Nov 2008, 08:54 PM

"Fă binele şi aruncă-l în mare" cum bine zice un proverb arab ...

Trimis de: Cla pe 30 Nov 2008, 09:03 PM

Sorine, nu-ti contrazice firea

Trimis de: Afrodita pe 30 Nov 2008, 11:37 PM

Eu am cam inceput sa ma gandesc inainte sa fac un bine cuiva. Si ma gandesc asa:

- de ce vreau sa fac binele ala? ca sa ma simt si eu la randul meu bine ca am facut o fapta buna sau ca am nevoie de persoana aia mai tarziu?

- dupa ce fac binele o sa vreau recunostinta sau o sa merg mai departe uitand ce-am facut si vazandu-mi de ale mele?

Ei bine, dupa ce-mi raspund sincer la intrebarile astea fac binele sau nu. In ultima vreme am mers pe ideea ca nu astept nimic de la nimeni, il fac doar ca sa am io constiinta impacata ca nu am lasat pe careva la greu. Si sincera sa fiu viata m-a rasplatit cum zicea si andra_v: altii la randul lor mi-au facut bine fara ca eu sa le cer ajutorul, ci s-au oferit ei. Si nu asteapta nimic in schimb - cel putin nu aparent.

Cred ca daca ati face un bine doar de dragul de-al face, nu v-ati mai plange atata...