Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 01:20 PM

Mai zilele trecute, incercam sa-i spun cuiva (altminteri bine intentionat) de ce nu vreau sa imi fac un card de credit, in ciuda conditiilor avantajoase si a aparatului foto primit cadou, ca nu-mi trebuie nici creditul, nici aparatul, ca nu mai vreau inca o funie care sa ma lege de inca o banca (pe langa celelalte doua pe care nu le-am putut evita). Am incercat sa-i explic ca ma simt agresata de multimea de reclame, de oferte si 'hyperoferte', puncte si carduri de fidelitate, de toti cei care stiu mai bine ca acel produs e cel mai bun pentru mine, sa ma convinga ca imi trebuie acel produs, ca viata mea e goala fara el ... Toti iti spun ce sa mananci, unde sa iti bagi banii, ce deodorant sa folosesti, ca detergentul 'obisnuit' folosit de tine nu e cel care ti se potriveste ... Ii spuneam ca insasi metoda de a veni acasa pentru intocmirea actelor mi se pare agresiva ... sau fluturasii varati in mana pe strada, feliutele de salam pe care trebuie sa le gusti in supermarketuri. Nu cred ca am fost foarte coerenta, pentru ca pozitia mea nu era 'impotriva' acestor lucruri (inteleg notiunea de reclama), ci 'in defensiva', simteam ca se reduce din ce in ce spatiul meu vital, ca prea mi se spune ce sa simt si cum sa gandesc, ca inca mai vreau sa spun eu de ce am nevoie sau nu, si nu personajele cu zambete perfecte din reclame, ca nu trebuie sa mi se aduca totul sub nas ... In fine, reactia era intr-o mare proportie instinctiva, nu analizasem prea mult problema la acea ora (dar nu inseamna ca nu o observasem de ceva vreme si nici pretentia ca sunt singura care m-am gandit la asa ceva nu o am).

Am dat intamplator de articolul scris de Gheorghe CRACIUN, din care dau un fragment mai jos si ma gandeam ca reda, cel putin in parte, ceea ce ma straduiam eu sa explic.

Viciile Lumii Postmoderne. Doreste si ti se va da! Suna acum!
de Gheorghe CRACIUN

[....]
"Lumea e impinzita de tentatii si dirijata de posibilitatea de a-ti satisface imediat fantasmele secrete. Efortul e minim. Aproape ca esti obligat sa devii un om lenes si mofturos. Nu mai trebuie sa cauti tu. Ai oricind la dispozitie motoare de cautare, reclame enorme care acopera fatadele blocurilor, reviste de promovare, posibilitati nelimitate de informare. Doreste si ti se va da! Suna acum! Nu ezita sa intri in competitia aproprierii instantanee! Fast food. Café instant. imprumuturi pe loc. Oferte imediate si irezistibile, care-ti celebreaza impulsurile achizitive. Preliminariile actului de alegere au fost suspendate. Esti pus in situatia de a face comparatii intre alegerile posibile. Te informezi pentru a nu fi luat pe nepregatite. Drumul spre obiect nu mai exista, spiritul tau a fost scutit de efortul si obligatia de a construi acest drum.
Dispare astfel una dintre facultatile esentiale ale umanului: facultatea constructiva. Viata oricarui individ e o constructie rezultata din proiecte, izbinzi si esecuri. in lumea postmoderna nu mai exista esecuri, ci doar proaste alegeri. Aparent, responsabilitatea ta creste. Traiesti intr-o lume a binelui programat, in care intimplarea, hazardul au devenit amintiri urite. Peste scena infruntarilor reale s-a tras cortina. Ramine psihologia infruntarii care, pentru a fi satisfacuta, poate fi transferata in spatiul jocurilor pe calculator si al scenariilor filmice, pe stadioane si in romanele de consum. Postmodernitatea isi aroga astfel rolul de inamic al asperitatilor vietii. Transformat intr-un individ care traieste in virtual, in musafirul unei lumi asistentiale, simti ca incercarile vietii dispar, isi pierd timpul lor propriu de existenta. in lumea jocurilor electronice, totul e repede si violent. Jocurile sint niste concentrate de conflicte vitale.

Cind ai la dispozitie surogate de conflict, stari general-umane, ca suferinta, rabdarea, indoiala de sine, speranta, sint puse sub semnul intrebarii. Filmul, televiziunea, competitiile sportive, happening-ul cu subiect cotidian substituie viata, o reduc la o bidimensionalitate linistitoare. Scenele vietii reale sint inlocuite de scheme. Succesul e garantat 100%. Concretul vietii se ritualizeaza. Fiecare cu stereotipiile lui."
[...]

http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=16665&xrubrica=ESEU&return=pescurt


Orice avantaj care pare ca ne usureaza viata are un pret. Suntem constienti ca il platim? Vom ajunge prea tarziu la concluzia ca 'mai binele e dusmanul binelui'?

Trimis de: calfa pe 21 Nov 2006, 01:55 PM

In primul rand multumiri ca te-ai decis sa treci din nou pragul acestei odai, denise !

Interesaaant subiect. Revin cu comentarii.

Trimis de: Sushi pe 21 Nov 2006, 02:14 PM

Denise eu am si card de credit. Si nu dintr-un moft, nu am primit nici o camera foto sau alta mica atentie atasat de ea. Am ajuns la concluzia ca nu stii ce aduce ziua de maine, si daca se intampla o tragedie sau ceva acasa (in ro) si eu tocmai nu am bani in cont ca sunt inainte de salariu sau ca si ca... si poate e chiar weekend si bancile sunt inchise sau pur si simplu nu am vreme sa astept pana deschide banca si-mi da mie cat am nevoie etc etc.

Cat despre oferte eu le gasesc super interesante. Imi muncesc banii cu greu si departe de casa asa ca musai sa-i pretuiesc ca doar am investit timp al vietii mele castigandu-i. Asa ca daca pot sa dau X-5 lei pe un lucru de care am decis ca am nevoie, n-o sa dau X sau X+5 doar pentru ca sunt reticenta la publicitate.

Nu stiu ce legatura are cuvantul "vicii" cu toata treaba asta, traim intr-o lume in care avem mai multe posibilitati sa ne adaptam. Unii decid sa pastreze nivelul cerintei la minimum, altii se intind mai mult decat le e plapuma, fiecare cum doreste.

Concluzia mea: a poseda carduri si a te informa despre preturi si avantaje in momentul in care cumperi ceva nu este un viciu.

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 02:20 PM

Si eu am 2 carduri. Nu de card e vorba.. de aici a pornit discutia.
Citeste tot articolul. E vorba de alegeri ... de faptul ca altii aleg, gandesc si actioneaza in numele tau, de cantitatea mult prea mare de informatii care ti se vara pe gat (si cat de importante si reale?) fara sa le mai analizezi, de conditionari ... de faptul ca poate nu ai nevoie chiar de tot ce ti se ofera, dar esti convins de altii ca da ...

De paradoxul ca pe masura ce lumea iti invadeaza intimitatea, esti tot mai izolat.

PS. Multumesc, calfa

Trimis de: Felina pe 21 Nov 2006, 02:42 PM

Da, am putea spune ca unul din viciile lumii 'post'moderne esete comoditatea. Comoditatea de a lua ce ti se ofera, fara sa mai stai sacauti tu, sa te informezi tu. Informatia vine intradevar nepoftita si in casa, si in cutia postala, si pe strada si in magazin.

Pentru mine abundenta de informatie e un avantaj enorm. De ce? Pai dau un exemplu mic: imi cumpar deodorantele de pe net, cu 15 euro in loc de 30 euro cat costa in magazinul din centru (sa zicem O de la Lancome, exemplu concret). Si inca unul nu tocmai mic: am un credit card de pe care pot consuma bani fara sa platesc nici o dobanda in decurs de o luna. Intotdeauna ii pun la loc pana la sfarsitul lunii (de fapt ii pune banca, am setat o optiune pe o cerere si banii se duc automat lunar, fara sa ma coste nimic nici macar tranzactia in sine). Ma folosesc de ei chiar daca am bani in contul curent. De ce? Simplu, ma scuteste sa umblu cu cash la mine. Avantaj eu 100%.

Evident, pentru asta trebuie sa fii super-extra-informat, nu doar informat, adica sa renunti la comoditatea respectiva si sa citesti, cam la asta se rezuma.


Punctele de fidelitate? La inceput am zis si eu ca e un efort inutil sa stai sa scoti cardul de fiecare data cand stai la casa, dar m-am convins ca nu-i chiar asa. O data la tri luni primesc 5-8 euro de cheltuit de la ambele supermarketuri la care imi fac cumparaturile zilnice; de la farmacie am pe cardul de fidelitate 20de euro pana acum pe care planuiesc sa-i cheltui pe un produs electronic pe care mi-l doresc de mult. Sigur, nu e farte mult, dar sunt bani pe care ii iei, nu ii dai. De ce sa nu te folosesti de ei?

Trimis de: abis pe 21 Nov 2006, 02:45 PM

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 02:54 PM

Mai, am spus ca nu impotriva reclamei sunt eu ... ma refeream la aspectele psihologice (de aia am postat aici) nu comerciale.
problema e ca nu mai functioneaza pe principiul cerere - oferta. Apare oferta si iti e indusa ideea ca ea raspunde unei necesitati, apoi apare si cererea.

Dispare capacitate de filtrare a informatiilor, pierdem anumite abilitati personale ... cam functioneaza totul pe sistemul patului lui Procust. Se creaza o retea de dependente false.

Repet, suntem la psihologie. Cititi, va rog, articolul.

Trimis de: vitalic sprinceana pe 21 Nov 2006, 02:57 PM

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 03:02 PM

In sfarsit ... unde vreau sa ajung.

Partea trista e ca nici nu realizam, cei mai multi dintre noi chiar nu stim cum e 'altfel', ca este posibil sa te construiesti, etapa cu etapa, nu sa te 'ajustezi' in functie de oferta si chiar sa fii recunoscator. Ca pierdem multe renuntand la cautari.

Trimis de: Felina pe 21 Nov 2006, 03:06 PM

Trimis de: caa pe 21 Nov 2006, 03:08 PM

Cred (nu sînt sigur, e prea multă "literatură" în articolul cu pricina pt a putea fi sigur) că prin "viciu" autorul acelui mesaj vrea să înţeleagă încapacitatea noastră de a mai gîndi cu propriul neuron, de a face o alegere plecînd de la nişte opţiuni iniţiale ale noastre.

Cred că vrea să spună că "murele în gură" cu care sîntem îmbiaţi pe diverse căi nu sînt aşa de dulci cum par, ducînd în timp la alterarea subiectivităţii proprii. Ca să folosesc şi cuvintele mele proprii, cred că autorul vrea să avertizeze asupra pericolului unei imbecilizări treptate a individului implicat trup şi suflet în dinamica societăţii de consum contemporane.

Acum, nu am înţeles ce remediu propune. Omul nu mai stie cum sa ramina singur sau nu mai simte acest impuls - zice. E bine şi... nu e bine să fii singur...

După luarea la cunoştinţă a problemei rămîn în continuare nedumerit: care ar fi soluţia pentru a obţine eventualul echilibru atît în interiorul individului cît şi în exterior, prin raportarea lui corectă/concretă la ceea ce reprezintă "cultura" şi ceea ce reprezintă "civilizaţia"...

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 03:12 PM

@Felina Mai citeste-l o data.

Tema pentru acasa - analiza pe text:

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 03:21 PM

@caa, e si literatura, e chiar un text dintr-o revista culturala. L-am vrut doar ca tema a discutie, nu ca ... model. Dar ridica niste probleme interesante. Si in mare le-ai sesizat

Trimis de: vitalic sprinceana pe 21 Nov 2006, 03:35 PM

eu cred ca orice dezbatere a subiectului trebuie sa porneasca de la nevoie, nevoi primare, nevoi secundare, false nevoi, nevoi specifice, nevoi artificiale etc...unele "nevoi" fundamentale sunt de fapt niste interese obiectivizate, si treaba noastra in lumea asta este de a le internaliza corect si de a actiona in conformitate cu stimului matricei...nu sunt foarte original, dar spre exemplu, cred ca 'nevoia fundamentala " a omului de a comunica poate fi realizata nu neaparat prin cel mai performant telefon mobil Nokia, si nu neaparat prin dialoguri (cele mai dese replici ale utilizatorilor de telefonie mobila) de genul: Ce faci? Nimic, tu?, eu la fel nimic. hai, la revedere...etc

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 03:39 PM

Aici cred ai atins miezul:

Trimis de: The Dude pe 21 Nov 2006, 04:00 PM

Eu cred ca e o problema falsa. Nu asaltul informational iti violeaza intimitatea denise, el e in linii mari la acelasi nivel de activitate ca intotdeauna, poate chiar intrun mic regres. Pentru taranul care isi biciuia boii pe camp proptit in coarnele plugului a fost cu certitudine un efort colosal sa acepte tractorul si sa il inteleaga, si sa il foloseasca cum trebuie..La fel ne-am simtit in fata televiziunii, a radioului, a autoturimului.....Acelasi lucru se intampla azi cu tine cu acele carduri, punctele de fidelitate, si cu atacul publicitar din fiecare zi.

E iarasi extrem de fals ca te poti feri sau proteja cumva de publicitate. Ea a devenit omniprezenta si n-ai cum sa ii scapi...Exemplul ala cu Coca-Cola e la fel de nefericit...Poti sa nu vrei sa bei Coca-Cola cu toata forta de care esti in stare daca cineva isi propune cu adevarat sa te faca sa o bei ai sa o bei...Ba ai sa mai si spui la sfarsit cat a fost de buna..si nu ma refer aici doar la metodele subliminale de reclama...Poti umbla pe strada cu capul intro punga de hartie, tot n-ai cum sa scapi de violenta panourilor, a masinilor cu megafon, a ecranelor imense si viu coloratate..e deja parte integranta din noi publicitatea..si a fost dintotdeauna..poate nu mereu asa de agresiva.


Am sa iti spun o poveste scurta si adevarata. Detin o editura/tipografie si in ultima parte a verii lucrurile au mers destul de prost. Am stabilit sa imi fac niscaiva reclama, si am apelat la un amic specialist in domeniu. El mi-a spus fa atatea pliante, atatea afise, atatea note si atatea banere...toate astea au sa iti aduca intro luna exact atatia clienti...daca nu se intampla asa inseamna ca cei care au raspandit fluturasii, cei care trebuiau sa lipeasca afisele, sau cei care trebuiau sa se ocupe de banere nu si-au facut treaba cum se cuvine. Ca sa nu imi asum nici un risc, campania m-a costat ceva, am raspandit materialele singur.

Ma gandeam mereu la modul in care eu insumi arunc la cos fara sa citesc toate hartiile pe care le gasesc in cutia postala si nu imi puneam prea mari sperante in toata povestea asta...si sti ce s-a intamplat ??? am primt exact numarul de clienti indicat de colegul meu. Campania a functionat perfect...ceea ce insemna ca factorul uman a reusit sa fie introdus in ecuatii si controlat matematic...dar asta nu ne afecteaza cu nimic libertatea de decizie...Nu am bagat mana in buzunarul nici unuia din clientii pe care mi-ia adus reclama...au venit singuri, pentru ca au acceptat acest joc. Cata vreme traiesc in inima orasului inseamna ca am ales sa fac parte din el si asta este unul din lucrurile care apartin acestui mod de viata..Pot sa ma mut in Tanganica, sau in Volta Superioara si sa imi schimb problemele astea pe altele ce tin de cultura bananelor, purtatul frunzelor de baobab sau a cornetelor protectoare pentru penis...


Eu cred ca omul modern trebuie sa ii traga mereu in sus pe semenii lui arierati...pentru ca "viitorul suna bine", viitorul e avantajos si plin de promisiuni: o viata mai lunga, boli mai putine si tratabile, un echilibru social, stabilitate...Trebuie ca cel care a inteles astea sa il aduca langa el pe cel care mai ara cu plugul...sa il forteze sa avanseze mai degraba decat sa ii menajeze comoditatea

Trimis de: calfa pe 21 Nov 2006, 04:18 PM

Trimis de: Blakut pe 21 Nov 2006, 04:48 PM

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 05:49 PM

Repet a nu stiu cata oara, nu e vorba doar de reclama, ci de valul de informatii, facilitati, oferte (reale sau mincinoase), solutii miraculoase, ... tot ceea ce se presupune ca iti face viata mai usoara - reclama e doar varful eisbergului, e cea mai evidenta, mai usor de detectat, mai ales ca din ce in ce mai des e 'mincinoasa'. Altele se insinueaza mult mai subtil in viata noastra, si nu neaparat sa faca rau ... dar, e mai 'sanatos' sa ne inconjuram de puf, sa ne amortim simturile, gandirea? E mai placut ... nu zic.


Si iar repet,nu e vorba de a fi 'anti' ci de a a realiza toate aspectele 'beneficiilor', de realizat ca ...calul de dar poate fi troian, si poate ar trebui cautat la dinti.

Ca am ajuns sa ne definim prin aceste 'beneficii'.

Exemplul cu tractorul e fortat. Nimeni nu spune sa ne intoarcem la sapa si la opait. Progresul e bun, necesar, dar... progresul tehnic, informational, nu ar trebui sa devina un scop in sine - ar trebui sa ramana un mijloc. Pentru ce? o viata mai buna? (Desi, uneori e disconfort, cum spuneam, prea ti se ofera 'binele' cu forta). O viata mai buna se rezuma la confort? Nu am pierdut ceva pe drum?

Cum se face ca in epoca vitezei, e tranzactiilor rapide, a detergentilor care spala repede si bine, a masinilor automate care se descurca si fara noi .... avem mai putin timp ca niciodata? Ne repezim spre solutii rapide, ca sa castigam timp sa facem ...CE?

PS. Eu beau Coca- cola, acum .

Trimis de: abis pe 21 Nov 2006, 06:06 PM

De ce crezi ca avem mai putin timp ca niciodata?

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 06:12 PM

In era lui 'time is money' .....tu ce crezi?

Cred ca in nebunia de a ne usura drumul ... am uitat unde vrem sa ajungem .

Trimis de: Blakut pe 21 Nov 2006, 06:14 PM

Cred ca trecem in era Information is money.

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 06:17 PM

Voila! Ce facem cu atatea informatii? (Nu sariti, sunt pentru libera circulatie a informatiilor - stiu cat de insemnate pot fi)

Cum le sortezi? Cum le verifici? Cum le 'rumegam'? Cum le asimilam? Cum le dam de o parte pe cele ca nu ne sunt folositoare? Cum ne dam seama? Nu cumva am devenit simpli receptori?

Trimis de: Blakut pe 21 Nov 2006, 06:22 PM

Trimis de: denise pe 21 Nov 2006, 07:30 PM

Trimis de: exergy33 pe 21 Nov 2006, 09:39 PM

Poate ca ar fi bine sa analizam acest fenomen si dintr-un alt unghi ... persuasiune , NLP, pirghia psihologica a deciziei de cumparare .

Trimis de: Mrs. Rogers pe 22 Nov 2006, 05:43 AM

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 08:40 AM

denise, eu cred ca tu esti ingrijorata din alte motive. Poate ca te-a marcat neplacut experienta aia cu cardul, poate ca ti s-a facut lehamite asa cum ni se face tuturor din cand in cand..Da eu zic ca nu trebuie sa iti concretizezi temerile intro singura directie si nici sa amplifici nejustificat presiunile informationale.


Exemplul meu cu tractorul nu e nici superficial, nici fortat, nici fals. Pentru tine astazi aparitia pe piata a unui calculator mai performant e o informatie colaterala de minima insemnatate pentru ca tu ai deja o cultura a calculatoarelor..pentru taranul ala, care in noaptea de Sfantul Andrei inca isi mai anina in geam cateva ghirlande de usturoi a fost o revolutie fundamentala.
Altcineva zicea ca pe vremea aia informatia era mai rara si mai redusa canditativ, dar si asta este fals...Odata cu tractorul aparusera tot felul de alte lucruri revolutionare: gramofonul (iti dai seama ?? sa poti auzi o voce inregistrata ???) banalul bec, trenul, sexy clubul si bingo-ul... ...navele transatlantice, lamele de ras....

Astea toate s-au petrecut mereu in istorie si nu cantitatea sau volumul informational ne copleseste ci felul in care am ales sa il percepem...Tu treci acum printro pasa mai proasta si de aia il simti dureros...cum probabil ca judeci in exces si alte situatii, insa o criza ca cea pe care ai anuntato tu aici a avut loc si a fost intens dezbatuta filozofic. Ea il are in centru pe Marshall Mcluhan si celebra lui concluzie profetica : "Mediul este mesajul"...Mcluhan a anticipat impactul mediatic al secolului XX si a prezis chiar ca ca mijloacele media vor transforma lumea intrun "sat global". Teoria lui este extrem de interesanta si iti recomand sa citesti macar "Galaxia Gutenberg"...iti va risipi repede starea de acum.


P.S. denise , in postul asta m-am adresat un pic prea personal..Sper sa nu te deranjeze lucrul asta nici pe tine nici pe altii..sti ca am o usoara forma de manie a persecutiei daca totusi ceva te-a deranjat, sau a deranjat imi cer anticipat scuze

Trimis de: vitalic sprinceana pe 22 Nov 2006, 09:04 AM

nu informatia este de vina, ci forma in care este oferita ea...inchipuiti-va un castel in care lucrurile sutn aranjate in camere, in dulapioare: doresc o carte, merg in camera cartii, doresc un film merg in alta camera, etc... ideea este ca informatia este aranjata si eu decid ce tip de informatie imi este necesar la moment...lumea noastra, nu doar cea postmodernista, este lumea in care publicitatea pluteste dezordonat in lume, sub toate mijloacele: audio, video, text etc...asta e problema: sa plutesti intr-o lume poluata, sa nu poti iesi din ea pentru a te distanta...or, distanta, intervalul , indepartarea sunt necesare pentru a surpinde un fenomen, pentru a-i ghici sensul..fiind bombardati de informatie nu reusim si nu ni se da posibilitatea sa luam distanta necesara...chiar manastirile, locul de asceza, sunt un brand pentru era informatiei...daca nu accepti rolul de consumator al bunurilor produse de lume si pleci la o manastire sa te departezi de lume, nu faci mare lucru, caci treci in cealalta categorie: de la conumator la bun consumat...asta ar fi tragedia...

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 09:26 AM

Trimis de: Uncle Sam pe 22 Nov 2006, 09:29 AM

Agresivitatea reclamelor ma irita si pe mine. Nu e suficient ca le primesti la posta, pe mail, ti le baga in ochi pe tot ecranul cateva secunde, fara sa iti dea posibilitatea sa treci peste ele. Chiar si pe teletext citeam de curand si brusc tot ecranul a fost blocat cateva secunde cu o reclama. Nu atat reclama e iritanta cat faptul ca te obliga sa o vezi, nu te lasa sa iti faci treaba, te intrerupe din ce faceai. Mai ales ca sunt un client atipic, imi vine sa le trimit un mesaj sa-i avizez ca din posibil cumparator m-au transformat in adversar al produsului respectiv.
Dar astea nu sunt vicii. Astea sunt agresiuni. Esti fortat sa le accepti.
Ca ceva sa fie viciu trebuie sa il faci de buna voie, in exces si sa iti aduca prejudicii.
Cartea de credit, uite un viciu modern. Cunosc un caz in care familia a trebuit pur si simplu sa-i ascunda cartile de credit pentru ca ajunsese sa isi vanda casa. Evident ca nu toti cei ce au carte de credit cad in acest pacat asa cum nu toti cei ce intra intr-un chiosc isi cumpara tigari.
Televizorul, alt viciu modern. Citim mai putin din cauza lui, ne afecteaza vederea in timp.
Nu mai vorbesc de internet, am auzit de cupluri destramate pentru ca unul din ei avea viciul internetului. Sau jocurile video.
Shopping - cate o zi intreaga la MALL.
Masina - cand si cele mai scurte deplasari le facem la volan desi nu am mai iesit la o plimbare pe jos de saptamani.

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 09:43 AM

Trimis de: Blakut pe 22 Nov 2006, 09:53 AM

Trimis de: denise pe 22 Nov 2006, 10:00 AM

Dude, nu e vorba nici de criza, nici de pasa mai proasta. Buna impresie trebuie ca ti-am facut daca crezi ca ma las "marcata" de povestea cu cardul (iar daca folosesti chestia asta ca argument ... e cam lame). A fost pretextul discutiei, , cand nu mai e vorba de utilitate ci de ... complicatie inutila. Ma uit la TV, vorba lui vitalic, care descrie bine 'poluarea' (uita-te in jur) ... nu ma retrag la manastire. Dar cand mi se spune 'ia-ti asta, ca e ceea ce-ti face viata mai buna' , mai am inca discernamantul sa spun:nu ASTA imi face mie viata mai buna. Da, e vorba si de o reactie gen - dar mai lasati-ma, ca stiu mai bine. Problema e ca cei mai multi nici nu mai au aceasta reactie.

Repet - nu se compara cu taranul si tractorul. Acolo e vorba de descoperiri revolutionare, utile, care nu iti 'agresau' intelectul, nu-ti induceau 'lenea in gandire'

Trimis de: vitalic sprinceana pe 22 Nov 2006, 10:00 AM

The Dude

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 10:16 AM

Trimis de: Blakut pe 22 Nov 2006, 10:23 AM

Trimis de: vitalic sprinceana pe 22 Nov 2006, 10:41 AM

the Dude

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 10:46 AM

Esti mult prea circumspect...si un picut solipsist..Nu e o conspiratie mondiala impotriva ta, iar turismul rural nu atinge cotele zonelor izolate...ar fi o contradictie in termeni.

Te poti proteja de "toatalitarismul informational", te poti proteja de reclama si pubilcitate...noi cei care te vanam ne temem cel mai mult de asta...si e un pericol mult mai concret decat iti inchipui

Trimis de: calfa pe 22 Nov 2006, 10:54 AM

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 11:12 AM

Trimis de: denise pe 22 Nov 2006, 11:59 AM

Trimis de: Felina pe 22 Nov 2006, 01:28 PM

Trimis de: denise pe 22 Nov 2006, 01:51 PM

Felina, cum am mai spus, nu fac o pledoarie anti- modernism, doar si eu ma bucur de beneficiile lui. Cu atat mai putin nu pledez pentru intoarcerea la vremurile cand oamenii erau asupriti. Dar ... riscam sa schimbam o sclavie cu alta, cea a spiritului. Sclavii noului tip de 'vicii'. Un jug 'dulce' in care ne complacem.

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2006, 02:07 PM

Trimis de: denise pe 22 Nov 2006, 02:34 PM

Te legi de amanunte ...(am si experienta practica, stiu ca nu erau bomboane) ... si pierzi esentialul. Da, exact la un tip de conditionare ma refer.

Trimis de: calfa pe 22 Nov 2006, 03:14 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 22 Nov 2006, 07:19 PM

Trimis de: Cla pe 22 Nov 2006, 09:06 PM

Trimis de: abis pe 22 Nov 2006, 09:33 PM

Trimis de: andra_v pe 22 Nov 2006, 09:41 PM

Abis, oare tu muncesti doar 8 ore pe zi? Pai vii acasa, incepe piata, curatenia, gatitul, amenajarea locuintei, plata facturilor, statul la cozi pt. nu stiu ce.
Iar sambata ce faci? Curat.
Iesi tu in fiecare week-end? Hai sa fim oameni maturi. Iar majoritatea populatiei chiar se odihneste in concediu?
Inainte te sculai tu la ora 5, dar la 8 erai adormit, Duminica si de sarbatori nu faceai nici o treaba, iti petreceai majoritatea timpului in aer liber. Si repet, imbatranei frumos, la 80 si de ani te tineai pe picioare.
In vechime te vedeai seara si in zi de sarbatoare cu vecinii, prietenii, rudele.
Era sa uit, exista messul. Iar editarea mesajelor nu constituie tot munca? Statul cu ochii in calculator?

Trimis de: Cla pe 22 Nov 2006, 10:25 PM

Sa ma contrazica cineva daca vrea:
Cu cât ai mai putin de facut, cu atât mai greu îti pica sa faci ceva. DAR!:

Ca mosii nostri au stat 12 ore pe zi la livada, sub coada magarului, asta a fost munca?
Au avut grija de struguri, pomi fructiferi de toate felurile, de legume, rosii, chestii...
Si s-au plimbat cu bâta printre ele ca sa alunge copiii care veneau la furat.
Au avut si timp printre-astea sa-si faca un fluier.
Asta da stress

Nu zic ca nu au tras la plug... boii... dar:

Ajunsi acasa, nevasta a terminat deja cu " piata, curatenia, gatitul, amenajarea locuintei, plata facturilor, statul la cozi pt. nu stiu ce."
So. Seara se statea pe prispa si se uita la nori si stele, dupa taclalele cu vecinii.

De unde naiba sa faci vreun infarct la asa un mod de viata?
N-aveai ziar, venea odata pe saptamana unul care povestea ce-i in lume, la ce sa te enervezi?
Doar daca vrei sa moara capra vecinului

La televizor n-aveai voie ca bunicu se uita la fotbal, din ani in pasti.
Nu de-alta, dar a fost scump si sta in sufragerie, nu cumva sa intre prafu-n el... (va amintiti?)

Avem mai putin de facut decât ei, dar avem si timp mai putin.
De ce? Noi singuri ne impunem stressul:
"În timpul asta as fi putut sa..."
Ce tâmpenie... cred ca oamenii or uitat sa iasa un pic la pescuit...
Si cea mai mare porcarie inventata vreodata a fost ceasul desteptator.

Trimis de: axel pe 22 Nov 2006, 10:34 PM

Andra, abis are dreptate. Acum 150-200 de oameni programul tipic de lucru (de exemplu in industrie) era: 12 ore pe zi, 6-7 zile din 7. Fara speranta la concedii sau chestii din astea.

Trimis de: Blakut pe 22 Nov 2006, 10:40 PM

Trimis de: Cla pe 22 Nov 2006, 11:11 PM

Spun sincer ca am observat cum merge, si asta in Grecia.
Si oamenii aveau timp seara sa se bucure de viata, nu ca noi care ne sculam la 5 noaptea, ca la 6 bagam stampila si atunci da-i! ... timp de 8 ore în acord...
Saptamâna viitoare - schimb de dupa-masa.
Ailalta - schimb de noapte.

Crede-ma ca nici asta n-a fost floare la ureche...
Ca ucenic lucram pe timp de vreo juma de an/an de la 8.00 la 23.00h
Nu ma prea afecta, pt ca eram tânar... în ziua de azi doar, n-as mai vrea asa ceva... nici n-as mai rezista, sa fiu sincer.

edit: trebuie sa zic ca noi am fost o trupa faina.
Daca n-am fi stiut toti de gluma si sa ne ajutam unul pe altul, n-ar fi mers treaba

Trimis de: Erwin pe 23 Nov 2006, 12:49 AM

trebuie să fie echilibru în toate ca să le poţi duce...

dar sunt de acord cu Cla că ţăranul era mai puţin stresat şi că munca fizică îţi pricinuieşte mai degrabă viaţă lungă decât infarct la patruzecişiceva de ani... alergătura asta în pas cu moda şi "cerinţele societăţii" ne vine de hac mai abitir decât slujba propriu-zisă... nu zic, nu todeauna poţi să faci doar ce îţi place sau să te opui sistemului, căci şi asta constituie un efort inutil şi dăunător, dar zic că trebuie să te respecţi mai întâi pe tine ca om şi pe ceilalţi din jur, să îţi menajezi resursele şi să nu uiţi că trebuie să te şi distrezi, să te relaxezi, să îţi vezi şi de viaţa ta, de pasiunile sau de orele de relaxare...

Trimis de: The Dude pe 23 Nov 2006, 09:22 AM

NU, nu, nu, si iar nu...N-am cum sa fiu de acord cu punctele astea de vedere...desi ar trebui sa ma gandesc foarte serios de vreme ce atati de multi gandesc altfel.


Problema este complet falsa de la un cap la altul.
denise, nimeni nu ti-a impus programul ala incorsetat...Nu mediul in nici un caz...Asa ai crezut tu ca e bine, si asa ai ales tu sa faci...De aia n-ai timp sa te distrezi...sau ma rog sa traiesti asa cum, cu nostalgie te gandesti ca viata ar putea fi traita.

La mine s-a intamplat pe la 22 de ani sa pot sa locuiesc singur, intro casa complet utilata:king: ...Am fost un baiat cuminte si in loc sa pun de un parrty nesfarsit m-am apucat gospodareste de administrat stabilimentul...Dar eram si un baiat istet (pe vremea aia) si in scurt timp mi-am dat seama ca devenisem sluga acelui apartament...Ca timpul meu se irosea in gestionarea lui..asa cum spui tu ca ti se intampla acum..Curatenie, gatit, spalat rufe, modificat prin casa, musafiri, brad de iarna si decoratii..etc. etc.

E o politica falimentara sa cauti mereu alti vinovati pentru ceea ce ti se intampla...Trebuie intotdeauana sa te uiti mai atent la tine, pentru ca si daca un rau vine din afara cumva tot tu esti vinovata pentru ca pe undeva ca ai creat conditiile ca el sa se intample..

Pe la 24 de ani am renuntat la apartament in favoarea unei garsoniere la mansarda unui bloc vechi...Datoriile mele casnice s-au restrans considerabil, iar prin renuntarea si la o seama de obiecte care puneau si ele umarul la subjugarea mea spirituala am cunoscut o libertate pe care nici macar nu o baniuam ..


Atunci, ca si acuma, ca si mereu de-a lungul istoriei omul a trebuit sa faca fata unui asalt informational ce continea in el o sumedenie de posibilitati si alternative..Doar acum alegerea e un pic mai grea pentru ca prin evolutiile mijloacelor massmedia astazi cunoastem aceste alternative mai bine decat in alte perioade. Dar ele au fost acolo mereu.

Ca sa iti recapeti libertatea pe care o consideri pierduta iti dau un sfat pe care eu insumi l-am preluat de la filozoful poet Henry Thoreau: Simplefy, simplefy ...fa o analiza atenta a tuturor lucrurilor pe care le deti, si gandeste-te serios la fiecare in parte..pe care dintre ele le deti cu adevarat si care dintre ele te poseda.

Thoreau a mers pana la capat...a renuntat la tot in afara unui cutit, a unui creion si a unui caiet..Intrega lui filozofie a fost socotita precursoare a curentului "Flower Power" si mai tarziu a misicarii "Hippy", pentru ca omul se retrasese intro padure si promova lozinca :reantoarcerea la natura...
Dar e greu sa faci ca el pana la cap...la fel cum am mai spus si in alte dati el nu face decat sa iti indice o alternativa, si sa iti confirme ca ea exista..it's up to you what you decide to do next

Trimis de: andra_v pe 23 Nov 2006, 09:29 AM

De acord cu tine, Dude. Simplitatea iti aduce si libertatea. De multe ori ne complicam existenta cu accesorii de care nu avem nevoie si, in felul asta, devenim sclavii obiectelor.Platim...viciile cu timpul nostru.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 23 Nov 2006, 09:32 AM

Trimis de: exergy33 pe 23 Nov 2006, 09:56 AM

Trimis de: calfa pe 23 Nov 2006, 10:24 AM

Trimis de: denise pe 23 Nov 2006, 10:34 AM

Oiski .. dupa cum povesteam chiar asa ma protejez. Atunci cand se iveste ocazia sa spun 'nu' ... dar ... am extins discutia la si la alte variante, unde nu se mai iveste aceasta oportunitate.

Trimis de: andra_v pe 23 Nov 2006, 10:40 AM

Calfa, domeniul poarta denumirea de "psihologie sociala".

Trimis de: The Dude pe 24 Nov 2006, 08:36 AM

Trimis de: calfa pe 24 Nov 2006, 08:50 AM

andra_v, conteaza mai putin ... incadrarile. Citeste-l pe Ovidiu Bufnila si vei intelege ce vreau sa spun.

The Dude, ma surprinzi tare des.

Cred ca, inspirat de tine, sunt pe punctul de a crea subiectul "Psihologie indiana", sau poate "Psihologia sistemelor Yoga". Tot cu Eliade am de gand sa incep ...

Trimis de: The Dude pe 24 Nov 2006, 09:22 AM

Trimis de: Don Quijote pe 24 Nov 2006, 07:22 PM

...detasarea de lucruri...
Si care ar fi problema aici? Noi ne creem o oarecare dependenta de lucruri. E foiarte simplu sa nu se intample asa ceva. Pur si simplu. Nu ne atasam de ele. Orice se degradeaza si are pret ...nu are practic nici o putere asupra noastra. Din pacate traim in concretul material care incepe sa ne domine. Poate ca realizarea noastra ca oameni este privita si in functie de acele lucruri de langa noi. Daca ne respectam ca individ si nu exista codependenta fata de ceilalti atunci ar trebui sa ne dezvoltam calitatile care nu se pot nici cumpara nici pastra pe un raft.

Trimis de: Erwin pe 25 Nov 2006, 12:55 AM

Trimis de: Don Quijote pe 25 Nov 2006, 08:48 AM

Ai dreptate Erw. Asta voiam sa zic. Vrem nu vrem trebuie sa tinem cont si de parerea celorlalti.

Trimis de: bishop pe 2 Dec 2006, 02:07 AM

Trimis de: exergy33 pe 2 Dec 2006, 07:28 AM