As vrea sa discutam aici despre ideea de arhetip, idee prezentata de C.G.Jung in cartea sa Arhetipurile si Inconstientul Colectiv.
Pe scurt, un arhetip este un fel de sablon al psihicului pe care il posedam cu totii (atat noi cat si omul primitiv) la nivel inconstient. Cateva dintre arhetipuri ar fi arhetipul mamei (modelul mamei), anima (modelul femeii), animus(modelul barbatului), infans (modelul copilului). Toate aceste modele de gandire ne sunt bine cunoscute, iar Jung in teoria lui incearca sa demonstreze ca ar fi innascute. De fapt e impropriu spus, demonstreze, pentru ca Jung insusi spune ca notiunea de arhetip este doar o presupunere bine argumentata si nicidecum o certitudine si ca aceste arhetipuri nu pot fi aduse la nivel constient niciodata.
Ideea i-a venit facand analogie intre mituri si psihoze. Astfel, la un moment dat i-a cazut in mana un mit care era identic cu viziunea unui pacient psihotic, pacient care nu avea cum sa fi auzit vreodata despre acel mit (mai tarziu, cazurile cu astfel de analogii s-au inmultit). Legatura este logica, avand in vedere ca atat psihoticii cat si oamenii primitivi, avand o constiinta redusa, "tradeaza" prin viziunile lor inconstientul.
Cateva idei desprinse din carte, de care imi aduc acum aminte:
1. Percepem arhetipurile ca avand atat o latura pozitiva cat si una negativa. Astfel arhetipul mamei poate fi mama, natura sau orice altceva ce da viata, dar si moartea sau orice altceva ce ia viata.
2. Mi s-a parut foarte interesanta traducerea pe care Jung o face basmelor, unde printesele reprezinta arhetipul animei, printii arhetipul animus, diavolul reprezinta partea intunecata a psihicului, etc.
PS:
Pe masura ce citesc aceasta carte, o sa postez aici chestiile ce mi s-au parut interesante.
Buna Ovidius
Eu ma intreb, in urma unor emisiuni de pe discovery, ca in cazul in care acest arhetip ar fii prezent la nivel inconstient, la persoanele care ajung la anumite varste sa-si faca operatii de sex, inseamna ca anima este inversat cu animus? Pentru ca majoritatea celor care erau prezentati in aceste emisiuni spuneau ca au simtit dintotdeauna ca nu sunt barbati desi erau si invers.
Mai degraba aceasta inversare, daca ipoteza ar fi plauzibila, ar da nastere la homosexualitate. Cred ca nu m-am exprimat destul de bine si am facut sa se inteleaga ca anima este un arhetip caracteristic femeii. Nu, anima este un arhetip caracteristic barbatului. Nu mai tin minte ce reprezentari poate sa aibe, dar una din ele este perechea feminina, sotia.
QUOTE |
au simtit dintotdeauna ca nu sunt barbati desi erau |
Despre homosexualitate era vorba. Ma intrebam daca aceste arhetipuri au vreun rol, inca de la nastere in formarea psihica a persoanei respective. Sper ca nu am incurcat topicul, dar mi-a parut a fii o posibilitate.
QUOTE (Titus Herbert) |
Ma intrebam daca aceste arhetipuri au vreun rol, inca de la nastere in formarea psihica a persoanei respective. |
Mi se pare interesant subiectul, poate poti sa le expui si aici , arhetipurile, niste caracteristici, pe parcursul lecturii tale.
In primul tau post ai scris ca diavolul reprezinta partea intunecata, cu referire la basme si deasemenea ca arhetipurile au atat o latura pozitiva cat si una negativa. Sa inteleg ca este o legatura intre cele doua? negativ-diavol asta la nivel de poveste.
QUOTE |
Sa inteleg ca este o legatura intre cele doua? |
Adica la nivel de poveste partea negativa a arhetipului este reprezentata prin diavol. Lucru care s-ar putea extinde si in viata reala prin generalizarea ideii de diavol care poate fii perceput ca orice negativ, rau. Ai inteles ceva?
Nu, diavolul nu e reprezentarea niciunui arhetip, (cel putin in cazul asta) ci a partii intunecate a psihicului, adica a partii necunoscute, a inconstientului, iar extinderea in viata de zi cu zi e aceea ca diavolul reprezinta tot ce este intunecat, adica necunoscut noua.
QUOTE (Ovidius) |
Cateva dintre arhetipuri ar fi arhetipul mamei (modelul mamei), anima (modelul femeii), animus(modelul barbatului), infans (modelul copilului). Toate aceste modele de gandire ne sunt bine cunoscute, iar Jung in teoria lui incearca sa demonstreze ca ar fi innascute. |
Inconstient Colectiv? Hai sa fim seriosi. Pai CELULELE fiintei rad de se prapadesc de gogorita asta. Pentru ca este o gogorita haioasa. No offense.
Ovidiu Bufnila
specialist ASA
QUOTE (mothman) |
logic ar fi ca toate aceste modele sa fie dobandite pe parcursul vietii, sa fie un produs al socializarii. In fond, fiecare individ creste alaturi de o mama, fiecarui individ i se inoculeaza modelul masculin, modelul feminin, fiecare individ intra in contact cu conceptul de erou, etc. |
QUOTE (Ovidiu Bufnila) |
Inconstient Colectiv? Pai CELULELE fiintei rad de se prapadesc de gogorita asta. |
QUOTE (Ovidius) |
Eu cred ca noi am dat instinctelor o definitie prea stricta, in sensul ca instinctul este o chestie fizica, palpabila inca din primele zile de viata (instinctul sexual, frica, etc) |
Poate ca acestea exista, insa trebuie declansate intr-un anume fel, altminderi fiind latente. Cred insa ca pot fi declansate pana la o anumita varsta, dupa care omului ii este foarte greu sa se mai adapteze la o viata normala, ca si in cazul copiilor crescuti de animale.
QUOTE |
Cred ca interactiunea cu mediul este foarte importanta, iar lipsa oricarei stimulari senzoriale in primii ani de viata e posibil sa duca la "atrofierea" unora, la imposibilitatea de a se exercita. |
QUOTE |
Cat despre Jung, din ce am inteles eu, el pretinde ca inconstientul colectiv se transmite cumva...ereditar, si ca n-ar depinde de ontogeneza |
QUOTE |
Preupunand prin absurd ca un individ este crescut altfel decat se intampla cu noi ceilalti, si ca aceasta nu beneficiaza de niste parinti (fiind crescut intr-un laborator, hranit de niste masinarii, fara nici un contact cu semenii, i se vorbeste prin niste difuzoare, etc.), mai mult ca sigur la acel individ nu se vor gasi modelele acestea despre care spunem noi ca ar fi ancestrale |
Imi permit sa intervin si eu, musca in laptele arhetipului.
Am urmarit niste emisiuni in care erau prezentati copii de diferite varste care au fost crescuti de animale, in special de caini. Dupa descoperirea acestora s-a incercat integrarea lor in familii, lucru care s-a dovedit destul de dificil, mai ales pentru cei cu varste inaintate de peste 15 ani.
Fata prezentata in emisiune avea aceasta varsta (cca 15 ani) si se purta intocmai ca si prietenii cei mai buni ai omului, pana si mersul biped era extrem de rar folosit, sa nu mai vorbim de un comportament destul de violent.
Deasemnea mai era prezentat un baiat de varsta mai mica, vreo5-7 ani care fusese intregrat cu un oarecare succes intr-o familie, desi retras si incapabil sa vorbeasca, acesta intelegea ce i se spunea, prezenta interes de a participa la diverse jocuri.
QUOTE (Titus Herbert) |
Poate ca acestea exista, insa trebuie declansate intr-un anume fel, altminderi fiind latente. |
QUOTE (Ovidius) |
Din cate am inteles eu, ar mai fi o posibilitate: aceea ca instinctele (sau modelele) care nu sunt stimulate, sa preseze si sa dea nastere la nevroze. |
QUOTE (Ovidius) |
modelele nu sunt acele modele pe care le vedem noi "fizic" ca sa zic asa [...] Sunt deci doar niste semintele din care ulterior se materializeaza fiecare model in parte, dezvoltarea lor depinzand probabil de fiecare individ in parte, de societate. |
QUOTE (Ovidius) |
1) Pe parcursul cator ani s-ar desfasura experimentul? |
QUOTE (Ovidius) |
2) Care ar fi nivelul sanatatii psihice a subiectului, la sfarsitul experimentului? |
QUOTE (Titus Herbert) |
Fata prezentata in emisiune avea aceasta varsta (cca 15 ani) si se purta intocmai ca si prietenii cei mai buni ai omului, pana si mersul biped era extrem de rar folosit, sa nu mai vorbim de un comportament destul de violent. |
QUOTE (Titus Herbert) |
Deasemnea mai era prezentat un baiat de varsta mai mica, vreo5-7 ani care fusese intregrat cu un oarecare succes intr-o familie, desi retras si incapabil sa vorbeasca. |
QUOTE (mothman) |
Hai sa zicem ca se desfasoara pe parcursul a 10-12 ani. Deci, de la nastere pana la varsta de 12 ani, individul nu beneficiaza de experientele de care avem parte majoritatea (sau, le are sub alta forma). In ce masura mai regasim ceva din IC - ul lui Jung ? |
QUOTE (mothman) |
Sa presupunem ca sanatatea psihica nu este alterata in asa masura incat sa fie vorba de un caz patologic. |
QUOTE (mothman) |
Bun. Dar avem noi o dovada ca asa este ? |
QUOTE (Ovidius) |
un astfel de experiment, ca sa fie valid, ar trebui sa se desfasoare pe perioada existentei subiectului, si abia apoi trase concluziile |
QUOTE (Ovidius) |
sper ca nu-i trece vreunui nebun prin cap sa faca astfel de experimente |
QUOTE (Ovidius) |
Singura dovada palpabila este asemanarea dintre trairile psihoticilor si mituri de mult uitate, aceasta fiind chiar samanta teoriei lui Jung. |
QUOTE (mothman) |
Mai poti baga niste detalii, asta ca sa nu mai trebuiasca sa rasfoiesc eu prin carti ? Despre ce fel de mituri uitate e vorba, mai exact ? |
A trecut ceva vreme de cand nu am mai dat pe aici. In primul rand imi cer scuze pentru promisiunea data lui Mothman si nerespectata, dar nu am reusit sa gasesc mitul respectiv. In al doilea rand vreau sa va spun ca am reusit sa termin cartea. Mda, mi-a luat cam mult, ce-i drept, dar venise vara si am preferat sa fac cu totul altceva decat sa stau sa citesc.
Revenind la carte, in ultima parte l-am cam pierdut pe Jung (sau Jung m-a pierdut pe mine, mai bine zis), pentru ca pur si simplu am fost depasit de multitudinea de idei venite din alchimie. Da, din alchimie, deoarece Jung considera ca filosofia alchimista, daca imi dati voie sa spun asa, descrie foarte bine inconstientul. Poate daca as mai citi-o inca o data as intelege mai multe, dar din lipsa de chef, nu o sa o fac
In concluzie, este o carte interesanta care merita citita, dar numai daca esti inarmat cu rabdare mare...
In postul precedent am uitat sa trag concluzia cartii, si anume, acest inconstient colectiv este o mostenire similara cu mostenirea genetica, adica mostenim de la mosi stramosi nu numai structura fizica (infatisare, organe interne) ci si o cantitate de informatie (la nivel psihic) sub forma de imagini.
Pareri? Pro? contra?
Nu face nimic Ovidius. Mersi ca ti-ai adus aminte.
Da, Jung considera ca IC-ul ar tine de bioconstructia organismului, ca ar fi un dat genetic pana la urma. Ideea e urmatoarea. Daca intr-adevar este un dat genetic cu care orice individ se naste si care nu este in nici o masura conditionat de experienta (sau poate prea putin-poate doar activat), inseamna ca ar trebui sa existe si niste dovezi mai concrete privind existenta sa. Din cate stiu eu, Jung a tras concluzia coform careia mai avem si un inconstient colectiv, ce-l include pe cel personal, postulat de Freud, in mare parte analizand mituri, simboluri, ce se regasesc in toate culturile lumii. Oare ce au de spus vis-a-vis de acest "IC ereditar", cei care studiaza genetica, etologia, sociobiologia, neurobiologia si neuropsihologia ?
Vreau sa fac o precizare, pe care e posibil sa mai fi facut-o : Eu nu contest faptul ca am avea un IC, doar ca nu-l consider innascut, ci dobandit. Subscriu punctului asta de vedere : "Less mystical (sa nu uitam ca Jung n-a fost strain nici de astrologie, parapsihologie) proponents of the Jungian model hold that the collective unconscious can be adequately explained as arising in each individual from shared instinct, common experience, and shared culture. The natural process of generalization in the human mind combines these common traits and experiences into a mostly identical substratum of the unconscious". Sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Collective_unconscious
Ca Jung sa-si valideze ipoteza, cred ca trebuia sa faca mult mai mult decat a facut. Defapt, nici nu stiu cum naiba ar fi putut sa faca lucrul asta, atata timp cat fiinta umana este atat de "contaminata cultural". Sa nu uitam ca Homo Sapiens devine cu adevarat OM, doar daca treieste printre semeni. Deci, foarte greu de spus in ce masura se poate vorbi cu certitudine despre existanta CI-ului mostenit, avand in vedere faptul ca individul este "injectat" de cultura (chiar si in forma sa cea mai rudimentara), de experienta celorlalti, care-i furnizeaza modele, inca de la aparitia sa pe lume. Pana si copiii "socializati" de animale urmeaza niste modele. Asadar, care ar fi testul decisiv, care ar inlatura orice dubii ?
QUOTE (mothman @ 15 Apr 2006, 03:57 AM) |
din cate stiu eu, disponibilitatea ereditara de a invata un limbaj se cam pierde daca individul depaseste varsta de 5-7 ani. Daca varsta asta a trecut si respectivul n-a intrat in contact cu el, nu mai e creierul apt sa il sustina. Iar cum de limbaj (de cel interior) se leaga foarte mult gandirea, e limpede ce pregatiti sunt acestia pentru societate. |
QUOTE (mothman) |
Oare ce au de spus vis-a-vis de acest "IC ereditar", cei care studiaza genetica, etologia, sociobiologia, neurobiologia si neuropsihologia ? |
QUOTE |
Subscriu punctului asta de vedere : "Less mystical [...] |
QUOTE |
Asadar, care ar fi testul decisiv, care ar inlatura orice dubii? |
QUOTE (tikky) |
mi se pare ciudat ce spui, bănuiesc totuşi că s-au făcut studii în sensul acesta, ce nu reuşesc sa-mi explic este cum de suntem capabili să învăţăm limbi noi (nu să alăturăm cuvinte în mod mecanic) depăşind vârsta copilăriei |
@abis: si eu stiam ca e exact pe dos - feral children niciodata n-au devenit normali. N-au mai putut achizitiona mecanismele limbajului. Fiziologic, creierul lor arata altfel.
Dar nu ma mira ca andra_v vine cu acele aberatii N-ar fi prima oara (si nu va fi nici ultima)
Eu tot n-am priceput ce intelegi prin "umanizat" si "dezumanizat". Ce inseamna pentru tine a fi om? Dupa ce criterii? Dupa grila de valori a societatii care te-a modelat?
Cam complicata treaba cu asocializarea totala a copilului crescut in padure. Cine nu cunoaste "societatea" pasarilor, spre exemplu, poate afirma asa ceva. Spre exemplu, animalele, pasarile au un cod de cominucare, pitulicea raspunde (da, si omului) la anumite sunete, daca emiti sunete pe anumite frecvente, ea iti raspunde, "intelege" ceva. Trei sunete pe o anumita frecventa inseamna ceva in codul lor de comunicare, patru au alta semnificatie, cinci cu totul alta.
Nu prea imi vine sa cred ca omul gasit fugea de lumina, animalele iubesc lumina.
La fel, ca nu se puteau intelege cu el, din moment ce si un caine batran poate fi dresat, raspunde la comenzi. Doar daca psihicul le-a fost alterat printr-o serie de traume. Mai verific si eu, ma bazam pe Legenda lui Romulus si Remus, care trebuie sa aiba un dram de adevar.
Povestea e una, legeanda cu totul alta. Natural ca legenda este alegorica, sub limbajul simbolic regasindu-se altceva.
Revenind la comunicare, la mine in tara un logoped a invatat un adolescent retardat, cu cel mai sever handicap din nastere, sa vorbeasca. 14 ani familia nu l-a ajutat, crezand ca nu va scoate nici un sunet. Acum se exprima astfel incat sa se faca inteles, a facut progrese vizibile. Ii se dadea numai mancarea si era tinut izolat, nu i se spunea nici un cuvant frumos, nimeni nu comunica cu el. Desigur, cu un retrad din nastere sau cu o afectiune psihica dobandita nu se poate adapta ca ceilalti oameni, insa nu m-ai lamurit ce arata electroencefalograma lui Ramu, cat de competenti au fost psihologii/logopezii, cata afectiune i-a oferit societatea, daca cineva a studiat codul de comunicare al animalelor si modul in care Ramu l-a adoptat.
Cate ceva despre Jung si Psihologia Analitica, concepte de baza
www.procod.com/preda/analytic.html
www.postuniversitar.ro/art-personalitatea.php
Psihologia analitica a fost denumita astfel pentru a pune in evidenta unele asemanarile si deosebirile fata de psihanaliza.
Psihanaliza, o teorie originala si surprinzatoare, cel putin la vremea aparitiei ei, il are ca intemeietor pe Sigmund Freud, iar psihologia analitica este creatia lui Carl Gustav Jung.
Mai tanar decat Freud, Jung a facut primii pasi in domeniul psihiatriei independent, fara sa fie influentat de munca lui Freud. In scurt timp Jung s-a facut remarcat si, constatind ca unele cercetari ale sale vin in sprijinul teoriilor lui Freud asupra inconstientului, a avut initiativa de a-i trimite acestuia un exemplar din cartea sa "Cercetari asupra asocierii de cuvinte". Freud a fost incintat de lucrarea lui Jung, astfel ca peste putin timp, in 1907, cei doi s-au intilnit la Viena. Cu ocazia acestei prime intrevederi directe, cei doi au fost atit de dornici sa-si impartaseasca ideile, incit au stat de vorba, neintrerupt, mai mult de 13 ore.
In continuare, intre cei doi s-a legat o pritenie puternica, bazata si pe colaborarea in domeniul psihanalizei, dar drumurile lor s-au despartit la un moment dat, Jung a intuind unele limitari ale teoriei psihanalizei, pe care Freud, facand dovada unei atitudini dogmatice, nici nu le-a luat in considerare. Jung a fost cel care a provocat ruptura finala dintre cei doi, prin expunerea teoriilor sale, diferite si in unele puncte in opozitie cu cele ale lui Freud, in volumul II al lucrarii "Metamorfoze si simboluri ale libidoului", precum si intr-o serie de conferinte. Intr-o scrisoare catre Freud, Jung a surprins relatia sa cu acesta printr-un citat din Zarathustra: "Iti rasplatesti rau dascalul daca ramii un simplu invatacel". In continuare, desprins de sub tutela lui Freud, Jung a trecut la dezvoltarea teoriei proprii, ce va fi ulterior numita 'Psihologie Analitica' sau 'Psihologie Complexa'.
Un moment foarte important si interesant din viata lui Jung a fost perioada cuprinsa intre anii 1913 - 1918. Trebuie remarcat ca Jung a fost, de profesie, psihiatru. Intre acesti ani el a avut o ocazie nemaintilnita, aceea de a studia in mod nemijlocit o psihoza. Anume, intre acesti ani, chiar Jung a suferit tulburarile pe care le trateaza de obicei un psihiatru. Astfel, el avea perioade de ratacire, de partiala desprindere de realitate, in care vorbea cu personaje imaginare, dar de o uimitoare consistenta a realului, avind o 'personalitate' si un mod de a gindi propriu, un aspect fizic bine conturat si, bineinteles, un nume.
Ca teoretician, Jung nu a considerat modelul sau ca fiind perfect, complet, finalizat, sau macar ferit de greseala, fiind permanent deschis unor actualizari, dezvoltari si corectii ale teoriei sale, fiind convins de o oarecare relativitate a insasi cunoasterii umane.
Modelului jungian al psihicului nu difera de cel al lui Freud: in cadrul psihologiei analitice un rol deosebit de important il are "inconstientul". Acesta apare structurat in mai multe nivele. Nivelul superior al inconstientului, aflat cel mai aproape de instanta constientului, reprezinta inconstientul personal. Acesta cuprinde, in principal, continuturi ce au fost candva constiente dar care, din diferite motive, au fost expulzate din constient. Deoarece continutul lui provine din experienta individuala si astfel este propriu celui caruia ii apartine, aceasta zona a fost numita "inconstient personal".
Noutatea modelului lui Jung este data de "inconstientul colectiv", ce cuprinde "nivelele abisale", de profunzime ale psihicului. Dupa cum spune si numele, acest nivel nu mai este personal, ci este comun tuturor membrilor unei specii. Adica, toti oamenii au acelasi inconstient colectiv sau, in alta exprimare, acesta are acelasi continut la toti oamenii.
In privinta formarii, inconstientul colectiv este un produs al existentei istorice a omului si a celor care l-au precedat. El a suferit transformari, s-a structurat si dezvoltat in paralel cu evolutia filogenetica a omului.
Unele elemente trebuie subliniate:
Inconstientul colectiv nu este inghetat, fix, ci sufera unele transformari, adica sint foarte lente, evolutionistii pretinzand ca acestia se desfasoara in milioane de ani, creattionistii in 500-1000 de ani. Si unii si altii cad de acord ca ca si noi, si cei de acum 5000 de ani, fiind oameniinconstientul nostru colectiv nu va diferi semnificativ de al lor.
Inconstientul colectiv nu este o instnta specific umana, ci ea apare la toate speciile vii, in masura in care putem vorbi de psihic.
Inconstientul colectiv contine experienta, programul intregii specii, structurat pe baza unor elemente semnificative, de o importanta deosebita pentru membrii respectivei specii. Mai direct spus: elementele care isi fac aparitia in mod repetitiv la toti membrii unei specii isi gasesc o reflectare in inconstientul colectiv.
La om, inconstientul colectiv contine, am putea spune, imaginea omului asa cum s-a sedimentat ea in 2 milioane de ani/creat de Dumnezeu, dupa credinta fiecaruia. In inconstientul colectiv se afla un om stravechi, caruia nici o experienta sau traire specific umana nu-i este straina. Inconstientul colectiv contine un model al omului, un program perfect, un om generic, complet si ideal. Acest model, care are menirea de a ne arata tot timpul ce este sau cum este cu adevarat Omul, este numit Sine.
Intrebarea care se naste natural este: sub ce forma se afla reprezentat, in inconstientul colectiv, acest model ideal, Omul complet ? Raspunzind la aceasta intrebare atingem conceptul central al psihologiei jungiene : inconstientul colectiv este alcatuit din arhetipuri.
Un element semnificativ pentru specie ( important pentru toti membrii speciei si in toate timpurile) se va sedimenta si va forma un arhetip. Acest arhetip nu poate sa fie elementul care l-a generat in sine, care se poate manifesta concret intr-o multitudine de forme, ci va contine structura, esenta, ideea acelui element semnificativ. Arhetipurile sint niste structuri, golite insa de substanta.
Un exemplu: Pentru toti oamenii, in toate timpurile, un element de o deosebita importanta a fost mama. Aceasta pentru ca mama este cea care ofera protectie si hrana in primele momente ale vietii, deci sansa de a suprvietui, si rolul mamei nu se opreste aici. In consecinta, la toti oamenii exista arhetipul Mamei. Dar eate oare acest arhetip imaginea vreunei mame anume? Cu siguranta nu; in specia umana exista foarte multe mame, toate diferite. In schimb, arhetipul mamei va contine elemente esentiale ale oricarei mame. Va fi structura care inseamna mama, dar golita de substanta ce ar reprezenta o mama reala.
Trebuie accentuat ca aceasta lipsa de substanta a arhetipurilor le face sa nu fie accesibile prelucrarilor, operatiilor psihice, sa nu poata fi in vreun fel percepute direct. Totusi, arhetipurile se manifesta, se fac simtite in cadrul psihicului: ele reprezinta structurile ce vor fi folosite la organizarea intregii lumi psihice. Elementele provenite din exterior se vor structura mental in aceasta matca oferita de arhetipuri. Imaginile si continuturile psihice vor avea tendinta de a se atasa la diverse arhetipuri, de a se organiza conform structurii definite de acestea. Astfel iau nastere complexele, care reprezinta continuturile psihice asociate unui arhetip.
Spre deosebire de Freud, complexul nu este incarcat, la Jung, de nici o conotatie negativa. El este forma fundamentala de organizare a continuturilor psihice, un soi de celula ce alcatuieste psihicul. Complexele sint prezente la orice persoana. De altfel, orice complex are asociat un arhetip si, de asemenea, orice arhetip va genera un complex. Deoarece toti posedam aceleasi arhetipuri, un anumit complex se va manifesta la fiecare din noi, avind chiar aceeasi structura (data de arhetipul comun), dar diferind de la o persoana la alta in privinta materialului concret din care este format.
Arhetipul mamei va duce la organizarea anumitor elemente percepute din lumea exterioara in complexul mamei (sau matern), care chiar daca este prezent la toti si are o structura asemanatoare, la fiecare va contine imaginea mamei proprii.
Un comlex cu un rol aparte este complexul eului, numit si ego sau complex al identitatii. Eul, dupa cum sugereaza si numele, reprezinta imaginea cu care noi ne identificam, felul in care noi ne vedem pe noi insine. Eul are asociat un sentiment de relativa constanta, fapt corelat cu senzatia ca noi sintem, pe parcursul existentei individuale, aceeasi persoana. Locul deosebit al complexului eului este dat de pozitia lui centrala in cadrul constiintei. De altfel, constientul este format in principal din complexul eului, precum si din relatiile pe care acesta le stbileste cu alte complexe.
O intrebare aparent lipsita de sens este: care este sexul eului? Evident ca, eul fiind modul de percepere psihica al propriei persoane, el are acelasi sex ca si persoana careia ii apartine.
Cea mai mare parte a experientei personale, prin faptul ca implica participarea eului, este asociata sau integrata complexului eului.
De-a lungul dezvoltarii individuale, factori externi (ex: familia, societatea) realizeaza o valorizare a diverselor continuturi psihice. Dupa cum unele vor fi valorizate pozitiv, altele vor capata o valorizare negativa. Trebuie inteles ca ne referim aici la valorizarea unor elemente psihice personale, care apartin eului. Dar valorizarea negativa a unor astfel de elemente va intra in conflict cu dorinta eului de a fi asa cum "este bine", de a respecta sistemul de valori exterior. Cum va fi solutionat acest conflict? Pur si simplu, elementele puternic nedezirabile vor fi expulzate din ego. Ele se vor structura intr-un alt complex, formind complexul umbrei.
De obicei si in mod natural, umbra aflindu-se in conflict valoric cu constientul, nu va fi constietizata. Ea va face parte deci din inconstientul personal. Dar trebuie remarcat ca, datorita faptului ca continutul ei a fost cindva constient, provenind din ego, umbra se afla in straturile de suprafata ale inconstientului, fiid foarte apropiata de ego si deci de constient.
Cu referire la sexul umbrei: prin faptul ca umbra este desprinsa din ego, va avea acelasi sex cu acesta, si deci acelasi sex cu persoana careia ii apartine.
In concluzie, arhetipurile, apartinind speciei, descriu structure unui OM complet, ideal. Evident ca acest OM total nu este nici barbat nici femeie, ci le reuneste pe amindoua. In schimb, eul, fiind in mod fundamental sexuat, nu poate integra cu usurinta continuturi apartinind sexului opus. Acestea, pe masura ce isi fac aparitia in psihic, vor fi grupate in cadrul unui nou complex, numit anima/ animus, sau complexul contrasexual. La barbati, acest complex este de sex feminin si se numeste anima, iar la femei, animus-ul este de sex masculin. Etimologic, anima inseamna suflet. De altfel, asa cum egoul este comlexul central al constiintei, anima ocupa o pozitie similara in inconstient, deseori aparind precum 'sufletul' subiectului, ce organizeaza viata interioara inconstienta. Putem vedea anima ca o reflectare in oglinda a eului, dar o oglinda ciudata, ce transforma orice in complementul sau. Astfel, acele elemente care, din diverse motive, nu-si gasesc locul in egoul subiectului de obicei se refugiaza in anima acestuia.
Acest complex, alcatuit din elemente ce nu au fost niciodata constiente si, mai mult, fiind oarecum respins de ego care nu poate accepta, la persoana cu care se identifica, elemente apartinind sexului opus, se afla situat in structurile profunde ale inconstientului personal, mult mai indepartat de zona constienta decit umbra.
Anima joaca un rol important si in relationarea cu persoanele de sex opus, raporturile dintre barbat si femeie avind de asemenea un suport arhetipal. De altfel, Jung interpreteaza sentimentele deosebit de puternice ce apar in 'prima dragoste' ca fiind generate de o proiectie a propriei anima asupra partenerului. Aceasta proiectie are efecte benefice daca este constietizata, in acest caz ducind la o integrare superioara a animei, data de relationarea egoului cu aceasta, ca si la o relatie interpersonala deosebit de puternica. Dar tot aceasta proiectie este cea care face ca 'prima dragoste' sa se destrame atit de repede, deoarece ceea ce iubim cu adevarat este imaginea propriei anima si nu persoana reala, aceasta nefiind altceva decit suportul proiectiei.
Psihologii spun ca anima este complementara, in raport cu egoul, nu numai sub aspectul sexului, ci in privinta tuturor atitudinilor. Se poate determina, cunoscind trasaturile egoului unei persoane, caracterul animei/ animusului acesteia.
Unele complexe pot fi suficient de extinse si pot grupa atit de multe elemente incit ajung sa se comporte precum niste personalitati distincte, cu caracteristici proprii. Astfel de complexe ce deseori se manifesta precum niste persoane sint umbra si anima/ animus.
Complexele nu sint lipsite de viata, fiecare complex detinand o anumita cantitate de energie psihica, oferita acestuia de arhetipul care ii sta la baza. Aceasta energie da viata complexului, care capata astfel o dinamica proprie, independenta de cea a constiintei. Faptele exterioare, percepute prin simturi, isi gasesc un ecou atit la nivelul constiintei, cat si in cadrul complexelor inconstiente energizate, acestea comportindu-se ca niste pasageri ce iau parte, alaturi de noi, la viata de zi cu zi, dar deseori fara ca noi sa ne dam seama. Mai mult, asa cum constiinta cunoaste o maturizare, a transformare de-a lungul timpului, tot asa si complexele conosc o dinamica temporala, trecind prin mai multe stadii de evolutie.
Complexele se manifesta deseori in vise. In astfel de cazuri, ele iau aparenta unor personaje ce poseda trasaturile complexelor pe care le simbolizeaza, Jung auzindu-le si vorbind cu ele in perioada psihozei sale. El a fost surprins de modul cu totul nou, pentru el, in care gindeau Elijah, intruchiparea Sinelui si Salomeea, ce reprezenta anima. Cu aceste doua personaje Jung a purtat discutii interesante, din care a si notat ulterior citate.
Rolul si finalitatea acestui mod de functionare este reprezentat de procesul de "individuatie".
Procesul de individuatie consta in realizarea deplina a potentialului individual. In perspectiva jungiana, scopul final al oricarui om este ca, pe parcursul vietii, sa-si valorifice totalitatea potentialitatilor cu care a fost inzestrat.
Deci el trebuie sa se apropie, sa tinda catre omul complet. Dar acest model al omului complet, Sinele, se afla, inca de la inceput in interiorul sau. Sinele este cel care va directiona si corecta traiectoria constienta a subiectului pentru ca acesta sa atinga, in cele din urma, o dezvoltare completa. Pentru aceasta este necesara o integrare a continuturilor inconstiente in cadrul constiintei, deci o deschidere, o largire cit mai mare a cimpului de constiinta. Aceasta se realizeaza prin recunoasterea de catre ego a celorlalte complexe si relationarea cu ele ca atare.
Pentru a face posibila aceasta conlucrare cu inconstientul este necesara o cale de comunicare intre cele doua instante. Acest lucru se realizeaza prin intermediul proceselor generatoare de simboluri, cum sint visul, creatia artistica, precum si activitatile desfasurate cu un grad redus de cenzura din partea constientului. Dar, pentru ca aceste simboluri, care nu altceva decit mesagerii inconstientului, sa-si atiga scopul, este necesara si interpretarea lor de catre constient.
Bibliografie:
Mihai Preda. Jung si Psihologia Analitica
prezentarea conceptelor fundamentale, expunere,
Jung, C.G. "Puterea sufletului", antologie C.G.Jung
Stevens, A "Jung"
Jung, C.G. "Analytic psychology", note de seminar
Minulescu Mihaela Psihologie analitica, curs si seminar
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)