Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: mariusc2 pe 10 Dec 2005, 03:24 AM

Cum fiecare dintre noi are destule intrebari din domeniul atat de fascinant al psihologiei si pentru a evita off-topicul pe alte subiecte, m-am gandit sa turnam aici toate intrebarile si nedumeririle cu privire la chestiuni psihologice, asteptand raspunsuri de la persoanele avizate. Incep eu:
- care sunt manifestarile in sindromul Munchausen?

Trimis de: Cla pe 10 Dec 2005, 07:50 AM

Nu stiu...

... o bomba?

Trimis de: contraste pe 10 Dec 2005, 07:59 AM

Exagerarea unor fapte si atribuirea ca fiind indeplinite de povestitor.

Trimis de: Cla pe 10 Dec 2005, 08:10 AM

Asta fiind o definitie superba, contraste.

Trimis de: mariusc2 pe 10 Dec 2005, 12:54 PM

Hmm, asta insemnand ca toti pescarii si vantorii sufera de sindromul asta? Atribuire voita sau inconstienta? Adica omul crede si el lucrurile alea?
Cla
... o bomba?

Trimis de: Kitty pe 10 Dec 2005, 02:25 PM

Eu nu cred ca pescarii sufera de asa ceva. Din ce am intalnit, am avut surpriza sa vad ca cei care-si insuseau povesti si exagereau erau in zodia leului. Nu stiu daca are vreo legatura Fac asta pentru a obtine atentie, pentru a fi apreciati si admirati. De cele mai multe ori inventeaza niste chestii ce pot fi descoperite foarte usor, intreband pe altii despre adevarata poveste, daca au fost inclusi in poveste sau intrebandu-i pe ei peste cateva zile. De multe ori uita ce au povestit si fac povestea sa sune altfel. Daca stii sa asculti, cum am facut eu, vezi unele detalii care nu se potrivesc cu relatarea dinainte.
Pescarii exagereaza cu marimea pestilor, dar se opresc aici si, mai mult, ei nu au martori. Doar asa exagereaza, doar daca nu exista nici un risc. Sunt constienti si raman la povestile cu pesti. Ceilalti, daca te cunosc bine isi pot insusi povesti din visele tale. De exemplu: aveam o colega care zicea ca s-a lasat de canotaj, nu pentru ca n-o mai lasa mama ei, pentru ca asta era adevarul, ci pentru ca mama ei a trimis-o la baschet. Ala era visul meu si stia foarte bine.
Daca prinzi pe cineva cu minciuna nu-l mai crezi a doua oara.

Trimis de: mariusc2 pe 13 Dec 2005, 12:31 AM

Hmm, m-am lamurit cat de cat cu munchausen asta.
Acum altceva: Persuasiunea
REvista Advertising Age aprecia ca un american este expus zilnic la peste 5000 de mesaje persuasive. Acestea ii parvin in cele mai diverse forme. Cum putem identifica mesajele persuasive si, mai ales , cum ne putem proteja de ele?

Trimis de: Ares_mE pe 15 Dec 2005, 07:38 PM

Nu vreau sa va contrazic dar,din ce stiu eu,sindromul Munchausen este legat de altceva si anume este,daca pot spune asa,o forma exagerata de ipohondrie.Pacientul are,de obicei,cunostinte bogate de medicina si simuleaza diverse boli pentru a atrage atentia asupra sa.Uneori el poate sa isi cauzeze singur rani(o alta varianta fiind cea de a consuma produse la care stiu ca sunt alergici).Tousi,acest sindrom se manifesta si prin ranirea(in special prin folosirea otravii)copiilor.In aceasta situatie parintii cauta ajutor medical dar continua administrarea de otrava copiilor.

Trimis de: Diane01 pe 8 Feb 2006, 03:50 PM

Trimis de: Olaf pe 9 Feb 2006, 07:09 PM

Am si eu o intrebare: de ce mersul pe bicicleta nu se uita? Si ce alte activitati mai intra in categoria asta? Condusul masinii, de exemplu, se uita?

Trimis de: Felina pe 9 Feb 2006, 07:23 PM

Eu n-am nici o intrebare, doar as vrea sa ma inscriu in club. Se poate?

Trimis de: Serenity pe 9 Feb 2006, 07:27 PM

Da (nu stiu daca conteaza raspunsul meu, tinand cont ca nici macar nu sunt membra... )

In schimb, am o intrebare. Poti fi si student si pacient la psihologie in acelasi timp? Variante de raspuns: Da/Nu/Pleonasm.

Trimis de: Kyklos pe 9 Feb 2006, 07:37 PM

Cine-i parintele psihologiei ,se stie cine a pus bazele acestei ramuri ?

Trimis de: Ares_mE pe 9 Feb 2006, 07:44 PM

Se pare ca se strang intrebari si mai putin raspunsuri pe aici asa ca vin si eu cu o intrebare .Ce este sindromul Stockholm?

Trimis de: Serenity pe 9 Feb 2006, 07:58 PM

Pai psihologia are mai multi parinti. Foarte multi parinti, de fapt. Si mai multi tati decat mame....

Cu-asa mediu familial, zau de n-ar avea nevoie de psiholog.

Trimis de: Diane01 pe 9 Feb 2006, 09:36 PM

Trimis de: Serenity pe 9 Feb 2006, 10:20 PM

Trimis de: Kyklos pe 9 Feb 2006, 11:07 PM

Psihologia are o singura ramura , sau mai multe ramuri ? psihologia omului e singura ramura care se studiaza ?

Trimis de: Olaf pe 10 Feb 2006, 10:28 AM

Adica instinctele sunt modificari fizice ale sistemului nervos?

@Plutarh: da! Tu n-ai auzit de psihologia canina? Se aseaza cainele confortabil, pe o canapea, si il intrebi ce crede despre ce i se intampla, chestii de-astea. Apoi astepti sa iti raspunda. Daca asta nu functioneaza, ii prescrii pilule. Apoi te duci si tu sa-ti faci un control la cap...

Trimis de: Catalin pe 10 Feb 2006, 12:34 PM

Trimis de: Kyklos pe 10 Feb 2006, 12:48 PM

Eu doream un raspun pe masura , dar observ ca s-a mutat rubrica de bancuri aici .
Cum se explica schizofrenia , si care sunt caile prin care un om ajunge sa fie schizofrenic ?

Trimis de: Serenity pe 10 Feb 2006, 12:52 PM

Trimis de: calfa pe 10 Feb 2006, 04:20 PM

Bun venit la Hanu Ancutei, Diane01 !

Plutarh, se poate spune ca la intrebarile puse de tine, si mai ales la felul in care le-ai pus ... ai primit un raspuns pe masura, nu ?

De exemplu, din "care sunt caile prin care un om ajunge sa fie schizofrenic ?" se poate intelege ca vrei sa afli cum poti sa ajungi schizofrenic. In conditiile astea, nu te mira de raspunsurile primite.

In general, la cum suna acest subiect, e de asteptat ca discutiile sa nu fie neaparat unele ... obisnuite.


p.s. Despre ramurile psihologiei ca si despre schizofrenie exista deja alte subiecte deschise ...

Trimis de: Olaf pe 10 Feb 2006, 04:26 PM

Trimis de: mariusc2 pe 12 Feb 2006, 06:57 PM

Orice proces de memorare este un proces ce determina modificari fizice la nivelul neuron-sinapsa. Cu cat sunt mai des folosite legaturile, cu atat procesul devine mai putin reversibil. Iar informatiile memorate ocazional au cea mai mica sansa de supravietuire, ca si cele care, memorate intens intr-o perioada sunt apoi abandonate foarte mult timp. Adica nu dispar, ele raman stocate, numai ca se distruge puntea de acces la acele informatii si numai anumite socuri psihice sau fizice pot reconstrui accidental acea punte de legatura. Cum ar fi, la mersul pe bicicleta, instinctul de conservare: in disperarea lui sa nu se accidenteze, creierul isi pune piticii la treaba si cauta in baza de date informatia salvatoare.
Mmmparerea mea.
Sere, studentii la psihologie sunt cel mai important material de studiu pe care il poate oferi "Clubul pacientilor la psihologie", asa ca noi te primim cu bratele deschise.
Plutarh, pt a afla calea, urmeaza-ti instinctul!

Trimis de: Titus Herbert pe 14 Feb 2006, 09:54 AM

Daca nu sunt student la psigologie pot sa fiu in club si unde e clubul, ca l-am pierdut ?
Eu cred ca mersul pe bicicleta nu se uita din simplul motiv ca implica mai putina coordonare. Adica nu trebuie decat sa daii la pedala, pe cand cu masina iti trebuie atentie distributiva, cunoasterea semnelor, timp de raspuns foarte bun, etc, etsc.

Trimis de: Olaf pe 14 Feb 2006, 10:55 AM

Pai da, dar si bicicleta necesita echilibru, atentie sporita, etc... Gandeste-te ca te folosesti de mici curbe pentru a corecta tendinta de cadere intr-o parte sau alta... Adica nu e de ici de colo, e o chestie care se invata.

Trimis de: calfa pe 14 Feb 2006, 11:44 AM

Bun venit in club, Titus Herbert ! Poate ne spui cate ceva despre nickul pe care ti l-ai ales, si despre legatura dintre el si genul (F) pe care il declari.

Mersul pe bicicleta tine de niste procese pe care le efectuam mai mult inconstient. Tine mai mult de corp si de echilibrul corporal. Sunt foarte putine reguli. Si condusul masinii se bazeaza pe procese inconstiente, pe masura ce conduci mai mult. In discutie intra insa capacitatea de reprezentare in spatiu a masinii, o multime de reguli, etc.

Trimis de: Titus Herbert pe 14 Feb 2006, 12:22 PM

Bine v-am gasit
Eu cred ca mersul pe bicicleta fata de mersul cu masina este mai usor acceptat pentru ca nu implica atatea riscuri. Adica la masina exista frica accea de a face un accident, care la bicicleta nu s-ar solda poate decat cu un genunchi julit.
Numele meu este serios, ca si mine o persoana serioasa este o derivatie de la alt nick, in fine pe linia de creatie pe care o mai abordez cateodata mi s-a parut un nume mai potrivit decat tits herbert

Trimis de: Olaf pe 14 Feb 2006, 02:56 PM

Ma intrebam insa: exista un punct al obisnuintei dincolo de care "nu se mai uita"? Sau pur si simplu mersul pe bicicleta este ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata, dar care nu poate fi sters, pe cand condusul masinii nu este? Si oricum, nu stiu inca daca acesta din urma se uita au ba.

Edit: nici condusul masinii nu este periculos, pana la un punct. Adica risti sa-ti strici masina, dar in rest... accidente cu adevarat grave se intampla numai la viteze mari. Si cu bicicleta e la fel: nu e periculoasa, pana la un punct. Dincolo de acel punct, se poate lasa cu accidente grave.

Trimis de: Diane01 pe 14 Feb 2006, 08:49 PM

Trimis de: Olaf pe 15 Feb 2006, 10:57 AM

M-am gandit la posibilitatea ca mersul pe bicicleta sa existe in structura noastra pentru ca este, in fond, o chestie de echilibru. Oricine poate sta intr-un picior. Doar ca la bicicleta, mecanismele de mentinere a echilibrului (fizice, zic) sunt un pic diferite de statul intr-un picior. Restul e floare la ureche. Adica nu trebuie sa te invete nimeni sa te inclini cand iei curba, de exemplu. E ceva natural.

Trimis de: Ovidius pe 15 Feb 2006, 11:09 AM

Trimis de: Titus Herbert pe 15 Feb 2006, 11:14 AM

Pana la urma cred ca este legat de complexitatea fenomenului in sine, mersul pe bicicleta nu este atat de complex si implica oarecare talente inascute, cum ar fi mentinerea echilibrului
In partea cealalta, condusul masinii, implica mai multe procese, care necesita un timp mai mare de obisnuinta. Si da dupa ce ai trecut de acel punct este imposibil sa mai uiti si la masina. Doar ca in timp la cele doua bicicleta si masina, punctul acesta difera.
Sunt sigura ca in cazul in care nu as mai conduce o masina pentru vreo doi ani si as incerca apoi mi-ar lua putin timp de acomodare sau sa spun reacomodare, pentru ca informatiile deja exista, dar nu ar fi nici o problema.

Trimis de: calfa pe 15 Feb 2006, 11:32 AM

E si complexitatea implicata, dar probabil ca sunt si procese care tin de echilibru (cum este "luarea curbelor"), activate de invatarea mersului pe bicicleta. Odata activate ele sunt utile si in alte activitati similare. Asa ca, intr-o anumita masura se poate spune ca "mersul pe bicicleta este ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata", ceva care "exista in structura noastra". Mai bine zis, el ar putea fi bazat pe "ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata", ceva care "exista in structura noastra".

Trimis de: Titus Herbert pe 16 Feb 2006, 07:17 PM

probabil de aceea nu-ti trebuie carnet sa conduci o bicicleta Ma scuzati daca sunt off

Trimis de: mariusc2 pe 13 Mar 2006, 06:27 PM

Trimis de: Tyra pe 14 Mar 2006, 04:56 AM

Dar nu s a raspuns la o intrebare: condusul unei masini se poate uita?

Eu nu prea cred asa ceva. Sa zicem ca e vorba de o masina cu cutie de viteze automata. Oricine o poate conduce daca stie ce face volanul si care e acceleratia.

Chiar daca nu ti dai seama de pericolul de accidente, stii sa o conduci. Si daca ai invatat, nici nu cred ca uiti.

Uiti poate in cazul in care ai vreo boala sau accident din cauza carora trebuie sa inveti din nou sa mergi (aoleu, alta problema).

Si cred ca topicul asta se transforma usor usor in "Mersul pe bicicleta. Il pot uita?"

Trimis de: Titus Herbert pe 14 Mar 2006, 08:57 AM

Daca nu conduci imediat dupa ce termini scoala, poti sa fii sigura ca uiti mare parte. Si nu zic asa, am multe exemple dintre prietenii mei. Daca vrei apoi sa te apuci de sofat trebuie sa mai faci vreo cateva ore sau sa ai un amic dispus sa te suporte ca invatatcel. Iti va lua ceva timp sa te reacomodezi cu toate comenzile, cum am zis si in alt post, dar baza e acolo. Binenteles ca baza asta e constituita din informatii pe care le-ai adunat pe parcursul scolii de sofat, la care se mai aduga si altele: viteza de reactie, coordonare, concentrare, etc.

Trimis de: Erwin pe 14 Mar 2006, 11:20 PM

bine v-am gasit in Club, Pacienti din toate cluburile uniti-va!

am intalnit un tip care s-a laudat ca in urma unui stress foarte puternic la care a fost supus pentru ca uitase ceva si-a autoimpus sa nu mai uite nimic, niciodata... si chiar tinea minte destule lucruri ca sa probeze oricand aceasta afirmatie!

Cert este ca uitam ceea ce avem in memoria imediata, este un fel de cache temporar. Dar sunt "job"-uri ale creierului unde memoria de lunga durata este implicata, cum sunt actiunile de genul mers pe bicicleta, condusul masinii s.a. Cred ca nu numai la nivelul sinapselor este codificata informatia ci exista mai multe nivele de stocare in interiorul neuronului, neuronul nu este numai o simpla poarta logica (fuzzy) ci este un mic procesor care se poate specializa invatand. In interiorul sau trebuie sa fie stocate informatii despre cum sa reactioneze la semnalele din exterior. Nici http://en.wikipedia.org/wiki/Roger_Penrose n-a reusit sa afle adevarul desi studiaza mintea de multa vreme, teoriile lui sunt extraordinare dar nu sunt inca confirmate experimental si chiar sunt combatute...

Nu cunoastem suficiente lucruri despre cum functioneaza neuronul in cele mai mici detalii, dar se pare ca memoria in ansamblul ei este holografica, lucrurile memorate sunt stocate distribuit si pot fi astfel regasite chiar daca o parte din aria alocata imaginii acelui lucru se pierde. Este cunoscut ca neuronii nu se regenereaza, daca memoria s-ar baza numai pe circuite sinaptice lanturile formate s-ar rupe mereu si n-am putea tine minte nimic pentru mai mult timp decat durata medie de viata a neuronilor... Sunt foarte multi neuroni de rezerva care preiau functiile celor morti. Cum se autorepara circuitele?

Oamenii care au suferit traumatisme urmate de pierderi masive de memorie isi pot aminti unele lucruri dar altele sunt pierdute definitiv si trebuiesc reinvatate. Uneori se pierd nu numai amintiri ci functiuni intregi, motorii sau intelectuale, care, o data pierdute nu mai pot fi inlocuite (boli degenerative, paralizie).

Cu toate astea, sunt alte o mie si una de afectiuni ale creierului cu care se "delecteaza" psihologii, unii chiar se molipsesc!

Trimis de: Ovidius pe 15 Mar 2006, 10:09 AM

Trimis de: crin_fausta pe 16 Mar 2006, 09:44 PM

Interesant topic.Pot sa ma inscriu si eu?

Trimis de: mariusc2 pe 16 Mar 2006, 09:47 PM

Io, cand am deschis clubul, am considerat ca toata lumea e deja membra, so, uelcam aici si pe han.

Trimis de: Zeratul pe 18 Mar 2006, 10:20 PM

totul bine si frumos
insa ati omis ceva
nu v-ati intrebat daca se uita sau nu mersul pe bicicleta
ati incercat vreunul?

Trimis de: Serenity pe 18 Mar 2006, 10:50 PM

Eu sunt convinsa ca dupa 10 ani de cand nu am mai mers pe bicicleta, nu as mai putea. Probabil mi-ar fi mai usor sa reinvat, dar sa merg cum mergeam atunci, in nici un caz.

Trimis de: Olaf pe 18 Mar 2006, 11:41 PM

Am incercat o pauza de vreo 4 ani... In 2 minute dupa ce m-am urcat pe bicicleta ma simteam ca... ca ultima data cand ma urcasem pe bicicleta
Eu nu cred ca se uita.

Trimis de: Cla pe 19 Mar 2006, 12:33 AM

Trimis de: Cla pe 19 Mar 2006, 12:48 AM

Hai maaa, mersul pe bicicleta nu se uita-n veci.
La fel ca un muscat de crocodil, de "The great white", o împuscatura de Manta etc.

Trimis de: Tyra pe 19 Mar 2006, 02:47 AM

Ce declanseaza schizofrenia?

Trimis de: Titus Herbert pe 19 Mar 2006, 09:16 AM

in nici un caz mersul pe bicla Glumeam.

Trimis de: Tyra pe 19 Mar 2006, 02:36 PM

Foarte interesant articolul, multumesc Titus.

Este ereditara aceasta boala, la fel cum se pare ca e cancerul?

Trimis de: Titus Herbert pe 20 Mar 2006, 11:20 AM

Am mai gasit ceva interesant, sper sa nu deranjeze un alt articol
http://www.presspro-psihiatru.ro/articole/etiopatogenie-15.php

Trimis de: Ovidius pe 20 Mar 2006, 11:35 AM

Trimis de: Zeratul pe 21 Mar 2006, 12:11 AM

Atata timp cat n-a incercat vreunul si nici nu s-au desfasurat experimente nu inteleg de ce trambitati ca mersul pe bicicleta nu se uita.
Acum 4 ani cand mi-am cumparat o bicicleta noua, tatal meu (48 ani acum, nu a mai mers pe bicicleta de pe la 20) s-a urcat, a mers un pic.... si a cazut de 2 ori... iar dupa aceea a reusit sa-si mentina echilibrul.
"Eu sunt convinsa ca dupa 10 ani de cand nu am mai mers pe bicicleta, nu as mai putea. Probabil mi-ar fi mai usor sa reinvat, dar sa merg cum mergeam atunci, in nici un caz. "
Acesta cred ca este si raspunsul, poti "reinvata' mai usor dar asta nu inseamna ca n-ai uitat.
Cat despre schizofrenie, este un diagnostic vag care se imparte in alte shapse mii de diagnostice...

Trimis de: Tyra pe 26 Mar 2006, 11:10 PM

Trimis de: Ovidius pe 27 Mar 2006, 09:55 AM

Tyra, nu prea inteleg bine ce vrei sa spui, dar cred ca te referi la mostenirea schizifreniei de la bunici, strabunici sau alte ramuri mai indepartate. Daca e asa, nu stiu ce sa-ti raspund pentru ca ma depaseste. Eventual poate ne raspunde cineva cu specializare in psiho. Presupunerea mea, e ca mostenirea schizofreniei (si nu numai e ei, ci si ale altor boli psihice), nu este o mostenire pur genetica ci este mai degraba o mostenire educationala. Adica mama sau tata cu probleme, in educatia ce i-o da copilului, ii va transfera si atitudinea ei/lui bolnava.

Trimis de: Tyra pe 27 Mar 2006, 11:48 PM

Intrebarea era urmatoarea: sunt multe cazuri cunoscute in care pacientul de schizofrenie nu are rude care au sau au avut aceasta boala?

Sau e o anumita pondere si poate sunt mai multi bolnavi de schizofrenie care au cazuri in familie?

Si eu astept cu interes pe cineva care poate raspunde la intrebarile noastre.

Trimis de: Erwin pe 28 Mar 2006, 12:58 AM

din pacate suntem numai pacienti prin glubul asta
pisicologii stau pe alte thread-uri

Tyra: da si tu un search pe wikipedia sau pe google, poate gasesti un raspuns si ne traduci si noua ...

Trimis de: Ovidius pe 28 Mar 2006, 08:55 AM

Trimis de: Zed pe 28 Mar 2006, 12:34 PM

Dupa cate stiu eu , daca ambii parinti sunt diagnosticati de shizofrenie -predispozitia copilului este de 40% .
Cu toate acestea , predispozitia unui om la aceasta boala ( fara ca cineva din familie sa fie afectat de ea ) este de 1 % .

Trimis de: fis_tic pe 28 Mar 2006, 08:25 PM

Trimis de: Tyra pe 28 Mar 2006, 10:34 PM

Cand si cum iti dai seama ca un om este bolnav de schizofrenie?

Trimis de: fis_tic pe 28 Mar 2006, 11:54 PM

Schizofrenia este boala, iar diagnosticul acesteia este stabilit de individ cu studii medicale. Pe scurt, medic.
Un medic intelege altceva cand aude, citeste, anumite cuvinte, criterii, povesti. La fel, explica altfel unui medic decat unui om care nu este medic. Daca stie, daca nu stie, mai bine tace, cum era mai bine sa fac si eu, desi nu sunt medic.
Citesti criteriile de diagnostic, dar daca nu esti medic acestea au alt inteles. Chiar si un nespecialist, desi este medic, daca nu are experienta trece lejer pe langa diagnostic, pentru ca este foarte dificil de interpretat un criteriu, atunci cand nu ai vazut sute de cazuri inainte. Criteriile trebuie interpretate clinic si apoi scormonesti in experienta psihiatrica si stabilesti daca acelasi semn, simptom are relevanta sau nu, pentru ca la un pacient are, iar la alt pacient nu are nici un fel de semnificatie. Daca nu cunosti omul respectiv, criteriile acelea pe care le gasesti in carti sau pe net sunt zero, nu au nici un fel de semnificatie, le poti gasi pe toate unuia si acela sa nici nu aiba vreodata ceva psihic. Pentru psihiatru, diagnosticul se poate contura in cateva zeci de secunde, pentru ca parcurge fara efort(uneori, nu mereu sau sunt unii care nu reusesc deloc intr-un caz) toate etapele, stie cum sa-i declanseze respectivului o ipostaza asa zis revelatoare, un amanunt care intr-un anumit mediu, tablou clinic sa fie diagnostic clar.
Imi pare rau, dar nu vreau sa parcurg acum toate aspectele vietii mele pentru a te putea ajuta sa-mi pui un diagnostic, daca pana acum ai avut ceva dificultati sau dubii.
Daca vezi vreodata un copil care-si chinuie pisica sau orice animal, trebuie sa-l duci la psihiatru, ii poti acorda sanse mari sa devina ceea ce am discutat. Este vorba de acel chin detasat, rece, "din curiozitate".
Daca auzi vreodata un om care-ti spune ca un membru al familiei a murit si-ti descrie fara prea mare tamtam ca si cum si-ar fi manjit pantofii....il duci la psihiatru.
Daca vezi un om care traieste ca si cum ar fi o fiinta cu o singura dimensiune sau cu mai mult de trei, adica trist sau nobiliar, care pare prea putin pregatit pentru lumea aceasta sau a ajuns la un stadiu de intelegere de tip budist...il duci la psihiatru.
Cuvantul esential este fractura. Omul isi da seama nu ca este altfel, ci ca are ceva in plus de vazut in orice situatie, dar niciodata nu isi da seama de semnificatia inconfundabila, flagranta a expresiei: nu face parte din acest tablou, intr-un sens indescriptibil. Un radiestezist mi-a explicat foarte frumos ca un schizofren are permanent o portita cu lumea fiintelor nevazute, care traiesc printre noi, si face mereu confuzie intre noi si ele. Un alt cuvant cheie este adaptarea, nu reusesc sa se adapteze, sunt cu adevarat din alta dimensiune in care asa zisa noastra capacitate de supravietuire este un balast si iar spun ca, nu isi dau seama de acest lucru cu adevarat. De aceea sunt absolut convins ca este vorba in cazul lor de o greseala a biologicului si nu a spiritului, asa cum pare.

Trimis de: Ovidius pe 29 Mar 2006, 08:34 AM

Trimis de: fis_tic pe 29 Mar 2006, 07:38 PM

Da, ai dreptate pe anumite fragmente, am gresit eu ca ca nu am spus de fiecare data pentru cine vorbesc pentru ca nici nu stiu cu cine vorbesc, am vorbit mai mult cu mine. Dar raman la parerea ca gresesti pe fond. Trebuia sa dezbatem bolile psihosomatice si somatopsihice, apoi ca mai toate bolile au aceste componente in etiologie, chiar in cazul hipersecretiei de hcl in stomac si al dezvoltarii ulcerului sunt mai multe lucruri, inclusiv bacteria aceea helicobacter, faptul ca si netratat ulcerele au evolutie naturala spre cicatrizare si apoi recidiva, recidiva care este corelata cu perioadele de varf ale actiunii factorilor de presiune, pe motivele cunoscute si invocate si de tine, de faptul ca alimentatia favorizeaza sau nu ulcerul si multe altele, dar concluzia ramane si anume faptul ca indiferent de rasa, religie, civilizatie, educatie, etc, in Elvetia sau in oricare alta tara cu viata buna, numarul bolnavilor psihici este acelasi cu foarte mici diferente, si nu intotdeauna in favoarea cui ne gandim noi, fata de tari cu viata foarte proasta, razboi, etc. Teoria aceasta cu mediul, educatia, factorii stresori duc si favorizeaza bolile psihice este teoria care a fost incercata pe timpul cand socialismul era in floare, lumea fericita si deci de ce apareau bolile psihice. Stim ca la noi sistemul era prost de fapt, dar repet, nimeni nu a reusit sa clinteasca statisticile reale intre regiuni(sa zicem suburbii ale oraselor cu infractionalitate mare din America si opusul). Mai ales in cazul in care boala este conturata clar, statistica arata limpede ca nu exista diferente. Ca boala poate sa aiba alta gravitate in evolutie, si vindecarea poate sa aiba piedici din acest punct de vedere, al interferentei mediului, alte caracteristici ale tabloului, da, se pare ca sunt mai spectaculoase in zonele cu presiune, unde viata este mai palpitanta, dar pe fond, ca numar, bolnavii de schizofrenie sunt aceiasi. Iar eu am vorbit mai ales ca pondere, ca balanta, cum face bine sa se vorbeasca in fata medicilor, nu?
Trebuie sa avem stimul psihic, sa zicem ca avem(furnizat de mediul prost, educatie, etc); apoi, reactie obiectiva prin secretie de mediatori, hormoni, neuromodulatori, ...., sa zicem ca avem(pentru ca pe unii nici nu-i clintesti, iar in cazul altora schimbarea constelatiei biochimice este temporara in ciuda stimulului prezent constant) si trebuie sa avem si substratul care sa fie un receptor, adica creierul ca beneficiar, iar unii compenseaza toate asediile. Deci noi vorbim de schizofrenie, acea boala psihica in care am trecut de psihopatie, am trecut si de stadiul de asediat dar inca pe baricade, si ne aflam in stadiul 3, in care este psihoza, nu? Adica nu are constiinta propriei boli, psihicul este invadat total, cetatea s-a facut praf. Atentie, receptorul nu este influentabil prin mediu in masura in care sa-si modifice atat de mult caracteristicile. Sunt convins ca exista multiple mecanisme de reglare. Repet, creierul schizofrenicului, ca receptor al diverselor substante care intradevar pot fi secretate si influentate de stimuli externi, nu este influentabil prin mediu. Si am simplificat creierul gandindu-ma la el in cazul nostru, poate sau nu poate sa reziste. Este o mare glanda autocrina el insusi, da? Paracrina? Asa se spune, nu? El secreta, el receptioneaza.
Aici trebuie demonstratie complexa biochimica, neurohormonala, date ample, studii, etc. Eu nu pot sa fiu convingator aici decat prin rezultate si acele statistici. Mai ales in cazul schizofreniei; daca era vorba de alta boala psihica, tot eram convins de aceleasi lucruri, dar acceptam ca lumea se poate insela, dar in cazul nostru, nu. Te poti insela in faza incipienta, dar nu dupa ce tabloul clinic este bine conturat. Cand am spus ca trece si medicul peste diagnostic fara sa-si dea seama, era vorba de faza incipienta.
Sa stii ca exista oameni cu secretie mare de acid in stomac care nu au ulcer, pentru ca trebuie sa existe si receptor. De altfel, cel mai evident mecanism si cred ca primul care a fost conturat ca legatura intre tulburarile psihice si consecintele "obiective"pe care le au acestea asupra organismului este cel in care omul este supus presiunii, descarca mai multa adrenalina(si alti hormoni de stres), suprarenalele au circulatie comuna(medulo- si cortico-suprarenala) pentru zonele care descarca adrenalina si cele care secreta steroizi, si in timp se mareste gratie circulatiei mai bogate(influentata de adrenalina care bate constant apropouri acolo) zona secretanta de steroizi si deci secreta mai multi hormoni de stres, care steroizi au pe termen lung efectele cunoscute, inclusiv pe caile de formare ale substantelor care protejeaza stomacul de autodigestie(mucus, prostaglandine,.. multe substante implicate).
Stiu ca neuronii se distrug si prin apoptoza ca orice celula si ca anumite zone cerebrale se distrug in perioada de bebelus, copil mic, etc din cauza faptului ca nu are afectiunea necesara. Mediul in care traieste omul, mai ales in formarea creierului influenteaza fara indoiala, dar reuseste sa compenseze, si au alte probleme, tulburari de afectivitate, nu? Ei, noi vorbim de schizofrenie, oamenii fara parinti nu fac schizofrenie mai mult, ca numar, fata de cei cu familie. Daca oamenii spun pe site ca un procent important din cei cu familie cu schizofrenie vor face schizofrenie atunci eu ii cred, pentru ca sunt convins ca studiile acelea au luat in calcul si ceea ce te gandesti tu, ca tot in familie, un anumit model de educatie, comportament, favorizeaza. Probabil au facut studii pe frati adoptati, copii adoptati de familii in care tatal sau mama erau schizofreni si alte trucuri prin care sa excluda mediul, educatia.
Cred ca vrei sa provoci o discutie intre specialisti, problema pe care o ridici este de finete, cel putin asa cred eu, discutarea de catre psihiatri a relevantei unor studii, ignorarea acestora si mentinerea interesului cercetarii in cazul fiecarui schizofren, cu prezumtia ca exista o structura cerebrala sau un model de reactie particular al creierului in fata unui anumit model de stimulare psihica indelungata care sa conduca la boala. Asa cum folosind ca stimul un anumit flux intermitent de lumina putem sa producem convulsii oricarui om(unii au o sensibilitate particulara, dar cu totii facem convulsii, trebuie sa gasim doar ritmul) daca producem ritmul pe care il are descarcarea stimulilor proprii in anumite structuri(ritm oarecum specific fiecarui individ, dar intre limite cunoscute) tot asa in cazul schizofreniei. Crezi ca acesta este obiectul acestui subiect? Desi recunosc ca ideea ta este distractiva (mai ales pentru tine si pentru ceilalti "curiosi" care pun doar intrebari "naive"). Uneori trebuie un nespecialist care nefiind poluat cu studii sa emita si el teorii naive; daca esti toba de carte nu mai ramane loc mereu si pentru imaginatie si idei neconventionale. Sunt bolnav rau, asa e?

Trimis de: Tyra pe 30 Mar 2006, 12:31 AM

Trimis de: Ovidius pe 30 Mar 2006, 10:10 AM

Trimis de: calfa pe 10 Nov 2006, 02:33 PM

Hmm, s-ar parea ca numarul pacientilor la psihologie dornici de ... Clubbing ... s-a restrant foaaarte puternic in ultimele luni.

"Scaderea numarului pacientilor" suna interesant in acest subforum.

Care o fi parerea membrilor http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=5550 ?

Eram pe punctul de a apasa Adauga Raspuns cand am realizat ca uitasem sa va spun esentialul: incepand de azi subiectul asta a devenit ... Important.

Trimis de: alysoft2003 pe 10 Nov 2006, 05:00 PM

Pai pacientii s-au disimulat. Aruncati prin tot forumul Eu am inceput sa iau si tratament, numai ca nu l-am tolerat bine ( Tzuicomicina uz intern )

Trimis de: calfa pe 10 Nov 2006, 05:02 PM

Ei, important e ca ti se invarte inca sageata aia (), si mai ales ca e indreptata tot in sus.

Trimis de: Kitty pe 10 Nov 2006, 05:02 PM

De ce incepand de azi? Ai de gand sa ne aduci noi nebuni?
Clubul studentilor la psihologie asteapta noi membrii dornici sa afle tainele acesteia Si sa ajute le recuperarea pacientilor
Asta imi aduce aminte de dorinta mea care e din ce in ce mai greu de realizat de a reactualiza lista studentilor

Trimis de: calfa pe 10 Nov 2006, 05:06 PM

Kitty, cine te-a invatat sa vorbesti asa ?

Pacientii la psihologie sunt totuna, intotdeauna, cu nebunii ?

Eu credeam ca sunt oameni cu intrebari ... in suflet.

Trimis de: Kristin pe 10 Nov 2006, 05:17 PM

Nu ati definit termenul de "nebuni". Ar putea insemna doar "nonconformisti". Si atunci, poate ca are Kitty pe undeva dreptate

EDIT: de fapt, nu neaparat nonconformisti, cat "nelinistiti" ))

Trimis de: calfa pe 10 Nov 2006, 05:33 PM

In Clubul Pacientilor La Psihologie poti simti nevoia sa definesti ceva ?

Acum serios vorbind:

Trimis de: Kristin pe 10 Nov 2006, 05:41 PM

@Calfa: MAI ALES in clubul pacientilor la psihologie.



EDIT (ca raspuns la EDIT-ul lui Calfa): cred ca nu ajunge spatiul Hanului pentru toti pacientii acestei planete. Adica toti locuitorii ei, am vrut sa spun .

Trimis de: Kitty pe 10 Nov 2006, 05:54 PM

Vai, calfa, chiar crezi ca as fi putut sa vorbesc in halul ala la care te-ai gandit tu? M-ai dezamagit, credeam ca ma cunosti destuld e bine ca sa stii ca sunt un suflet delicat. Nebuni in sensul bun si nebunatic al cuvantului, dar se pare ac TIE trebuie sa-ti fie rusine, cum te-ai putut gandi la asa ceva? Ntz ntz ntz

Trimis de: calfa pe 10 Nov 2006, 06:07 PM

E clar, Kitty, noi doi avem ceva la cap.

Trimis de: Kitty pe 10 Nov 2006, 06:10 PM

Asta-nseamna ca trebuie sa ma inscriu si in Clubul pacientilor? Daca da, atunci cred ca toata lista de studenti ar trebui s-o faca, cine e normal la cap sa dea la Psihologie?

Trimis de: Zed pe 16 Nov 2006, 10:08 PM

Eu deabea acum am observat intrebarea referitoare la mersul pe bicicleta .

Dupa cate stiu eu , nu se uita si , acest aspect il datoram memoriei tertiare care are un sistem de stocare si durabilitate extrema .

Trimis de: Erwin pe 16 Nov 2006, 11:56 PM

club!
nu demult m-am gândit la condusul maşinii făcând o paralelă cu mersul pe jos... toate reflexele necesare se învaţă şi se formează nişte automatisme, folosind probabil aceeaşi memorie terţiară, ca şi la mersul pe jos sau cu bicicleta, practic înveţi să simţi ca şi când maşina sau bicicleta ar fi o prelungire a corpului, toate vibraţiile, acceleraţia, deceleraţia, înclinarea şi celelalte senzaţii, vizuale, auditive, sunt incluse ca input-uri într-un mecanism de decizie subconştient în aşa fel încât timpul luării unei decizii se scurtează foarte mult, sistemul lucrând în timp real. Condusul maşinii este mai complex şi la viteză mai mare, dar procesele sunt cam la fel, aşa că nu e cu mult mai dificil. La fel ca în cazul mersului pe bicicletă, nu se uită prea curând, readaptarea după o pauză mai îndelungată nu necesită acelaşi timp ca învăţarea propriu-zisă.

eu cred că orice activitate cerebrală repetată suficient de mult timp creează nişte automatisme care se fixează în neuroni specializaţi, ţinând cont că neuronii nu se regenerează şi mor în număr mare în fiecare zi, redundanţa necesară fixării lor presupune replicarea în număr mare a reţelelor neuronale respective. Ori de câte ori se repetă o acţiune mai mulţi neuroni sunt activaţi iar aria reţelei dedicate acelei activităţi se extinde. Acei neuroni nefolosiţi în activitatea curentă sunt de rezervă, creierul nu poate lucra cu toţi deodată şi chiar ar fi ciudată activarea tuturor funcţiilor simultan, căci creierul nu este un singur procesor ci o reţea de reţele de mici procesoare, fiecare cu rolul său, specializat sau de rezervă.

Trimis de: mariusc2 pe 20 Nov 2006, 10:22 AM

Sunt unii care se afla intr-o permanenta competitie cu ceilalti. Sa aiba cea mai tare masina, cel mai tare celular, cel mai frumos partener, etc. Scopul lor in viata devine "a fi cel mai..." in orice domeniu, lucru ce duce de multe ori la faze penibile. De ce fac oamenii aia ceea ce fac pt a fi "cel mai..."?

P.S. Ca tot le-am mentionat, ar fi interesant de discutat si procedura de pseudo-ierarhizare sociala indusa de telefoanele celulare.

Trimis de: IoanV pe 20 Nov 2006, 11:39 AM

Trimis de: calfa pe 20 Nov 2006, 11:56 AM

Ba exista !! In grupurile de adolescenti cel putin !

Trimis de: IoanV pe 20 Nov 2006, 12:13 PM

Acesta este intradevar un mod de a culege informatii despre ceilalti. Dar nu o chestie serioasa. A-ti face reprezentari bazindu-te doar pe telefon.... Pina la procedura... si chestii serioase...mai e nu?

Trimis de: calfa pe 20 Nov 2006, 12:23 PM

Ioane, credeam ca stii mai bine, de la sursa , despre ce vorbesc.

Ba sa stii ca e vorba de lucruri foarte serioase, chiar daca nu e vorba de proceduri "formale", e totusi vorba despre proceduri care pot marca vietile acelor adolescenti.

Tu nu i-ai auzit vorbind, macar intamplator, despre asa ceva ? Sau in ziare sa fi citit de astfel de fenomene.

Cel mai tare m-a distrat faza aia cu ... "la noi in liceu, daca ai scuter esti SEFUL LOR" !! Cam la fel se formeaza o "pseudo-ierarhizare sociala" pornind de la celular, cum spunea mariusc2


p.s. Eu vorbesc despre cazul Bucurestiului, e adevarat.

Trimis de: Kitty pe 20 Nov 2006, 12:34 PM

Bineinteles ca pt ei sunt lucruri serioase. Cand o verisoara de-a mea imi arata ce telefon are ea si cat a costat-o eu nu intelegeam care e treaba. E clasa a 6a si are telefon dintr-a 2a sau a 3a, cred, si bineinteles cand a pierdut unul si-a luat altul si mai bun. Am incercat sa-i explic ca nu ma intereseaza cum arata telefonul ei si nici cat a costat, atata timp cat unul mai ieftin face EXACT aceleasi chestii ca sa inteleaga ca nu in orice grup social ar putea sa se remarce prin asta. Se pare totusi ca, atunci cand nu-ti poti lua scuter, da-ti iei telefon "misto" poti ajunge in centrul atentiei foarte usor. Asta le da un fel de incredere in ei, desi nu e una reala, multi n-au cum sa inteleaga.

Trimis de: IoanV pe 20 Nov 2006, 12:44 PM

Sa zicem ca aveam habar...Chiar combat ideea printre elevi. Dar am considerat ca trebuie sa o tratam ca pe o copilarie..
Insa poate aveti dreptate, e un fenomen ce trebuie discutat si inteles. Copii de azi cred probabil ca doar astfel pot intelege oamenii, dupa lucrurile cu care se inconjoara ca sa dea bine la public..

Trimis de: iniya pe 20 Nov 2006, 04:13 PM

Copiii au alte valori acum valori care nu mai corespund in mare masura sub nici o froma cu cele ale parintilor mei de ex.
Bineinteles este discutabila; depinde de multe prea multi factori, dar a luat amploare;
Liceenii sunt dezastru cred ca stiti despre ce vb; parca sunt toti plictisiti si grabiti sa ajunga acasa..ca sa ce? ca sa navigheze anapoda, sa se joace fel si fel la infinit, sa se scalde majoritatea timpului in virtual.
Totusi parintii care isi permit sa-i cumpere odraslei un telef scump, sunt de judecat, nu copiii.

In scoala mea se intampla multe ciudatenii; trase peste manecuta copilasi parfumati(am descoperit ca asa le spune) si pipite ridicule si grosolane; E grotesc si pe deoparte trist


Dar exista si exceptii pt care nu pot spune decat 'Jos palaria!" carora le port un grandios respect; perseverenti si farte isteti care din pacate nu se mai pot include in COOL si BESTIAL

Trimis de: Kitty pe 20 Nov 2006, 04:54 PM

De ce nu cooli si bestiali in acelasi timp cu perseverenti si foarte isteti? Pt ca se poate. Verisoara mea face mediatii, antrenament la tenis si are si telefon mobil pt ca i s-a promis o recompensa, iar ca parinte nu poti sa-ti uiti promisiunea. Auzisem de cineva care din acelasi exces de teribilism isi umpluse urechile cu cercei, sprancenele, nasul, buza, limba, buricul, bineinteles cu acordul mamei, de ce? Pt fiecare MEDIE buna la alte materii decat sportul i se acorda un cercel Daca hobby-ul acelei fete nu erau cerceii ci telefoanele mobile, probabil ca, daca parintii aveau bani, ii schimbau mobilul o data pe semetru si ii luau si masina si scuter si garsoniera, etc.
Acesti parinti nu sunt de judecat, ci standardele de la televizor mult prea ridicate fac ca o simpla ciocolata sau o inghetata sa nu mai fie indeajuns pt a recompensa o fapta buna.

Trimis de: iniya pe 20 Nov 2006, 05:04 PM

@kitty Nu pot decat sa spun ca e foarte trist daca iti scoti media pentru a putea primi/face acel ceva. Cat despre coolii si bestialii care mai sunt si isteti si perseverenti am ceva sa spun; Ai luat putin altfel lucrurile sau nu m-am exprimat asa cum ar fi trebuit pentru a spune ceea ce am vrut defapt; si anume: nu mai esti cool si bestial (ma enerveaza cuvintele astea deja:D) daca inveti (+ statut de toci), daca citesti mai multi decat ti se cere, daca nu te faci copia prietenei tale atunci halar prietena si te lasa ca nu esti de a lor etc exemplele nu sunt foarte bune dar am vrut sa subliniez ca se fac niste bisericute cand vine vorba de astialalti..mai altfel (care oarecum ar fi normali din punctul meu de vedere; care indeplinesc statutul de elev); bineinteles nu vreau sa exagerez sau sa aberez, dar la urma urmei ce este normal si anormal?

Sunt bineinteles si elevi care invata, sunt de viata, inteleg niste lucruri cu care se vor intalni astia acaparati de teribilism si grandomanie ceva mai tarziu

Exceptiile insa, cliseu ce-i drept, intaresc regula.

Trimis de: Erwin pe 21 Nov 2006, 01:23 AM

valorile fiecărei generaţii sunt diferite, totuşi fenomenul de bază e acelaşi: ierarhizarea socială în cadrul grupului... e un fenomen complex şi interesant... cu atât mai mult cu cât noi am fost foarte îngrădiţi de "societatea socialistă multilateral dezvoltată" şi limitaţi de rigiditatea convenţiilor, ni se par exagerate evoluţiile actuale ale tinerilor, în secolul XXI al tehnicizării excesive, devin atu-uri sociale nu cunoştinţele sau inteligenţa ci gadgeturile aflate în posesie, aici incluzând şi articolele de îmbrăcăminte şi moda, valorile se schimbă lent dar sigur spre o societate de consum în care devenim sclavii tehnologiei şi informatizării (între tineri s-a încetăţenit deja ideea "la ce bun să mai înveţi/citeşti/aprofundezi ceva când ai acces la orice informaţie printr-o simplă căutare pe google sau printr-o tastă a telefonului mobil?") şi chiar dacă viitorul pare sumbru pentru noi, ei se vor descurca, va fi societatea pe care o vor clădi ei mai departe, noi suntem depăşiţi la fel cum au fost depăşiţi bunicii noştrii de părinţii noştrii...

Trimis de: mariusc2 pe 22 Nov 2006, 08:47 AM

Trimis de: alysoft2003 pe 23 Nov 2006, 01:12 AM

Anotimp

Trimis de: Sushi pe 23 Nov 2006, 01:25 AM

Trimis de: Cla pe 23 Nov 2006, 01:31 AM

Cu 3?
Mai stii la care gasesti reteta de langosi?
Hai zi

Trimis de: alysoft2003 pe 23 Nov 2006, 10:01 AM

Trimis de: mariusc2 pe 23 Nov 2006, 10:49 AM

Trimis de: Kitty pe 23 Nov 2006, 12:03 PM

Pentru ca asa cum tu esti direct, si ti-e usor sa fii direct si sincer, altora le e greu, adopta acest stil pentru ca e mai confortabil. Isi pot deschide sufletul si pot vorbi despre orice pt ca nu se aud. Cand dialoghezi cu cineva nu cred ca, de exemplu, ii spui imediat ce-ti place tie sa faci intr-o partida de sex nici macar in gluma, dar cand cuvintele sunt scrise parca nu ne implicam direct. Frica multora de a vorbi exact ce le trece prin cap este foarte intalnita si se pot exterioriza prin internet. Cred ca esti si tu de acord ca MULTI oameni de pe aici nu sunt asa cum ii vezi aici
Cand VORBESTI, nu in scris, apare acea retinere de a gandi inainte cuvintele, ca sa ne placa ce auzim din gura noastra, sa nu ne facem de ras. Aici, pe net, nu-ti mai pasa, e o libertate muta.

Trimis de: mariusc2 pe 23 Jan 2007, 09:42 PM

Daca cineva vede ca o carte (de exemplu) este alba, dar toate lumea ii spune ca este neagra, de ce este considerat bolnav psihic? Poate ca simturile lui au luat-o razna... poate nervul optic (in exemplul dat) "s-a defectat". Ma gandesc la cei cu halucinatii, la paranoici... ei chiar vad lucrurile alea asa, cum le descriu... de ce ar fi realitatea noastra mai buna decat a lor? De ce am fi noi cei normali, si nu ei? S-a demonstrat ca majoritatea nu este echivalenta uneori cu realitatea... Daca realitatea lor exista, dar noi nu avem capacitatea sa o percepem? Cum putem fi siguri ca nu exista?

Trimis de: The Dude pe 24 Jan 2007, 02:04 PM

Trimis de: calfa pe 24 Jan 2007, 04:15 PM

The Dude, pe alte subiecte am mai discutat sau explicat asta: exista mai mult categorii de fapt, psihiatrii fiind medicii specializati in "boli psihice".

Pe langa ei exista psihanalistii (psihologii-psihanalisti) care trebuie sau nu sa fie medici, in functie de tara in care activeaza. Dintre ei, cel putin freudienii devin psihanalisti in urma unui proces de cativa ani in care sunt ei subiectul analizei facute de psihanalistii confirmati. Daca psihiatrii trateaza mai mult ambulatoriu, psihanalistii se intalnesc cu clientii lor in cabinete, periodic. Exista subcategorii rupte din psihanaliza mainstream, cum ar fi cele derivate din analiza lui Jung, etc.

Pe langa psihanalisti, exista diverse categorii de psihologi sau terapeuti. Fiecare terapie are o anumita clientele tinta, mai larga sau mai ingusta. Astfel, daca sunt terapii, inclusiv cea psihanalitica, care isi propun sa rezolve probleme psihice atat simple cat si grave, alte terapii se adreseaza doat indispozitiilor psihologice si tulburarilor simple de comportament. Practic pentru fiecare "maladie" sau "tulburare de dispozitie" exista o paleta de terapii, la fel cum o terapie se adreseaza unei palete de probleme psihice / sufletesti.

In conditiile astea, si afirmatia ta trebuie cumva particularizata, zic eu. La ce categorie te-ai referit tu de fapt ?

Pare oricum firesc, si daca analizezi macar biografiile importante poti avea confirmarea, ca persoanele care ajung sa lucreze in domeniile psihologice si / sau sociale au anumite predispozitii. Bine, nu toti au aceleasi predispozitii. Fie sunt oameni sensibili care doresc sa contribuie la ameliorarea persoanelor prea sensibile sau deja "tulburate", fie au avut experiente in copilarie, fie in adolescenta, fie un anumit climat in familie, fie un anumit climat in grupul social din care facea parte famila (din punct de vedere religios, de exemplu), in tot cazul ceva care i-a impins fie spre curiozitatea necesara, fie spre nevoia de compensare necasara, fie spre alte motivatii, care in final i-au facut sa se orienteze spre zona ... psi.

Asta poate insemna ca vei gasi pe langa persoane fara probleme reale pe plan psihic, manate mai mult de curiozitate, sau de dorinta de a servi pe oameni, etc., si oameni cu predispozitii spre probleme psihice, sau doar mai sensibili, care fie prealabil specializarii lor psihologice sau psihiatrice, fie in timpul carierei, dezvolta propriile probleme psihice.

Pana la urma nu e neaparat usor sa fii psiholog sau psihiatru si sa muncesti fara sa fii afectat. Chiar felul in care au decurs lucrurile in cazul primilor psihanalisti din jurul lui Freud, si mai tarziu in evolutia curentelor psihanalitice, sunt bune exemple. Practic destui mari psihanalisti au ajuns sa practice pentru ca mai intai ei au simtit nevoia rezolvarii propriilor probleme, iar practica aceasta a analizelor incrucisate (de care doar Freud se pare ca s-a eschivat ) a insemnat ceva care a venit de la sine, mai degraba decat ceva impus de un teoretician sau altul.

Bine, asta nu inseamna ca marile nume din domeniu au fost "bolnavi psihic" ci doar ca in cadrul formarii lor, o parte dintre ei au avut de rezolvat problemele mai mici sau mai mari pe care le aveau chiar ei pe plan psihologic, ceea ce cu siguranta i-a si ajutat sa poata acorda asistenta pacientilor lor, inclusiv prin increderea pe care au capatat-o in ei insisi si in metodele lor. Asa pare sa fie pionieratul in zonele umaniste ...

In domeniile umaniste, se lucreaza evident cu aproxiomatii, inclusiv cele care deriva din subiectivisme. E normal, atata timp cat nu aplici ca un robot niste retete complet prestabilite, sa ai propriile indoieli. De la asta pana la indoirea de realitate sub forme maladive, insa ...

Aaa, ca pe plan filozofic fiecare dintre noi poate avea intrebari fara raspuns, asta e altceva. Ce e realitatea, ceea ce vad, ce simt, ce mi se spune ca e, e ea construita impreuna cu ceilalti sau doar de mine, imi este mai mult sau mai putin sugerata realitatea, imi sta in putere sa opresc orice influenta, ma insel de fapt de la un capat la altul, realitatea fiind cu totul altceva, etc. ?

Ce stim noi ? Mai mult sau mai putin, in functie si de cat ne iese in cale dar si de cat cautam, cat vrem sa stim. Depinde si de momentul in care avem de gand sa ne oprim pentru a spune: acum stiu. Stim mai mult sau mai putin aproximativ, atat cat sa ne descurcam cu lumea in care ne aflam, cat sa putem prezice sau sa avem iluzia ca o facem, mai mult sau mai putin, si sa controlam sau macar sa avem iluzia controlului, mai mult sau mai putin.


Aici mariusc2 intr-adevar atinge niste idei interesante ... atata timp cat suntem conditionati in cunoasterea noastra de simturi, atatat timp cat ele se interpun in toate "inputurile", pot fi unele "asa-zise probleme psihice" simple defecte de perceptie ?

De fapt, si defectele de perceptie tin de domeniile ... psihologic si/sau neurologic. Numai ca Marius cred ca se intreaba, de ce majoritatea trebuie sa dicteze normalitatea ?


Un posibil raspuns ar fi urmatorul: suntem fiinte sociale, iar lipsa Celorlati (nu numai fizica, ci si la nivelul ideilor, afectelor, etc.) ne-ar transforma rapid in altceva. Vrem sa ramanem fiinte sociale, atunci suntem siliti sa acceptam normalitatea impusa de majoritate.

Putem cel mult incerca sa o schimbam, foarte putin, sau putem spera sa fim acceptati desi nu respectam criteriile majoritatii. Sau putem sa ne izolam, devenind, cum am spus, altceva, prin simpla lipsire de Ceilalti (prin asta inteleg o izolare nu numai fizica ci si o izolare de ideea de ceilalti).

Fireste, unii dintre oameni sunt foarte mult altfel decat majoritatea, parte ca urmare a unor perceptii diferite (parte ca urmare a unor tulburari de interpretare a perceptiilor), iar societatea a ales ca o parte dintre aceia care nu se pot integra, si pe care ii identifica ca atare, tocmai datorita acestor incompatibilitati cu majoritatea, sa fie mai intai subiectul unor tratamente si in cazul in care par a fi irecuperabili, sa fi izolati. Ei oricum fiind in situatia de a fi "izolati de realitatea majoritatii".

Dar daca suntem in situatia existentei mai multor realitati din punct de vedere al perceptiei, fiecare dintre noi avand acces fie la una fie la mai multe ? Pentru ca nu am spus nimic pana acum despre acest caz, posibil, nu ? Pana la urma exista mai multe simturi, cel putin 5 recunoscute de toata lumea, si pe fiecare dintre ele fiecare dintre noi avem diferite calitati ale perceptiei ...

Am putea atunci extinde discutia, catre situatiile celor ce vorbesc despre perceptii aparte ce tin de religia din care fac parte, sau de curentul spiritual la care adera, de exemplu ? Atunci ce ar insemna normalitatea majoritatii si realitatea ? La ce nivel ar fi ele stabilite: al intregii societati sau al comunitatii religioase / spirituale ...

Trimis de: mariusc2 pe 24 Jan 2007, 05:49 PM

Trimis de: calfa pe 24 Jan 2007, 07:13 PM

mariusc2, ce cauta nope-ul ala acolo ?

Trimis de: mariusc2 pe 25 Jan 2007, 10:29 AM

Trimis de: calfa pe 25 Jan 2007, 11:25 AM

Mariusc2, mai intai ma iei cu "Nope!", "Nu bre", "Te inseli amarnic", etc. apoi ma intrebi de ce am ajuns la analize ... Pai daca eu incerc sa iti arat ca am inteles ce vrei sa discutam, iar tu spui "doream sa discutam despre faptul ca unii nu ii exclud pe ceilalti ... nu despre care sunt nebuni si care nu." cand TOT tu ai spus "De ce am fi noi cei normali, si nu ei?" si "Ma intreb daca nebunii sunt intr-adevar nebuni, sau noi ...". Reciteste-te si vei vedea ca abia acum ai spus ca vrem sa discutam ... "faptul ca unii nu ii exclud pe ceilalti".

Sa stii ca discutia asta poate fi foarte interesanta. Tu te intrebi daca realitatea majoritatii (despre care ai vorbit chiar tu in primul mesaj) nu poate coexista cu realitatile (pe care majoritatea le considera ca deformate) celor "considerati bolnav psihic" (cum ai spus tu).

Eu am mers mai devreme ceva mai departe intrebandu-ma ... "Dar daca suntem in situatia existentei mai multor realitati din punct de vedere al perceptiei, fiecare dintre noi avand acces fie la una fie la mai multe ?".

Dar poate se vor implica in discutie si persoane "mai avizate". Eu ma opresc aici. Sa vad mai intai ce obiectii mai ai. Sa vad ce nu am mai inteles corect.


p.s. Zici tu ca exagerez cu analiza pe text, dar fii atent ce ai spus tu (acum am observat): "Poate ca simturile lui au luat-o razna... poate nervul optic ... s-a defectat" pentru ca apoi tot tu sa vii cu "De ce defecte de perceptie? De ce nu altfel de perceptie?" Incep sa cred ca incerci sa te lamuresti "ce intrebari ai" ... discutand cu mine. Ceea ce e foarte bine ! Doar suntem in clubul "intrebarilor din suflet".

Trimis de: The Dude pe 25 Jan 2007, 02:43 PM

Trimis de: Ovidius pe 25 Jan 2007, 02:52 PM

Trimis de: calfa pe 25 Jan 2007, 04:48 PM

Trimis de: The Dude pe 26 Jan 2007, 12:18 PM

Trimis de: cocosel pe 26 Jan 2007, 12:27 PM

Trimis de: The Dude pe 26 Jan 2007, 01:11 PM

Trimis de: Don Quijote pe 26 Jan 2007, 02:31 PM

Uneori pacientul isi depaseste medicul

Trimis de: Justitiarul pe 20 Aug 2010, 06:16 PM

sufar de nebunie cronica (am si dovezi) toata viata trebuie luat pastile, nu e recomandat sa procreez, nu mi se permite sa conduc autovehicule, nu mi se permite sa lucrez, nu pot emigra

eni aidiia, eni advais...pliiz

Trimis de: Erwin pe 20 Aug 2010, 09:56 PM

Scrie o carte autobiografică. Poate se va găsi cineva s-o publice...

Trimis de: nely pe 21 Aug 2010, 09:28 AM

"sufar de nebunie cronica (am si dovezi) "



daka tot esti declarat asa...incalca regulile.....( ar fi considerata tot o nebunie)
....nu mai lua pastile....condu masina....
fii un copil razgaiat...invers celor impuse...

Trimis de: Justitiarul pe 21 Aug 2010, 10:46 AM

Erwin, buna idee

nely, cei cu diagnosticul meu nu raspund penal, deci inca o idee buna.

astept in continuare aidiis end advaises

Trimis de: Justitiarul pe 21 Aug 2010, 05:54 PM

offffff, lasand gluma la o parte acum realizez ca cei mai frumosi ani ai vietii i-am petrecut in spitale si am atatea lucruri pe care nu le-am realizat, am atatea fiinte care s-au departat de mine din pricina bolii mele, tot ceea ce mi-a ramas a fost insa familia...Pasesc insa in fiecare zi cu teama, de ce?Am pierdut atat de multe in trecut lucruri care daca incerc sa-mi aduc aminte ma intristeaza, ma arunca din nou in negura dorintelor neimplinite care duc spre depresie...asa ca chestie bineinteles ca iau pastile...nu e greu de luat nu?E biletul meu catre o viata normala, viata in care zambesc cat pot, iubesc din toata inima, ma rog sa-mi fie bine mie si celorlalti si incerc sa uit toate mizeriile care mi-au intunecat viata la un moment dat!

Trimis de: Serenity pe 29 Aug 2010, 01:07 PM

Şi e mai frumoasa "viaţa normala"? Mie mi se pare genial ca Justitiaru e dispus sa doscute cu noi despre ceea ce inseamna schizofrenie din perspectiva celui diagnosticat... Mie "normalitatea" mi se pare un lucru relativ, si mereu m-am intrebat, daca problema inadaptarii la societate nu ar exista, cata nefericire ar aduce cu adevarat "boala"?

Trimis de: Rovaniemi pe 29 Aug 2010, 01:20 PM

QUOTE(Justitiarul @ 20 Aug 2010, 07:16 PM)

Trimis de: Justitiarul pe 30 Aug 2010, 03:12 PM

QUOTE(Serenity @ 29 Aug 2010, 02:07 PM)

Trimis de: Justitiarul pe 30 Aug 2010, 03:42 PM

QUOTE(Rovaniemi @ 29 Aug 2010, 02:20 PM)

Trimis de: gigip pe 1 Jan 2011, 01:34 PM

QUOTE(Justitiarul @ 21 Aug 2010, 05:54 PM)

Trimis de: Cla pe 1 Jan 2011, 02:49 PM

QUOTE(gigip @ 1 Jan 2011, 12:34 PM)

Trimis de: Justitiarul pe 1 Jan 2011, 05:54 PM

In primul rand multumesc pentru aprecieri, gigip!

Eu sunt ok atata timp cat imi iau medicamentele, si datorita lor n-am mai trait experiente mistice care sa determine reinternarea mea. Problema e ca vreau sa plec in viitorul apropiat in strainatate si va trebui sa gasesc o solutie pentru a continua tratamentul care e foarte scump (cam cat un salariu) daca nu sunt asigurat.

Trimis de: freeman pe 1 Jan 2011, 06:30 PM

QUOTE(gigip @ 1 Jan 2011, 01:34 PM)

Trimis de: Justitiarul pe 1 Jan 2011, 07:42 PM

Si care sa fie problema ta?