Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: calfa pe 16 Mar 2004, 05:45 PM

Propun sa dezbatem mai intai acest subiect, pentru ca il consider atat un element de baza in Psihologie, cat si un ingredient al Artei de a Conversa. Respectul, dupa mine, este prima piatra la temelia omeniei.

Si va propun sa o facem adunand cat mai multe argumente pentru Respect.
_______________________

Iata, de exemplu, ce spune un psiholog ale carui pareri le pretuiesc:

"Pentru a intelege intreaga realitate, avem nevoie sa alaturam toate punctele de vedere posibile, toate viziunile posibile. Ceea ce este, desigur, imposibil. Astfel ca putem cel mult sa dam tot ce avem mai bun in noi pentru a intelege cat mai complet "infinitul". Iar pentru a inainta catre o intelegere cat mai completa, trebuie sa avem un mare respect pentru toata varietatea punctelor de vedere care ne vin in cale, fiindca fiecare dintre ele poate contribui la intelegerea pe care o avem asupra intregului"

As numi acest argument, un "argument din cunoastere". Asadar, Respect fata de cei ca noi, pentru ca fiecare poate detine o particica din cunoastere (asta fara ca noi toti la un loc sa detinem neaparat intrega cunoastere !).
___________________________

Argumentul meu principal pentru Respectul fata de om ar putea fi numit "argument din lipsa controlului (total) asupra a ceea ce suntem".

Pe scurt, eu cred ca, atata timp cat nu am avut nici un cuvant de spus atunci cand ni s-a dat viata, nici asupra infatisarii noastre, nici asupra puterii mintii noastre, atata timp cat ne-am format ca oameni sub diferite influente, in diferite feluri de familii, am avut anturaje in diferite segmente ale societatii, atata timp cat am avut diferite experiente, ei bine, fiecare dintre noi a ajuns sa fie ceea ce e, sa gandeasca ceea ce gandeste, sa simta ceea ce simte fara a avea un control deplin asupra propriei persoane. Si atunci, eu cred ca trebuie respectat felul de a fi al fiecaruia, felul de a gandi al fiecaruia, felul de a simti al fiecaruia.
Asta nu exclude ironia sau dojana, dar ele cred ca trebuie facute cu simpatie, cu prietenie, fara ura sau dispret. Sigur, anumite cuvinte sau expresii avand diferite conotatii, fiecare dintre noi, oricat respect ar avea fata de ceilalti, poate ajunge sa ii trateze in moduri care pot fi interpretate drept lipsa de simpatie. Ceea ce conteaza este atitudinea noastra interioara, care e bine sa fie una de simpatie, de respect, pentru a putea fi numiti Oameni.
___________________________

Invit acum pe orice oaspete al Hanului sa ne spuna, daca mai stie sau poate imagina, si alte motivatii ale respectului fata de om.

Trimis de: Marcus pe 16 Mar 2004, 05:58 PM

Da, mai stiu eu o forma sub care se poate manifesta respectul fata de om: LIBERTATEA

Problema cu libertatea in relatia cu cei din jur este urmatoarea: trebuie sa stim unde incepe ce-i al nostru si unde incepe ce-i al celuilalt. Spre exemplu, respectuos este sa ascultam muzica in casti atunci cand suntem intr-un spatiu public, pt a nu-i deranja pe ceilalti. Valabil si daca suntem acasa. Nu asculti muzica la maxim dom'le ziua la 3 cand lumea se odihneste sau noaptea tarziu. Respecta-i si pe ceilalti care poate ca nu le place genul de muzica pe care-l asculti tu. Exista discoteci, baruri etc. Subiectul se poate extinde cand vorbim despre libertate si respect.

Trimis de: denise pe 16 Mar 2004, 10:29 PM

Trimis de: LigiaB pe 17 Mar 2004, 12:45 AM

WoW ce topic! Calfa !

Stii ce Calfa, am vrut sa te nominez ptr forumistul lunii...iti citeam postarile si ma mira cit esti de logic si obiectiv.

***

Ce interesant, chiar azi ii scriam unui forumist care a reusit sa imi captiveze atentia ca il respect... Sint sigura ca a fost foarte surprins. Eu ii facusem un compliment cuminte. Purtasem citeva discutii si m-a mirat modul respectuos de abordare, felul cum isi alege cuvintele... Mi-am dat seama ca se respecta pe sine.

Calfa, asta e o concluzie la care am ajuns: daca cineva se respecta pe sine, va da respect si celor din jur.

Pe mine ma frapeaza cum respectul ptr aproapele nostru, se disipeaza din ce in ce mai mult in societatea noastra moderna si dezvoltata. Stii ce am observat? Ca si din relatiile noastre intime, respectul e primul care "zboara". Dintr-un motiv sau altul...fie datorita obisnuintei, rutinei, care se instaleaza, fie ca nu vrem sa depunem efortul necesar in a-l arata (respectul), ca da! cere efort sa exerciti respect, mai ales cind interlocutorul nu il merita.

Respectul...hmmmm! acest cuvint va devenii in curind un arhaism...ce trist! Lipsa de respect duce la degradarea societatii... Ma uit la copii cum isi trateaza parintii, la parteneri cum interactioneaza...la cit de superficiala este relatia dintre client si vinzator, intre femei, intre copii...etc etc.

Oare de ce s-a ajuns aici? Si numai in citiva zeci de ani...

Respectul e o virtute. Face parte din caracterul nostru. Nimic nu ma poate impresiona mai mult decit o persoana care se respecta atit de mult, incit nu se preteaza la lucruri slabe si de nimic. Prietenii mei sint exact acel fel de oameni.

Trimis de: axel pe 17 Mar 2004, 01:28 AM

Trimis de: MonicaV pe 22 Mar 2004, 06:35 AM

Ziua la trei oamenii se odihnesc? Nu sint la servici? Daca nu au servici, ce conteaza ca ii deranjezi la 3? Pot sa se odihneasca altadata.

Trimis de: gypsyhart pe 23 Mar 2004, 04:06 PM

Inteleg ca intrebarea este "Ce rost are respectul pentru oameni?"

Raspunsul meu este: Respectul pentru semenii mei humanoizi deriva din respectul de sine. Ce rost are respectul de sine? Cu ajutorul lui pot evolua, pot deveni mai liber. Ce rost are libertatea? NU are nici un rost. Este autosuficienta.

Pentru Calfa...
Ai zis bine ca respectul deriva din faptul ca nu putem controla in totalitate ceea ce suntem.
REspectul este o strategie de supravietuire intr un fel.
Exista insa si mai mult deatat. E posibila si iubirea. Si atunci nu mai este nevoie de respect.

Trimis de: calfa pe 23 Mar 2004, 04:16 PM

"Respectul pentru semenii mei humanoizi deriva din respectul de sine" - de acord, e de bun simt asta

"nu mai este nevoie de respect" - semn mare de intrebare

"Exista insa si mai mult deatat. E posibila si iubirea" - Iubirea poate include respectul ? Respectul se poate baza pe iubire ?

"libertatea [...] este autosuficienta" - probabil

Trimis de: Zed pe 23 Mar 2004, 04:25 PM

Trimis de: calfa pe 23 Mar 2004, 04:41 PM

Multumesc pentru completare, Zed. Banuiam eu ca in privinta asta gandim ... la fel Iubirea la care ne referim noi e un fel de alias pentru respect, si invers.

Si totusi, mai pot fi gasite si alte argumente pentru "respect". Subiectul se putea incadra si la ... "enigme si ghicitori", intru-catva. Cel putin asa l-am imaginat eu ...

Trimis de: gypsyhart pe 24 Mar 2004, 10:01 AM

Pentru Calfa...
CE am vrut sa spun prin "nu mai este nevoie de respect"?. Ca daca iubesti nu te vei mai preocupa de respect. Nu vei mai gandi "nu pot sa fac cutare sau cutare lucru pentru ca ar insemna sa nu respect persoana x". Pur si simplu nu vei face. DAr nu va fi ceva mental.
De exemplu poti sa respecti porunca divina "sa nu minti". DAr va fi ceva cultivat. Vei face un efort. Vei fi tensionat. Ce ma fac daca nu reusesc mereu sa imi amintesc de ea?
Insa daca iubesti pur si simplu nu vei putea sa minti. Si este impropriu cred sa mai spui atunci ca o respecti, din moment ce nu poti face altfel...
Din punctul meu de vedere respectul este util intr o anumita faza de dezvoltare dar vine o vreme cand acesta se va transforma in altceva....

Trimis de: Damnatius pe 24 Mar 2004, 02:53 PM

Eu cred ca si respectul finctioneaza la fel. Daca respecti cu adevarat pe cineva nu vei sta sa te gandesti daca sa faci sau nu un anumit lucru, raspunsul va veni de la sine.

Trimis de: Figaro pe 24 Mar 2004, 04:17 PM

Trimis de: LigiaB pe 24 Mar 2004, 07:10 PM

Ce frumos vorbiti si traiti...oare chiar asa e???

@Gypsyhart

Trimis de: gypsyhart pe 25 Mar 2004, 10:13 AM

Pentru LigiaB...
Da am vazut cupluri care se iubesc si care se si cearta. Pai asta dovedeste exact ce am spus eu. Cand iubesti nu te mai preocupa respectul...E usor insa sa judeci din afara. E ca si cum ai judeca un dansator fara fi simtit vreodata nevoia de a dansa....

Trimis de: Figaro pe 25 Mar 2004, 12:38 PM

Cred ca repspectul tine foarte mult si de educatie. Ca si politetea de altfel.

Trimis de: bubu pe 25 Mar 2004, 05:39 PM

Respectul?
Dificil de dat un raspuns in citeva cuvinte.Respectul inseamna mai mult decit a saluta pe cineva, a fi politicos...
Nu pot sa suport oamenii care sint falsi, te saluta, de ce? pentru ca asa se face...sau "imi pare bine ca te cunosc...incintat..." samd.
Pentru mine respectul vine din suflet, din inima, il simti.Cind spui ca respecti lumea inseamna sa aduci pe aceeasi linie cu tine pe toata lumea indiferent de persoana sau situatie.Chiar si modul in care vorbesti este unul de la egal la egal, chiar daca tu ai mai multe cunostinte in acel domeniu in care se poarta discutia.
Lumea vrea sa iasa in fata cu orice pret, prin orice mod
Mai e ceva...caracterul omului se cunoaste cel mai bine in situatii limite, la greu.

Trimis de: YoyoMan pe 25 Mar 2004, 11:56 PM

Spunea bubu ca respectul vine din suflet, din interiorul lui.
Eu cred ca respectul da masura greadului de civilizatie al unui individ. Nu cred ca e neaparat ceva ce "se simte".
Cred ca respectul trebuie sa fie fie asemeni unui reflex neconditionat: trebuie sa respecti pentru a fi respectat si, in cele din urma, pentru ca asa e "normal" sa fie.
Respectul arata cat iti pasa.

Trimis de: LigiaB pe 26 Mar 2004, 12:34 AM

Trimis de: gypsyhart pe 26 Mar 2004, 10:08 AM

@LigiaB
Cred ca problema este ca oamenii (inclusiv tu) considera ca iubirea dintre un barbat si o femeie daca a aparut odata trebuie sa tina o eternitate. Deasta te simti dezamagita atunci cand cel care spune ca te iubeste sau care crezi sincer ca te iubeste are un comportament care nu mai din iubire nu vine. Pur simplu iubirea a disparut. Asa e ea, mai libertina:) Si cu cat strigi mai tare cu atat fuge mai repede....

Trimis de: mogaldeatza pe 30 Mar 2004, 03:13 PM

"Respecta pentru a fi respectat!" si as mai adauga si " Respecta-te pentru
a fi respectat!"
Indiferent de situatie tu esti cel care modelezi atmosfera. Atitudinea permisiva
rigida, relaxata, etc este cea care dicteaza tonul si comportamentul celuilalt
doar daca acesta nu este complet lipsit de bun simt. In cazul asta fie incerci
sa gasesti o cale de mijloc pentru a comunica, fie faci ca la... Roma.
Respectul nu trebuie confundat cu formalismul. Cred ca sentimentul si atitudinea
aferenta vin din interior. Respecti pe cine iubesti sau apreciezi dintr-un anumit
punct de vedere.
Firesc exista persoane pe care nu le respecti, dar vrand nevrand intri in contact
cu ele. Si atunci, ce faci? Iti manifesti dispretul/ indiferenta, sau te conformezi
regulilor jocului social si indeplinesti ritualul salutului si conversatiei minime?
Ideala e prima situatie, insa cum suntem oameni ne mai dam in stamba, sau ,
din contra dupa ce salutam respectuos murmuram printre dinti " bouu dracului"

Trimis de: Unu pe 30 Mar 2004, 03:51 PM

Oricine beneficiază, a priori, de respectul meu. Şi cred că e o atitudine care s-ar putea traduce prin omenie. Asta înseamnă că, din punctul meu de vedere, cineva nu va trebui să-mi câştige respectul, ci, din contră, trebuie să nu şi-l piardă pe cel pe care i l-am oferit cu atâta generozitate. Mulţi reuşesc. Alţii, nu.

Trimis de: Leon pe 31 Mar 2004, 07:56 PM

Va salut ...oare ce inseamna respectul fata de om? Poate da cineva o definitie? E ceva ce se poate impune, castiga, cumpara crea in mod treptat?

Trimis de: YoyoMan pe 1 Apr 2004, 12:08 AM

Pai fix despre asta ne scribalim noi p-aci! Io am incarcat o definitie in cat mai putine cuvinte. Incearca si tu sa "compui" una.
Bafta!

Trimis de: mogaldeatza pe 1 Apr 2004, 07:08 AM

La stirile radio :politistii nu mai suporta sa fie tratati cu lipsa de respect de
catre superiori. Le reproseaza acestora ca "nu comunica in mod firesc, protocolar
cu ei".

Trimis de: calfa pe 1 Apr 2004, 03:40 PM

Nu e rau sa incercam sa definim respectul, pe care eu l-am numit "prima piatra la temelia omeniei".
Ce propusesem eu initial era "sa adunam cat mai multe argumente pentru Respect".
Dar tinta mai generala e sa punem in discutie respectul, inclusiv definirea lui, si relatia lui cu alte atitudini umane.

In primul rand, ma bucur ca s-a spus, de mai multe ori, ca respectul pentru oameni depinde de respectul de sine, reflecta respectul de sine.
Apoi, e drept ca intre respect si libertate e o mare legatura.
Dar poate cel mai interesant e felul cum se leaga respectul de iubire, de ... adevarata iubire.

Respectul de sine reflecta iubirea (aprecierea, cunoasterea, siguranta) de sine, respectul pentru semeni reflecta iubirea semenilor (aprecierea lor corecta, cunoasterea lor exacta).
Si astfel, respectul e legat de adancimea cunoasterii si de realism in cunoastere.

Am intalnit destui oameni fara multa scoala dar cu un mare respect. Ar putea fi catalogati necunoscatori, dar nu sunt. Petru ca nu la cunoasterea celor predate in scoala ma refer eu, ci la cunoasterea principiilor vietii aflate dincolo de sisteme religioase si filozofice, a principiilor etice aflate dincolo de sisteme religioase si filozofice. Acei oameni "simpli" au acces la simplitatea, la cunoasterea care aduce iubire si respect. La bunul simt.

Si totusi, oameni suntem, cu indoieli, cu clipe grele, cu rataciri. Nimeni nu le are pe toate, permanent. Si toti putem avea mai mult, daca ne straduim. Un argument pentru respect.

Trimis de: calfa pe 10 May 2004, 01:27 PM

Ati auzit de "Regula de aur" ? Se incadreaza la "respect".

Ea spune "Poarta-te cu altii asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine". Varianta "constructiva".

Noi, romanii, preferam varianta "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face !". Hmmm, spiritul critic ...
____________

Mai exista si varianta "Poarta-te cu copiii tai asa cum ai vrea sa se poarte altii ei".
____________

De-ar fi asa usor sa aplicam atatea reguli in acelasi timp ... si totusi, nu toate sunt ... de aur.

Trimis de: mogaldeatza pe 11 May 2004, 07:14 AM

Din pacate, din cate am observat varianta asta nu prea se mai aplica in prezent.
Mai degraba "Cum te porti, asa ma port" .Dar, daca vrei sa ajuti un om, trebuie
sa ii arati si intelegere. Daca el se poarta rau ( sa zicem pentru ca nu stie sa se poarte
altfel) e atat de greu sa ii acorzi macar o sansa?

Trimis de: calfa pe 11 May 2004, 10:46 AM

Alternativa asta, "Cum te porti, asa ma port" cred ca a fost intotdeauna. Respect si lipsa de respect avem de cand lumea ...

Respectul fata de om e inlocuit uneori cu simplul respect al unei norme morale sau etice, cu conformismul etic sau moral. Nici a te conforma nu e rau, dar nu e respect pentru om, ci pentru reguli. Spritul legii de aur e respectul pentru om, litera legii de aur e o simpla regula ...

Trimis de: YoyoMan pe 12 May 2004, 12:15 AM

Haaaaa ce idee interesanta: sa te conformezi din respect. Asta e o chestie foare faina. Imi place! Chiar daca bine zice Calfa ca nu e chiar respect... dar suna bine

Trimis de: mogaldeatza pe 12 May 2004, 09:23 AM

Si lasa loc sperantei de mai bine.
Normele au fost create tot pentru mentinerea respectului ( chiar daca suntem
sau nu de acord) Si daca la un moment dat nu intelegi, de ce trebuie sa faci asa,
in timp, prin internalizarea normei si dobandirea experientei de viata, ajungi sa intele-
gi necesitatea normei. Un exemplu banal- pastrarea linistii publice. Is perioade in viata,
mai ales in copilarie si adolescenta cand ti se pare o aberatie sa nu iti manifesti zogmotos
parerile in spatiul public, dar, inaintand in varsta intelegi( sau nu ) adevarul zicalei
"Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", ajungand sa respecti omul, nu regula.

Trimis de: gypsyhart pe 12 May 2004, 11:18 AM

Eu as spune ca respectul se traduce prin atentie. De asta se spune de exemplu ca un razboinic isi respecta dusmanul. Adica ii acorda intreaga atentie de care este capabil.
DAca atentia se cupleaza cu iubirea....e parfum

Trimis de: calfa pe 12 May 2004, 12:20 PM

Imi place ideea respectului ... "atentie" ! De reflectat ...

Trimis de: contraste pe 25 Jun 2004, 02:32 PM

Da calfa, problema respectului este bine pusa, dar atunci cand non-valorile ajung valori si ti se impune sa le respecti, cat esti de mare iti vine o lehaminte.......si cata scoala ai avea, nu mai tii cont de teorie.......si cat de bine ai fi fost educat acasa iti vine sa.........

Trimis de: mogaldeatza pe 28 Jun 2004, 07:25 AM

... dai cu cutitu-n piatra, asa-i?
Ce poti sa faci? Sa te intrebi cum au ajuns asa, sa lupti pentru a nu fi ca ele sau sa te retragi

Trimis de: YoyoMan pe 28 Jun 2004, 11:10 AM

De acord cu Mogaldeatza. Nu are rost sa lupti cu ele. Cel mai bun lucru e sa meditezi si sa te feresti sa nu ajungi ca ele si in cele din umra, daca nu se intampla o schimbare in bine, sa te retragi! Klaaar!

Trimis de: caa pe 28 Jun 2004, 11:25 AM

Trimis de: MonicaV pe 25 Oct 2004, 01:34 AM

A pastra linistea publica, a avea o tinuta decenta si, in general, a respecta regulile si obiceiurile pentru ca "asa e normal" nu e neaparat un avantaj al virstei. Dimpotriva, e un semn de imbatrinire care, din pacate, poate sa inceapa foarte devreme, mai ales ca oamenii tolera mai putin comportamentul "anormal" al unei persoane mai in virsta decit al unui tinar. Gindirea devine mai organizata, dar si mai rigida. Dealtfel, la o anumita virsta, omul se satura de greutati (de exemplu, de ce pateste daca nu pastreaza linistea publica) si eventual nu isi mai permite anumite nebunii pentru ca nu mai poate sau e caraghios (de exemplu, se gindeste bine inainte sa faca ceva care e periculos pentru sanatate, nu mai umbla cu pantaloni strimti si cu buricul in aer daca s-a ingrasat, nu mai umble cu tocuri inalte daca a inceput sa aiba probleme la picioare, la spate sau la genunchi, etc.). Cei care au peste 30 de ani probabil ca inteleg. Asta nu inseamna neaparat ca e bine.

Trimis de: mogaldeatza pe 25 Oct 2004, 07:29 AM